Leaderboard

Prima intrebare e cum iti poate veni in minte sa vizitezi Kosovo? Totul a inceput cand un coleg de munca sarb (care e de origine din Banja Luka - Bosnia) mi-a impartasit faptul ca doreste sa viziteze leaganul civilizatiei sarbe - Kosovo. Acolo poti intra fara viza si fara probleme daca esti cetatean al Uniunii Europene, iar el are si cetatenie croata. Toti ceilalti membri ai familiei lui (inclusiv sotia) si prietenii nu au cetatenii UE, asa ca m-a intrebat acum cateva luni in spirit de gluma daca nu doresc sa merg cu el. A ramas surprins ca am fost de acord, asa ca mi-am luat bilete de avion pentru luna august spre Banja Luka, de unde urma sa mergem cu masina pana in Kosovo. (Noroc ca faza cu incidentul de la partida de fotbal Romania-Kosovo a avut loc ulterior, altfel cred ca imi anulam calatoria…) Intrucat situatia etno-teritoriala e destul de incurcata in Bosnia, fac o clarificare. Bosnia ca stat unic, este impartit in 2 regiuni autonome: Republika Srpska (locuita majoritar de etnici sarbi-ortodocsi, avand capitala neoficiala la Banja Luka) si Federatia Bosniei si Hertegovinei (locuita de bosnieci-musulmani si croati-catolici, avand capitala la Sarajevo). Fiecare din cele 2 regiuni are proriul steag si propriile institutii. Banja Luka E un oras destul de mic cu putin peste 100.000 lucuitori, care nu m-a impresionat in mod deosebit nici in bine nici in rau. Este localizat intr-o zona frumoasa, inconjurat de munti si e destul de curat. Drept sa spun, am avut acelasi sentiment ca atunci cand am vizitat Chisinau: oras de provincie devenit capitala, destul de ok, dar “in the middle of nowhere”, fara a avea ceva cu adevarat deosebit. Ca faza funny, au acolo un fel de legenda urbana ca in Baja Luka proportia e de 7 femei la un barbat. Drept sa spun, la ce am vazut mi s-a parut mai degraba contrariul – am vazut de nenumarate ori prin oras scena cu 5-6 barbati care stau la o masa la cafenea fara nicio femeie. Ori n-am fost eu la ora potrivita, ori intre timp au plecat toate in Occident. Oricum, dupa cum se spunea la Discovery acum vreo 20 de ani intr-o indragita emisiune - “Myth busted”. Belgrad & Kopaonik Acum incepe de fapt road trip-ul. Am plecat spre nord si dupa vreo 30 km pe drumuri regionale, ne-am suit pe autostrada care vine de la Zagreb si am condus pana la Belgrad, unde am luat pranzul pe un restaurant “plutitor” cu o priveliste frumoasa, si pe care il recomand. Belgrad l-am mai vizitat de cateva ori, asa ca am petrecut timp acolo cat sa mancam si am plecat spre sud, directia Kopaonik. La vreo 45 de minute dupa ce am plecat din Belgrad ne-a prins o ploaie destul de puternica, dar nu as fi mentinat-o daca nu as fi vazut multumita ei un fenomen care nici nu creadeam ca poate exista: curcubeu dublu (din care unul avand culorile extrem de intense, dupa cum se vede in poza). Mergand spre Kopaonik (unde am si innoptat) m-a luat nostalgia gandindu-ma ca in urma cu exact 10 ani, in 2013, ma aflam cu Cielo pe acelasi drum cu ocazia excursiei povestite aici. Novi Pazar Dimineata am plecat din Kopaonik si cu oprirea intermediara in Novi Pazar pentru micul dejun. E un oras aproape in intregime musulman din sudul Serbiei, cu un centru modern nu foarte spectaculos, dar destul de ok. Ce mi s-a parut interesant e ca fix langa centru este si o zona veche a orasului cu strazi inguste, aglomerate si localuri/restaurante traditionale. Atmosfera e exact ca cea dintr-un orasel neturistic din Turcia, iar cand vorbesc de restaurant nu va ganditi la lux si stele Michelin, ci afaceri de familie cu spatii relativ mici si cateva mese. Am incercat specialitatea lor locala (mantije) care e un foietaj cu carne sau cartofi, peste care pui iaurt si eventual condiment – foarte bun si n-am luat nici salmonella sau altceva.

