Ieri am incheiat concediul de anul asta, 12 zile cu 5750km parcursi si cu plinuri de motorina de la 1.70 euro si pana la 2.11. Da, Vestul s-a scumpit de cand n-am mai fost eu in plimbari...
Din fericire pt noi (eu, sotia si copilul), Epica a functionat perfect, s-a ars un bec pe scurta si atat (am avut de rezerva). Plus jantele care ar trebui roluite, dar asta e vina mea ca nu m-am ocupat de ele.
Am inceput concediul acum 2 saptamani, duminica la ora 1 noaptea. Initial am vrut sa plecam duminica dimineata, sa stam seara la Arad... dar am zis sa facem Romania pe intuneric, mai lejer, si sa ne intindem pana aproape de Praga. Am facut totusi o mica pauza de vreo ora, cu somn, pe la ora 6 dimineata inainte de Arad. Daca drumul de noapte a fost ok, fara mare trafic, dimineata in vama ne-a prins intr-o mare aglomeratie (multi rromani cu numere straineze care plecau inapoi la ciord... pardon, munca).
Prima oprire a fost in Kutna Hora, in Cehia, unde ne-am dus special pt osuar. Si daca tot eram obositi dupa 1400km, ne-am oprit la un restaurant dragut si ne-am luat o cazare pe booking. Ca o paranteza, toate cazarile le-am luat de pe booking maxim cu o zi inainte. Scumpute, Germania si Austria cu o medie de 120 euro pe noapte, dar am vrut sa stam cat mai bine si sa nu facem economii (bine, nici la hoteluri de fita...). Si mesele scumpe, 80-120 euro pt 2 persoane si un copil, fara mari pretentii. Revenind la Kutna Hora, ne-am cazat, iar dimineata am vizitat orasul... frumos, gotic, linistit si relaxant. Dupa care ne-a mancat undeva sa plecam de la linistit si relaxant la Praga. Care e un oras foarte frumos, dar si foarte aglomerat cu turisti. Foarte cald si umed, ne-am plimbat prin centru, am vrut sa vizitam catacombele dar nu am reusit (era prea tarziu urmatoarea vizita, plus nebunia de turisti), ne-am oprit la o terasa unde am mancat si am baut (berea ceheasca a fost cea mai buna). Pe seara ne-am oprit langa cazare, unde am mai baut o bere, doua, si am luat o amenda de parcare 🙂 Stradute inguste, locuri de parcare putine spre deloc si doar la "borduri colorate". Inca nu sunt lamurit la ce culoarea puteam... ideea e ca pe la 9 seara au aparut 2 politisti, pusi pe dat amenzi si blocat roti. You must pay! I pay... You must pay! I pay ba! Intr-un final am primit de la unul din ei site-ul "secret" pt parcari in Praga... 22 euro amenda, 19 parcarea, duamneajuta.
Din Praga am luat directia Deutchland (uber alles). Autostrazi si iar autostrazi, a vazut Epica si top speed de 197 km/h pe gps (200+ in bord)... problema era ca nu mergeai 50km fara un blocaj. Majoritatea cauzate de lucrari, benzi inchise, devieri etc. Blana 200, brusc limita 120, 100, 80 si te opreai in coloana. Plus destui ametiti care iti ieseau in fata brusc, sa depaseasca cu ochii in telefon. Motorina buna la nemti, am avut consum sub 8 la viteze de 140-150, in conditiile in care pe A2-ul de la noi scot peste 8 (ba chiar spre 9 uneori) la 137-138.
In drum spre Berlin ne-am oprit la Dresda, la muzeul militar. Putine piese, dar de calitate.
Berlin... centrul plin de turisti si arabeti care se comportau cam ca tiganii de la noi. Terasa langa hotel, mancare bunicica, bere ok dar nu asa buna ca la cehi. Servire impecabila, mai ales dupa ce le-am lasat tips (nemtii am vazut ca nu prea lasa... strangeau si monedele date rest). Parcarea pe timp de zi se plateste, daca bagi fise la automat te usuca (aproape 2 euro 15 min), daca instalezi aplicatia pe tel e mai decent. O zi am umblat la "plimbari" prin vreo 2 paduri, fara succes... ghinion de nesansa, la cate lupte au avut in ww2, sa nimeresc tocmai zone goale.
Din Berlin, cap compas vest, zona Cologne. Mai exact cat mai aproape de padurea Hurtgen, tot din motiv de "plimbari prin natura". Umblat prin muuuulte pozitii americane, din pacate pt mine batute de multi altii inainte. Ne-am si plimbat, zona frumoasa, am reusit sa vedem si o cazemata din linia Siegfried. Greoi de ajuns la multe zone, nemtii au interzis accesul auto pe dealuri sau prin paduri (desi unele sunt drumuri asfaltate). In rest, frumos, curat si aranjat. Limite de viteza 50 si 30 prin localitati, radare peste tot, inclusiv "average speed radar" care iti masoara viteza medie intre 2 puncte... deci nu-l prostesti ca pe o simpla camera la care franezi. Drept urmare prin Germania rurala am scos consumuri fantastice, de 5 si-un pic. Daca tot eram in zona (adica la 2 strazi de cazare ajungeai in Belgia), am dat o fuga si in Olanda, sa facem un gratar la un amic.
