Jump to content

Salex

Super Moderatori
  • Content count

    5023
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    59

About Salex

  • Rank
    6000+++++plusplus!
  • Birthday 09/21/1976

Contact Methods

  • Gender
    Male

Profile Information

  • Location
    Bucuresti
  • Din
    Bucuresti
  • Auto
    Daewoo
  • Model
    Leganza
  • An
    1997
  • Nr. Inmatr.
    B-76-MOS

Recent Profile Visitors

7272 profile views
  1. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Ho mah ... Stelvio abia urmeaza :)). PS si off: mi-ai cobit . Dar nu e grav !
  2. Sau sa incalc cu bunastiinta Regulamentul postand un anunt de vanzare (mascat) in afara Bursei !
  3. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    DJule ... nu-mi cobi, ca numai de asta nu am timp ! A trebuit sa plec de urgenta din Bucuresti. Iar MOSul chiar a mers super bine astazi :P. Daca ar consuma vreo 3 litri in minus la 100km ar fi perfect :)).
  4. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Cand devenise mai interesant a aparut o chestie care va intarzia povestirea cu aprox o saptamana
  5. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Am mai gasit cateva poze faine de la Werfen, asa ca adaug inca una acum. Ziua 4 Noaptea am petrecut-o la First Mountain Hotel Kaprun, orecum mergand pe reteta din ziua anterioara. Nu va ganditi ca denumirea provine de la faptul ca hotelul ar fi de fite sau de 5*. Nici vorba, denumirea a fost aleasa pentru ca hotelul cu pricina este cel mai apropiat de munte. Ne-a cam interesat acest aspect pentru ca ziua a fost destinata revederii unor locuri de care ne-am indragostit in trecut. Este vorba de Mooserboden si Wasserfallboden, doua lacuri de acumulare pe care le-as revizita oricand cu aceeasi placere. Destinatia asta are atat aspecte placute cat si mai putin placute, din punct de vedere al drumului. Neplacut e faptul ca nu poti sa te bucuri de drumul de munte ca sofer. Asta pentru ca accesul este posibil doar cu niste autobuze speciale. A ... si mai este funicularul . Cel din link nu mai este chiar de actualitate, la fata locului am gasit unul nou insa traseul este cel pe care il stiam de la ultima vizita. Al doilea aspect mai putin placut tine de faptul ca, desi se organizeaza tururi de vizitare a barajului (doar cel de sus, din ce stiu), organizarea nu prea este ... la inaltime. Din nou am ratat vizita in interiorul monstrului de beton pentru ca se aplica politica "se pleaca la ora de... sau de indata ce se aduna minim X oameni". Cam greu sa faci o planificare si sa te incadrezi in ea in acest context, pentru noi ar fi insemnat sa pierdem 2,5 ore. In fine, un motiv bun pentru a reveni ;). Faptul ca nu poti folosi masina personala pentru a ajunge sus are si parti pozitive. In primul rand, scapi de problemele legate de parcare si timpii de asteptare lungi. Autobuzele au un program respectat cu sfiintenie si acopera foarte bine volumul mare de turisti. Totusi, noi am ajuns la prima ora a zilei, s-ar putea ca impresia mea sa nu fie valabila atunci cand dau navala grupurile de chinezi. Prin urmare, recomand sosirea la punctul de plecare la o ora cat mai matinala. Super meseriasi soferii si soferitele autobuzelor, au tot ce le trebuie pentru a fi acolo ! Am uitat sa preciez ca drumul are o singura banda prevazuta cu refugii din loc in loc. Doar acolo pot trece doua autobuze unul pe langa celalalt, ceea ce presupune o buna sincronizare pentru ca nu prea se asteapta si nici nu se franeaza inutil. Mai sunt si cateva tuneluri, spectaculoase si ele. Sapate direct in stanca si doar cu putin mai mari decat un autobuz. Cu atat mai mult i-am apreciat pe soferi, cu cat viteza de deplasare a fost batuta in cuie la 50km/h si singura avarie pe care am observat-o la autobuze a fost o singura oglinda laterala usor zgariata. Gratie faptului ca nu esti nevoit sa te concentrezi la sofat, ai ocazia sa de bucuri de peisaj. De sus peisajele sunt mult mai vizibile. Daca ai parte de zi insorita, nu prea iti vine sa te grabesti cu coborarea. Wasserfallboden: Mooserboden: Desi in trecut nu am gasit Flori de Colt in aceste locuri, de data asta am presimtit ca o sa dam peste ele. Presimtirea a fost buna, am gasit 6 exemplare perfect incadrate in peisaj. Nu mai putin placuti am fost impresionati de Gentiana. Cu toate ca stiam un loc in care Gentiana are o alta prestanta (urmeaza ...) ne-am bucurat sa o regasim si aici. Albastrul asta te baga in boala ! Facand parte din Parcul National Hohe Tauren, nu prea ai cum sa te uiti imprejur si sa nu vezi ghetari. Ne-am fatait putin prin zona, ocazie cu care am inceput sa avem ceva dubii legate de configuratia locului. Din pacate problema nu era la noi ci se datora incalzirii globale. Fata de ultima data cand am fost aici (parca in 2010), ghetarii s-au micsorat considerabil :(. Am decis ca nu are sens sa pierdem 2,5 ore asteptand o posibila vizita in interiorul barajului, desi ar fi fost al naibii de interesant sa vedem ce se afla in interiorul constructiei aflate la peste 2000 m altitudine. In schimb, am decis sa facem o vizita scurta pe Kitzsteinhorn cu toate ca nu ne aflam in sezonul de schi. A fost prima data in aceasta excursie cand am depasit altitudinea sugerata in titlul topicului. Obisnuim sa schiem intr-o alta zona din Austria, ceva mai prietenoasa atat din punct de vedere al costurilor cat si din punct de vedere al experientei de schi. Nu am fost pana acum pe Kitzsteinhorn si nu cred ca o sa revenim, cel putin nu in timpul sezonului de iarna. Mi s-a parut totul atat de ametitor incat cu greu pot sa imi imaginez cum arata o zi plina de schiori. Instalatii peste instalatii, telescaune in toate directiile, gondole, funicular, agitatie mare ... Nu ma intelegeti gresit, recomand oricarui pasionat de sporturi de munte sa incerce pe propria piele. Pentru noi a fost coplesitor, cel mai probabil o sa ramanem la partiile de pensionari :D. Spre dupa-amiaza am inceput sa ne repliem catre urmatoarea destinatie, Resia. Fiind intr-o zona ceva mai populata, am zis ca este momentul oportun pentru a incerca sa luam un lichid de servo-directie in ideea ca urmau niste trasee ceva mai solicitante. Cum drumul trecea prin Zell am See, am incercat la cateva magazine de "profil". Greu, tare greu. In afara de cateva consumabile elementare, nu am gasit ce cautam. Insa am reusit sa obtinem niste indicatii extrem de pretioase. Un tanar foarte amabil ne-a trimis in satul vecin (din nou, din fericire drumul trecea pe acolo !) si am reusit sa rezolvam problema. Reusit in sensul ca am luat uleiul insa schimbul urma sa fie facut mai tarziu. Traseul a fost lejer, preponderent autostrada cunoscuta spre Innsbruck, deci nu a avut niciun istoric. Seara am ajuns fara probleme in Tyrolul de Sud, Italia. Vreo 2-3 zile am avut o senzatie super-nasoala. Desi eram in Italia, nimic nu dadea de inteles ca am fi fost in Italia ... Detalii in episodul urmator.
  6. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Personal nu sunt de acord cu multe din cele scrise de colegul nostru mai sus insa nu vreau sa mai dezvoltam subiectul pe acest topic. Fiecare procedeaza cum considera de cuviinta atunci cand vine vorba de masina lui ...
  7. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Ziua 3 Dimineata a fost alocata vizitarii Pesterii de Gheata. Intrucat am prins o cazare de zile mari, am avut de mers cca.3km pe un drum de munte. Din ce ni s-a spus, o intarziere la sosire te forteaza sa lasi masina in parcari situate la 2-3 km fata de punctul de inceput al traseului. Din fericire, la noi nu a fost cazul, inca o mare bila alba pentru Pensiunea Zeismann. Dupa portia serioasa de gheata am iesit la soare in jurul pranzului. Toata povestea a durat in jur de 1,5 - 2 ore. Interiorul pesterii este amenajat, in cea mai mare part,e insa trebuie avut in vedere ca este o pestera ... de gheata, asa ca o imbracaminte adecvata este binevenita. Nu sunt obligatorii bocancii insa nici in sandale sau espadrile nu va recomand sa mergeti :D. Daca luati o lanterna potenta cu voi, o sa fie extrem de utila ! Imaginea Castelului Werfen pe care o vazusem in seara precedenta a fost decisiva pentru a ne hotari sa il vizitam. Asta a fost unul din punctele in care am avut parte de mult mai mult decat ne asteptam. In primul rand, am aflat la fata locului ca este vorba de castelul in care s-a turnat filmul Where Eagles Dare. A mai gazduit si alte productii, detalii se gasesc pe net. Impresia generala a fost foarte buna. Nu ca ar fi fost o surpriza insa am constatat ca totul e in stare buna, renovat si intretinut. Numar foarte mare de turisti, extrem de multi chinezi cu care ti-e foarte greu sa te intelegi. Un mic minus il reprezinta tururile cu ghid. Exista doar tur "live" in germana/austriaca, restul de participanti primesc un iPod cu inregistrari. Nu pot sa spun ca a fost un dezastru insa jucaria a dat rateuri cand iti era lumea mai draga. Bila alba pentru ghida care a fost foarte prompta si a raspuns bine la toate intrebarile si solicitarile primite. Castelul are cateva elemente care il fac unic, am plecat multumiti de experienta. Trebuie sa recunosc ca la starea respectiva a contribuit foarte mult un spectacol despre care am aflat doar la fata locului si pe care l-am prins intamplator. Este vorba de un show, ca nu pot sa ii spun altfel, in care personajele principale sunt pasari de prada si dresorii acestora. A fost prima data cand am vazut asa ceva si a fost impresionant. Desi era clar ca oamenii aia stiau ce fac, au existat si cateva incidente. Fara nicio intentie evidenta din partea fiarelor, s-a lasat cu urme de sange si mici