Da, e foarte frumoasă zona. Totuși, a cam fost prăduită de mafioți locali și nu-și atinge pe deplin potențialul. Copilărind acolo, am remarcat decăderea din ultimii 20 și de ani. Nițel off topic. Drumul în cauză într-adevăr, e mai degrabă de parcurs per pedes. În cazul de față, a fost o decizie spontană. Înainte să mă urnesc spre București, m-am oprit în Târgu Ocna să alimentez și mi-am zis ce ar fi să dau o tură până la monument, respectiv mănăstire. Eram cam în grabă întrucât trebuia să fiu înapoi în capitală până seara. Că tot vorbeam mai sus de capacele originale, zilele trecute aruncam un ochi pe site-ul celor de la Rădăcini să văd dacă mai ginesc rarități. Ce să vezi, dau peste un capac de roată pe 13 pe care l-am ridicat astăzi de la magazinul din zona Gării de Nord. Eu aș fi vrut 4 bucăți, dar era doar una disponibilă. Mai am un set în magazie la țară, dar nu strica încă unul. Nu-i nimic, scot eu încă 3 de undeva :)). Problema cu capacele astea e că lacul de pe ele este de o calitate atât de bună încât mai bine le vopsesc eu cu spray și plastic primer. Cele de pe mașină încep să se cojească în condițiile în care am evitat să le spăl sub presiune și nici de borduri nu le-am frecat. Ce-i drept, au peste 4 ani de servici.

In urma cu ceva ani, zarisem pe Ebay in SUA un casetofon nou nout si la momentul respectiv am zis "Hai ca poate il iau mai incolo". Cand am dat sa il caut, fusese deja vandut catre cineva din Germania. Probabil varianta mea germana, ca altfel nu avea cum. Mi-a parut rau pe moment, dar mi-a trecut. Anul asta, pe la sfarsitul lunii august bunghesc iar pe Ebay in SUA un casetofon nou si de data asta nu am mai ezitat si l-am luat. In nici 3 saptamani a ajuns la mine. Am prins o micuta capsula a timpului din anul 2000.

Weekendul asta a fost tot despre BEE. Ma rog, a avut si Naluca un mic moment dedicat. Pornind de la faptul ca Bee se lasa de fata in scurt timp de la oprire (adica, parcat deasupra unei borduri fara probleme, dar atins la plecare, uneori dupa 15-20 min) mi-am zis ca amortizoarele au obosit. La drum intins nu erau probleme, de curs nu curgeau, dar mi-as fi dorit sa fie ceva mai ferme pe franare. Greu de zis cum au fost amortizoarele de fabrica cand erau noi, eu am considerat ca au inceput sa cedeze supapele din piston. Am ascultat de o recomandare si am renuntat la Sachs in favoarea Bilstein (pe fata), iar spatele s-a ales cu Kayaba. Spatele, pana la urma, a ramas neatins, am ajuns la concluzia ca nu necesita schimbare acum, asa ca vor ramane in cutie pentru o data ulterioara. Luat si flansa+rulment pt fata si flansa spate, toate Lemforder (cutia, desigur !) Suspensia McPherson ingrozitor de simpla si suruburile+piulitele nesudate (de rugina) au permis demontarea ansamblurilor amortizor-arc in timp foarte scurt. Demontarea si montarea ansamblului cred ca a durat mai putin de 20 minute pentru fiecare parte. Totusi, am avut o revenire. Dupa ce am prins pe pozitii ansamblul stanga, mi s-a parut putin cam ciudat cum pica flansa. Asa ca, pentru cel din dreapta, am folosit flansa veche cu rulmentul nou (SNR fata da INA - OEM) si, dintr-o data, s-a asezat altfel. Motiv pentru care am revenit si pe partea stanga si am facut fix la fel. Rulmentii chiar ar fi fost de schimbat, la mana se simtea cum "agata" ... multumita, cel mai probabil, unor gropi. Flansele noi momentan au ramas in cutie, poate ca impresia mea de moment a fost nejustificat si totul ar fi fost OK. Una peste alta, interventia a fost de bun augur. Am simtit imediat un raspuns mult imbunatatit pe franare, te simiti aproape ca intr-un cart. Astazi, pe Valea Oltului si pe Dealul Negru am testat raspunsul