Salex

Ziua 10 Incet incet am inceput sa ne indepartam de altitudinile apropiate de titlul topicului. Dupa ce am trecut de punctul terminus al Grossglockner Hochalpenstrasse, drumul nostru a luat directia Hallstatt. Intrucat eram in plin sezon si nu facusem rezervari cu un an inainte, a fost imposibil sa ne cazam chiar in Hallstatt. Ma rog, posibil ar fi fost, insa nu am fost dispusi sa dam 300EUR pe o singura noapte. Asa ca am mers pe varianta cea mai apropiata, un satuc pe nume St. Agatha. Cum am scris si mai sus, jale mare, totul era inchis. Mai mult, la pensiune nu era nici tipenie la receptie insa ne-au lasat o scrisoare de bun venit si cheile. Urmatoarea faza dubioasa a fost ca nu aveam apa calda. Noroc cu niste "vecini" mai scandalagii care au luat rapid legatura cu proprietarii si defectiunea a fost remediata in scurt timp. Liniste si cam tot ce ti-ai putea dori in astfel de imprejurari. Nu la fel au stat lucrurile la micul dejun cand proprietareasa ne-a certat zdravan ca nu am anuntat-o ca vom intarzia ... Pe Booking facusem rezervare fara posibilitate de anulare, am anuntat din start ca nu stim cand ajungem deci marturisesc ca a fost cel mai dezamagitor episod pe care l-am avut vreodata in Austria si, cred, pe oriunde am fost turist. Motivatia cucoanei, ca dnei nu ii pot spune, a fost ca sunt in plin sezon si ca ar fi o pierdere daca ar fi ramas camera goala. Ca nu a zis nimic legat de rambursarea banilor in cazul in care un turist face rezervare dar nu se prezinta ... e alta discutie. In fine, am strambat din nas si am stiut sigur ca nu ne vom revedea vreodata in aceleasi imprejurari. Despre Hallstatt nu pot spune decat ca este un loc absolut aparte. Unii il considera cel mai frumos orasel de munte din Europa. Probabil ca fiecare ar avea o opinie legata de acest oras, cert este ca merita vazut. Nu e mare, nu are cazinouri, nu are mall-uri dar toate parcarile sunt pline ochi de turisti satui de zgomot si agitatie. Zona este foarte frumoasa si atractiva atat pe timp de vara cat si pe timp de iarna. Mai vizitasem Hallstatt-ul de vreo 3 ori insa de fiecare data a fost iarna. Motivul pentru care am revenit a fost salina din Hallstatt, una dintre cele trei saline care formeaza Saltzwelten. Hallein-ul il stiam din vizitele anterioare pentru ca se poate intra si iarna prin urmare aveam doua restante: Hallstatt si Altaussee. Si cam asta a fost obiectivul zilei. Motivul pentru care salina Hallstatt nu este vizitabila iarna este dat de pozitia acesteia. Inainte de a ajunge la intrarea in salina trebuie sa urci un deal ... serios. Cred ca exista si un traseu "de picior" insa cam toti turistii opteaza pentru funicular. De la punctul terminus al acestuia, mai ai de urcat ceva pe un traseu destul de lejer, prin padure. Data fiind perioada anului, ne-am permis sa ne abatem de la traseu pentru ca nu am rezistat tufelor de zmeura si nici micilor fragute pe care le gasesti daca ai un ochi ager si putina experienta. Nu a fost festin, ca doar trecusera multi inaintea noastra, insa nici rau nu a fost. Intrarea in salina se face dupa aceleasi reguli aplicabile in tot domeniul Saltzwelten: echipament "regulamentar", ghid insotitor, trasee bine marcate. Din pacate nu avem prea multe poze din saline. Evident ca nici lumina nu era grozava si, in plus, ghizii nu stau prea mult dupa turisti. Disciplina "germana" ... la "fara fix" trebuie sa o iei din loc. Totusi, ar fi cateva lucruri de mentionat. In toate salinele omuletii au amenajat niste tobogane foarte atractive pentru turisti. Oarecum zic ei ca au replicat toboganele folosite in trecut de mineri, asa o fi. Cert e ca experienta e super misto ! Nu va asteptati la ceva extrem de intens. Totusi, in anumite imprejurari, se pot atinge viteze de 38-40 km/h, ceea ce ii face pe multi sa tipe ... Ca au gura pana la urechi, deja e alta poveste 😁 Sper sa nu spun prostii, nu am mai stat sa verific si, din vara, au trecut aproape 8 luni. In poza de mai sus se pare ca este cea mai veche scara de lemn din Europa (sau chiar din lume ?) pastrata in foarte bune conditii. Scara a fost folosita de vechii mineri chiar in salina de la Hallstatt, acum este bine conservata si protejata. Nu pe ultimul loc sta trenuletul "minerilor". Mai mult sau mai putin discutam de niste scanduri prinse de niste roti tractate de o locomotiva miniaturala. Galeria prin care circula atelajul este foarte stramta, nu te poti ridica in picioare fara sa ai freza remodelata de tavan. In rest, in salina poti sa gasesti ... multa sare 😂. Mai sunt si cateva sesiuni de povesti pe care ghizii le tin insa am fost putin nemultumit de faptul ca nu au putut sa imi raspunda la cateva intrebari simple legate de procesul de extractie al sarii. Ma rog, poate au stiut dar au preferat sa taca intrucat intuiesc faptul ca procedura actuala (injectare de apa urmata de extractia saramurii) are efecte destructive ... Am revenit la soare si am mers catre un loc pe care il poti rata cu usurinta daca nu iti faci temele acasa. Este vorba de o pasarela de pe care poti vedea zona in toata splendoarea ei. Ne-am luat La Revedere de la salina si funicular si am facut cativa pasi pe malul lacului, in zona debarcaderului.Nu am mai vazut lebedele pe care le-am tot intalnit iarna insa, cel mai probabil, se ascundeau pe undeva din cauza numarului mare de turisti entuziasti si galagiosi. De la Hallstatt am purces catre Altaussee. Drumul este foarte frumos si se strecoara printre munti de inaltimi "modeste". La Altaussee numarul de turisti a fost foarte mic. Probabil si datorita traseului usor mai abatut de la autostrazi si drumuri mari. Lipsa de turisti s-a vazut si in pretul biletelor de acces, cred ca doua bilete au costat mai putin decat unul singur la Hallein sau Hallstatt. Din punctul meu de vedere atat deplasarea acolo cat si experienta in sine au meritat din plin efortul si timpul alocate. Din pacate nici de la Altaussee nu prea avem poze. In afara de lipa de lumina aici am mai avut o problema. Desi ghidul vorbea foarte bine engleza, turul oficial a fost in germana. Am primit ceva gen iPod care mai mult ne-a dat de furca in loc sa ne ajute. Una peste alta cele trei saline din Saltzwelten merita vizitate insa, ca si in alte randuri, recomand atentie in sensul parcugerii acestora. Din motive personale, acum as zice ca ordinea cea mai buna este Altaussee, Hallstatt, Hallein. Hallein mi s-a parut cea mai spectaculoasa dat fiind faptul ca se incepe in Austria si se continua in Bavaria. In plus, toboganele sunt mai lungi iar lacul subteran este de-a dreptul spectaculos. Seara am auvt rezervare la Bad Ischgl, un oras cu semnificatii aparte pentru curtea imperiala austriaca. Absolut la plesneala am luat cina la restaurantul unui hotel care poarta numele printesei Sissi. In seara respectiva, in drumul spre hotel, am avut parte de un episod care credeam ca se va lasa cu suparare pentru buzunar. Intr-o bezna totala, intr-un cartier din care intrai direct in padure, la un moment dat ne-am trezit cu un flash super puternic de culoare rosie. Mi-am imaginat ca m-a prins un radar insa, dat fiind faptul ca au trecut mai mult de 6 luni de atunci si nu mi-a venit nicio felicitare acasa, o sa raman cu o curiozitate nesatisfacuta