rani. Totusi, se vedea ca exista o legatura si un respect reciproc intre protagonisti. Inevitabil ne-am aruncat de cateva ori in iarba cand suierau pasaroii deasupra capetelor noastre insa nu am vazut pe nimeni sa lesine sau sa tipe ca un apucat :)) Spectacolul a culminat cu dihania din poza de mai jos, mentionez ca era un puiut :D. Zoboara ce zboara si apoi ii vine cheful sa aterizeze in multime sa sa o ia fix inspre noi. Copii in stanga, copii in dreapta ... se opreste namila la un metru de noi. Se uita de parca ne intreaba " Sar'na ... aveti cumva niste carne ? " Totul s-a terminat in conditii bune iar ziua respectiva deja promitea ca vom avea o vacanta plina. Si da, urmau sa mai vina cateva zile memorabile pe care o sa vi le povestesc. Am pornit la pas, binedispusi, spre Kaprun, al treilea popas al vacantei.
  8. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Ziua 2 Punct terminus: Werfen, landul Salzburg Am plecat de la Balaton pe o vreme mohorata insotita pe alocuri de ploaie ba marunta, ba torentiala. De data asta am mers destul de mult pe drumuri nationale, ocazie cu care am traversat o zona f frumoasa a Ungariei, zona prin care nu am mai trecut din 1998 ... Nu ma intrebati detalii legate de drum, au fost zone in care nu am vazut drumul din cauza ploii :)). Totusi, tin sa punctez calitatea buna a drumurilor din tara vecina. Valabil nu doar pe autostrazi ci si pe drumuri f mici si izolate. Am setat ca destinatie intermediara Graz intrucat Waze tinea mortis sa ne bage in Slovenia. Daca nu as fi fost cu mai putin de o luna in urma in Maribor, nu as fi refuzat :). La scurt timp dupa intrarea in Austria au inceput sa apara niste marcaje care ne-au atras atentia si, mai mult, ne-au deturnat putin. Am tot vazut sugestii de a vizita Red Bull Ring asa ca nu am rezistat. Foarte misto circuitul si destul de relaxati baietii de la securitate. Am intrat cu MOSul pe un traseu din incinta insa, evident, nu am intrat pe pista. Superba si zona in care este construit circuitul. Practic e vorba de o vale aflata intre doua lanturi muntoase. Poate estimez eu gresit insa, intre munti, ar fi maxim 8-10 km. Am pierdut cca. 2 ore datorita ocolului insa am facut un program destul de lejer, nu a contat. Oricum ar fi fost, a meritat. Am reluat drumul spre Werfen, acolo unde am avut rezervare la Pensiunea Zeismann. Cand am facut rezervarea am avut in gand un obiectiv pe care urma sa il bifam a doua zi. Totusi, odata ajunsi la fata locului am pus pensiunea asta pe primul loc al tuturor locatiilor in care am stat. Nu ... nu datorita aspectului sau dotarilor ci a zonei incredibile in care se afla. DE VIS !!! Desi facusem temele destul de bine acasa, am fost surprinsi putin de apropierea de Castelul Werfen, loc pe care il aveam in lista de "to see". De ce tocmai Werfen si nu Salzburg ? Pai Salzburg-ul il stiam, trecem prin Salzburg de cateva ori in fiecare an cand mergem la schi, prin urmare nu era necesara inca o vizita. Ei bine, la Werfen se afla cea mai mare Pestera de Gheata din lume. Are peste 40km din care doar 1,5 sunt vizitabili dpdv turistic. Din pacate nu este permisa utilizarea aparatelor foto in interior, asa ca ne-am conformat si, prin urmare, nu o sa vedeti poze din interior. Gasiti pe pagina oficiala (vezi link mai sus) sau apelati la amicul Goagl.
  9. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Cred ca asa sunt toate compresoarele, de asta am si pus poza cu pistonasele alea in aer. Compartimentul uleiului, este fix cel al pistonaselor si se vede clar cate articulatii are de uns. In afara de cele sferice mai sunt si cativa rulmenti a caror "oboseala" ajunge sa te faca sa schimbi tot compresorul. In cazul compresorului MOSului, capacitatea este de 210-220ml insa eu nu am avut la dispozitie decat vreo 205 ... suficient. Ala din instalatie iese, dar da, clar ca nu iese tot. Iti dai seama de lucrul asta atunci cand stai pe langa un robot din ala de A/C la care este golit recipientul de ulei recuperat inainte de inceperea procedurii. Dupa capul meu ideea masurarii a ceea ce se poate scoate este sa stie operatorul cat sa bage inapoi, in cazul in care nu are un catalog cu datele tehnice ale masinii. Faza tare la ultima incarcare a MOSului a fost ca service-ul avea un robot nou si nu prea stiau sa il opereze :)). A mers perfect vidarea, instalatia s-a comportat impecabil, fara nicio pierdere dupa care, la cateva secunde masina a inceput sa tipe. Pe LCD a aparut un mesaj de eroare, la care tipul imi zice: "Masina dvs. are o problema". Bine, stiam ca MOSul are probleme (discul de frana inca nu era schimbat ) insa i-am pornit motorul si A/Cul a ajuns la aproape 4* in 15-20 secunde. I-am zis: "Las-o asa, imi place cum merge cand are probleme" si asta a fost. Cum ziceam, dupa doua luni A/Cul merge impecabil.
  10. Salex

