Leaderboard

O mica precizare ... nu mai sper ca este partea I din concediu , este chiar concediul Partea II s-a amanat sine die . Maniosi inca pe hotel (sa nu ai tu bilete de autobuz si sa nu sti sa indici nici statia ) le-am facut prapad la micul dejun . Si mancare si suc de portocale ce il faceai singur la storcatorul pus la dispozitie , cu un cos de portocale langa . Asta fu bun . Reusim sa ridicam stacheta receptiei pana la nivelul comandarii unu taxi pentru gara . Vine omul si plecam . Si merge si iar mergem de imi stateau ochii lipiti de aparatul de taxare . In sfarsit ajungem in apopierea garii iar soferul ne intreaba gales , va duc la nivelul 1 sau va las pe ...strada . Nivelul unu am zis , ca niste obisnuiti ai locului . Na , acu sa vezi distractie . A intrat la nivelul 1 din cele 4 subterane ale garii si , contra sumei modice de 13 euro , ne-a urat drum bun . Aici fu buba , care drum ? Bineinteles ca am gasit scari rulante , si , logic !? , urcam la suprafata (habar nu aveam de etajele ...in jos) . Ne uitam prostiti de unde sa luam bilete . Cand ne hotarasem sa atacam vreun "CFR"-ist local , apare un tip si ne intreaba in italiana daca ne poate ajuta . Dupa 10 secunde am trecut la ...romana , omul era de al nostru . Unde vreti ? Florenta . Ia sa vedem ce optiuni sunt , uite aici cu 27 Euro de caciula peste 20 de minute . Bagam banii , ne da biletele si restul si ... acum ce . Intai ne-a aratat avizierele sa ne cautam trenul si peronul si ...etajul . Vazand ca parem derutati ne-a condus pana la peron . I-am dat ceva pentru ajutor , spre scandalizarea unei functionare a garii care l-a luat la ...fuga . A prins ... nimic , dar a venit sa ne previna ca e plin de escroci si sa avem grija . Fiind sensibilizati de situatia omului (victima a unui contract de munca ratat) si-a primit portia de la Madam , care cu delicatete si tact , i-a sugerat ca ar fi bine sa dam de functionari ai garii si nu sa trebuiasca sa mergem la nimereala pe acolo . Nu am priceput de ce s-a simtit ofensata (😉 ) . Alea 14-15 minute de asteptare au fost chinuitoare ; dupa ce am identificat pana si locul unde o sa opreasca vagonul cf. biletului , din minut in minut (sau chiar mai des) ne-au f..ut la cap cu linia galbena ce nu trebuie sa o depasesti fiind pe peron . Ca norocul , ca eu , roman prost , sigur ma puneam pe linii 🙄 . Vine trenul . Clasa a II conform biletului , dar parca ar fi I prin alte parti si mai curata . Comod , aer conditionat discret dar eficient , totul OK . Racheta , in 33 de minute Florenta scria pe noi . Am coborat , astia aveau gara asta normala , cu peroane la suprafata . Iesim din gara si parca ne trezim acasa , la Timisoara , praf , zgomot , harmalaie , utilaje , etc . Iar am nimerit cand se fac lucrari (erau la liniile de tramvai si sosea) . Reusim sa depasim zona troznita si o luam la picior spre Dom . Aici ar fi momentul sa fiu intrerupt de un binevoitor care sa ma chestioneze de biletele de revenire la Bologna . Acolo nu a fost niciunul cu consecinte pecuniare maricele . In 5 minute as fi vrut sa fiu in zona cu lucrari de infrastructura ... fluvii de oameni se revarsau spre Dom . Nu cred ca Lorenzo Magnificul a banuit ca exista atatea natii , graiuri si , in general , oameni cara sa vina la Florenta fara legatura cu ...banca Medici . Domul il poti vedea , dar de intrat , ei bine coada incepea la intrare si se sfarsea (sau viceversa) la