si pe curbe stranse, clar si aici o imbunatatire considerabila. Prima intalnire cu Bilstein as zice ca a fost exact ce trebuie ca sa ma piarda Sachs de client :D. Naluca a dat si ea de bine, dar inca nu s-a concretizat 100%. Desi pareau super dificil de gasit (prostia a fost a mea, in mare masura, pentru ca aveam informatiile, dar nu le-am folosit cum trebuie !), pana la urma am gasit arcurile corecte pentru dotarea ei la un furnizor specializat pe Opel. Pur si simplu nu am gandit-o bine la momentul respectiv, altfel deja Naluca nu ar mai fi fost pe papainoage. Pe scurt, Sambata am primit arcurile corecte, identice cu echiparea de fabrica. Urmeaza sa fie montate, intr-un viitor apropiat. Impozit pe prostie, dar ma bucur ca am redresat

Trebinje Este un orasel de vreo 30.000 de locuitori, care nu are nicio legatura cu imaginea pe care cineva o poate avea in minte despre Bosnia. Totul se cam invarte in jurul centrului istoric, un oras medieval excelent conservat/renovat in care istoria se imbina armonios cu localurile si terasele de acolo. M-am simtit excelent luand cina la un restaurant pe malul raului, putand sa acult si muzica live de la terasa invecinata. Totul mi s-a parut faorte frumos, de un bun gust desavarsit, fara cocalareala sau indivizi dubiosi. Am inteles ca multi chiar aleg sa se cazeze in sezonul estival la Trebinje (care e la vreo 20 km de mare) si prefera sa face ture dus-intors ca sa evite costurile astronomice din Croatia. Din pacate nu am petrecut decat cateva ore – am ajuns seara si am plecat a doua zi dimineata – dar cu siguranta mi-ar facea placere sa revin. 20230810_220119_compressed.mp4 Mostar De fapt pana sa ajungem la Mostar, prima oprire a diminetii a fost intr-un loc foarte dragut, la pestera din care izvoraste raul Buna. Am baut o cafea la o terasa acolo si am plecat apoi spre Mostar. Mostar e tot un oras de provincie de vreo 100.000 locuitori al carui simbol este podul care traverseaza raul Neretva (de fapt chiar numele orasului vine de la cuvantul “most” care inseamna pod), iar locuitorii sai sunt cam in proportie de aproximativ jumatate-jumatate croati (catolici) si bosnieci (musulmani). O parte e raului e predominant croata (care arata ceva ma bine), iar cealalta e predominant bosniaca, si chiar daca in ultimul timp s-au mai amestecat, diviziunile raman destul de adanci. Centrul istoric al orasului e destul de mic, dar bine pastrat/renovat, insa ce m-a uimit e numarul foarte mare de turisti occidentali. Apoi am aflat ca in apropiere se afla satul Medjugorje, care e un loc de pelerinaj aparent foarte cunoscut pentru credinciosii catolici, asta contribuind decisiv la sporirea veniturilor locuitorilor croati din zona. Am fost multumit ca in ciuda aglomeratiei sa gasim o locatie relativ mai linistita in centrul vechi in care sa ne realxam si sa luam pranzul. Chiar inainte sa plecam am fost surprins sa vad pe un bloc urmele lasate de razboiul din anii ’90. Jajce Traseul Trebinje-Banja Luka a fost aproape exclusiv unul de munte, iar timpii necesari parcurgerii unor distante mai semnificative (in cazul asta cam 350 km) sunt destul de mari pentru ca nu exista autostrada. Insa, natura ne-a rasplatit cu inca niste privelisti frumoase. In plus, am facut o ultima oprire de vreo 10 minute la Jajce, cam 50 km sud de Banja Luka sa admiram o cascada. Nu e ceva nemaivazut in sine, insa e particular faptul ca probabil e unica cascada din lume care se afla in mijlocul orasului. Seara innoptat la Banja Luka si a doua zi dimineata zbor inapoi spre München. In incheiere si o imagine cu pisica care parea ca astepta la imbarcare alaturi de oameni in aeroportul din Banja Luka.