    Un Mos ... Coreean

    O am, isi face treaba, tine sabotul cum trebuie.
  11. Salex

    Urmatoarea oprire ... 3000

    Topicul asta este despre vacanta si despre munte :). Daca nu va place muntele, in general, si soselele alpine, in particular, cel mai probabil nu o sa vi se para deloc interesant. In vacante nu obisnuim sa facem cumparaturi prea multe iar drumurile care nu au presupus trecerea prin, pe langa sau peste munti au avut doar rol de legatura. De ce "Urmatoarea oprire ... 3000" ? E putin ambitioasa ideea de a ajunge cu o berlina la 3000m altitudine in Europa insa nu e chiar imposibil. Nu, nu am facut asta cu MOSul insa am ajuns frecvent la altitudini de la care urcatul la +3000m a putut fi facut relativ usor. Am mai avut si alte obiective, multe dintre ele ratate in trecut din cauza sezonului nepotrivit sau a lipsei de timp. Prin cateva intamplari norocoase, am ajuns prin niste locuri pe care nu le aveam in vedere insa care au meritat pe deplin. Inca nu am toate pozele aranjate si dimensionate corespunzator asa ca topicul asta se va intinde pe cateva zile bune. Dar sa incepem si vedem unde ajungem Ziua 1 Plecarea a fost facuta de langa Sibiu, din locatia la care am facut si pregatirile pe care le-am povestit in topicul dedicat MOSului. Prin urmare, primul popas nu avea de ce sa ne provoace emotii prea mari din cauza distantei. Am avut rezervare facuta la un hotel de pe malul lacului Balaton, loc la care drumul presupunea un parcurs aproape exclusiv pe autostrada. Singura exceptie a fost reprezentata de segmentul Deva-Margina, portiune de drum care face fericiti multi patroni de service-uri si vulcanizari. Ei bine, pe portiunea asta care necesita multe multe multe manevre de evitarea a gropilor am inceput sa resimt destul de serios efortul depus pentru manevrarea volanului. Cu alte cuvinte .. servo-directia isi cam facea de cap ! Nasol moment ! Mi-am dat seama ca problema este rezultatul uleiului gresit ales insa nu prea aveam ce face in momentul respectiv asa ca am mers mai departe. Dupa revenirea pe autostrada lucrurile nu au mai fost asa de nasoale insa deja imi faceam planuri sa cumpar un ulei adecvat si sa il schimb pe undeva pe drum. Ar fi fost prima interventie pe care am facut-o vreodata asupra MOSului in afara tarii insa na, prostia se plateste ! Multumita unui trafic lejer in directia in care mergeam si a unei retele de drumuri mai mult decat decente, am ajuns fara probleme la destinatie. Se preconiza, insa, o furtuna de zile mari asa ca a devenit evident ca am carat degeaba costumele de baie cu noi Ne-am multumit cu o masa copioasa intr-o locatie pe care am descoperit-o absolut intamplator on Iunie. Mergeam spre Maribor si ne-a prins foamea cam pe la jumatatea lacului Balaton. Iesit pe primul drum, ajuns pe malul lacului si desoperit Andras Bufe. Prima impresie este de bomba la care poti manca, cel mult, o omleta decenta. Ei bine, pregatesc oamenii aia un peste prajit de mananci pana mori. Prima data am incercat Hek-ul, pestele "national" al vecinilor nostri. Remarcati ghilimelele si cititi mai multe despre el, daca vreti detalii. Ca o paranteza, e vorba de merluciu :)). De data asta am comandat toate cele 3 tipuri de peste din meniu. Hek, Sullo (eu inca sunt convins ca e vorba de salau) si inca o natie al carei nume l-am uitat de cum l-am citit :)). E de bine, oricum. A fost singurul care nu ne-a spus nimic. Ceilalti doi, in schimb ... memorabili. In poza de mai jos, salaul Buna dispozitie a fost asigurata si de tematica muzicala a localului. Ca si prima data, doar muzica rock, insa din gama lejera, nu metale sau altceva de genul. Berea buna si rece, curatenie si amabilitate, tot ce trebuie ca sa mai merg pe acolo sau sa recomand cu incredere un popas daca aveti ocazia.