La ultimul ITP mi s-a batut putin cu mana la obraz pentru o usoara problema la noxe. Din cauza asta, desi aveam ITPul luat, m-am dus la un alt centru pentru a obtine o a doua opinie. In regim de turatie ridicata, hidrocarburile sareau uneori cu 2-3 puncte peste limita admisibila, la relanti totul era perfect. CO-ul era la sub jumatate din maxim asa ca m-am gandit imediat la sonda lamda. Dupa testul de noxe am pus si un tester care a confirmat ca, aleatoriu, insa doar la turatii mari, sonda lambda o mai lua razna. N-am mai pierdut vremea sa forjez motorul, sa ii bag aditivi si alte complicatii din astea. Cu atat mai mult cu cat am gasit o sonda buna la mega-promotie. Sonda cu belele a fost NTK, luata pentru ca am fost intotdeauna multumit de bujiile NGK si asta era facuta de ei. Totusi, inca de la inceput am suspectat ca este putin lenesa. La ITPul anterior a fost OK insa s-a degradat foarte rapid in timp, cred ca are mai putin de 60.000km. La vremea cand am luat-o, o sonda Bosch sarea de 350 lei in vreme ce NTKul a fost cam 150. Se pare ca nu a fost o miscare desteapta, iarasi am ignorat treaba aia cu "sunt prea sarac sa cumpar lucruri ieftine ". De data asta am gasit o sonda Bosch, cica Made in USA, la un pret extrem de convenabil. In fine, dupa ce am pus sonda Bosch nu am apucat sa mai merg la o statie de ITP si nici la o scanare insa sunt sigur ca problema este rezolvata. Am mers aproape tot timpul supra-turat in perioada asta si teava de esapament a ramas oglinda. In ultimele luni, la mers similar, ramanea o usoara pulbere, o mica "afumatura" care indica o ardere nu tocmai optima. Drept este ca, din Octombrie nici nu am mai iesit din oras iar masina a fost folosita aproape zilnic. Partea buna a scanarii a fost ca toti ceilalti parametri ai motorului sunt "de fabrica", toate sistemele functioneaza perfect. Ma enerveaza la culme faptul ca tabla cedeaza de la o zi la alta ...

Daca te oprea nenea cu sapca si/sau vreun RAR-ist, plateai amenda, aveai belele cu talonul si mai plateai si parbrizul ... Mi se pare ca nu a fost o decizie greu de luat 😉

Geo ... eu cred ca exagerezi putin. Daca ai circulat prin Bucuresti zilele astea sunt sigur ca ai vazut ca au cazut nu doar copaci putrezi. Intre Dristor si Auchan Palady, au fost afectati copaci tineri si care nu dadeau niciun semn ca ar avea vreo problema. In spatele blocului meu o masina si-a incasat un pom pentru ca ... a iesit pur si simplu din pamant ! Ce propunere ai fi avut pentru firele de tensiune sau de alt gen de prin oras ? Chiar sunt curios pentru ca nu a lipsit mult sa imi iau vreo "3 metri" de gheata dizlocata de pe un cablu de genul asta. OK, inteleg sa ma iau de conducatori atunci cand sunt tampiti sau fac ceva aiurea insa, indiferent de culoarea politica a "sefilor", eu unul nu o sa cad in extrema de a-i acuza de ghinioanele pe care natura ni le pregateste. Parerea mea ! Daca vrem sa fim obiectivi si sa facem ceva facem, daca nu, ce ne deosebeste de cei cu care nu suntem de acord ?