Prizren Dimineata am plecat spre Prizren, un oras care spre deosebire de Pec macar mai are niste istorie. Dar atmosfera de santier si acceasi calitate e vietii e prezenta si aici. M-a mirat totusi faptul ca era super plin de turisti, unii chiar occidentali, dar covarsitoarea majoritate erau musulmani, probabil majoritatea de prin Albania, Turcia si eventual Arabia Saudita. Simbolul orasului este un pod istoric si toti care vin acolo vor sa isi faca poza pe el cu vederea spre cetatea de pe deal. Mi s-a parut comic sa le vad pe pitipoancele araboaice (toate macar un pic durdulii) cum se pozau in diverse pozitii de fotomodele acolo pe pod. O alta chestie comica la care “am ramas prost” cum se zice a fost sa vad cum sunt debarasate mesele de la terase: daca un client pleaca de exemplu si nu a baut toata apa sau limonada din pahar, chelnerul ia paharul, il varsa langa masa si apoi il duce inauntru. Initial am zis ca o fi vreun chelner mai prost, dar apoi am avazut ca e o practica raspandita. Mancatul in oras, este in schimb foarte convenabil comparativ cu ce e in Occident. Am fost de 2 ori la un restaurant bun cu specific pescaresc si am mancat supa + orez cu fructe de mare + desert + apa la 12 euro cu tot cu spaga. In München cred ca plateam lejer 40-50 euro. In ce priveste viata de noapte, Prizren pare sa aiba una surprinzator de activa. Desi era o noapte de miercuri spre joi, n-am putut inchide un ochi pana pe la 3 dimineata din cauza muzicii care se auzea de la barurile din vecinatate. Numai bine ce se potolise muzica, ca la vreo 2 ore, deci pe la 5 dimineata, a urmat trezirea cu chemarea la rugaciune de la moschei (cine a fost intr-o tara araba, macar Turcia, stie despre ce vorbesc). Aleg sa nu redau aici vocabularul folosit in momentul acela. Trecand in alt registru, acolo veneratia pentru organizatia terorista UCK este la ea acasa (prin anii ’90 unul dintre finantatorii ei era chiar Osama). Steaguri UCK sunt peste tot, iar la toate magazinele de suveniruri gasesti uniforma UCK pentru copii (sa se imbrace de Halloween sau ceva de genul presupun). In plus, au in oras destul de multe statui, care au ceva in comun, toate sunt cu barbati care tin in mana un Kalashnikov – de fapt e normal, nu e ca au avut prea multi poeti, carturari sau alt tip de persoane care sa reprezinte un model pentru ei. Ceea ce este absoult marcant este ca orasul Prizren, desi actualmente 100% musulman, este plin de biserici medievale (majoritatea operand inca in regim semi-deschis, adica au preot paroh, dar care nu tine regulat servicii religioase), ale caror unici enoriasi sunt rarele persoane care vin sa le viziteze din Serbia. Intrucat cam toate bisericile din Prizren au fost atacate in timpul pogromului din 2004 mentionat anterior, multe au la intrare post de paza cu 1-2 politisti. M-a impresionant sa vad ca a o biserica de prin 1300 (Bogorodica Ljeviška) are sarma ghimpata pe gard, apoi cand am intrat am vazut de ce. De-a lungul timpului multi au incercat sa distruga frescele din interiorul bisericii, iar cel mai recent acum 19 ani au ars cauciucuri si ulei in interior in incercarea de a acoperi picturile cu sfinti cu fum/funingine. Distrugerile sunt evidente, dar o parte din picturi au mai fost curatate intre timp, dr in alte locuri se vad inca foarte clar urmele incediului. Desi, cum am spus, nu ma consider credincios m-a incercat un sentiment de admiratie amestecata cu nedumerire pentru preotul de acolo (cred ca avea in jur de 30 de ani), intrucat trebuie sa fii un anumit tip de om care are o chemare sa alegi sa traiesti cu familia izolat intr-un loc ostil. Kosovo-Albania-Muntenegru-Bosnia Dupa experienta cu noaptea nedormita, am decis ca “we’re not spending another night in this shithole” asa ca am pornit pe drumul de intoarcere. Prima surpriza am avut-o la punctul de trecere dintre Kosovo si Albania. Stiam ca albanezii din Kosovo si cei din Albania nu prea iau in serios faptul ca traiesc in 2 tari diferite, dar am fost uimit sa vad ca intre cele doua exista doar un singur punct de control (in mod normal ai control de partea tarii din care iesi si apoi altul pe partea tarii in care intri). Surpriza placuta a fost ca imediat ce am trecut granita, ne-a intampinat autostrada albaneza, care s-a intins cam 2/3 din drumul pe care l-am facut pana la granita cu Muntenegru. Apoi cand am ajus aproape de tarmul marii Adriatice s-a terminat autostrada si traficul s-a cam ingreunat. Traseul a fost Prizren-Milot-Shkoder. Trebuie sa recunosc ca desi si in Albania se gasesc destule case de prost gust gen panteon, sau cetate medievala, macar Albania arata ca o tara normala, nu e haosul tip Afghanistan din Kosovo. In plus, am vazut cel putin 10 fortarete sau castele medievale autentice pe dealurile pe langa care treceam. De la Shkoder am trecut in Muntenegru, am traversat periferia Podgoricei, am trecut prin Niksic, ca pana la urma sa ajungem in Bosnia la Trebinje, unde am si innoptat.