  12. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Bun, acum sa o luam metodic :). 1. A/C-ul Compresorul mi-a ramas desfacut de anul trecut, nu am avut vreme de el. Provizoriu a stat un compresor mai vechi, doar ca sa tina cureaua pe pozitia corecta Uitasem complet cum arata pe interior insa, in mai putin de 30 minute, toate misterele au fost inlaturate. Asa cum am zis anterior, am mers pe niste garnituri de vuton achizitionate la un pret modic, ceva gen 20 lei/buc. Desi garniturile astea au fost singurul motiv pentru care nu am avut compresor functional in ultimul an, nu am avut vreme sa ma ocup de ele pana acum :((. Revizia a inclus si umplerea cu ulei de compresor, am pus PAG 100 conform specificatiilor de pe unitate. Cu ocazia asta vreau sa contrazic FERM opinia conform careia, la vidarea instalatiei, se scoate si uleiul compresorului. Stiu ca au mai existat opinii similare, doar vreau sa le intaresc ! Uleiul care se introduce in "freon" are rolul de a lubrefia componentele de pe traseul de racire (mai precis, O-ringurile de cauciuc). Doar acest ulei este extras la vidare si introdus la incarcare. In cazul extrem in care masina de vidare scoate si uleiul de compresor, dupa parerea mea compresorul ala este complet nefunctional, ar inseamna ca "segmentii" pistonaselor sunt absolut VARZA. Dupa montare si umplere, intalatia a functionat perfect, ca noua. 2. Placutele frana spate Cand am comandat placutele fata-spate, stiam sigur ca fata este OK insa spatele era aproape de finalul vietii. "Aproape" - era ce am sperat eu, la demontare lucrurile au stat mai putin bine. In prima poza se vede starea (jalnica) a placutelor. Cele uzate au fost ATE si s-au comportat bine. Suficient de bine ca sa nu fac nicio revizie de la montaj ! Asta mi s-a intamplat pana acum doar in cazul EBC-urilor insa este de apreciat data fiind diferenta de pret. A doua poza este si mai relevanta. Nu "doua la pret de una" ci "doua la grosime de una" . Intrucat ma asteptam sa am probleme cu discul in sine precum si cu sabotii de frana de mana, am luat si montat si aceste repere. Discurile sunt fix ce am avut inainte, respectiv TRW. Din pacate, timpul nu mi-a permis sa le tunez, respectiv sa le perforez. La saboti de frana de mana am mers pe LPR, au fost cei mai "decenti" pe care i-am gasit. Despre frana de mana o sa va povestesc ceva mai incolo. 3. Placutele frana fata Aici m-am dat putin in spectacol, placutele vechi erau la un grad de uzura de max 50% si se comportau foarte bine. Totusi, mi-am zis sa merg pe Greenstuff - Full, macar o data, asa de incercare. Nu imi pare rau ca am facut asta din doua motive. Unul il veti descoperi curand intr-un alt topic, al doilea l-am descoperit eu insumi mai mult sau mai putin intamplator Voila: Crapartura era pe partea INTERIOARA a discului, acolo unde arareori te uiti cand schimbi doar placutele. Chiar imi multumesc pentru faptul ca nu ma joc niciodata cu franele si, intotdeauna cand fac o revizie, o fac la sange ! Si de data asta am demontat discurile, in primul rand pentru a le inspecta, in al doilea rand pentru a elimina bavurile rezultate din uzura normala. Nu vreti sa stiti ce reactie am avut cand am vazut dezastrul din poza. Nu eram in Bucuresti si stiam ca provincia are o intarziere semnificativa in livrarea produselor comandate online. O mare surpriza placuta am avut-o din partea firmei la care am facut incarcarea A/C-ului. Am dat comanda pe