Ziua 9 Asa cum ati putut vedea in ultimele doua poze din episodul anterior, vremea parea sa nu fie de partea noastra pentu aceasta etapa a expeditiei. Cumva ne-am temut ca se va repeta experienta din 2010 cand, din cauza vremii nefavorabile, am fost nevoiti intarziem Grossglocknerul cu cateva zile. La momentul respectiv am avut ca varianta Pestera Postojna insa acum eram deja spre final de vacanta si alta varianta nu prea aveam la dispozitie. In drum catre centrul oraselului Heiligenblut pentru a lua masa de seara, am avut o mica fereastra in care am reusit sa vedem Clopotul printre nori ... Era deja a treia noastra vizita si, pana acum, nu reusisem sa il vedem niciodata complet. Chiar si in zilele insorite varful s-a ascuns parca hotarat sa ne faca in ciuda. La cum se prezenta vremea, eram ferm convinsi ca nici de data asta nu aveam sa vedem varful. Anul trecut am avut, pentru scurt timp, ideea mareata de a dedica intreaga vacanta pentru a escalada Glocknerul ... Nu e imposibil insa necesita putin antrenament fizic si un ghid priceput. Cum nu am fost in stare sa ne ocupam nici de primul si nici cel de-al doilea aspect, am abandonat acest plan acceptandu-ne, pana la urma, conditia de trekkeri uzuali. Ziua aceasta a venit cu multe sperante si cu entuziasmul de a revedea un loc extrem de drag noua. In episodul asta nu voi puncta prea multe aspecte legate de drum, de frumusetea sau de provocarile acestuia. Ma limitez la va reaminti clasamenul drumurilor alpine pe care l-am facut cu cateva episoade in urma si din care lipsea locul doi. Ei bine, pentru mine si pentru echipaj, Grosglocknerul ocupa cu brio locul II si este exact genul de loc in care ne vom intoarce intotdeauna cu mare mare placere. Ar mai fi de zis ca ziua 9 a adus atat momente de mare bucurie cat si momente presarate cu soc si groaza !! Nu va speriati, drumul e superb, soseaua impecabila, noi si masina am fost in perfecta stare. Sa o luam incet incet la pas. Cred ca va fi episodul ce cele mai multe poze, sper sa nu depasesc cota admisa 😁 Ca prin minune, peste noapte ploaia a stat si toti norii s-au imprastiat. Fix din locul in care am facut o poza in seara precedenta, am avut ocazia sa oprim si sa facem o poza in care sa apara in totalitate cel mai inalt varf din Austria. Incredibila dar binevenita evolutie a lucrurilor, deja sperantele pentru ziua asta crescusera. De teama sa nu il mai fure cineva, am profitat de fiecare moment in care a incaput in cadru. Greu de zis cine pe cine sustinea ... cine de ce se tinea ... sau cine pe cine impingea 😂. Parca tot mai important este fundalul Drumul principal duce catre Zell am See si multi sunt cei care rateaza punctul terminus catre care duce un drum relativ usor de ratat. In orice caz, daca ajungeti in zona, setati ca obiectiv ghetarul Pasterze sau centrul Kaiser-Franz-Josefs-Höhe. Pe drum exista numeroase parcari sau drumuri laterale care se infunda in munte. Aici puteti sa va lasati purtati de drumurile lejere care duc spre cascade sau lacuri glaciare. Flora zonala este criminala, dupa numai cateva zeci de metri am inceput sa gasim Gentiana pe care o cunosteam. E minunat albastrul Gentianei de la Kaprun insa asta pare ireal ... Am avut ceva sansa si, in parcarea gratuita de la finalul traseului, am gasit un loc pe ultimul nivel. Asa ca atat MOSul cat si Grossglocknerul si-au facut loc in aceeasi poza. Trebuie sa spun ca nu ma asteptam ca lucrurile sa mearga asa de bine. Insa ... chiar au mers bine ? La scurta vreme de la momentul parcarii urma sa incasam o lovitura foarte dura. De ce ... ca doar totul parea minunat !!! Ce puteam sa ne dorim mai mult ? Nimic suspect in pozele de mai sus ? Ei bine, ia faceti o comparatie cu niste poze facute tot acolo in 2010. Cam da, ghetarul Pasterze s-a topit rau de tot ! Noi eram ferm hotarati sa mai facem o plimbare prin grotele de gheata, asa cum vedeti ca facusem cu 8 ani in urma. A fost una dintre cele mai mari suprize avute ... coada ghetarului a disparut complet. Daca va amintiti, inca de la Kaprun am observat o modificare a aspectului si dimensiunii ghetarilor din zona. Insa aici mi s-a zbarlit parul in cap, pur si simplu am simtit amandoi ca ni se inmoaie mainile. Ma indoiesc ca unul ca Trump (nu degeaba il aduc in discutie) ar avea o reactie similara insa da, incalzirea globala chiar se vede ! Am renuntat sa mai coboram in ghetar ... ma rog, in namol ... dar ne-am repliat rapid si ne-am revenit dupa o mica tratatie pe terasa de la "impinge tava" locului. Berea ca bere insa cremsnitul local a fost de nota 10. Oferta era f bogata insa am mers la inspiratie si a iesit bine. Am decis sa ne depasim limitele anterioare si sa ne apropiem cat putem de mult de Glockner. Evident ca ne separa un ghetar insa zoomul telefoanelor si aparatului foto ne-au facut sa ne simtim mai victoriosi decat era cazul. Nu am mai tinut cont de niciun marcaj, ziua era atat de senina si calma incat chiar nu a existat niciun risc in "rebeliunea" noastra. Pe undeva chiar am fost rasplatiti. Florile de colt sunt mai dese decat papadiile. E drept ca unele sunt semi-salbatice, eu chiar suspectez ca sunt semanate dar asta nu scade cu nimic din pitorescul acestei zone aproape ireale. Peisajul