Trecerea in Kosovo De acolo am trecut pentru scurt timp in Muntenegru, pentru a evita sa trecem granita in Kosovo dinspre Serbia din motive geopolitice. Atentie ca la intrare trebuie platit un fel de RCA local in valoare de 15 euro pt 15 zile, intrucat nicio asigurare europeana nu acopera Kosovo – easy money pentru ei direct de la granita. Cat asteptam in vama ca prietenul meu sa plateasca mizeria asta, am observat o chestie care nu mi-a venit sa cred de cat de amuzanta am gasit-o. Nu e nicio rusine ca sofer de camion sa ai lipite in cabina poze cu femei dezbracate sau semidezbracate, dar sa vezi un sofer de basculanta ca a prins 2 astfel de postere in format A3 de grila radiatorului deja e next level (am reusit sa fac poza cu ajutorul oglinzii laterale, astfel incat sa nu fie prea evident). Lasand asta, la cateva sute de metri de la trecerea granitei am fost impresionat de privelistea care s-a deschis in fata noastra. Eram aproape de varful muntelui si undeva in departare se vedea o campie nesfarsita, asa numita Kosovo Polje, sau in traducere romana Campia Mierlei (cine e pasionat de istorie stie ca acolo a avut loc o batalie la care a participat si Mircea cel Batran). Dupa o prima impresie excelenta in ce priveste frumusetea naturii, a venit impactul cu “civilizatia” locala, dar mai multe despre asta in cele ce urmeaza. Prima oprire a fost la manastirea Visoki Dečani (prietenul meu mai pasionat de partea spirituala), unul dintre putinele lacase de cult nedistruse in timpul pogromului anti-sarbesc din 2004. A fost salvata de un contingent de soldati italieni care au aparat manastirea de atacatori, iar ca urmare a recunostintei si a bunelor relatii cu preotii sarbi, pana in ziua de azi soldatii care stau de paza sunt tot italieni. Desi nu ma consider credincios, marturisesc ca e absolut fascinant sa vezi un loc vechi de 6-700 de ani care are atat de multa incarcatura istorica. Pana in ziua de azi se vede pe peretii interior ai bisericii cum otomanii au desacrat biserica cu sute de ani in urma (de mai multe ori) si cum au incercat sa “scoata” ochii sfintilor pictati pe pereti. Pec/Peja Dupa ce am plecat de la manastire am mers in orasul imediat apropiat Pec (se citeste Peci), care ne-a oferit un flavor in legatura cu modul in care arata asezarile urbane in Kosovo. Pe total, pot spune ca intr-adevar Kosovo e o tara/locatie frumoasa, dar pacat ca e locuita. Kosovo de fapt e probabil cel mai mare santier din lume unde se construiesc case si blocuri intr-o maniera pe cat de accelerate, pe atat de haotica. Asezarile lor sunt aproape imposibil de descris; e ca si cum ai lua palatele din Abu Dhabi si le-ai pune in Adjud. Palatele sunt bineinteles de un kitch total, iar la unul chiar am vazut o replica a statuii libertatii din NY, dar avand si aripi de inger (eram in masina si pacat ca nu am avut timp sa scot telefonul sa o pozez). Peste tot sunt case in constructie, materiale imprastiate, praf, mizerie, infrastructura cam inexistenta, nu exista transport urban (sau nu am vazut eu), trafic imposibil, nema parcuri, caini vagabonzi la greu, intr-un cuvant, calitatea vietii zero. De fapt, in afara de case, blocuri, moschei, magazine cu materiale de constructii si niste restaurante/terase, nu am vazut nici macar o scoala, un spital sau o cladire de birouri (nu spun ca nu exista, doar ca nu am vazut si chiar am mers ceva pe jos in explorare). Impreuna cu prietenul sarb am ajuns la o concluzie: “this place was a shithole before, now they`re pouring a lot of money in it and it’s just becoming a bigger shithole” Partea buna e ca am inchiriat peste noapte o vila in afara orasului care avea o priveliste absolut superba de pe terasa. Pacat insa ca daca te intorceai 90 de grade la dreapta, vedeai ceea ceva caracteristic: o alta vila in constructie si materiale/mizerie imprastiata.

