Jump to content

Salex

Super Moderatori
  • Content Count

    5045
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    65

About Salex

  • Rank
    6000+++++plusplus!
  • Birthday 09/21/1976

Contact Methods

  • Gender
    Male

Profile Information

  • Location
    Bucuresti
  • Din
    Bucuresti
  • Auto
    Daewoo
  • Model
    Leganza
  • An
    1997
  • Nr. Inmatr.
    B-76-MOS

Recent Profile Visitors

7422 profile views
  1. Salex

    Cele 2 Bmw-Uri

    Ceri tu prea mult . 100.000 este nu bine ci foarte bine. Sunt destui producatori care recomanda schimbarea "default" a amortizoarelor la 40.000-60.000 km si nu sunt convins ca au avut in considerare doar drumuri de Ro. Adaug si eu un exemplu la ce a scris nt98adu: la MOS m-au tinut amortizoarele fata fix17.000km, la vremea aia am renuntat la garantie si am pus ce am vrut eu.
  2. Salex

    Un Mos ... Coreean

    La tine m-am tot gandit cand am scris ca sudura nu isi are rostul decat daca se pune problema sa ramai pe undeva unde nu ai acces prea usor la piese. Da, era originala, deci a implinit fix 21 de ani ! Ca partea cu caneluri era complet "dejantata", chiar nu a fost de mirare. Prima data cand au aparut simptome, fulia atingea si freca protectia distributiei...
  3. Salex

    ROATA spate Matiz

    Revizie generala la sistemul de franare. Curatat sau inlocuit tamburi, saboti, piston, reglat frana de mana, schimbat lichid de frana
  4. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Am si mentionat ca nu a fost o sudura grozava. Totusi, de avut in vedere cauciucul dintre partile metalice, asta a facut ca toti dracii in timpul sudurii. Iar despre echilibrat nu s-a pus problema, la momentul respectiv am fost uimit ca am reusit sa dau punctele de sudura mentinand atat alinierea si concentriciatea. Da, sunt de aceeasi parere in ceea ce priveste fortele . La 4000-6000 RPM plus cureaua de accesorii, e cum am zis ... sudura se poate avea in vedere doar ca solutie de moment.
  5. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Tentativa de tinere in viata a fuliei vilbrochenului a esuat extrem de lamentabil. Mi-e foarte greu sa spun cat au tinut sudurile, as estima ca nu mai mult de 1000km. La ultimele drumuri facute in afara orasului am tot auzit un zdranganit enervant, nu extrem de puternic insa cu mare potential de a denatura ... Rapid m-am dus si m-am uitat de sus la fulia cea sudata si am putut vedea clar cum se balanganea, cel putin 1 cm. Culmea naibii a fost ca zdranganitul se auzea doar in sarcina. La accelerat pe loc sau accelerat lent, nimic suspect, liniste totala La inceputul saptamanii mi-a venit o fulie noua, Herth&Buss. E prima oara cand cumpar de la ei, arata foarte OK. Astazi am reusit sa o schimb si viespea de sub capota a revenit la zumzaiala normala si placuta. Apreciez vechea fulie ca nu si-a facut damblaua si a rezistat vreo 2000km intr-o stare extrem de precara. Ok, nu sunt un expert in ale sudurii insa, din ce am constatat, fulia asta nu e facuta sa fie sudata. Pe de alta parte, singurul motiv pentru care nu s-a separat a tinut de punctele de sudura date. La momentul "carpelii" nu aveam variante de piesa noua, deci initiativa se poate considera reusita in sensul ca a rezistat suficient de mult pentru a o inlocui cu o piesa adecvata. Concluzia mea este una singura: schimbati piesa de indata ce da semne de oboseala, nu se justifica sa va asumati riscuri mai ales daca plecati frecvent din oras !
  6. Salex

    La Multi Ani

    Hai sa aducem in prim plan colegii care isi serbeaza astazi ziua de nume La multi ani tuturor !
  7. Salex

    Fise Bujii

    Fix acelasi lucru l-am patit si eu cu putin timp in urma. Am rupt o fisa Packard si am mers pe Tesla ... Mersul in colturi m-a facut sa pun 3 fise Packard si 1 Tesla, merge OK.
  8. Salex