mama dracului (si nu doi cate doi) ...sute de metri . Las ca ne invartim si vedem noi . Vedem intradevar Signoria , mai o piata , mai o strada , mai un palazzo . Trecem plini de speranta pe langa Uffizi , unde , in ciuda pretului piparat trebia sa stai la o coada ce nu garanta ca mai intri in aceeasi zi inauntru . Mai sa fie , ca in socialism , mori cu bistarii in buzunar (inca mai aveam ...bani) . Incercam iar spre Dom , aiurea , aveam impresia ca , coada este aceeasi . Ca lungime sigur era . Poze pun la sfarsitul postarii . Ce ne facem , mai batem imprejurimile absolut aleator , cu mentiunea ca pe oriunde o iei gasesti ceva demn de vazut si fotografiat (probabil a 100.000 oara ) . Atat de multi turisti erau ca pur si simplu te sufocai . Ajuta si soarele din plin , fiind vreo 36 la ...umbra . Mai un suc , ceva inghetata (impietatea maxima ar fi sa nu mananci inghtata in Italia indiferent ce zice ...glucometrul ) , plimbare si semi relaxare . Nu mai stiu care din noi a avut ideea semisalvatoare cand , printr-o intamplare , am ajus in preajma garii . Ia sa luam noi bilete de intors . Lucratorii cam terminasera ziua de munca , asa ca era mai liniste , prilej de a constata ca si florentinii sunt cu stremeleagul (aka. madulariu cel spurcat) in gura ; nu chiar ca romanii (din Roma) dar nu se faceau de ras la o adica . Nu-i bai , ca imediat au avut de auzi variantele in limba romana . De ce ? Ei bine , acum fiind experimentati , tusti direct la automatele de bilete . De ce -le si nu -ul , ei bine nu-s bilete (locuri) de intors . Normal (!?) incercam la mai multe , inutil fiind vorba de acelasi tren ... . Batut la fund florentinii la mascarii , iar daca pun si ce imi trece prin cap fara manifestare vocala , ai de capul lor . Bun , da ce dracu facem ? Dupa vreo 2 tigari si discutarea variantelor in caz de esec (nu avem cazare , nu avem haine , nu avem ...nimic ; vom ajunge sa merge cu taxiul pana la Bologna sau stam in gara ca prostii ) ne reintoarcem la primul automat incercat . Am observat ca facem o eroare si anume nu urmaream si pe principiul pret oferta . Erau bilete !! Si inca imediat (vreo 30 de minute) pleaca trenul . Erau la 49 de euro de caciula , fmm , dar erau . Bagam 100 si primit biletele si 2 euro rest . Las-o dracului de Florenta , ca mai venim (aiurea) , acum sa ajungem inapoi . Peron , linia galbena (astia is obsedati , parerea mea) . Apare trenul . De data asta clasa business . Am constatat ca se poate sa fie si mai curat ca la venire , scaune practic 2 pe rand , servire automata cu maruntisuri de rontait , posibilitatea de a comanda orice in domeniul mancarii si bauturii (ne-am abtinut , asta mai lipsea) , lume aproape deloc (aveau si cablu USB - lightning sa incarcam iPhone-urile ) . Madam e multumita , se poate si asta totusi : Restul pozelor mai incolo . Ajungem la Bologna ca boierii , ne descurcam sa urcam la suprafata si direct la automatul de bilete pentru autobuz . Apoi la cel cu bilete pentru tren pentru Ferarra pe a doua zi . Dus si intors . 28,8 Euro . Toate 4 .