Vineri am reusit sa ma ocup putin de masina... la intoarcerea in tara au inceput niste sunete dubioase de pe dreapta spate. Am comandat bucsele de la bascula si ieri am reusit sa le schimb pe dreapta. Cu mici peripetii, pt ca pivotul se invartea in gol cu tot cu piulita. Tot in concediu am observat ca stergatoarele aveau joc in mecanism... o treaba simpla de 10 minute s-a transformat in 2 ore, dupa ce primul surub pe care am pus cheia s-a rupt (bormasina, extractor, refacut filet) iar dupa montaj s-a rupt bucsa din centru. Pana la urma am mutat bratul vechi pe "noul" mecanism.

Update: In weekend am reconditionat si etrierul stanga fata, ultimul ramas cu garniturile vechi, asa ca am scapat de grija etrierilor. Nu am mai scris in aprilie-mai, dar dupa ce am schimbat etrierul dreapta spate cu unul nou problema a revenit, asa ca am schimbat furtunul de frana, el fiind pana la urma vinovatul. Tot atunci am inceput sa reconditionez toti etrierii, insa din lipsa de timp am reusit sa reconditionez doar etrierul stanga spate si dreapta fata. Masina a mers bine toata vara, dar imi statea un pitic pe creier ca a ramas cel de pe stanga fata... 🙂 Pentru reparatia etrierului am folosit setul de reparatie etrier de la AUTOFREN SEINSA D42261C cumprat in primavara. Dar am folosit doar garniturile, pistonasele originale aratau bine si ceva mai bine prelucrate ca cele de la autofrein 🙂. De mentionat ca am scos pistonasele cu un compresor de aer cu acumulator, cel de la Xiaomi, au iesit surprinzator de repede, dar nici nu erau blocate 😉 . Cu ocazia asta am schimbat si placutele de frana de pe fata, tot cu TRW GDB1715 ca si in trecut, tot cumparate in primavara. Cost total: 240 lei Poze nu am pentru ca eram murdar pe maini si ma grabeam sa termin cat mai repede.

Asa, sa le luam in ordine zic : - am luat un subwoofer activ de la Alpine, nu e wow, dar momentan e arhisuficient pentru ce vreau eu pe muzica de la masina asta. - dupa ani de sa imi pun folie sau nu, am pus la Leganza, Nubira saraca nu a mai apucat, acum regret ca nu am pus mai repede, e alta masina cu totul :)) - 350 lei la verisori putin bronzati la maretul targ Vitan. - anul trecut la itp si la RAR in vara am stat cu morcovul cu tot cu iepure si vanator ca nu am frana de mana la masina asta ( Nubira cat a fost la mine nu a avut deloc) , asa ca am luat discuri placute fata spate + saboti, combinatia e discuri ATE fata si FEBI spate cu placute OE ( gasite pe olx) si saboti LPR, gasisem si pe origine, dar pe comanda si undeva la 280 lei. Astazi, defapt ieri ca e trecut de 12 :)), am zis sa ma duc la statia itp sa verific franele, in caz ca mai trebuie reglate, oficial am si eu frana de mana, exista o diferență considerabila pe spate la frana , sper sa se rezolve cu o aerisire facuta din tester. Am pastrat tradiția la itp sa se auda de sub masina : AI LAC DE ULEI AICI :)), am promis ca pana la urmatorul rezolv si cu pierderea de ulei, nu a fost o prioritate majora. Si niste poze cu ce s-a facut la masina, bineinteles, toata "revizia" ca sa ii spun asa a fost făcuta cu @mirceajo , subwooferul tot cu el l-am montat si cu asistenta de specialitate din partea lui @Dj_Dark . Din nefericire "carpeala" din vara la aripiile spate cedeaza usor, nu scapa de flex, cea albastra de piese nu are probleme in zona minune, probabil o sa pun flexul la treaba. Mai sunt o gramada de maruntisuri de facut la masina, am o listuta suficient de mare cu ce vreau sa schimb in urmatoarele luni . Bineinteles ca masina avea discurile originale 🙂) 184400km , si sa zic ca de vreo 1000km incepuse sa bata volanul la franare .

Incredibil de mult conteaza, pentru mine, inaltarea nedorita pe care am povestit-o !!! Ce nu vedeam inainte la mersul cu spatele, ca deh .. sedan-coupe am vrut ... insa acum e horror ! Fix ca in poanta cu "da-i da-i ... si acum da-te jos sa vezi ce ai facut". A, evident ca, dupa 3 ani, inca am camera de marche-arriere tot in cutie ... In plus, am avut parte de un drum de noapte, masina destul de incarcata ... si tot nu batea faza scurta atat cat imi place sa bata (adica regulamentar !!!) chiar si cu reglajul dat la maxim sus ! Deci, big NOT LIKE pentru amortizoarele luate. Mi-a traznit o idee pe care chiar vreau sa o incerc. Plecand de la faptul ca arcul dreapta original cu o spira si ceva kaput a coborat masina cu cca 1-1,5 cm fata de arcul stanga intact si ca SACHS astea par a fi mai dure decat arcurile originale ... mi-a venit mareata idee de a taia cu flexul o spira din arcurile noi. Ceva ma face sa cred ca solutia e buna si o sa o testez, daca gasesec unii la fel de nebuni ca mine care sa ma sustina sa o pun in practica. Fara un elevator e cam nasol de lucrat la dihanie, dar nici nu ma las ... Sa stiu ca o pun pe butuci si muncesc o zi intreaga ... In ceea ce priveste placutele Yellow Stuff (raspuns pt DJ, in primul rand) sunt super incantat de ele. Franarea s-a imbunatatit considerabil fata de TRW (evident, mai ales in reprizele de suprasolicitare, unde EBCurile sunt imperiale). Ca minus, au momente in care scartatie putin la franarea de la viteze f f mici, aproape de oprire. Nu am vazut semne lasate pe discuri. Ramane sa revin dupa ce apar temperaturi foarte scazute. Totusi, Naluca e cam "plinuta", sare de 1800kg, posibil ca asta sa fie un plus ... BEE se simte f bine cu noul kit de ambreiaj SACHS 🤣. Montajul a fost corect si curat, totul e in regula. Placutele Green Stuff ale lui BEE se apropie de 40.000km (facuti ... destul de intens). Ochimetric sunt cam pe la jumatate de viata, dar au inceput sa "afume" ceva mai serios jantele. Ieri seara deja am luat un set complet de rezerva, sa fie in casa, probabil ca va mai trece jumatate de an pana la schimb.

Mai sterg praful de pe topic, ieri masina a ajuns la 155161 km si 13747 km de la ultima revizie de pe 18 ianuarie (~9.5 luni). Asa ca am profitat de ziua frumoasa si m-am apucat de treaba. Am gasit si niste chestii interesante, detalii mai jos. Pentru revizia asta am cumparat tot, mai putin filtrele de motorina pentru ca nu le-am gasit pe cele lungi de care am nevoie 😞 . Urmeaza sa mai caut si cu putin noroc le schimb si pe ele toamna asta. Am mers pe urmatoarele piese: - Filtru de aer Herth+Buss J1320920 - 40 lei - Filtru de habitaclu Sofima S 4224 CA, il schimb la primavara, cel vechi era curat, l-am suflat cu aer si aia a fost 🙂 - 91 lei - Filtru de ulei HERTH BUSS JAKOPARTS J1310909 - 68 lei - Ulei motor MOBIL SUPER 3000 XE 5W30 5L, nu am gasit Mobil 1 Dexos 2, ci doar ceva dubios pt Ford, asa ca am mers pe Mobil Super 3000 - 230 lei -------------------- Total: 429 lei Primul pas a fost sa ma tavalesc pe sub masina si sa dau jos scutul, operatiunea cea mai neplacuta de la fiecare revizie. Apoi am desfacut busonul de la ulei si am scurs uleiul, din fericire fara sa ma murdaresc prea tare. Asa cum se poate vedea nici nu mai am nevoie de cric pt a schmba uleiul 🙂 . 2. Apoi am desfacut filtrul de ulei si am curatat capacul cu o carpa curata. De ceva vreme evit sa dau cu carb cleaner/ brake cleaner acolo unde nu este nevoie, gen carcasa filtrului de ulei pt a evita contaminarea noului ulei (mai bine nitel ulei vechi ramas pe capac decat carb cleaner). Pentru a scoate uleiul din carcasa filtrului de ulei (cea montata pe masina) am sacrificat o carpa noua pentru ca am uitat seringa acasa 😞. Noul filtru de la Hertz+Bus pare de calitate buna, este filtru clasic de hartie fata de cel vechi care era dintr-un mesh textil. Dar important este sa filtreze cum trebuie. Si cam atat ulei am gasit in oil catch can de asta vara pana acum (>5000km), destul de putin: 3. Dupa ce am turnat uleiul nou, am trecut la filtrul