VAXXi

ADAC ?? esti in Germania ? completeaza-ti si tu profilul. Am avut si eu problema asta, cu aceleasi simptome: http://www.daewooclub.ro/forum/index.php?s...hl=alternatorul Am schimbat cureaua de la alternator - degeaba, dupa aia a urmat schimbare punte diode - 1.100.000 şi releu încărcare - 700.000. Alternatorul nu l-am schimbat.

Subscriu si eu la Eforie Sud, am fost acum 2 ani. Tot la o pensiune d-asta particulara, fara rezervare inainte; conditiile sunt bune, dar in nici un caz luxoase; camere nou construite (pe baza unei case normale de locuit, la care s-a adaugat etaj si terasa), termopan, baie cu dus (fara cada ca nu era loc), bucatarie si ustensilele la liber (puteai sa-ti gatesti linistit, sa-ti faci ceaiuri, cafele, nu aveai nici o treaba), sus era terasa maricica de puteai sa stai linistit (am avut tot etajul inchiriat deci ... parfum ). Subscriu la partea cu hotelurile lui Copos, e aranjata frumos plaja in dreptul lor; si restul plajei e curata, la fel si apa. Preturile sunt OK la comercianti; se gaseste de haleala la toate nivelurile, de la hamsii prajite pana la saorma, pizza (pe plaja), si restaurante/terase cu tot ce trebuie in statiune. E o terasa cu mancare foarte buna chiar langa plaja, si mai e inca un soi de terasa-restaurant (preturi nitel mai mari, dar nu exagerat) in statiune. Pot sa zic c-am plecat cu vreo 5 kilograme in plus dupa o saptamana de "dolce far niente" E "zona" comerciala pe straduta spre plaja, cu magazine de suveniruri, kitschuri, toale, sepci, carti, palariute, casete si ce mai vrei; e piata de legume/fructe, sunt magazine de tigari/suc/dulciuri; practic, n-am simtit nici o lipsa, am avut tot ce mi-a trebuit. Si intr-adevar, statiunea e foarte linistita; daca vreti discoteca, spectacole, party-uri .. pauza cand am fost eu, intr-o saptamana singurul eveniment a fost o susa d-asta cu "vedete" nationale, la care nu se inghesuia deloc lumea. Practic, dupa 23:00 nu prea se mai aude nici un zgomot, chestie care mie mi-a convenit de minune.

Mda, pacat ca dispare. Golf-ul avea la inceputurile lui un target bine definit: masina ieftina, fiabila, fara briz-brizuri, pe care si-o permitea o familie de tineri, sau un student. Acum a ajuns insa masina cam de fite Pacat ca n-am bani sa infiintez o fabrica de automobile, as scoate TicoGolful de 2 locuri + portbagaj la 5000 eur banii jos

Firma cu care imparteam pana de curand sediul avea o Tacuma. Culoarea aia ou-de-rata-spre-galbui-verzui... cum i-o zice. La dimensiuni nu e foarte mare; e cu 2-3 palme mai inalta deca Cielo, dar interiorul e orientat pentru a da senzatia de monovolum, adica pozitie mai ca-n tractor. La dotari as zice ca e undeva pe la nivelul Leganza, cu ceva modernizari. Spatiul e mult mai mare decat la un sedan, evident. In rest, n-as putea sa zic ca mi-a atras atentia ceva senzational. Masina e OK, adica nu m-ar deranja; e gandita pentru o familie intreaga, cu copil, bagaje, bicicleta, carucior si alte alea; insa problema lor a fost pretul, caci la "un pic mai mult" decat platesti pe Tacuma, iei monovolum de marca mult mai cunoscuta (Xsara de exemplu).