devinde de-a dreptul selenar, in curand nu prea am mai gasit vegetatie. Nu am niciun fel de formatie de geolog insa am fost impresionat de cum s-a jucat natura cu eruptiile vulcanice. Am reusit sa ajungem la marginea ghetarului, era punctul maxim la care puteam ajunge. Zona era impanzita cu module GPS de supraveghere a activitatii tectonice (telurice ??? ziceti voi) si o gramada de semne de avertizare de pericol. Totusi ... priceless ! In zona asta arida am gasit si flori de colt despre care nu am nicio indoiala ca ar fi 100% naturale. Sunt mult mai mici si mult mai indesate, imi imaginez ca este o adaptare pentru a rezista la vanturile puternice din zona. O ultima privire catre durmul de intoarcere pe care urma sa il parcurgem, o ultima strangere de inima pentru privelistea trista pe care ne-o oferea Pasterze. Micile balti glaciare sunt de nota 20. Chiar nu ai nevoie sa cari dupa tine apa plata sau alte lichide. Apa este incredibil de curata si de buna. Fac pariu ca apa tratata din reteaua publica a Bucurestiului nu se apropie nici de departe de calitatile acestei ape naturale. Temperaturile ridicate au facut ca debitul paraielor sa fie ridicat. Evident, asta le-a facut si mai spectaculoase. Gentiana te urmareste, sunt zone in care pajistea nu mai este verde. Am lasat mai la final ceva fara de care zona asta nu ar fi completa. Aici este tara marmotelor ! Daca la ultimele vizite marmotele veneau pana sub parcare, de data asta le-am gasit ceva mai retrase. Este drept ca turistii nu mai sunt extrem de respectuosi cu mediul. Chiar si in trecut vazusem turisti aruncand mucuri de tigara inspre marmote iar astea, animalute proaste, se repezeau sperand ca e ceva de mancare. Acum am vazut chestii si mai "remarcabile". Turisti iubitori de natura si de animale se aventureaza pe potecile de munte insotiti chiar si de 4-5 caini, unii dintre ei fara lesa ... Va dati seama ca sobolanii de munte nu sunt extrem de confortabili cu situatia asta, motiv pentru care, in prima parte a zilei au stat ascunsi. Ei bine, pe dupa-amiaza, dupa ce mai toti turistii s-au retras spre casele lor, s-a lasat cu petrecere. Ca si randurile trecute am avut parte de marmote care ne-au taiat pur si simplu calea, parca parca ne invitau la joaca. Pozele care urmeaza sunt mai putin de jumatate din ce am facut insa sper sa va starneasca interesul. Urmatoarea este un test de observatie ... gasiti marmota in poza de mai jos 😂 Ok, ne-am intors in parcare si urma sa continuam drumul spre Hallstatt, via Zell am See. Cumva aici am facut o mica eroare de planificare insa nu a fost nimic grav. ei bine, in parcare am avut parte de o intalnire de gradul III cu o aratare pe care am mai vazut-o doar la muzeul BMW. Este vorba de un (o ?) BMW Isetta Zilele urmatoare s-a intamplat sa mai vedem una intr-o parcare de supermarket insa nu i-am mai facut poze. Dracia arata incredibil, o jucarie extrem de simpatica insa careia e greu sa ii gasesti o functionalitate reala. Show off 😋 Cum ziceam mai devreme, zona este superba si are potential atat vara cat si iarna. Sunt o gramada de partii pe care doar le-am vazut, nu am schiat niciodata acolo. Ca recomandare, nu mergeti acolo doar pentru o zi, nu este suficient pentru a vedea tot ce este de vazut. Pentru cei pasionati de drumetii montane cred ca este o destinatie de vis, unde te uiti vezi marcaje si bifurcatii de trasee ... Timp sa ai 😉 Pozele de mai sus sunt facute dupa revenirea pe drumul principal. Un reper notabil al drumului il reprezinta tunelul Hochtor. Am profitat de spatiul rezervat pentru a ne incarca bateria si mobilele 😂. Nu mai era nici tipenie de om pe acolo, ne-am permis aroganta asta ... pentru cele 30 de secunde necesare unei poze de efect. Cealalta partea a "dealului" este mult mai prietenoasa desi nici acolo nu lipsesc cateva ruperi de ritm. De fiecare data cand am fost, am profitat si am urcat la popasul Florii de colt. Nu am ratat ocazia asta nici acum dar am avut parte de o parcare ultra aglomerata. Incet incet, dar greu, ne desparteam de una dintre cele mai misto zone pe care le-am vizitat in Europa. Asa cum va ziceam, partea dinspre Zell am See este mai prietenoasa si mai plina de vegetatie. Oricum, impreuna fac o pereche minunata. Mereu gasesc motive sa compar cu Transfagarasanul nostru .. Drumul de coborare mie nu mi s-a parut niciodata dificil. Totusi, am avut niste prieteni care au parcurs acelasi drum si s-au plans de supra-incalzirea franelor. Experientele anterioare le-am facut cu frane "civile", deci nu as pune pe seama EBCurilor lipsa totala de emotii in acest sens. Posibil sa mai tina si de maniera de condus si de teama de a vedea turometrul spre 6000 RPM la o coborare in frana de motor ... MOSul nu are greturi de genul asta, e calit. Oricum, administratorii drumului te cam avertizeaza ca nu e bine sa te joci ... Si cam aici s-a incheiat partea remarcabila a zilei. A urmat un drum lejer spre destinatia de innoptare. Desi au trecut multe luni de atunci, imi aduc aminte cu tristete ca era Duminca seara, toate magazinele erau inchise, inclusiv benzinariile. Noroc ca am avut cu noi tot timpul un frigider auto iar rezervele de papica si lichid spumos si-au facut treaba cu brio.

Pentru X5 exista derogare ...

@mr_: Da, fix asta e ideea si fix asta e situatia in Bucuresti si nu numai. Masini mai vechi, tinute si intretinute cu pasiune, sunt in stare mult mai buna decat unele mai noi luate pentru a fi hingherite 1-2 ani fara a investi nimic in ele. Ce facem ? Noi ... nu prea avem ce. Autoritatile ... Nimic. Solutia va fi una simpla care va merge pe o varianta de tip stalinist (daca stiti morala): impuscam ... adica interzicem tot ce este sub E4 in jos nu pentru ca stim ca sunt praf ci pentru ca exista o probabilitate destul de buna ca lucrurile sa stea asa. Ca sa fiu cinstit, probabil ca, in timp, abordarea asta va fi benefica insa doar pentru ca si cei mai smecheri algoritmi de machine learning mai baga "false positive". Probabil discutia asta poate fi intinsa mult si bine. Puncte de vedere pro si contra pot sa apara si pot fi valide ... sa traiasca (memoria regelui) Solomon. Totusi, as vrea sa ne destinem putin (ca tot nu tine direct de noi rezolvarea problemei) aducand in atentia voastra un matematician maghiar, Abraham Wald. Am citit intamplator cateva chestii legate de el insa una mi s-a parut remarcabila si va provoc sa o parcugeti si voi. Mi se pare ca se aseamana mult cu toata povestea noastra.

Suzuki 🙂

In absenta unui ITP facut pe bune, clasificarea Ex-y este pur formala. Si revin la ce am scris mai sus... si a mai facut Viktor o mentiune care sa imi intareasca punctul de vedere. Personal am investit si investesc in tinerea MOSului in stare perfecta de functionare sume care, acumulate in timp, ar fi permis de multa vreme sa schimb masina cu una E5 sau chiar E6. Zilnic ma uit la teava de esapament si vad inox-ul oglinda in conditiile in care, in ultimele 3 luni nu am iesit din oras ! Daca observ o mica problema, ma duc si o remediez imediat. In orice moment sunt dipus sa fac orice test de noxe si sunt convins ca vor iesi mult mai bine decat prevede standardul specific motorului (E2). Bun, e o chestie de principiu, o dambla personala si nu teama ITPului saude frica unei spagi modice pe care i-o pot da unui inginer ITP. O sa fie multi cei care o sa ma acuze ca sustin cauza "cazanelor" din motive subiective insa cred ca e vorba mai mult de constiinta fiecaruia. Poate ca posesorii de E5 si E6 sau hibride stramba din nas la un E2 in stare perfecta de functionare insa ma intreb daca au aceeasi reactie la un E5-E6 cu probleme severe. Daca va puneti mintea si cautati pe net (cel putin in Ro) veti gasi o sumedenie de firme care se ocupa cu "anularea DPF fara eroare in bord" sau alte proceduri de acest gen. Chiar credeti ca RAR nu are acces la net ? Parerea mea este ca se merge pe cea mai simpla solutie. De ce sa se chinuie autoritatile pentru a aplica niste solutii corecte in loc sa ... scoata bani usor ? Parcursul unor distante mici pe an iarasi poate genera discutii. Am o masina E2, 1500cc si parcurg 5000km/an. Hai sa vedem care sunt emisiile totale. Dupa care hai sa vedem care sunt emisiile unei masini E5 sau E6, cu motor de locomotiva si care parcurge 40.000km/an. Intotdeauna eu privesc lucrurile din doua perspective: cauza, efect. Cauza nu o putem influenta, in cazul de fata, este limitata de tehnologie si timp. Efectul, pe de alta parte, e resimtit in permanenta. Prin urmare, ce ne deranjeaza/afecteaza mai mult: cauza sau efectul ?

Eu iarasi as avea o opinie mai aparte in povestea asta ... Daca tine in China, India sau oriunde altundeva pe planeta asta, e fix acelasi lucru, cel mult putem sa ne facem ca nu stim. E drept ca poluarea are niste varfuri locale insa se manifesta si la nivel global. In ceea ce priveste Bucurestiul (ca de aici a plecat discutia) sau alte centre urbane, posibil sa inregistram o imbunatatire. Insa asta nu o sa reduca incalzirea globala, nu o sa se imbunatateasca situatia stratului de ozon etc. Tot in cazul concret al Bucurestiului: scoatem tot ce este de la EUR2 in jos , nu e rau ! Insa avem, practic in oras, un aeroport (Baneasa) si inca unul nu la mare distanta. Nu ma mai leg de afumatorile RATB. Pe bune, cum sa ii explici unui proprietar care isi ingrijeste masina asa cum trebuie cat de grave sunt cele 30-50 g CO2 care il indeparteaza de EUR5-EUR6 ? Nu reinventez roata si nici nu pun coada la pruna cand spun ca mai e mult pana departe. Momentan m-as multumi cu niste inspectii ITP facute corect si cu o imbunatatire reala a transportului in comun.

Nu imi vine sa cred cat timp a trecut de la ultimul episod ! Este drept ca am tot amanat ziua pe care o sa o povestesc astazi dintr-un motiv destul de intemeiat. A fost o zi lunga, foarte plina si, pe alocuri, ciudata - insa in sensul bun al cuvantului. Ziua 8 Dupa ce ne-am despartit de Silvretta, a urmat un segment relativ scurt de drum, punctul final al zilei fiind reprezentat de Ehrwald. Desi obiectivul era reprezentat de cel mai inalt varf din Germania, Zugspitze, am ales sa stam peste noapte tot in Austria. Mai mult, dupa ce am facut recunoasterea zonei (mergand pana in Garmisch-Partenkirchen), am decis ca, a doua zi, sa urcam pe Zugspitze folosind telecabina austriaca in mare parte datorita istoriei locului. Pensiunea la care am stat a fost incredibila. Cand am facut rezervarea nu am observat ca, in realitate, am luat ditamai apartamentul, pretul nu a anuntat nimic de genul asta. Si totusi, am gasit o camera imensa, bucatarie complet dotata si un balcon cu deschidere catre munte. De vis, sa te tot trezesti dimineata acolo ! Totusi, ceva ni s-a parut ciudat de indata ce am intrat in pensiune. Am fost inconjurati, ba mai degraba atacati de un miros foarte puternic de parfum. De fapt, parea ca e un amestec de mai multe parfumurii. Am ridicat din spranceana si rapid am depistat cauza mirosului respectiv, deloc neplacut. Familia respectiva avea o afacere cu parfumuri, oamenii sunt reprezentantii zonali ai unui producator francez :)). Chiar si asa, am avut grija sa incuiem usa peste noapte 😁 Dimineata zilei urmatoare s-a dovedit a fi superba, exact ce ne trebuia pentru a savura privelistile din zona precum si pe cele de la inaltimea varfului german. Din inspiratie si spirit de prevedere, am decis sa ajungem la telecabina la ora deschiderii. Din ce imi aduc aminte nu urma sa vina weekendul insa zona era supra-populata cu turisti iar planurile noastre pentru ziua respectiva nu se limitau la Zugspitze. Zi si facut, am ajuns in parcarea telecabinei inainte sa inceapa sa apara grupurile organizate de turisti, insa deja incepusera se se vada tot felul de autocare. A fost o decizie buna care ne-a asigurat un mic confort. Urcusul este memorabil insa nu stiu sa vas spun daca nu cumva telecabina germana este mai spectaculoasa. Sigur este mai noua si, din ce am citit, se pare ca nemtii au abordat o solutie tehnologica de varf cel putin in ceea ce priveste cablul de sustinere. Dar sa revenim la oile ... hmmm, mai bine la caprele noastre negre 😉. Nu stiu cum te simti in telecabina cand sufla vantul pe versantul ala si ma bucur ca nici nu am aflat. Am avut cateva experiente intre Cota 1400 si Cota 2000 de la Sinaia si mi-au cam ajuns. Daca pui la socoteala ca aici sunt inca vreo 1000 de m in plus si peisajul arata putin altfel ma tem ca trebuie sa ai nervi foarte tari ca sa faci fata. Din cabina am avut ocazia sa admiram cativa temerari care au luat muntele "in piept" si urcau la picior. Cei care cunosc zona cu lanturi sau scara de pe Valea Seaca a Jepilor isi pot face o idee legata de dificultatea traseului. Este de plusat insa nu pot aprecia cu cat, am fost "pantofari" in toata regula in vara asta 😂. De sus privelistea depaseste asteptarile. Evident, la asta a contribuit ziua senina si calduta . De pe "acoperisul" telecabinei austriece se poate admira punctul terminus al telecabinei germane. Evident ca intre cele doua a fost construit un hol (nu pot sa ii spun tunel ...) de legatura dar si restaurante, muzee si puncte de observatie. Locul este de mare interes pentru sporturile de iarna, arata cam ca un vulcan stins. Imi imaginez ca asta fereste putin domeniul schiabil de vanturi si vijelii, ar trebui sa fie foarte fain pe timp de iarna. In prima poza de mai jos, daca nu gresesc, se poate vedea punctul terminus al fostei telecabine austriece. Astia au avut parte de ceva ghinioane legate de niste incendii insa si-au revenit super repede. Cum ziceam, sunt o gramada de locuri unde poti lua ceva de-ale gurii, bere, vin fiert si alte chestii specifice. Nu am coborat pana pe partii, am preferat sa admiram locul de la inaltime de pe una din terase. Terasele astea par a fi foarte indragite de niste "locuitori" inaripati care au depasit faza de cersit elegant. E suficient sa nu fi atent cateva secunde si te trezesti cu partener la farfurie sau chifla. Nu pot sa certific faptul ca le place si berea ... la halba am fost foarte atent 😁. Astazi am aflat si eu cum se cheama zburatoarea in cauza. Nici macar nu incerc sa scriu denumirea in latina, am gasit pe Wikipedia ca ar fi vorba de Stancuta Alpina. Destul de restranse ariile in care poate fi vazuta, nu ma asteptam la asta. De departe cel mai ravnit loc este varful in sine. In poza de mai jos, ultimii 200 metri par "domestici" insa lucrurile nu sunt chiar asa. Fara niste bocanci adecvati, orice tentativa de catarare devine de-a dreptul sinucigasa. Am fost tentati sa incercam si noi marea cu degetul insa am considerat ca e mai intelept sa ne intoarcem intregi acasa. Am coborat fara incidente si ne-am bucurat de toate cele vazute. E greu sa redai in cateva poze toata frumusetea locului pe care il recomand cu caldura atat pentru sezonul cald cat si pentru sezonul rece. OK ... abia acum a inceput seria de "nefacute" care a transformat ziua 8 intr-una absolut deosebita 😉. Am pus pe Waze destinatia pentru seara respectiva si, ca niciodata parca, am neglijat sa evaluez traseul. Probabil ca garda era prea coborata, iete ca nici prea mult bine ... nu e bun. Urma sa innoptam in Austria, o sa vedeti mai tarziu unde. In mintea mea traseul trebuia sa fie extrem de simplu si sa ne duca spre Villach fara prea multe ocolisuri. Cunosteam destul de bine zona Innsbruck, Kitsbuhel, prin Kaprun si Zell am See trecusem cu doar cateva zile inainte ... ce putea sa apara nou ? Probabil ca siguranta