la ora 15:00 si am ridicat piesele a doua zi la 12:00. Singurul neajuns a fost generat de faptul ca stratul de "asezare" al placutelor noi a fost cam distrus de utilizarea pe discurile vechi (cca. 50km) insa nu a fost dramatic. Dupa schimbarea discurilor si parcurgerea a inca 200-300 km Greenstuff-urile au inceput sa "muste" intr-un mare fel. Atat discurile fata cat si cele spate au fost inlocuite cu TRW. Initial pe fata am avut Textar (cele crapate !) iar pe spate TRW. Concluzii personale legate de discurile perforate si slotted: sunt sensibil superioare echivalentelor lor neprelucrate. De avut in vedere ca evaluarea mea se bazeaza pe experiente absolut similare (masina, discuri, placute) astfel incat gradul de subiectivitate este redus la minim. 4. Frana de mana Discuri noi, saboti noi, cabluri in stare perfecta de functionare, frana de mana incredibil de eficienta inainte de interventie ce ar fi putut sa mearga rau ? Aici merita sa mentionez etapele prin care am trecut cu frana de mana de cand am MOSul: 1. Masina noua, frana de mana OK. 2. Schimbat cablurile de frana si sabotii => intr-o prima faza frana de mana aproape inexistenta. 3. Inteles cum functioneaza sistemul, intervenit => frana de mana incrediibil de eficienta (asta e pe bune: MOSul a sarit efectiv de pe standul de probe la un ITP, inginerul era alb la fata, eficienta indicata de sistemul de testare a depasit cu mult valori uzuale pentru masini mai "serioase" ). Din pacate, de data asta, dupa interventie, m-am regasit iarasi in situatia #2. Cu toate riscurile de rigoare, asa am plecat in vacanta ... La revenire am demontat iarasi discurile si m-am bagat in problema. In prima poza apare sistemul de actionare a sabotilor de frana (de mana). Nu vreau sa intru in detalii acum si nici nu consider ca un topic dedicat ar mai fi de mare interes in acest moment (desi am vazut ca mai sunt si alte firme care merg pe un sistem similar !). Totusi, din constatarile mele, vinovata pentru lipsa de eficienta a franei de mana este tija aia de cca 2,5 cm. Explicatia este una pur geometrica, indiferent cat de mult strangi cablul franei de mana, povestea asta nu se mai repercuteaza asupra sabotilor asa ca nu veti obtine o frana mai eficienta ci doar un levier care se intepeneste mai jos :). Rezolvarea pe care am gasit-o a fost sa inlocuiesc tijele mentionate cu unele putin mai lungi, asa cum se vede in imaginea 2. In urma cu vreo 10 ani am folosit cuie de impuscat in beton insa acum nu am mai gasit. Prin urmare am folosit partea dreapta a unor burghie de 5mm. Am mers pe cele mai dure burghie pe care le-am gasit, le-am taiat cu un flex si apoi le-am luat la polizat. Pentru ca da, lungimea trebuie determinata empiric... Pui, montezi disc, verifici. Daca iti freaca prea tare, mai iei putin si repeti procedura ... Din pacate nu sunt prea convins de calitatea sabotilor LPR, o sa mai vad cum se comporta in viitorul apropiat. 5. Fulia arborelui cotit Era sa inchid postarea asta legata de reparatii insa am realizat ca am uitat ceva :). Dupa revenirea din vacanta am inceput sa aud un scartait de sub capota. Se agrava de pe o zi pe alta asa ca am investigat si am descoperit relativ imediat cauza. Fulia arborelui cotit era descentrata ! Practic, sarise cam o treime din bucsa de cauciuc. Demontata, pusa pe menghina, centrata si ... evident sudata :D. Totul a mers asa de repede si bine incat nu am avut vreme sa mai fac poze :)). Asta a fost vara din punct de vedere al reparatiilor facute la MOS. Ma rog, se aduaga povestea legata de lichidul de servo insa asta o sa apara pe un alt topic
  13. Salex