Acetona de unghii are parfum si e diluata, daca nu ma insel

Din moment ce-a venit caldura, si in fiecare zi apare cate-un membru care descopera ca "aerul conditionat nu mai baga rece", dupa care isi pune intrebarea "de ce nu mai baga rece", si afla ca "nu mai are freon", urmand implicit intrebarea "unde incarc aerul conditionat cu freon" ... acest topic devine STICKY. Nu mai deschideti topicuri aiurea pe tema asta, ideea functionarii A/C este aceeasi la toate modelele Daewoo.

Se muta la Tutoriale, tips & tricks.

In frana de motor, consumul este zero. S-a discutat indelungat pe tema asta.

Eu il citeam de pe vremea "Scriitor la ziar", vroiam sa pun pe net 1-2 texte din carti (incalcand copyrightul ), dar uite ca editura s-a gandit s-o faca inaintea mea. Asadar, intrati la http://editura.liternet.ro/ si luati cartea lui Tudor Octavian (e gratis si completa), intitulata Povestiri foarte scurte. Întîmplări din viaţa lui Vasile B. Caiet cu subiecte. Pe mine ma relaxeaza intotdeauna cateva pagini, sper sa va placa; si daca va plac, cumparati cartile ca nu sunt scumpe si merita. Iata si 3 povestiri, ca sa va faceti o idee: Cîte ceva despre curbarea timpului În cei cîţiva ani în care a lucrat la pardoselile din marmură ale Casei Poporului, Manole B., un unchi din partea mamei de-al lui Vasile B., a furat cu borseta în care-şi aducea borcanul cu tocană sau zacuscă, între trei şi patru plăcuţe zilnic. Niciodată cinci sau mai multe. Cu ele, şi-a făcut decoraţiuni veneţiene în holuri, balcoane, băi şi în bucătărie. Astfel că oricine îi admira apartamentul, nici nu mai trebuia să viziteze Casa Poporului. Pînă şi prietenii cu o imaginaţie mai domoală reuşeau să-şi închipuie cum se înfăţişa Casa Poporului pe dinăuntru, doar ducîndu-se pînă la una din cele două toalete ale lui Manole B. De fapt, cum ar fi putut ea să arate dacă, întocmai lui Manole B., sute şi sute de alţi meşteri marmurari nu ar fi transferat în fiece zi, din Casa Poporului în casele lor, două-trei şi foarte rar, patru plăcuţe albe sau colorate din cea mai bună marmură prezidenţială. Nu era nevoie să numeri bucăţile frumos împerecheate din apartamentul nr. 107, scara C, bloc F 19, Aleea Frasinului 35, ca să înţelegi relaţia dintre cinste şi timp, din mintea lui Manole B. Factorul timp nu e important numai în fizică şi astronomie. În anii în care Manole B. şi-a înmarmurat în întregime locuinţa de la bloc, timpul s-a curbat atît de tare, că nici Einstein n-ar fi ştiut să explice fenomenul. Dacă înmulţeai numărul de plăcuţe şi cioburi de marmură scoase din Casa Poporului, cu borseta sau taşca, în cele 365 de zile ale unui an cu toate aceste zile şi apoi cu numărul foarte mare de consumatori de zacuscă şi tocană, avînd ca şi Manole B. o teorie la fel de ondulată a onoarei de constructor al socialismului, în fine, dacă te apucai, ca tipicarii de la Guiness Book, să numeri de cîte ori ar fi înconjurat pămîntul de la Ecuator brîul de piatră regală furată, realizai şi fără să fi ştiut deloc mecanică astrală, ce trebuia să se întîmple curînd şi cu vremurile. Răsucirea zilnică a timpului în Casa Poporului, conform unei vorbe de-a lui Manole B., căreia nu-i lipsea nimic ca să se cheme principiu sau lege, a grăbit şi întîmplarea cu Ceauşescu din decembrie. "Nepoate - i-a zis Manole