Am facut azi de dimineata un drum de vreo 200 km, si am prins ceata zdravana (dar zdravana, nu vedeai de la 5 metri incolo). Bineinteles, am aprins proiectoarele, farurile erau deja aprinse ca le tin mereu aprinse, si mergi 'nainte cu atentie.
Cat de dobitoc trebuie sa fii sa mergi cu farurile stinse, sau doar cu pozitiile, pe-o vreme ca asta ?!?
La depasiri stateam incordat ca naiba, pentru ca nu aveai nici o sansa sa vezi din fata un cretin de-asta, cu becurile stinse. Practic, cei ce mergeau doar cu pozitiile (evident, majoritatea Dacii cu becurile montate in bara, si o lumanare cred ca-i mai vizibila) sau cu farurile stinse apareau din ceata de ziceai ca-s Olandezu' Zburator !
Degeaba le dadeam flashuri cand apareau din contra-sens, ca nu percutau de nici o culoare. De fapt, ma si gandesc ce-i in mintea lor.. reflexul pavlovian este format avand ca stimul doar bezna noptii, atata timp cat vad pe unde merg nu-si dau seama ca farurile ajuta si sa fii vazut de altii in conditii de vizibilitate redusa !
Ca sa nu mai zic de aia care se bagau in depasire (erau foarte multe carute) fara semnal, sau fortandu-l pe cel de pe contrasens sa iasa in decor. Am franat (evident, cu flashurile, claxoanele si "urarile de bine" de rigoare ) din cauza de depasiri imprudente ale altora cat n-am franat intr-un an de condus !
Am prins si-un accident, o Nubira frontal cu o Skoda veche (parca Skoda 100)... RIP.