Bine-ai scris bre.
Să m-apuc şi eu de depănat, deşi recunosc că-s rupt de somn, dar am zis să nu cumva să uit ceva până mâine (deh, vârsta, mă-nţelegeţi ).
Aşadar, am făcut paporniţa cu ţoale de joi seară, după ce stătusem geană pe televizor să văd cum e treaba asta cu ultima noapte de ninsoare, prima noapte de DaewooClub. După ce-am pus în funcţiune invenţiile moderne (net şi telefon), am aflat că plecăm la drum cu orice preţ ("treceţi batalioane coreene Buceeegiiii / spre Moeciu-nainte cu IAC-ul curaaat"), ca atare am lăsat paporniţa în pace şi am purces cică la culcare. Cam greu să adormi la doişpe noapte când de aproape un an adormi tot pe la 3-4 dimineaţa, aşa că după juma' de oră m-am trezit şi-am butonat TV-ul până am găsit un serial pe ProCinema, adormind pe la 3 şi ceva mărunt.
Dimineaţa trezirea de rigoare ('r-ar naţia ta de alarmă că nesuferită mai eşti), mâncare/ceai/cafea/ţigară/cafea/ţigară/ţigară, "ia uite ce soare frumos e afară, ăsta e semn bun", pune paporniţa în spate şi coboară la mormanul de zăpadă sub care, pe undeva, se afla şi maşina. Ţac butonul de la telecomandă, bip-bip, trag să deschid uşa şi rup niţel plastic din rama mânerului. Mdaaa... moment în care încep să dau târcoale maşinii trăgând pe rând de uşi. Până la urmă reuşesc să desfac dreapta-spate, bag paporniţa, iau peria de zăpadă din maşină şi închid la loc portiera, moment în care se apasă butonul de la telecomandă şi se închid uşile la loc. Actuatorul uşii pe care reuşisem s-o deschid nu mai lucrează la deschidere, ca atare acum aveam bagajul în maşină şi maşina închisă. Dar aveam peria ! În fine, ca să scurtez povestea, după 15 minute de curăţat şi zgrepţănit la chedere, reuşesc să intru în maşină prin dreapta-faţă, încalec scaunele şi pornesc motorul. După încă 10 minute a funcţionat în sfârşit şi actuatorul de la uşa mea cap compas OMV, pus benzină, cap compas parcarea de la Metro unde oamenii ajunseseră deja (regula murphiană: ăla care e cel mai aproape va veni ultimul). Prezentările, impresiile, masa şi dansul se desfăşoară repede, terminăm ţigările şi plecăm la drum niţel dezamăgiţi de frigul care ne sufla şi-n ... spate. Evident, uitând să lipim minibannerele pe maşini, motiv pentru care n-am mai mers în coloană de ruşine ce ne-a fost . Drumul bun, chiar foarte bun ţinând cont de ce fusese în ziua anterioară, fără evenimente notabile în afară de faptul că s-au consumat cantităţi industriale de parbrizol datorită fleşcăielii generalizate (bleah). Am făcut o oprire la intrarea spre Râşnov, încă o ţigară, şi dă-i, dă-i. Pân' la urmă am ajuns la Wolf.
Wolf = supermarketul de unde am făcut cumpărăturile. Prilej excelent pentru dezmorţeală, poze, uitat după avioane, bucurat de vremea caldă (chiar se încălzise binişor), comentat asupra maşinilor trecute printr-un proces de cosmetizare rapidă prin înălbire cu NaCl, recuperat Sprite care pesemne dădea o liniuţă cu avioanele cu reacţie de străbăteau cerul şi depăşise în trombă parcarea în care îl aşteptam, trezit mascota din adormire cu claxonul ilegal al lui Claz şi în cele din urmă completarea trupei vesele DaewooClub. Am aplicat autocolantele de rigoare (hint: e uşor pe Tico, e mai greu pe Matiz că prea rotunjor l-a făcut Giugiaro ăsta nene !). S-a făcut lista de cumpărături, s-a format trupa de cumpărători, şi pân' la urmă toată lumea s-a dus în magazin, că ne plictiseam în parcare.
Evenimente notabile în parcare: mascota clubului, proaspăt spălată, se plimbă ce se plimbă prin parcare şi se aşează fix într-o mică baltă, ignorând total zona uscată aflată la 1 metru distanţă, prilej de disperare pentru NFS
Boon, aşadar şi prin urmare, ceasul era cam 15:30, consumabilele tip sticle/tăviţe/borcane şi altele erau în portbagaje, drept care am întins-o spre pensiune. În continuare, drumul era nesperat de uscat şi practicabil. Remix, NFS şi subsemnatul bineînţeles că trec cu abnegaţie de intersecţia unde trebuia "stânga", prilej de exersat întoarcerea simultană a 3 maşini în drum cu 2 benzi Evident, de ce ţi-e frică nu scapi, şi când s-a terminat traseul autobuzului s-a terminat şi cu drumul uscat, începând porţiunea de zăpadă îngheţată cu făgaşe bine conturate, cam de o palmă. Matiz mergea bine-mersi cu o roată în făgaş şi o roată pe creastă, Kalos şi Espero frecau scuturile de zăpadă, să cureţe sarea (burta joasă, distanţa dintre făgaşe egală cu ecartamentul maşinilor, nici o şansă de-a ieşi din ele. Parcă eram ăia care sar cu skiurile de pe trambulină, când pun skiurile pe şanţurile ăluia dinainte).
