Leaderboard

Am luat numerele de la drpciv si motivul postului este fiindca ieri am observat ceva ce imi scapase initial la noua masina 🙂 Pun vre-o 2 poze sa vad daca se prinde cineva 😄

OK ... Replierea ! Ziua 5 Peste noapte am stat in Resia, nu mai caut acum numele pensiunii insa trebuie sa mentionez ca am avut parte de conditii excelente. O camera imensa cu vedere la munte, parcare asigurata, oameni deosebit de amabili, tot ce trebuie ca sa te simti bine si sa te reintorci cu placere. Totusi, ceva a plutit tot timpul in aer. Asa cum am dat de inteles in episodul anterior, ceva parca nu facea parte din decor. Am fost intampinati cu "Herzlich Willkommen", toata lumea vorbea germana/austriaca, toate numele erau de origine germana ... WTF 😯 !?!? OK ... Sud-Tyrol, Sud-Tyrol ... dar totusi ... Aici as face o mica paranteza. Prima data cand am intrat in Italia cu masina am facut-o prin trecatoarea Brenner. La momentul respectiv am mers pe un drum national si nu pe autostrada intrucat am vrut sa vedem mai bine Podul Europa (Europa Brucke, 1, 2). Totusi, desi podul a fost si este impresionant, o alta amintire mi-a ramas in cap pana in ziua de azi. La cativa metri de granita dintre Austria si Italia am vazut o inscriptie (detalii nealterate aici si aici ) care s-a intiparit pe retina. La vremea respectiva am facut un tur de numai cateva ore prin Italia, nu am apucat percepem prea bine starea de spirit insa acum ceva s-a reactivat. Bun, ca turist poti sa treci prin diverse locuri fara sa iti bati prea mult capul si sa te bucuri de ceea ce vezi. Eventual te poti documenta, daca esti genul mai curios si daca vrei sa intelegi mai bine niste lucruri. Totusi, imi vine greu sa cred ca zeci de ani pot fi parcursi pe "fast-forward" printr-o lectura simpla. Date fiind cele scrise mai sus, intelegeti si voi asa cum am inteles si noi putin mai tarziu, motivul pentru care oamenii din crasme s-au aratat incantati cand am comandat berea locala (Forst) dar au parut destul de ... intelegatori cand am comandat pizza. OK, our bad ! Dar pizza a fost super buna asa ca as repeta oricand experienta :D. Pasul Resia este minunat si are de toate pentru a asigura turistului cam tot ce isi doreste acesta. Din pacate, noi am cautat un loc mai retras in care sa schimbam uleiul de servo si nu am reusit sa gasim :)). Am decis sa plecam mai departe si sa rezolvam problema pe drum ... ca doar nu era sa atacam Pasul Stelvio cu servodirectia in pioneze ;). Probabil ca in toate pliantele turistice ale zonei se regaseste urmatoarea imagine: Presupun ca nu peste tot oamenii posteaza poze facute dupa panourile de informare turistica. Presupun, iarasi, ca panoul din poza urmatoare aduce lamuriri mai "solide" decat ceea ce am scris eu mai sus. Marturisesc ca m-a marcat pentru multa vreme. Atentie: discutam de un panou turistic de pe teritoriul ITALIEI ! Sa depasim momentul si sa plecam la drum. Sus, mai sus ... foarte sus ! Waze-ul a luat-o pe cont propriu si, in ciuda setarilor explicite pe care le-am facut, a tinut mortis sa ne plimbe prin Pasul Umbrail. E de vazut, nu contest, insa m-a enervat un lucru simplu. Puteti sa spuneti ca am fost zgarcit insa nu am vrut sa iau vinieta de Elvetia pentru un drum parcurs in 30 minute. Prietenii elvetieni sunt extrem de simplisti la capitolul asta: au vinieta valabila doar un an ! Pe bune ... am trecut prin asta in Slovenia in 2007, nu am vrut sa incurajez porniri exagerat de mercantile. Daca ar fi avut vinieta de o luna sau macar de 3 luni, as fi fost OK insa, asa nu. Ne-am prins rapid de planul Waze-ului (or fi elvetienii actionari la Waze 😄 ??) si am gasit o varianta. Un drum misto printre dealuri si care, la un moment dat, ne-a prilejuit ocazia mult asteptata de a schimba uleiul de servo. LM TopTec 