    Dilema: Cada De Baie Din Fonta Sau Acrilica

    Fonta nu as mai pune, e foarte grea si nici nu sunt sigur ca mai gasesti ceva de calitate. Intre tabla si acryl, eu am mers pe acryl. Am una montata la tara in 1996, arata impecabil. Totusi, fata de ce gasesti acum pe piata, are un strat interior incredibil de gros, ceva de genul a 1 cm si ceva. Consecinta directa: nu are niciun pic de elasticitate, se comporta fix ca una de fonta. Nu s-a decolorat deloc, nu s-a matuit, cu toate ca apa de acolo e f f calcaroasa. In Bucuresti am montat o cada de acryl in 2004. In cca. 3 ani au aparut crapaturi pe fund, doar in stratul exterior. Dupa alti cativa ani, luciul a disparut complet. Am considerat ca a fost de calitate f proasta. Chiar anul acesta am schimbat din nou cada, am mers tot pe acryl insa am apelat la ceva de calitate ceva mai buna (Sper !) La tabla nu imi place zgomotul specific pe care nu il scoti nici nu politia. Eu am montat cada de acryl pe un pat de BCA (in plus fata de cadrul prorpiu) si apoi am adaugat spuma poliuretanica. Elasticitate 0, pierderi de temperatura extrem de reduse.
  14. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Eu tocmai v-am spus ca am facut o tampenie care, de regula, nu ma caracterizeaza :). Uleiul ala de care am pomenit sunt sigur ca e f.f bun insa pentru masinile/producatorii precizati (Porsche, VW, Volvo). Daca vrei sa iti recapeti servo-ul, iti recomand sa mergi pe un ulei sintetic DEXRON II. Iti pot spune si exact ce sa cauti, insa pe privat.
  15. Salex