B. lui Vasile B., cînd acesta, într-un moment de cumpănă europeană, i-a numărat unchiului toate plăcuţele din apartament şi a conchis că, oricum o dădeai, tot jaf calificat se chema -, eu n-am furat la viaţa mea nici măcar un ac de la nimeni. Ciupeam şi noi, că slavă Domnului, era de unde şi mai şi rămînea. Cîte o placă, două, acolo, de pus sub reşou ori sub cana de ceai. Ce mare lucru! Oricît ţi-ar fi răscolit miliţianul în borsetă, asta găsea: o placă de pus sub reşou. Şi poate încă una de pus sub oala de ciorbă. Miliţienii erau şi ei oameni, aveau reşouri, nevestele lor găteau ciorbe. Nici Ceauşescu n-ar fi făcut scandal dacă vedea ce duceam eu acasă. Era alt timp, ce să mai vorbim! La patron te dă afară pentru o singură plăcuţă de marmură şi nici nu aşteaptă să-i explici că e ca s-o pui sub ceaşca de cafea. De cînd muncesc la patron, a naibii treabă şi cu timpul ăsta, că au trecut vreo opt ani buni, abia am reuşit să-i îmbrac lu' ginere-meu un balcon mic." Amanta economă Prima telegramă din viaţa lui, Vasile B. a expediat-o din armată, după ce comandantul de pluton, căruia îi intrase în cap că poţi trăi foarte bine cu cît ai, dacă eşti chibzuit, i-a învăţat pe soldaţi cum să fie economi cînd scriu o telegramă acasă. "Fiţi scurţi - a zis el -, spuneţi ce aveţi de spus în trei sau patru cuvinte. De exemplu: Vino, mamă, Gheorghe mort.". Vasile B. îşi aminteşte de ziua aceea nu doar pentru că toţi pifanii s-au grăbit să le comunice mamelor lor în patru cuvinte că Gheorghe era mort, ci fiindcă acestea s-au dovedit a fi la fel de tîmpite ca fiii, de vreme ce vreo unsprezece din ele, umflate de plîns, s-au înfiinţat chiar a doua zi la comandant să întrebe care Gheorghe, că nu aveau nici un copil încorporabil pe care să-l cheme astfel. Vasile B. ţinea minte nu numai data, ci şi împrejurările în care a trimis cea de a doua telegramă din viaţa lui, deoarece funcţionara de la ghişeu i-a zis cu o voce pisicoasă, lipsită de echivoc: "Cam rar pe la noi, domnu' Vasilică.". La cîteva zile, după ce s-a încurcat cu poştăriţa, Vasile B. şi-a dat seama că toate amantele sale aveau ceva în comun: erau foarte econoame. Poştăriţa Costela, în timp ce făcea amor, îi şoptea extrem de surescitată: "Vasile, fugi şi închide televizorul, că costă!'. Naiba ştie cum de se nimeriseră toate la fel, dar le găsea economia numai în pat: "Vasile, opreşte-te niţel, iubitule, şi uită-te dacă n-am uitat fierul de călcat în priză!", "Auleo, Vasile, sari că se arde friptura în cuptor! Măcar dacă-i scrum, să nu plătim gazele degeaba!", "Vasile, ia stai un picuţ, că parcă-i curent. Te pomeneşti c-am uitat uşa la balcon deschisă. Fugi iute, dragoste, şi închide-o, dacă tot dăm bani pe calorifere.". Costela a fost cea mai strînsă la pungă din toate. Într-o zi, deşi se învoise două ore de la serviciu, special pentru el, murmurînd la telefon că dacă nu venea chiar atunci, făcea explozie, Costela a început pe nepregătite să-l mustre că se propteşte prea tare-n cearceaf. "Nu te supăra - i-a zis ea -, dar am citit în almanahul 'Femeia' că un cearceaf nou trebuie să reziste la cel puţin o sută cincizeci de întîlniri, iar tu l-ai rupt după a unsprezecea. Dacă n-ar fi fost de bumbac, mai ziceam, dar e scump.". Cu Costela, Vasile B. ar fi continuat relaţia un timp mai