🤨 De remarcat ca la ambele automate am fost insotiti de compatrioti chiar daca erau de alta rasa . Fara 20 de eurocenti (autobuz 6x1,3=7,8 , respectiv 7,2x4=28,8) la fiecare automat nu s-a putut . A fost comic cum ne-au explicat in italiana (cred ele) ca le este foame , desi la a doua tura le-am zis ca e fumata asta in romaneste . Ele acolo aveau sediul lucrativ si cu asta basta . Alta bucurie la autobuz , am prins ultima cursa ce mergea pana la hotelul nostru , altfel km intregi pe jos (sau taxiul ) . Dupa cura cu suc si inghetata din Florenta , am zis sa nu o mai dam pe dupa cires si ne-am dus direct la Mac-ul de langa hotel . La dracu cu glicemia . PS Am vazut si locul unde Giada De Laurentiis a iesit la picnic intr-o emisiune . La garla (Arno) . E bas ce ma interesa in Florenta 😳 . PS Am mers si pe podul vechi peste rau . Era plin de de locatii unde nu este recomandat sa patrunzi . Madam ignora cu buna stiinta bugetul si intra in una . Dupa 2 tigari ma decid sa o scot ca cine stie ? Intru si erau pe calculator , nu PC , din ala de buzunar . Intreb ce face si daca mai sta ? Cica "da" . Ei bine , "da" te poate baga in bucluc din cauza ... rusilor . In timp ce inca mai vorbeam au calculat si ne-au aratat pretul final al perlei(una bucata) cu ceva diamant microscopic , cica pentru non UE (adica pentru noi ... rusii !?) e numai 1536 de Euro in loc de 2000 , ca recuperam TVA-ul . Mai aveam inca peste 2000 (doar am fost inainte de Galeriile Cavour din Bologna) dar a. nu suntem rusi si b. chiar batuti in cap nici atata . Asta desi mi-a servit bine pentru a argumenta cu privire la sumele modeste ce le luam in concedii . N-ai cu cine , cica sa indic sursa de finantare ... . Am tacut ca numai in Nubira am bagat mai mult anul asta decat pretul "perlei" in ...UE . Sa nu credeti ca a trecut asa usor totul , de fiecare data cand faceam o sugestie sa isi ia una-alta , am aflat ca orice ii ziceam nu are nici o valoare fata de perla aia ... zilnic si in forma continuata . Tot nu am priceput cine e vinovatul oficial , dar sa fiu a dracului daca in concediul viitor nu plec cu ceva fonduri "netransparente" in caz de nevoie . Desi vor fi greu de justificat fata de trezorierul (doar lucreaza la Trezorerie) familiei . Pariez de pe acuma ca in caz de asa o actiune tot eu trebuie sa fiu ala care insista si , intr-un final dramatic , facem ipotetica achizitie . Dar oare cum naiba sa fac sa pun banii deoparte ?

Mare lucru nu i-am mai facut. Doar un upgrade de la halogen Philips Blue Vision la xenon H1 4300K si xenon H3 4300K in proiectoare. In rest multi km.😊

Ziua 7 Presupun ca, daca ati urmarit pana acum topicul asta, nu v-ati imaginat ca am ales intamplator Kappl pentru a ne petrece noaptea. Nici vorba de asa ceva ... Kappl "s-a nimerit" sa fie in drum spre Silvretta 😉. Gazda a faimosului "raliu" Silvretta Classic, traseul asta ar putea lasa impresia ca rivalizeaza Di Stelvio, cel putin daca sunt consultate cateva site-uri pe care, cu generozitate, vi le ofera Google (1, 2, 3). Il aveam "sub radar" de cativa anisori insa, ca de obicei, timpul nu ne-a permis sa il bifam. De data asta s-a aflat printre obiectivele principale, asa ca nu l-am mai ratat. De la hotelul din Kappl am primit (fara costuri suplimentare !) un card de genul All Inclusive pentru zona respectiva. Asta insemna ca puteam beneficia de acces gratuit la diverse obiective si chiar utilizarea instalatiilor pe cablu de gen gondola, telescaun sau telecabina. Evident ca timpul nu ne-a permis sa facem prea multe insa nici nu ne-am extins fortat lista de obiective. Zona este superba pe timp de vara insa, cred eu, iarna e de vis. Pentru cei care practica sporturile de iarna meria incercata macar o data in ciuda faptului ca exista zeci de statiuni mai apropiate. Sa revenim la oile noastre ... Sau mai degraba la vacile noastre, pentru ca am intalnit multe cirezi pascand in liniste de-o parte si de alta a drumului. Mai dubios a fost "ranger"-ul zonei, presupun ca asta era un nene care tipa de zor la noi (cred ca in elvetiana 🤔) in momentul in care ne-am oprit sa facem cateva poze. Eram trasi pe marginea drumului, banda era intrerupta insa nu era un loc de parcare amenajat ... Am zis ca asta a fost problema asa ca ne-am conformat si am plecat. Calitatea drumului este absolut ireprosabila. "Batranicile" care participa anual la Silvretta Classic nu pot decat sa aprecieze aspectul asta si sa permita pilotilor si copilotilor sa isi mai arunce un ochi spre munti si lacuri in loc sa aiba grija sa faca slalom printre gropi. Ca si aspect, drumul seamana teribil de mult cu Transfagarasanul nostru, chiar si in ceea ce priveste altitudinea maxima la care ajunge. Muntii si lacurile, de asemenea se aseamana mult cu ceea ce avem prin Fagaras si Arges Reteta universala: in punctul superior gasim atat un restaurant de tip "impinge-tava" cat si un hotel. Norii care se vad in imaginea de mai sus aveau sa se descarce in scurta vreme asa ca am preferat sa strabatem intregul drum inainte de a lua un popas. Nuanta asta de smarald/turcoaz ma scoate din minti. Chiar si pe vreme innorata culoarea asta mi se pare bestiala. Ace de par, cascade si pe stanga si pe dreapta, turisti relativ putini. Asta mi s-a parut destul de ciudat in conditiile in care era perioada concediilor pentru europeni. Destinatia destul de indepartata fata de un centru urban important a avut si aspecte pozitive, lucru observat si pe Di Stelvio: nu am fost asasinati de chinezi :D. La revenirea dinspre celalalt capat, vreme de cateva minute s-au rupt norii. Nu ne-a deranjat absolut deloc acest aspect intrucat chiar nu ai altceva de facut decat sa conduci linistit. Partea buna a fost ca ploaia a tinut doar in zona impadurita in care oricum nu puteai sa vezi prea multe din cauza copacilor. Dupa cel mult 10 minute ploaia s-a oprit si am profitat de un drumulet laturalnic, pietruit, pentru a da o raita prin natura. A fost bestiala ideea pentru ca am gasit cele mai bune afine pe care le-am mancat vreodata. Sunt familiarizat cu afinele de la Paltinis insa astea m-au dat pe spate. La plecarea din locul respectiv am avut iarasi o intalnire de gradul III cu rangerul cel galagios. Asta chiar nu avea nici cel mai mic respect fata de turisti, de data asta ne certa pentru ca "blocasem" drumul ! In poza anterioara se vede MOSul care blocheaza un drum care duce ... fix in parau !!! Pe bune !??!?!?! No comment, insa tot m-a dezamagit putin episodul. Am papat ceva la "impinge tava", am luat ceva suveniruri pentru cei de acasa si am facut o plimbare pe baraj si malul lacului. Una peste alta nu am mai avut aceeasi senzatie din zilele anterioare, probabil ca abordarea a fost usor gresita. Aproape de punctul terminus, am descoperit cateva lacuri foarte populate cu pescari. Presupun ca incercau sa pacaleasca pastravii din zona dar nu ne-am dat jos pentru a asista la vreun final de acest gen. Am avut parte si de o intalnire mai ciudata, nu am vazut in viata mea o asemenea aratare. Ba chiar am intors masina pentru a-i putea face niste poze mai bune. Imi imaginez ca e vorba de iaci insa nu am alocat timp sa validez presupunerea Si, in fine, punctul de intrare/iesire de pe Silvretta. Cum ziceam la inceput, o sa trag acum concluziile legat de experienta Silvretta. Nu a fost deloc bine ca am facut intai Di Stelvio si apoi Silvretta. Presiunea pusa pe cea din urma a fost mult prea mare si cred ca de aici a aparut si o usoara dezamagire. Probabil ca voi comite o blasfemie pentru care nu voi fi iertat de impatimitii traseului insa, pentru mine, Silvretta nu a reusit sa urce prea sus in clasamenul drumurilor alpine pe care le-am parcurs. Mai mult, imi asum o a doua blasfemie si o sa o pozitionez dupa Transfagarasan, undeva cam la egalitate cu Transalpina sau putin de tot mai jos. Fie, putin mai jos ! Pentru mine, in acest moment clasamentul arata in felul urmator: Stelvio, ...., Transfagarasan, Transalpina, Silvretta. Pozitia a2a va fi dezvaluita in curand 😉 Daca am fi vizitat Silvretta in timpul raliului dedicat "clasicelor", daca nu intalneam rangerul ala galagios si agresiv, daca ... , poate ca lucrurile ar fi stat putin diferit. Din pacate, nici eu si nici Buflache nu am plecat de acolo cu sentimentul ca ramane ceva in urma si ca ne vom intoarce. Cum ziceam, posibil sa fi avut o abordare gresita insa, in momentul in care am stabilit itinerariul vacantei, am tinut cont mai mult de aspecte obiective decat de unele subiective despre care, evident, nu aveam cum sa stim. Ca sfat, nu luati povestea asta drept litera de lege, fiecare cu experienta lui si cred ca Silvretta poate oferi o perspectiva particulara fiecarui turist. Totusi, tineti cont de ordinea in care va stabiliti obiectivele de vizitat ...

Ziua 6 Dupa masa luata in seara anterioara am facut putina munca de documentare la fata locului. Imaginile din Google Maps pareau sa indice existenta unor lacuri foarte misto in zona insa nu m-am lamurit cum puteam ajunge acolo. Paradoxal, dupa ora 19:00 am gasit pe cineva la un centru Info Turist care ne-a dat cateva indicatii si o harta decenta a zonei. Prin urmare, planul pentru a doua zi a fost usor de facut. La prima ora a zilei am plecat spre lacurile di Cancano si San Giacomo. Stiam ca nu putem calatori cu masina personala pe malul lacurilor insa am fost asigurati ca transportul "in comun" este la mare inaltime. Ma rog, la propriu eram siguri ca este :)). N-as zice ca un nou drum de munte a fost o surpriza. De data asta, poate ca si datorita orei matinale, traseul a fost complet liber. Cativa biciclisti isi faceau tura zilnica (?) insa nu s-a comparat cu ce vazusem pe Stelvio cu o zi inainte. Foarte misto zona, cu ceva incarcatura istorica. Turnul din imagine pare sa fi gazduit un fel de avanpost iar trecatoarea cica ar fi fost de mare importanta pentru schimburile comerciale ale vremurilor medievale. Istorii despre drumuri pavate cu busteni de copaci care erau distruse rapid la nevoie pentru a ingreuna avansarea inamicilor, privelisti naucitoare ... iarasi nimerisem unde trebuia :D. Lacurile di Cancano si San Giacomo sunt nu doar super frumoase ci si utile. Pe modelul austriac de la Kaprun, s-a imbinat si aici placutul cu utilul, lacurile fiind rezervoare naturale succesive pentru cateva hidrocentrale. In prima imagine se vad ramasitele unui asezamant. Candva acolo a fost un satuc construit special pentru muncitorii care au lucrat la constructia barajului uneia dintre hidrocentrale. In momentul respectiv nivelul apei era scazut ceea ce a permis sa vedem destul de bine fundatiile caselor, pavajele