1200 a dat imediat semne ca ar fi peste Mobil-ul exceptional iar oprirea nu ne-a luat mai mult de 15 minute din bugetul zilei. Lucrat ca la carte, fara nicio picatura de ulei cazuta pe drumul forestier in care ne-am bagat. Uleiul recuperat cred ca o sa ajunga la drujba :)). Incet incet am inceput sa ne apropiem de Stelvio, se vad de departe muntii considerabil mai inalti decat M. Fagaras. Nu cred sa aiba o semnificatie aparte insa ni s-a parut amuzat "cimitirul" din pozele urmatoare. Din pacate am trecut in viteza si am prins doar o parte extrem de mica. Am trecut pentru prima data prin aceasta zona asa ca nu vreau sa considerati drept aroganta ce va spun. Am citit cat am putut de mult atat inainte cat si dupa vacanta, daca informatiile acumulate sunt aiurea, aiurea vi le expun si eu. Trafoi este considerat punctul de inceput al Trecatorii Stelvio. Este vorba de un satuc aflat la cca. 1600 m altitudine, situat unde altundeva decat in Sud Tyrol ... De la market-ul local am cumparat tot bere Forst, e chiar OK. Directia functiona mult mai bine decat in zilele anterioare, semn ca uleiul era in regula. Asa ca, Up, Up and Away ! Va dati seama ca am asteptat de mult timp intalnirea cu drumul care a fost considerat de unii mai smecheri ca mine (ehe, J. Clarkson, de tine e vorba !!!) sub Transfagarasan. Totusi, avand in vedere ce am gasit pe Net, nu am descondiserat Stelvio deloc si zilele precendente nu au fost deloc confortabile tragand ca disperatul de volanul MOSului. Dupa primii 2-3 km m-am linisit, era fix ce trebuia ! Clarkson clar a fost beat cand a apreciat ca Transfagarasanul "is better then Stelvio" ! Sa ne intelegem, discutam de lucruri complet diferite. Desi ambele sunt drumuri montane, nu seamana prea mult. Transfagarasanul este mai lat, curbele la 180* sunt mult mai deschise, altitudinea nu se compara. Daca vrei sa parcurgi un drum de munte in forta, Transfagarasanul este mult mai permisiv. Daca vrei sa te pui cu salbaticia in persoana, de departe Stelvio castiga. Nu atingi "top-speed" insa dai muncitoreste din maini la fiecare curba si te rogi sa nu apara, pe contrasens, o alta masina. Daca e microbuz sau autobuz, ai pus-o. In conditii normale, cu greu trec un turism si o motocicleta in acelasi timp printr-o curba. De cele mai multe ori stai si acorzi, cu politete, prioritate celuilalt. Chiar daca urca sau coboara. Este drum de munte, ai ce sa vezi iar de agresivitate nu poate fi vorba. Zen !!! Cu exceptia situatiei in care te lasa masina in drum ... Chiar nu iti doresti asa ceva acolo ! Am filmat toata urcarea si toata coborarea. Noroc ca am avut 2 telefoane si 1 camera la noi, asa ca am reusit sa nu ratam prea multe. Ca o paranteza, vacanta asta s-a lasat cu peste 100 GB de poze dintre care foarte putine pot fi sterse 🙂 La un moment dat, Grasu tipa: "Tu-l vezi ?!". Nu m-am prins decat vreo doua curbe mai tarziu. Da, asta asteptam, drumul care a reprezentat elementul central al vacantei. Nu am cum sa pun aici nici macar a zecea parte din pozele facute. Am oprit in fiecare loc in care se putea, pur si simplu nu te poti opri. Am avut noroc si de o zi superba, cu foarte putin nori. In conditiile in care, in tot acest timp, in tara a plouat in continuu, nu am putut decat sa ne bucuram. Aproape de punctul cel mai inalt, privelistea era de vis: Am compatimit un coleg de drum, microbuzul din imaginea de mai jos, care a prajit ambreiajul. Cum a plecat de acolo nu mai stiu Pe drum am intalnit o groaza de biciclisti. Super meseriasi, toata stima pentru efortul facut pentru a ajunge in varf. Cand am ajuns si noi acolo am constatat ca eram in plina desfasurare a unui concurs de ciclism. Detalii nu stiu sa va dau 🙂 . Insa drumul nu a fost inchis ! Umbla vorba ca o imagine face cat o mie de cuvinte. