Ok, hai sa detaliez, sa duc sinceritatea pana la capat.
Masina la vremea ei, noua, a fost bestiala. Incapatoare, puternica, dotata, frumoasa, fiabila, gurmanda (ok, asta e un defect). Faptul ca a fost facuta inainte de evolutia societatii de consum, o face sa isi mentina atributele astea si la 10-12 ani de la fabricatie. Problema este ca -- in afara de cazul in care e vreun exemplar rarissim, care a stat in garaj ani de zile (si nici atunci nu e cazul ideal) -- o masina care merge se uzeaza, si o masina uzata este o masina care trebuie ingrijita mai atent decat una noua. Ca la iesirea pe poarta fabricii, e clar ca nu mai e nici un Espero in ziua de azi; exista doar Espero ingrijite, Espero alergate, si Espero harbuite. Pe care-oi nimeri-o, e chestie de noroc si de deschis ochii la cumparare. Mi-am pus si eu problema unei masini noi, dar ceva echivalent sau mai bun incepe de la 15 mii de euro in sus, pe care deocamdata nu-i am, si nu i-as baga intr-o masina. Intr-adevar, e nevoie de mai multa grija si intretinere, dar le consider a face parte din personalitatea masinii. Asa ca Espero ramane.