îndelungat decît cu celelalte amante, fiindcă, aşa econoamă cum era ea, îl stimula şi-l făcea să se simtă un mascul adevărat, nu doar un simplu om al muncii cu o iubită la Poşta Centrală. Numai că şi ea, minunata Costela, nu s-a putut stăpîni să nu-i spună la ureche, într-un moment de maximă tandreţe, fraza pe care i-o spuseseră printr-un soi de dialog la distanţă genetic toate celelalte amante econoame: "Mai uşor, mămicule, nu te mai consuma atît, că trebuie să ne mai rămînă şi pentru altădată!". Întrebări retorice "Ce e viaţa?", întreba profesorul de socialism ştiinţific, lungind a-urile ca un ţîrcovnic din cale afară de zelos. Iar Vasile B., din ultima bancă a amfiteatrului, aceea în care se refugiau chiulangii şi complexaţii, răspundea mereu primul, rupînd tăcerea grea şi vinovată a tocilarilor din primele rînduri: "Nu se ştie! Nimeni nu ştie ce e viaţa!". Profesorul de socialism ştiinţific rămînea un timp cu gura căscată, ca şi cum nu-i venea să creadă că există pe lume indivizi mai tîmpiţi ca el şi, într-un tîrziu, preciza: ?E o întrebare retorică, tovarăşe Vasile B. Nu trebuie să răspundeţi!?. După care, punea o nouă întrebare - cum ar fi: Ce e energia? Sau: Ce e universul? - şi Vasile B., care nu putea să conceapă că un om poate fi frămîntat de chestiuni atît de grave şi nici unul dintre cei o sută şi ceva de studenţi tocilari să nu-l ajute să se lămurească o dată ce e energia ori măcar ce-i universul, răspundea ce-i trecea lui prin minte în momentele alea. Că energia e Dumnezeu şi că nici universul n-ar fi altceva. Chiar şi după ce a fost chemat la cancelarie, unde i s-a interzis în mod formal să se trezească vorbind neîntrebat în timpul cursului, Vasile B. n-a încetat să dialogheze pe loc, cu toţi profesorii care puneau întrebări retorice. Dacă amfiteatrul ar fi fost plin, probabil că nu s-ar fi ajuns aici. Dar între băncile unde se înghesuiau tocilarii şi rîndul de sus în care străjuia capul veşnic nepieptănat al lui Vasile B., exista un pustiu de vreo zece rînduri de bănci. Un hău, care trebuia musai umplut cu ceva. Vasile B. nu răspundea întrebărilor retorice ale profesorului de socialism ştiinţific, Marin Poscăreanu, ci doar umplea acel gol. - Tovarăşe student Vasile B., i-au zis de-a dreptul supăraţi profesorii adunaţi pentru a nu ştiu cîta oară în cancelarie, ca să-i dea un fel de ultimatum, cu toate că regulamentele universitare nu precizau ce-ar fi de făcut, cînd un tînăr mai greu de cap se încăpăţînează să răspundă unor întrebări retorice. Trebuie să încetezi! Noi nu sîntem bătaia dumitale de joc! Ce altceva putea să facă Vasile B. decît să se abţină? Deşi, nici un om normal nu trebuia să stea ca boul, cînd în hăul de bănci goale din faţa sa sînt azvîrlite, ca într-o ladă de gunoi, întrebări precum: Ce e conştiinţa? Ce e fericirea? Ce e morala? - Tîmpiţi mai erau şi profesorii ăia, ai mei, de filozofie socialistă, şi-a spus Vasile B. după treizeci de ani, cînd a început să se întrebe şi singur, fără stimularea nimănui, "Ce e conştiinţa?", "Ce e fericirea?", "Cum putem rezista toată iarna cu caloriferele debranşate?" şi mai ales "Ce e sexul cu aceeaşi femeie vreme de o viaţă?". De ce trebuia să mă cheme şi să îmi interzică să răspund, cînd puteau pur şi simplu să mă invite să stau cu tocilarii în primul rînd!