De aici am luat-o spre sud, directia Dachau, cu oprire la mormantul lui Erwin Rommel. De la plecarea asta, 3 zile am oprit stergatoarele doar cand am oprit si motorul... ploi torentiale, vant, furtuni. Revenind la Dachau, lagarul nu m-a impresionat, Auschwitz este muuuult peste. Si ma refer din punct de vedere al unui vizitator. In Dachau am mancat seara la un restaurant de cartier, foarte bun si relativ ieftin fata de altele din zone mai turistice. Ca o mentiune, am bagat si mezeluri de la Lidl sau Kaufland, plus chestii de rontait luate de acasa. Si tigari de acasa, ca la ei pornea de pe la 10 euro un pachet (si peste 15 unele).
De la Dachau tot spre sud, tot pe ploaie, spre drumul montan Grossglockner. La intrare ne zice doamna de la casa de bilete ca, daca incepe sa ninga, coborati repede. In gand imi zic ca e nebuna, e august! Pe drum incep sa mai vad pe margine utilaje de dezapezit.. iar sus deja ploaia era amestecata cu grindina, plus temperatura mult mai scazuta (7 grade minima). Plus fulgere si tunete, vant... furtuna in toata regula. Pe urcare mai dam de o masina, soferul f panicat, pe avarii si in viteza 1 la ralanti. Depasesc rapid si ii dam inainte cu a 2a mai turata. Facem cateva poze, suspinam ca nu prea vedem Alpii de ceata, si decid ca nu e cazul sa ne ducem si pe drumul kaizerului pana la ghetar... nu de altceva, dar eram aproape singuri pe acolo. Iesim de pe Grossglockner pe partea cealalta si ajungem la cazare, intr-un orasel/sat cochet. La terasa din centru (singura deschisa, ceva mai mult pt localnici) observ ca se vorbeste italiana si mai salut oamenii care ma saluta, cam ca la noi la tara unde toata lumea saluta pe toata lumea. Ei cu buona sera, eu cu buna seara... ca suna la fel.
Plecarea din Alpi tot pe ploaie, stergatoarele au joc (mecanismul in sine) si ma scot din sarite cand bat in cheder sus. Oprim pe drum la Hallstatt, pe care il mai vizitasem in urma cu 7 ani (tot dupa Grossglockner, dar atunci cu mobra si pe vreme buna), si suntem dezamagiti... pe langa vremea de cacao, terase inchise, multi turisti asiatici si fff multi arabeti. Mancam cate un pastrav la suprapret (120 euro 2 supe, 3 pastravi si 2 sucuri), renuntam din lipsa de timp vizitarea minei de sare si a platoului de deasupra oraselului, si o taiem usurel spre acasa.
Pe intuneric, evident tot pe ploaie, ajungem in Zagreb. Ca o paranteza, revenirea in Balcani ne-a trezit la realitate cu gropi pe sosele, politie la panda cu radarul, soferi disperati si agitati si mizerie pe masina. Croatia nu are vigneta (in afara de Germania, restul au toti), dar te arde la autostrada. 6 euro pana la Zagreb, 16 euro de la Zagreb pana la granita. Zagreb... cazarea acceptabila, cautam un restaurant (tot pe ploaie) si gasim ceva prin centru, cu reviews bune. Mancarea sotiei groaznica, copilul doar cartofi prajiti iar eu un hamburger comestibil. Macar a fost ieftina, comparativ cu restul (vreo 31-32 euro).
Stiam ca in Serbia nu putem sta pe net, asa ca am facut traseul de la cazare si am oprit netul la granita. Totul bine si frumos pana ajungem pe malul Dunarii, pe partea opusa se vedea Moldova Noua... dar bacul era foarte inchis. Panica, ce sa facem? Hai sa intrebam si noi... intr-un final dau de 2 politisti (la panda, evident) si ma inteleg cu unul in engleza. Zice sa fug repede cativa zeci de km mai in amonte, ca mai e un bac dar ultima trecere e in 30-40 min. Dau forja vietii pt Epica, copilul rezista eroic sa nu vomite, ajungem cu 10 minute mai devreme. Surpriza, ultimul bac e la ora 17... dar la 17 e sosirea, plecarea spre malul opus (ultima) e la 19. Pierdem 2 ore pe malul Dunarii, mancam ceva plescavita mediocra si scumpa, beau o bere rece si proasta si intr-un final traversam. Intrarea in vama Nadas ne prinde pe bezna, suntem singuri acolo. Totul bine, ii dam inainte pana la cazare, langa Moldova Noua.
Cazarea ok, curata, terasa si ponton langa Dunare. Nu ma rabda sufletul sa nu scuip in garla si dau nitel la cocolos de paine cu o lanseta distrusa ramasa langa ponton... prind o ciortanica mica :)) Drept urmare, accept propunerea sotiei sa mai stam o zi si sa ne relaxam. A 2a zi fug la un magazin, imi iau o lanseta (proasta si scumpa), nada, momeala etc. Si multe beri, drept urmare toata ziua o petrecem pe ponton la pescuit. Pe la 12 noaptea incheiem ultima zi de concediu si fugim la somn, pt ca a 2a zi urma drumul lung spre casa.
vezi ca mai are un topic cu cateva detalii in plus... f posibil sa aiba garnitura de chiulasa pocnita, ii dispare antigelul dupa episodul "toba inrosita" (banuiesc ca se refera la precatalizator, cel de pe galerie)