    Pierd Ulei Pe La Delco

    Intrucat problema actuala nu mai are legatura cu scurgerile de ulei pe la "delco", au rugamintea de a muta discutia pe un topic dedicat problemelor de pornire.
  9. Salex

    Pierd Ulei Pe La Delco

    Off: Sigur nu ai axul defazat cu 180* ? Nu am mai lucrat de muuuult cu ruptoare-distribuitoare insa mie asa imi pare.
  10. Salex

    Chevrolet Captiva White Pearl

    Baieti ... pe bune !! Suntem pe un forum auto @ches: sa o FOLOSESTI sanatos si cu placere. Stiu ca o sa fie bine ingrijita asa ca sper sa returneze "tratamentul"
  11. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Dupa povestea legata de fise, am monitorizat ceva mai atent functionarea motorului. Ca sa fie totul cum trebuie, am schimbat bujiile "de avarie" cu un set nou BKR5EK. Surpriza (sau nu) a aparut relativ rapid. Cu o benzina de provenienta incerta (pusa intentionat pentru a crea conditii cat mai defavorabile) ieri am inregistrat un consum cu care nu m-am intalnit de mult. Pentru traseul ~Sibiu-Fagaras-Brasov-Predeal-Barcanesti-Bucuresti (total 370 km dintre care vreo 80 fataiala prin Ploiesti si Bucuresti), mers preponderent alert cu cateva reprize de forja, decontul a fost de 26 litri de benzina. Asta inseamna 7% ... straniu de bine ! @DJ: fara cobeli, da !?
  12. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Ziua 7 Presupun ca, daca ati urmarit pana acum topicul asta, nu v-ati imaginat ca am ales intamplator Kappl pentru a ne petrece noaptea. Nici vorba de asa ceva ... Kappl "s-a nimerit" sa fie in drum spre Silvretta . Gazda a faimosului "raliu" Silvretta Classic, traseul asta ar putea lasa impresia ca rivalizeaza Di Stelvio, cel putin daca sunt consultate cateva site-uri pe care, cu generozitate, vi le ofera Google (1, 2, 3). Il aveam "sub radar" de cativa anisori insa, ca de obicei, timpul nu ne-a permis sa il bifam. De data asta s-a aflat printre obiectivele principale, asa ca nu l-am mai ratat. De la hotelul din Kappl am primit (fara costuri suplimentare !) un card de genul All Inclusive pentru zona respectiva. Asta insemna ca puteam beneficia de acces gratuit la diverse obiective si chiar utilizarea instalatiilor pe cablu de gen gondola, telescaun sau telecabina. Evident ca timpul nu ne-a permis sa facem prea multe insa nici nu ne-am extins fortat lista de obiective. Zona este superba pe timp de vara insa, cred eu, iarna e de vis. Pentru cei care practica sporturile de iarna meria incercata macar o data in ciuda faptului ca exista zeci de statiuni mai apropiate. Sa revenim la oile noastre ... Sau mai degraba la vacile noastre, pentru ca am intalnit multe cirezi pascand in liniste de-o parte si de alta a drumului. Mai dubios a fost "ranger"-ul zonei, presupun ca asta era un nene care tipa de zor la noi (cred ca in elvetiana ) in momentul in care ne-am oprit sa facem cateva poze. Eram trasi pe marginea drumului, banda era intrerupta insa nu era un loc de parcare amenajat ... Am zis ca asta a fost problema asa ca ne-am conformat si am plecat. Calitatea drumului este absolut ireprosabila. "Batranicile" care participa anual la Silvretta Classic nu pot decat sa aprecieze aspectul asta si sa permita pilotilor si copilotilor sa isi mai arunce un ochi spre munti si lacuri in loc sa aiba grija sa faca slalom printre gropi. Ca si aspect, drumul seamana teribil de mult cu Transfagarasanul nostru, chiar si in ceea ce priveste altitudinea maxima la care ajunge. Muntii si lacurile, de asemenea se aseamana mult cu ceea ce avem prin Fagaras si Arges Reteta universala: in punctul superior gasim atat un restaurant de tip "impinge-tava" cat si un hotel. Norii care se vad in imaginea de mai sus aveau sa se descarce in scurta vreme asa ca am preferat sa strabatem intregul drum inainte de a lua un popas. Nuanta asta de smarald/turcoaz ma scoate din minti. Chiar si pe vreme innorata culoarea asta mi se pare bestiala. Ace de par, cascade si pe stanga si pe dreapta, turisti relativ putini. Asta mi s-a parut destul de ciudat in conditiile in care era perioada concediilor pentru europeni. Destinatia destul de indepartata fata de un centru urban important a avut si aspecte pozitive, lucru observat si pe Di Stelvio: nu am fost asasinati de chinezi :D. La revenirea dinspre celalalt capat, vreme de cateva minute s-au rupt norii. Nu ne-a deranjat absolut deloc acest aspect intrucat chiar nu ai altceva de facut decat sa conduci linistit. Partea buna a fost ca ploaia a tinut doar in zona impadurita in care oricum nu puteai sa vezi prea multe din cauza copacilor. Dupa cel mult 10 minute ploaia s-a oprit si am profitat de un drumulet laturalnic, pietruit, pentru a da o raita prin natura. A fost bestiala ideea pentru ca am gasit cele mai bune afine pe care le-am mancat vreodata. Sunt familiarizat cu afinele de la Paltinis insa astea m-au dat pe spate. La plecarea din locul respectiv am avut iarasi o intalnire de gradul III cu rangerul cel galagios. Asta chiar nu avea nici cel mai mic respect fata de turisti, de data asta ne certa pentru ca "blocasem" drumul ! In poza anterioara se vede MOSul care blocheaza un drum care duce ... fix in parau !!! Pe bune !??!?!?! No comment, insa tot m-a dezamagit putin episodul. Am papat ceva la "impinge tava", am luat ceva suveniruri pentru cei de acasa si am facut o plimbare pe baraj si malul lacului. Una peste alta nu am mai avut aceeasi senzatie din zilele anterioare, probabil ca abordarea a fost usor gresita. Aproape de punctul terminus, am descoperit cateva lacuri foarte populate cu pescari. Presupun ca incercau sa pacaleasca pastravii din zona dar nu ne-am dat jos pentru a asista la vreun final de acest gen. Am avut parte si de o intalnire mai ciudata, nu am vazut in viata mea o asemenea aratare. Ba chiar am intors masina pentru a-i putea face niste poze mai bune. Imi imaginez ca e vorba de iaci insa nu am alocat timp sa validez presupunerea Si, in fine, punctul de intrare/iesire de pe Silvretta. Cum ziceam la inceput, o sa trag acum concluziile legat de experienta Silvretta. Nu a fost deloc bine ca am facut intai Di Stelvio si apoi Silvretta. Presiunea pusa pe cea din urma a fost mult prea mare si cred ca de aici a aparut si o usoara dezamagire. Probabil ca voi comite o blasfemie pentru care nu voi fi iertat de impatimitii traseului insa, pentru mine, Silvretta nu a reusit sa urce prea sus in clasamenul drumurilor alpine pe care le-am parcurs. Mai mult, imi asum o a doua blasfemie si o sa o pozitionez dupa Transfagarasan, undeva cam la egalitate cu Transalpina sau putin de tot mai jos. Fie, putin mai jos ! Pentru mine, in acest moment clasamentul arata in felul urmator: Stelvio, ...., Transfagarasan, Transalpina, Silvretta. Pozitia a2a va fi dezvaluita in curand Daca am fi vizitat Silvretta in timpul raliului dedicat "clasicelor", daca nu intalneam rangerul ala galagios si agresiv, daca ... , poate ca lucrurile ar fi stat putin diferit. Din pacate, nici eu si nici Buflache nu am plecat de acolo cu sentimentul ca ramane ceva in urma si ca ne vom intoarce. Cum ziceam, posibil sa fi avut o abordare gresita insa, in momentul in care am stabilit itinerariul vacantei, am tinut cont mai mult de aspecte obiective decat de unele subiective despre care, evident, nu aveam cum sa stim. Ca sfat, nu luati povestea asta drept litera de lege, fiecare cu experienta lui si cred ca Silvretta poate oferi o perspectiva particulara fiecarui turist. Totusi, tineti cont de ordinea in care va stabiliti obiectivele de vizitat ...
  13. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Ziua 6 Dupa masa luata in seara anterioara am facut putina munca de documentare la fata locului. Imaginile din Google Maps pareau sa indice existenta unor lacuri foarte misto in zona insa nu m-am lamurit cum puteam ajunge acolo. Paradoxal, dupa ora 19:00 am gasit pe cineva la un centru Info Turist care ne-a dat cateva indicatii si o harta decenta a zonei. Prin urmare, planul pentru a doua zi a fost usor de facut. La prima ora a zilei am plecat spre lacurile di Cancano si San Giacomo. Stiam ca nu putem calatori cu masina personala pe malul lacurilor insa am fost asigurati ca transportul "in comun" este la mare inaltime. Ma rog, la propriu eram siguri ca este :)). N-as zice ca un nou drum de munte a fost o surpriza. De data asta, poate ca si datorita orei matinale, traseul a fost complet liber. Cativa biciclisti isi faceau tura zilnica (?) insa nu s-a comparat cu ce vazusem pe Stelvio cu o zi inainte. Foarte misto zona, cu ceva incarcatura istorica. Turnul din imagine pare sa fi gazduit un fel de avanpost iar trecatoarea cica ar fi fost de mare importanta pentru schimburile comerciale ale vremurilor medievale. Istorii despre drumuri pavate cu busteni de copaci care erau distruse rapid la nevoie pentru a ingreuna avansarea inamicilor, privelisti naucitoare ... iarasi nimerisem unde trebuia :D. Lacurile di Cancano si San Giacomo sunt nu doar super frumoase ci si utile. Pe modelul austriac de la Kaprun, s-a imbinat si aici placutul cu utilul, lacurile fiind rezervoare naturale succesive pentru cateva hidrocentrale. In prima imagine se vad ramasitele unui asezamant. Candva acolo a fost un satuc construit special pentru muncitorii care au lucrat la constructia barajului uneia dintre hidrocentrale. In momentul respectiv nivelul apei era scazut ceea ce a permis sa vedem destul de bine fundatiile caselor, pavajele strazilor si chiar amprenta bisericii. Din tot ce a fost candva acolo, doar biserica a fost oarecum salvata si mutata intr-o zona ne-expusa la inundatie chiar si cand lacul se afla la nivel maxim. Desi te afli in mijlocul unei zone impresionant de salbatice, poti gasi un refugi la care sa alimentezi cu o bere rece. Oamenii te anunta din start ca nu este un local de pretentii si ca nu au un bucatar profesionist insa poti sa astamperi foamea cu ceva paste sau preparate locale reci. Muntii din zona sunt foarte aparte. Rocile par a fi extrem de sfaramicioase, imi vine greu sa cred ca se poate construi ceva pe muntii respectivi. Deci nu se pune problema de schi sau alte sporturi de iarna. La plecare am avut ocazia sa vedem drumul in toata splendoarea lui. Nu stiu despre ce altitudine este vorba si nici nu prea a contat. Am apreciat acele de par care pareau ca nu se mai termina. Absenta copacilor inalti permite o vedere buna a imprejurimilor insa avatajul asta il are ... copilotul :)) Asa cum am scris anterior, m-am ofticat si am boicotat din start Umbrail Pass. Prin urmare, singura varianta viabila de revenire in Austria era tot Stelvio. Ma rog ... vorba vine singura variabila viabila ... dar intelegeti la ce ma refer . In scurt timp de la plecarea din Valdidentro am inceput parcurgerea Stelvio in sens invers. Fata de ziua anterioara drumul a fost mult mai liber. Mult mai putine masini, mult mai putini biciclisti si aproape nicio motocicleta. Pe undeva am apreciat lucrul asta si ne-am folosit de ocazie pentru a intipari puternic pe retina tot ce am vazut. Din fericire vremea a fost aliatul nostru cel mai bun si nici macar la aproape 3000m nu ne-a facut surprize. Personal m-am amuzat putin pe seama super-car-urilor din categoria Lamborghini sau Ferrari, pur si simplu nu aveau posibilitatea sa isi exploateze "fiarele" nici macar la 25% din potential. Ceva mai vioi pareau posesorii de Porsche, probabil erau mai bine ajutati de tractiune si garda la sol ceva mai mare. Un exemplu clar ca puterea motorului nu vine intotdeauna pe primul loc. Ajunsi in locul in care incepe Umbrail Pass, am avut ceva probleme cu orientarea . Am decis sa mergem pe drumul pe care il facusem si cu o zi inainte, era cel mai sigur (si unic, desigur :D) Cumva, mergand prin zone cu configuratia de acolo, am avut un presentiment legat de vietuitoarele pe care am fi putut sa le intalnim. Printr-o intamplare extrem de norocoasa am asistat la zborul unui/unei Golden Eagle insa nu zburatoare aveam in gand. Prin urmare mi-am pastrat un ochi la drum si un ochi inspre pajisti si versanti. Si nu degeaba ! Cateva chitaituri si o miscare printre stanci le-a desconspirat. In stanga, marmota mama, iesita din culcus si veghind asupra puiului. In dreapta, puiutul. Pozele au fost facute dupa ce am intors MOSul din drum si i-am gasit un loc de parcare. M-am apropiat cat am putut de mult insa sobolanii astia au un auz incredibil de bun, in ciuda faptul ca batea vantul dinspre ele spre noi. In plus, experienta si-a spus cuvantul si marmota mama a disparut definitiv. Puiul s-a ascuns sub niste bolovani insa nu a rezistat prea mult. A iesit si mi-a oferit posibilitatea de a face o sedinta foto-video de cateva minute. Ne-am continuat drumul spre cel mai inalt punct al lui Stelvio de parca atunci il vedeam in premiera. Pe undeva cred ca starea asta o ai chiar daca mergi frecvent acolo. De data asta eram mai odihniti asa ca ne-am inhamat sa urcam spre refugiul/restaurantul din varful muntelui, de pe granita Italia-Elvetia. La o distanta foarte mica se afla cateva panouri turistice dedicate primului razboi mondial. De necrezut ce actiuni s-au desfasurat acolo, chiar nu conteaza cine au fost combatantii si cine a avut de castigat !!! Am mai hoinarit putin pe creasta chiar daca un nor pribeag ne-a amenintat ca se scutura pe noi. Nu a reusit sa ne impresioneze sau poate ca nu era destul de hotarat. Coborarea a fost una lenta si lipsita de probleme. Trafic aproape zero, un soare extrem de placut, privelisti demne de National Geographic ... nimic care sa te indemne sa te grabesti. Ok ... nu e cazul sa aduceti in discutie seara anterioara Si cum ce incepe in Trafoi ... se termina tot in Trafoi, ne-am luat ramas bun de la Stelvio cu convingerea ferma ca ne vom revedea in curand ! Cazarea din seara respectiva urma sa fie in Kappl, prin urmare nu am mai pierdut timpul si am luat-o la picior. Am trecut din nou prin Resia si Pasul Resia, singurul moment care merita mentionat fiind dat de un filtru de Politie in care erau implicati atat austrieci cat si italieni. Ne-au intrebat daca lucram aici (ei stiau la ce se refer prin aici), le-am raspuns intr-o pasareasca foarte veritabila ca nu, asa ca nu s-au incurcat cu noi. Destul de multe masini trase pe dreapta, habar n-am ce urmareau. La Kappl toate au fost bune cu motelul, mai putin haleala... Desi indicatiile primite sugerau ca ajungem in maxim 10 minute in centrul orasului unde ar fi trebuit sa gasim niste restaurante deschise, in realitate s-a lasat cu o plimbare prin padure (asta pentru ca am gasit o scurtatura !!!) de cca.45 min. Si, pentru ca acum eram in Austria, paradoxul a facut ca singurul local deschis sa fie o pizzerie . Pizza fost minunata si insotita de un Pinot Grigio si bere italieneasca. De data asta veritabila ...
  14. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Easy fix si pentru fisele de bujii: am remontat cele 3 Packard aflate in stare buna si am mai strans putin conectorul dinspre bobina la singura fisa Tesla pastrata. Am scapat de zmuciturile alea fine si am recapatat cuplul la turatii scazute. Nu ca obisnuiesc sa o tin la 1500RPM dar nici nu tolerez ezitarile. Acum sunt OK cu comportamentul motorului. Forjat ieri pe Sibiu-Bucuresti, consum 7,85%.
  15. Coincidenta. Eu as verifica bujiile si fisele.
×