messenger: bah ce mortali sunt astia la favorit fm messenger: incearca si ei sa faca "videoclipuri" cum sunt alea la 3sat daca ai vazut, la muzica lor traditionala messenger: cu imagini din munti, de la tara, etc messenger: si pana acum am vazut asa: messenger: o vila de neam prost din bca, netencuita, mare cat o unitate militara messenger: un tractor (fara remorca) mergand pe un drum de pietris messenger: un parapet ruginit (filmat in perspectiva, evident) messenger: o vaca mergand SINGURA pe un drum asfaltat, care trece printr-un ditamai campul messenger: iar tractorul messenger: acum curge niste apa peste niste pietre ... e suspect, nu se vede de unde vine apa, ar putea sa vina dintr-o galeata messenger: si ala care canta zice: "draga Marioara, ma duc sa ma-nec" messenger: si cica sa nu-ti iubesti tara messenger: acum e o soparla suspecta pe pietrele de pe malul unui rau Edit: si duma #2, au dat la stiri pe Realitatea acum... parlamentarii intr-o sedinta, toti cu laptopurile pe masa evident, ca altfel nu da bine; si tadadam, tadabum, pe videoproiector apare o fereastra de messenger: "ce faci dormi ?" Toata sala pe jos

No no, no no no no, no no no no, no no there's no limit mortala reclama la Mentos. http://www.redbullflugtag.ro/ Dacă pe 18 septembrie o să auziţi lumea vorbind de nişte OZN-uri care zboară peste Dâmboviţa, fiţi siguri că a început Red Bull Flugtag. Sub deviza "Cum îţi aşterni, aşa zbori", pe 18 septembrie, mergeţi, sau mai degrabă zburaţi pe urmele Taurului Roşu, şi daţi-i aripi aparatului vostru de zbor şi, preventiv, o vestă de salvare, până la Bucureşti. Fiţi şi voi printre acei piloţi îndrăzneţi, care decolează de pe rampă în maşinăriile lor zburatoare, se ridică în aer, şi amerizează forţat în Dâmboviţa. Ca să participaţi, aveţi nevoie de-un dram de inventivitate şi de-o porţie zdravănă de curaj. Dar înainte să vă ia valul, şi să plutiţi în al nouălea cer, iată condiţiile de participare şi alte câteva informaţii necesare: Aparatul de zbor: Permisiunea de a decola de pe rampa înaltă de 6 metri, şi de a zbura pe la nasul spectatorilor, o vor obţine toate aparatele de zbor de construcţie proprie, cu o anvergură de până la 10 metri, care sunt puse în mişcare mecanic, şi doar prin forţa fizică. Aşadar, va trebui nu doar să construiţi, ci şi să vă şi antrenaţi. Nu vor fi acceptate surse de energie sau putere neconvenţionale, rezervoare de energie (praştii, propulsie cu reacţie etc), şi nici produse de serie, cum ar fi parapantele sau avioanele de vânătoare, chiar dacă au fost modificate. Pentru ca echipelor noastre de salvare să nu le "paralizeze" aripile, aparatul vostru nu trebuie să cântărească mai mult de 180 kg. Şi, în încheiere, pentru ca aparatul să nu agaţe în zbor şi câtiva gură-cască, anvergura "carului ceresc" nu trebuie să depăşească 8m. Startul: Înaintea decolării se va verifica dacă aparatul de zbor respectă condiţiile de participare. Acest "test de doping" va avea loc începând cu ora 10.00. Pista de start se află in Piaţa Unirii. Pista de aterizare, în Dâmboviţa. Aşadar, cine vrea să devină Stăpânul Eterului, trebuie să fie şi Stăpânul Apelor (că Red Bull îţi dă aripi, dar nu şi pene gonflabile). Începând cu ora 14.00, primii cuceritori ai văzduhului îşi vor lua zborul. Cei patru membri "nezburători" ai echipei voastre au la dispoziţie patru minute în care să-şi prezinte maşinăria, să-şi încurajeze pilotul desemnat, şi să-l împingă spre şi dincolo de marginea rampei. Evaluarea: Zborul va fi evaluat după 3 criterii: Depărtare: avem un sistem de măsurare electronic şi incoruptibil. Creativitatea în construcţia aparatului de zbor şi inventivitatea prezentării echipei pe rampă, punctate de către juriu şi de către aplauzele spectatorilor între 1 şi 6 puncte. Execuţia zborului: între 1 şi 6 puncte. Un juriu format din invitaţi de onoare va hotărî la final dacă aţi dat lovitura şi sunteţi câştigătorii marelui premiu Red Bull Flugtag. Înscrierea: S-a trezit în voi avântul pionieresc? Imaginaţia a început să lucreze şi naşte cele mai năstruşnice aparate de zbor? Atunci trimiteţi-ne până pe 10 iunie o scurtă descriere a "armei secrete", sau, mai bine, un plan de construcţie, împreună cu datele personale. Adresa noastră este: Red Bull România Strada Sf. Vineri nr 29, sector 3, Bucureşti Hotline Flugtag: Tel: 0800 800 805 Deoarece numărul de participanţi este limitat, din păcate trebuie să facem o selecţie în funcţie de originalitatea şi frecvenţa cu care apare un anume tip de aparat de zbor. Atenţie: Autoritatea Aeronautică Română interzice participarea piloţilor sub 18 ani. Programul spectacolului: Cerul de peste Dâmboviţa va face ochii cît cepele începând cu ora 14.00, când se-arată primii piloţi cu capul în nori, când juriul freamată de uimire, iar spectatorii plutesc în al noualea cer.

Bracaj, nu cabraj.

Şi dacă asta profeţeşti matale, de ce nu ne laşi în durerea noastră de puştani de grădiniţă, pentru alte forumuri mai bune ?

Tremuratul la pornit de AC e normal: porneşte compresorul, variază turaţia (până o reglează calculatorul la loc).

Mdea, s-o spui cui vrei tu p-asta cu căldura. Am avut problema asta, dar aveam antigelul neschimbat de multă vreme şi termostatul defect. Le-am schimbat p-amândouă (antigelul de 2 ori, ca să se spele instalaţia de mizerie) şi te-asigur că iarna e o provocare să stai mult cu căldura la maxim în maşină

Da.

D-acord cu ce s-a spus. Fără cuptor, nici să nu încerci, căci vopseaua metalizată e FOARTE pretenţioasă. Am vopsit eu masca aia mică dintre faruri la un service "de cartier" (fără cuptor) şi a ieşit mai urât decât vopseaua originală.

Citeşte şi matale ... Revizii Espero înainte şi după 100 mii kilometri: http://www.daewooclub.ro/forum/index.php?showtopic=2608 Preţuri piese Espero: http://www.daewooclub.ro/forum/index.php?showtopic=240 ... şi-ţi vei face singur idee de preţuri. Piese se găsesc de toate neamurile, încă se fabrică piese de schimb în Coreea, iar cele mai des utilizate sunt pe stoc la Craiova (de exemplu eu am aşteptat o lună pentru parasolare originale din Coreea, şi 3 zile pentru far, mască faţă şi proiectoare de la Craiova; radiator, furtune, pompă de apă, garnituri, antenă electrică am găsit pe stoc).

http://www.softpedia.com/get/Multimedia/Vi...cs/VobSub.shtml ?

Update la BSPlayer, update la codeci ( http://www.divx.com, http://www.koepi.org/xvid.shtml ).

Un post de pe Ask Slashdot: Consider what it's like to be a programmer (especially an American programmer) in private industry: 1. Management doesn't like you. They consider you a big sunk cost, a drain on their precious profits. It won't matter whether the product YOUR team developed is the only thing the company has to sell, it won't matter if your skill in setting up their network made them leaner and meaner than the competition, nothing you do or say will change anything. They consider you an anchor around their neck and they resent you for it. 2. You are painfully aware that management (the guys from #1 who don't like you) keeps investigating various outsourcing options. From time to time, you see the CEO having warm conversations with guys in suits, who you know from a conversation in the elevator are with a large outsourcing firm. 3. Although all the guys in Sales are out the door by 5:01PM, and in the bar pickled by 6:00PM, YOU're stuck at work until 9PM every night trying to get a product release out the door. You're working your guts out because your idiot project manager doesn't care (he's drinking with the guys from Sales). And no matter how hard you work, your only thanks is going to be "Damnit, Bill, you're a week late on this! This is going to go in your performance review!" 4. Because you live at work, and therefore are a pasty, nearsighted, vaguely unhealthy dweeb, you haven't been laid in a year. But you have to listen to the sales guys bragging about all the pussy they're getting when they're drunk in the bar you never make it to. Once in a while, one of them catches a venereal disease and you get to enjoy a minute of Shadenfreude. Then you go back to your compiler. What the fac! It was compiling fine a minute ago... How the fac did that... Oh. Right. Never mind. (Type, type, type). 5. The ONE NIGHT you go home early (at 6PM) because you're dead exhausted, you run into one of the suits and he quips "Half day, Bob?" The rest of the elevator ride is you fighting the overwhelming urge to stab him in the neck with the pen your father gave you for Christmas. The reason you DON'T is, you're afraid the police won't return it after the forensics guys are done with it. It really IS a nice pen. 6. Every day, on your way in to work, you walk past Smith, who is some vague middle manager or something (you don't know what his actual function is, but he seems to be always present). If you're even a minute late, he makes clucking noises as you pass. If you forgot to shave, he rubs his chin and shakes his head, smiling. The one time you spoke, he got snotty with you, implying that you were a hippie freak. 7. You can't work for more than ten minutes without somebody ruthlessly interrupting you to ask you a question they could have answered with Google in two minutes flat. You briefly consider buying a spray can and filling it with cold water (it worked on your ex-girlfriend's cat). Then you think, nah, better use battery acid. THEN you worry about why you thought of that, and THEN, you worry that you're a big pussy because you worried. One day, you realize: THIS IS MY LIFE. I picked this on PURPOSE! And just like that, you become a burnout. DISCLAIMER: When I figured out I was a burnout, I left the private sector and found much happier environs. I feel a whole lot better now. -- Aveţi copii care se gândesc la calculatoare ? daţi-le să citească asta >

Păi ai zis că la tine nu se retrage nici dacă îi scoţi faţa ... deci cred că-l ai pe direct. Sau s-a înţepenit antena >

Ba nu depinde de casetofon ... depinde dacă ai activată sau nu funcţia TA (Traffic Announcements). Adică. TA activat, treci de pe radio pe CD/casetofon -> antena rămâne sus (în caz că apar TA-uri, scula trece automat pe radio ca să asculţi anunţul). TA dezactivat -> antena se retrage când treci de pe radio pe CD/casetofon. Funcţia asta are diverse denumiri comerciale, deci butonaţi aparatul şi dezactivaţi-le (la noi în ţară nu există aşa serviciu din câte ştiu eu).

Condensatorul de AC l-am avut eu crăpat la accident, a încercat mecanicul lipire (în argon se face), dar n-a ţinut (freonul e gaz, scapă pe unde găseşte şi el un por, deh).

Păi, poate are vreo cunoştinţă drum p-acolo. Sau poate mai sare lumea cu idei. Parcă zicea cineva odată de Praktiker, sau era pentru tablă de-aia de troleibuz, pentru podele ?