asta a contribuit si ea la faptul ca nu am "validat" traseul propus de Waze. Ne-am vazut de drum, complet relaxati, ca tot turistul fara griji. Nici nu am bagat de seama ca, la Innsbruck, am inceput sa mergem spre Sud in loc sa o luam spre Nord . Si am tot mers noi ... fara griji ... pana cand ne-a iesit in fata un indicator "Europa Brucke" 😯 . V-am povestit de el cu cateva episoade in urma, stiam exact cu ce se mananca, asa ca asta a fost momentul in care am realizat ca ne indreptam spre ... Italia ! Din nou ... WTF !?! ... Oprit intr-o parcare si verificat Waze-ul, totul in regula. Destinatia fusese pusa corect insa, probabil din motive de trafic, "consultantul" nostru a preferat sa mearga din Germania in Austria ... via Italia. Te pui cu nebunul ... Din punct de vedere turistic, daca m-as fi prins din timp, as fi preferat sa trecem pe sub pod. Podul are rol economic, balustradele inalte nu iti permit sa vezi nimic din imprejurimi. Prin urmare ne-am consolat cu gandul ca asa a fost sa fie si am sperat ca am castigat timp pe ruta respectiva. Dupa ce am intrat in Italia am mers vreo 30-40 km pe o autostrada, habar nu am care. Cand Waze a decis ca e cazul sa o luam pe drumuri nationale, am ascultat cuminti ... si tare bine am facut ! Atmosfera era similara cu cea din zona Resia, toate localitatile aveau inscriptii bilingve insa era destul de clar ca ne aflam in Tyrolul de Sud. Dupa cca. o ora de mers, am simitit nevoia unui popas cu scop ... usurator :D. Cum parcarile lipseau si nici prea multe benzinarii nu intalnisem, la un moment dat ii zic copiloatei : "La prima intersectie facem dreapta si ne oprim in prima padure ". Planul a fost adoptat si la prima intersectie am facut dreapta. De ce fix acolo si nu in alta parte nu stiu insa miscarea s-a dovedit extrem extrem de inspirata ... Nu am gasit chiar imediat padurea cautata insa era destul de clar ca directia nu era deeeloooc rea... La scurt timp am "rezolvat" problema insa ceva m-a impiedicat sa intorc MOSul, spre disperarea Waze-ului. Pe care l-am si oprit, de altfel :D. Am continuat drumul intrigat de muntii pe care ii vedeam in fata. Pe partea stanga a drumului a aparut un lac foarte interesant, motiv pentru care am si incetinit putin ocazie cu care am vazut cu coada ochiului o constructie care a pus gaz pe foc. Pe bune ??!?!? Adica dintr-un moft al Waze-ului si dintr-o nevoie a ocupantilor MOSului am nimerit in ... Dolomiti ????? 3 x WTF !?! 😮 Cat de norocosi sa fim ... si cum sa renuntam tocmai la intrare 😄 ? Deci, sa mergem si prin Dolomiti, daca tot au venit la oferta. Poza urmatoare e facuta la intoarcere, de asta lacul se afla pe partea dreapta a masinii. Nu puteam sa nu o pun pentru ca muntele ala din spate e fix ce trebuie pentru topicul asta 😉 De aici incolo drumul devine din ce in ce mai incitant. Atat pe stanga cat si pe dreapta apar munti cu forme care de care mai aparte. Niste repere de orientare, daca e careva interesat. Si de aici incolo, "sky is the limit". Am oprit de cate ori am putut vrand sa luam cu noi cat mai multe amintiri. Din pacate ora era destul de avansata si a trebuit sa ne grabim. Experienta din ziua respectiva a avut doua parti. Partea buna (si norocoasa, deopotriva) a fost ca am nimerit in Dolomiti absolut neprogramat si complet din greseala. Deci asta a intrat la capitolul plusuri. Partea trista a fost data de scaparea pe care am avut-o cand am facut planul de vacanta. Nu imi vine nici acum sa cred ca nu m-am documentat cum trebuie si nu am avut cum sa alocam o zi intreaga pentru a parcurge zona in tihna. Insa, daca ar fi sa mergem pe o varianta constructiva, as zice ca nu a intrat timpul in sac :D. Ca structura, Dolomitii seamana teribil de mult cu muntii pe care i-am vazut in zona Valdidentro. Aceeasi roca extrem de sfaramicioasa, aceeasi lipsa de vegetatie spre varfuri. Din punct de vedere al formelor, aici natura a avut mult mai mult chef de joaca ... Si am tot tinut-o asa pana cand am dat de o mica localitate situata pe malul unui lac superb dar si ciudatel. Mi s-a parut ciudatel pentru ca era ingrozitor de limpede, culoarea apei era atipica pentru lacurile de munte din zona si, mai mult, era foarte plin de vegetatie acvatica. Impresia generala asupra locului a fost de Wow. Trebuie vazut, este vorba de Misurina. Se apropia seara, mai aveam destul de mult de mers spre Austria insa, de fiecare data cand ziceam ca ne intoarcem, gaseam un motiv de a merge inainte. Drumul, liber in momentul respectiv, are cateva bucati in care poti sa te bucuri de pozitia de sofer. Ca altitudine, nu as vrea sa spun prostii insa parca am vazut niste indicatoare cu 1600m. De-abia ulterior am aflat ca de la Misurina porneste un drum "mai montan" . Culmea e ca, multe detalii legate de zona urma sa le aflam chiar in cursul serii respective :)) Am impins incursiunea asta la limita insa, la un moment dat, a trebuit sa ne multumim. Am reluat drumul catre destinatia din Austria dar am plecat cu siguranta ca vom reveni. Asa cum bine a zis coreeanul: "Obiectele din oglinda sunt mai aproiate decat par" 😉 La granita (sau pe granita) dintre Italia si Austria am vazut depozite uriase de lemn care ne-au facut sa ne gandim la padurile noastre. In toata calatoria nu am observat defrisari (sa nu le zic dezastre) ca la noi ... si uite cat lemn au baietii astia ... No comment 🙂 Incet incet seara s-a lasat si bunul nostru prieten Waze (de fapt buna noastra prietena, Gabriela) arata din ce in ce mai putini kilometri pana la destinatie. Atmosfera incepuse sa se schimbe, de la cativa nori am trecut la ploaie mocaneasca si mai apoi la ploaie torentiala in toata regula. Avand in vedere ce ne propusesem sa facem a doua zi, vremea nu canta prea bine. Mai multe despre ziua urmatoare sper sa fiu in stare sa postez in curand. Pana atunci, un spoiler 😉