În cele din urmă am reuşit să intrăm toţi în curte şi s-o umplem de tehnologie coreeană. Imediat s-a cerut o probă regulamentară de combustibil din rezervoarele tip 750 mililitri existente în dotare, pentru încălzirea spiritelor, după care am purces la ocuparea camerelor (hehe, majoritatea aveau deja-vu la faza asta).
Şi cum doar suntem un forum auto, a început momentul tehnic al întâlnirii, a se citi: ridicat capote şi studiat/pornit motoare/tras de fire/băgat nasul peste tot. lui Ovi_Jer, care a avut răbdare să ne explice fiecăruia dintre noi ce face fiecare fir/cutiuţă/fierătanie/ţumburuş de la motor, şi ne-a lăsat să-i butonăm limuzina (trebuia să-i pui o fundă roşie, să nu se deoache ! :mrgreen .
Ne-am chinuit să aprindem grătarul ca bezmeticii, neavând hârtie pentru a începe focul, vreo juma' de oră, după care aflăm că puteam lua un cazan întreg de jar de la centrala pensiunii
Nu-i nimic, l-am luat c-a fost bun, am iuţit focul şi am obţinut un grătar de mai mare dragul, dar se pare că cel mai mult drag i-a fost lui Ovidiu, căci s-a ocupat de managementul activităţii de grătăreală. Şi vineri seară, şi sâmbătă seară, şi duminică dimineaţă. Ovidiu ! Deja mai mulţi membri şi-au exprimat acum vreo 2 ore online o dorinţă subită de mici
Cum frigul era din ce în ce mai pătrunzător, ne-am retras în sala de mese la mâncare şi beuturică, ingrediente necesare unor discuţii aprinse.
Ce-a urmat, e inutil a încerca să transcriu în cuvinte, deoarece trebuia să fiţi acolo. S-a vorbit, s-a dansat, s-a făcut caleidoscop muzical, s-a bârfit, s-a discutat despre maşini, politică şi câte altele, s-a făcut un ultraminikaraoke ad-hoc pe melodiile formaţiei "Studenţi" prilej bun pentru câteva priviri străfulgerătoare şi întunecate aruncate de doamne în direcţia cântăreţilor ce mai, suficient cât să spun că s-a rezistat vajnic până aproape de ora 5 dimineaţa, când s-a dat stingerea generală. Apropos, dacă aţi citit pe corecte până aici, să ştiţi că treaba aia de-a postat-o Shenck cu a 4-a literă din fiecare rând este o glumă.
Ziua a doua a debutat c-o mămăliguţă cu brânză foarte bună pentru stăvilit foamea dimineţii (care dimineaţă s-a situat pe la ora 12:00 pentru unii), şi în mare aceleaşi activităţi ca şi-n ziua precedentă. Muzica matinală a fost asigurată de vecinii de pensiune, care după câteva guiţături scurte provocate de executarea porcului din gospodărie, au încins o cântare populară de mai mare dragul (nooot). Am primit cu bucurie şi al doilea val de forumişti, am mai şurubărit la maşini (încă mai ţiuie urechile de la boxele lui Andrei), după care-am reluat paşii zilei anterioare, începând de la punctul "grătarul". Cine a avut energia necesară, a precedat masa de o plimbare prin aer curat de munte, taman bună pentru-a spori pofta de mâncare. Cum ne înmulţisem, am trecut la lucrul pe 2 puncte de lucru la grătar, înfruntând voiniceşte vântul câinos şi fulgii de zăpadă cu ajutorul unui excelent vin fiert.
Activităţile "indoors" s-au desfăşurat cam după acelaşi tipic, având în plus de-această dată o participare mai susţinută la dans, suficientă pentru a scutura bine de tot podelele din pensiune
Ziua trei a debutat prin excepţie cu un al 3-lea grătar, dar restricţiile impuse de autorităţi ne-au silit pe majoritatea dintre noi să bem doar cafea (bună cafea) şi apă minerală că-i mai bună decât toate. Cu părere de rău s-au strâns bagajele la maşini, şi încet-încet ne-am luat la revedere de la fiecare, ordinea plecării fiind proporţională cu distanţa pe care-o avea fiecare de parcurs, doar după ce-am stabilit că vom plănui cât mai repede detaliile pentru aniversarea de 1,5 ani
Pe varianta Râşnov s-a mers cam ca la venire: drumul curat, deloc aglomerat, în schimb bombardat. Ce-i mai prost este c-a început să se strice şi DN1 pe anumite porţiuni
Din ce ştiu la ora asta, toată lumea a ajuns cu bine acasă. Mâine seară o să vină şi pozele.
Am încercat să fac un soi de scurtă relatare, deşi am căscat cam de-atâtea ori câte smileyuri clickăibile sunt; dacă v-a plăcut, mă bucur... dacă nu ...
La Mulţi Ani DaewooClub !
"Urlatul" în cazul în care deschizi portiera şi motorul este pornit e funcţie a alarmei, nu a maşinii.