de aer. Si aici ati avut mare dreptate cu "prefiltrul" acela, mai mult face rau decat bine. La filtrul vechi am observat ca prefiltrul era foarte murdar, iar filtrul tragea mai mult pe margini, practic fiind obturat pe majoritatea suprafetei. Prefiltru poza fata- spate, se observa ca este la fel de murdar pe ambele parti: Filtrul de aer - poze din zona de pe margine, se observa ca este murdar si intre pliuri: Filtru de aer, poza intre pliuri in mijlocul filtrului, se observa ca este mult mai curat, aproape ca filtrul nou, deci in zona respectiva nu mai ajunge aer din cauza prefiltrului: In concluzie la flitrul nou montat am scos prefiltrul pentru ca masina sa respire mai bine. Uimitor consumul mi-a scazut cu aproape 1l/100km, de la 9.3 la 8.3 l/100km. Voi supravegheaza consumul indeaproape ca sa vad daca a fost un glitch sau este pe bune 🙂 .

Little update: ignition coil was replace. Spark plugs from cylinder 2 and 3 looked nice, but the plugs from 1 and 4 were much worse. The guy who checked it said that spark plugs 2 and 3 are ignited at once, and 1 and 4 again at once. So he thought the ignition coil was bad, and replaced to another used original GM part, since we couldn't find a new original GM one. The catalytic converter was also replaced to a new one, since it was toast due to bad ignition. (In the picture they are in order; 1-2-3-4) After the replacement of the cat, the car started to have a new problem. At first, it wouldn't go above 4000 rpm in any gear. I could feel she was able to go above it, but something did not let her, so she started stuttering but not go above 4000. Then it turned into a temporary problem, meaning if she was in the mood, she could go well over 4000, but other times it disables going faster. Today morning I visited a friend who has Scan-100. There was no code whatsoever, and every value was perfect, except one. The O2 sensor was totally wrong, it jumped from lean to right all the time, and the values it gave were incomprehensible. The diagnosis was that due to the bad cat (melted insides) and the replacement of it (the pounding which came with it), the O2 sensor was comprimised with metal catalysts dust from the old cat. If I'm lucky it will burn off after a few hunderd kilometers. If not, I'm in for an O2 sensor replacement, wich isn't that bad. In other news, the steering wheel was reupholstered with leather, and the steering coloumn was replaced to a newer version, which is tiltable. The one the car had originally was just straight. Since the screws of the ignition switches had to be pierced, it took some wizarding to replace the steering coloumn keeping the original ignition switch, but it worked.

Cum in toamna asta se faceau aproape doi ani de cand schimbasem filtrul de habitaclu, chit ca nu prea avea multi kilometri peste el, am zis sa pun altul nou, ca tot gasisem relativ ieftin. Cel vechi arata cam asa. Not great, not terrible: Am dat iama si prin ceva stocuri de piese din Polonia de unde am luat urmatoarele: Doua amortizoare fata originale Un filtru uscator si un senzor ABS Doi puferi si comenzi de volan Daewoo, fiindca cele pe care le aveam erau de Chevrolet O conducta de frana fata-stanga, doua aparatori de noroi spate, doua pompe pentru rezervorul lichidului de parbriz si inca cateva maruntisuri. De asemenea, am primit drept bonus un catalog de piese original. Ca tot scrisesem intr-o postare precedenta ca am facut si un test la amortizoare, m-am decis ca ar fi cazul sa le schimb pe cele din fata (pentru inceput), ca au trecut 21 de ani peste ele si cam le-ar ajunge. Treaba asta s-a potrivit destul de bine, in ideea in care le gasisem pe cele din Polonia la un pret foarte bun. Zis si facut. Stabilesc cu @mirceajo ziua si ora pentru operatie, alaturi de asistentul de nadejde @AndreiCiprian. Credit lui @Rafi pentru a treia poza. Pe langa puferi, am pus si flanse noi originale din stocul personal pe care il strang ca un harciog. Old vs new: Rulmentii de sarcina originali de la Ina doar au fost curatati si gresati bine.