In '92, intr-un binemeritat weekend, am fost invitati la Chamonix, la ski, de catre un client. Am nimerit primul an in care a inceput moda curselor pe zapada/gheata. Organizare ca la Bucuresti, cainii lipseau pentru ca erau plecati cu prietenul omului la gat impreuna cu salvamontistii, pret piperat, iar singura locatie in care se putea tine evenimentul era sub munte, nu departe de centrul statiunii. Peretele muntos amplifica zgomotul motoarelor si-l purta pe toata valea, iar cursele tineau si ziua si noaptea. Pentru majoritatea schiorilor, nu era un eveniment placut dupa o zi obositoare de ski la peste 3000 m. Municipalitatea a organizat in seara de Sambata un carnaval care a scos din hoteluri, pensiuni sau case de vacante pe toti turistii si pe toti locuitorii. Toti comerciantii au organizat terase in aer liber. S-a mancat, s-a beut si s-a dansat ca la Revelion, pana dimineata, inclusiv cu focuri de artificii. A fost o distractie de neuitat. In anii urmatori a fost bataie pe astfel de curse, sa poti fi acolo pe durata lor, sa-i poti vedea pe viu pe cei mai mari piloti de raliu. Clientul la care am fost avea un apartament acolo si a fost asaltat cu cereri de inchiriere pe durata acelui weekend. Eurosportul a platit televizarea acestor curse care umpleau golurile dintr-un calendar si traditia s-a purtat multi ani. Eu zic ca are de castigat toata lumea, chiar daca evenimentul te scoate putin din banalul cotidian.