strazilor si chiar amprenta bisericii. Din tot ce a fost candva acolo, doar biserica a fost oarecum salvata si mutata intr-o zona ne-expusa la inundatie chiar si cand lacul se afla la nivel maxim. Desi te afli in mijlocul unei zone impresionant de salbatice, poti gasi un refugi la care sa alimentezi cu o bere rece. Oamenii te anunta din start ca nu este un local de pretentii si ca nu au un bucatar profesionist insa poti sa astamperi foamea cu ceva paste sau preparate locale reci. Muntii din zona sunt foarte aparte. Rocile par a fi extrem de sfaramicioase, imi vine greu sa cred ca se poate construi ceva pe muntii respectivi. Deci nu se pune problema de schi sau alte sporturi de iarna. La plecare am avut ocazia sa vedem drumul in toata splendoarea lui. Nu stiu despre ce altitudine este vorba si nici nu prea a contat. Am apreciat acele de par care pareau ca nu se mai termina. Absenta copacilor inalti permite o vedere buna a imprejurimilor insa avatajul asta il are ... copilotul :)) Asa cum am scris anterior, m-am ofticat si am boicotat din start Umbrail Pass. Prin urmare, singura varianta viabila de revenire in Austria era tot Stelvio. Ma rog ... vorba vine singura variabila viabila ... dar intelegeti la ce ma refer 😁. In scurt timp de la plecarea din Valdidentro am inceput parcurgerea Stelvio in sens invers. Fata de ziua anterioara drumul a fost mult mai liber. Mult mai putine masini, mult mai putini biciclisti si aproape nicio motocicleta. Pe undeva am apreciat lucrul asta si ne-am folosit de ocazie pentru a intipari puternic pe retina tot ce am vazut. Din fericire vremea a fost aliatul nostru cel mai bun si nici macar la aproape 3000m nu ne-a facut surprize. Personal m-am amuzat putin pe seama super-car-urilor din categoria Lamborghini sau Ferrari, pur si simplu nu aveau posibilitatea sa isi exploateze "fiarele" nici macar la 25% din potential. Ceva mai vioi pareau posesorii de Porsche, probabil erau mai bine ajutati de tractiune si garda la sol ceva mai mare. Un exemplu clar ca puterea motorului nu vine intotdeauna pe primul loc. Ajunsi in locul in care incepe Umbrail Pass, am avut ceva probleme cu orientarea 😂. Am decis sa mergem pe drumul pe care il facusem si cu o zi inainte, era cel mai sigur (si unic, desigur :D) Cumva, mergand prin zone cu configuratia de acolo, am avut un presentiment legat de vietuitoarele pe care am fi putut sa le intalnim. Printr-o intamplare extrem de norocoasa am asistat la zborul unui/unei Golden Eagle insa nu zburatoare aveam in gand. Prin urmare mi-am pastrat un ochi la drum si un ochi inspre pajisti si versanti. Si nu degeaba ! Cateva chitaituri si o miscare printre stanci le-a desconspirat. In stanga, marmota mama, iesita din culcus si veghind asupra puiului. In dreapta, puiutul. Pozele au fost facute dupa ce am intors MOSul din drum si i-am gasit un loc de parcare. M-am apropiat cat am putut de mult insa sobolanii astia au un auz incredibil de bun, in ciuda faptul ca batea vantul dinspre ele spre noi. In plus, experienta si-a spus cuvantul si marmota mama a disparut definitiv. Puiul s-a ascuns sub niste bolovani insa nu a rezistat prea mult. A iesit si mi-a oferit posibilitatea de a face o sedinta foto-video de cateva minute. Ne-am continuat drumul spre cel mai inalt punct al lui Stelvio de parca atunci il vedeam in premiera. Pe undeva cred ca starea asta o ai chiar daca mergi frecvent acolo. De data