    Un Mos ... Coreean

    Se duse si vara asta ... Nici nu am realizat cat de repede a zburat timpul si unde a ramas povestea MOSului. Parbrizul a fost schimbat la inceputul lunii Iulie. Am avut de ales intre ceva de provenienta China (premium cica) si un parbriz rusesc. Am facut bine, am facut rau, nu stiu. Am mers pe parbrizul rusesc chiar daca a fost sensibil mai scumput decat varianta China. Pana acum s-a comportat excelent la cateva izbituri cu pietricele, nu am gasit nicio ciupitura ! Un mare plus (pentru mine) l-am observat dupa cateva zile de utilizare. Se pare ca are aplicat un filtru care schimba putin nuanta culorii percepute (practic raceste culoarea) intr-o maniera care duce la imbunatatirea claritatii si luminozitatii. Ca bonus, am asistat la demontare si montare, a fost una extrem de curata, nu a fost afectata absolut deloc vopseaua ! Schimbul de placute "pregatit" pentru niste trasee mai serioase s-a dovedit providential. Evident, aveam ceva banuieli, insa suprize mri au aparut la demontare. Revin zilele urmatoare, inca nu am descarcat pozele facute. Si, pentru ca tacamul sa fie complet, am avut parte si de o surpriza si mai neplacuta. Pe drumul Bucuresti-Sibiu, undeva prin zona cu 2 benzi la urcare din Milcoiu, am sesizat ca nu prea mergea directia cum trebuie. Urmatoarele ace de par mi-au dat emotii, servo-ul nu lucra deloc cum trebuie. Ba mergea perfect, ba lipsea asistarea aproape complet. Numai de asta nu aveam nevoie inainte de inceputul concediului :(. Ajuns la Sibiu, am descoperit destul de rapid cauza problemei. Personal nu am mai intalnit asa ceva insa toata "bucuria" a fost cauzata de intinzatorul automat al curelei de accesorii. Rola mergea perfect insa arcul care preseaza rola pe curea ... mergea cum avea el chef. Ca simptom, se comporta ca o suspensie siliconica, adica tensiona si detensiona extrem de lent. Probabil de la vibratii sau de la schimbul de regim de turatie, avea momente in care nu apasa deloc rola pe curea si uita cum pompa de servo nu isi mai facea treaba. Aveam un intinzator nou, de origine coreana, fara pedigree, luat de la Radacini. La asta meregea bine arcul insa rola era mai mica in diametru si nici nu se potrivea cea de la intinzatorul vechi. Comandat un SKF, sosit dupa cateva zile si gata, problema rezolvata. Ba bine ca nu ! Nu, pentru ca ma puse naiba sa fiu perfectionist ! Zic, daca tot am schimbat intinzatorul (si cureaua, ca sa fie bine ...) hai sa schimb si lichidul de servo, ca tot avea vreo 5-6 ani. Eeee, si aici am facut prostia. Intrucat, pe moment, nu am gasit ce trebuia (Dexron II sau, in cel mai rau caz, Dexron III), am cumparat un Mobil ATF (Exceptionally High Performance ...) pe principiul ca e smecher ... O fi, dar nu pentru MOS ! Evident ca nu am consultat nici fisa tehnica, nimic. Pe distantele scurte parcurse (cca 20 x 2 km) pe drumul Sibiu-Agnita, s-a comportat fabulos, ceea ce m-a facut sa cred ca e de bine. Nu a fost !!! La drumuri lungi, de peste o ora, vascozitatea scadea asa de tare incat am ramas aproape complet fara servo directie ! Superficialitate gratuita, efecte garantate ! De bine a fost ca am rezolvat AC-ul ramas restant de anul trecut. Nu am comandat O-ringurile "specifice" ci am pus niste O-ringuri din vuton care se comporta extrem de bine. Instalatia si radiatorul stiam ca sunt OK, dupa incarcare s-a last gerul in cabina. Dupa 2 luni, pierderi zero, macar aici nu mai dat chix. Revenim
×