1. Sunt doi rulmenti, m-ai linistit ! Desi, din schema, rezulta ca e un singru rulment, asa cum ai zis 2. La asta m-am referit ca e turnat. Si eu mi-am pus aceeasi intrebare insa am renuntat sa imi bat capul. Important este ca se poate inlocui. Pentru problema actuala, presupun ca alternatorul este principalul vinovat. In absenta unei diagnoze, poate apelezi la cineva cu un osciloscop. Sa nu fie pacaleala aia 14,3V

@mr_ : eu cred ca viziunea asta este usor utopica. Este posibil, dupa parerea mea, sa se preteze la anumite piete insa nu as generaliza. Gandeste-te doar la situatiile in care exista 2-3 masini/familie in conditiile in care se poate ca doar una sa fie folosita. Nu cred ca am ajuns la nivelul la care masina personala sa isi piarda, peste noapte, din simbolistica sociala actuala. Daca ar fi sa exageram, putem compara masina cu tigarile sau drogurile, macar la nivel de idee.

@Mircea B: Putin probabil sa fie o problema de termostat. Inainte sa demontezi termostatul, fa un test simplu. Dupa ce aduci motorul la temperatura de regim (aia de o apreciezi tu la 85*C), porneste suflanta pe treapta maxima, deschide capota si vezi temperatura furtunurilor de IN si OUT in/din calorifer chiar langa firewall. Daca furtunul de iesire este cu mult mai rece decat furtunul de intrare, lasa termostatul in pace. Cu caloriferul o sa te certi ...

Am gasit candva niste "lanturi" cu tinte, gasiti si pe Google un model de plastic insa care nu inspira prea multe... Contrapropuneri: 1. https://www.4tuning.ro/inovatii-auto/ce-parere-ai-despre-urmatoarea-generatie-de-lanturi-pentru-rotile-masinii-tale-11314.html 2. Am vazut chestii misto facute deThule

Ehhh, Viktore ... 1. Cineva zicea candva ca, in viata, important este sa iti propui, nu neaparat sa reusesti. 2. In ceea ce priveste ce este in capul unor specimene de genul ala, eu m-as risca sa iti spun ca banuiesc: toti se cred mai destepti (sau mai buni) decat cei care si-au turtit masina cu cateva minute inaintea lor ... "Lasa ma ca le arat eu la fraierii astia cum se face ..." . "Eu am masina/truck/SUV/4x4 de clasa, nu ca agaricii astia care si-au facut masinile praf ..." "Mie nu imi trebuie lanturi sau alte din astea, eu am experienta ...."

Sa intrati intr-un an bun ! La multi ani

Poate ca difera de la Leganza la Nubira. M-am uitat si eu pe schitele de Nubira 2 si, dupa parerea mea, lucrurile stau asa: 1. Pentru cel de 85A: Rulment (sigur) piesa 17. Eu presupun ca si piesa 6 este tot rulment ! (ala de care ziceam ca e turnat in carcasa !) 2. Pentru cel de 95A: Rulment (sigur) piesa 10. Ca mai sus, piesa #6 Sunt la fel de intrigat ca si Viktor ! Daca au pus lagar in loc de rulment ... nu mai zic nimic ! LE: Eu as apela la un service specializat pentru ca: 1. sigur colectorul trebuie rectificat (merge si cu pila + smirghel) . 2 aproape sigur trebuie schimbati carbunii/periile. 3. la un reper la care se intervine ff rar, e foarte posibil sa mai gasesti si alte surprize !

Alooo !! Obligatoriu vaselina cu Cu, daca vrei sa isi faca treaba ca lumea. Se gaseste si la spray. Diferenta intre producatori este data de procentul de Cu.

Sunt doi rulmenti. Unul dintre ei este turnat, cel putin asa a fost in cazul meu. Daca e asa si la tine, va fi ceva mai delicat de scos din carcasa. In momentul asta, eu m-as limita la a-l demonta si a-l duce la niste meseriasi seriosi. Evident, cu acordare de garantie la lucrare si tot ce trebuie !

DJ-ule ... sporuri ! La toate capitolele :). Si ai grija cu sarmele alea, sa nu ne postezi aici vreo dracie ca aia de pe WApp.

Pai, in cazul asta, nu ai prea multe de facut : curatat bec admisia (clapeta, corp, orificiile de vacuum), IAC etc. Ar fi de vazut si ce iti indica MAP-ul, de siguranta.

De curiozitate, la pornirea A/C cum reactioneaza ?

Cursa pistonului este cunoscuta (PMI-PMS) si restrictionata de niste repere clare si fixe: maneton, biela, piston. Bujia, la randul ei, e fixa. Prin urmare ... 🧐 Ca sa sarim putin calul, daca ar fi sa cumulezi niste cuzineti (de biela) praf (inexistenti !) cu un joc urias al boltului pistonului, e posibil ca pistonul sa loveasca in bujie. Insa motorul ala ar fi facut mai rau decat un AK-47 inainte de a nu mai merge deloc ...

Are directie la rotile din spate 😂 . Eu o sa presupun ca ma uit la roata dreapta spate 😉 PS: am vazut multi din astia ...