asta eram mai odihniti asa ca ne-am inhamat sa urcam spre refugiul/restaurantul din varful muntelui, de pe granita Italia-Elvetia. La o distanta foarte mica se afla cateva panouri turistice dedicate primului razboi mondial. De necrezut ce actiuni s-au desfasurat acolo, chiar nu conteaza cine au fost combatantii si cine a avut de castigat !!! Am mai hoinarit putin pe creasta chiar daca un nor pribeag ne-a amenintat ca se scutura pe noi. Nu a reusit sa ne impresioneze sau poate ca nu era destul de hotarat. Coborarea a fost una lenta si lipsita de probleme. Trafic aproape zero, un soare extrem de placut, privelisti demne de National Geographic ... nimic care sa te indemne sa te grabesti. Ok ... nu e cazul sa aduceti in discutie seara anterioara 😁 Si cum ce incepe in Trafoi ... se termina tot in Trafoi, ne-am luat ramas bun de la Stelvio cu convingerea ferma ca ne vom revedea in curand ! Cazarea din seara respectiva urma sa fie in Kappl, prin urmare nu am mai pierdut timpul si am luat-o la picior. Am trecut din nou prin Resia si Pasul Resia, singurul moment care merita mentionat fiind dat de un filtru de Politie in care erau implicati atat austrieci cat si italieni. Ne-au intrebat daca lucram aici (ei stiau la ce se refer prin aici), le-am raspuns intr-o pasareasca foarte veritabila ca nu, asa ca nu s-au incurcat cu noi. Destul de multe masini trase pe dreapta, habar n-am ce urmareau. La Kappl toate au fost bune cu motelul, mai putin haleala... Desi indicatiile primite sugerau ca ajungem in maxim 10 minute in centrul orasului unde ar fi trebuit sa gasim niste restaurante deschise, in realitate s-a lasat cu o plimbare prin padure (asta pentru ca am gasit o scurtatura !!!) de cca.45 min. Si, pentru ca acum eram in Austria, paradoxul a facut ca singurul local deschis sa fie o pizzerie 😅. Pizza fost minunata si insotita de un Pinot Grigio si bere italieneasca. De data asta veritabila ...

Si e gata, pe langa cele mentionate mai sus a mai fost si fulia de accesorii (da, stiu, din nou), cea veche era crapata si am decis sa o inlocui. Costuri suplimentare, 600RON, am mers pe corteco la recomandarea cuiva, daca si asta se rupe intr-un an, sudura scrie pe ea. Operatia a decurs bine, motorul inca functioneaza 🙂 a disparut scartzaitul de la pornire (fulia) si vibratiile tipice de diesel de la oprire s-au diminuat considerabil. Totodata motorul a devenit mai silentios. Au disparut si bataile suspensiei fata la gropi, acum realizez ca am ceva si pe spate 😄 insa tot mai am un zgomot pe fata. Ori era dinainte si era combinat cu zgomotul de bieletele, ori ceva nu s-a strans bine, trebuie verificat urgent. Totodata s-a mai luat din jocul casetei de directie si din pacate s-a strans cam tare surubul ala fiindca volanul revine f greu la pozitia de mijloc pe liber, daca nu se mai lasa voi mai slabi si reglajul. Poze cu alta ocazie. Ah, era sa uit, meritele nu-mi apartin, eu am fost doar bagator de seama si din cand in cand ajutor, treaba sa facut la un garaj cu elevator si de catre mecanic 🙂 Atmosfera a fost relaxata, caterinca maxima si am fost si plimbat cu un e34 cu v8 de 4 litri preparat pentru drift, grup sudat, frana de mana hidraulica, rollcage, scaune....etc, tot pachetul . Mai pe larg, am plecat sa ne luam cafea cu ea 😄 Bineinteles ca m-am intors cu jumatate de cafea in pahar si restul pe mine, insa a meritat, trasul ca trasul insa sunetul ....orgasmic.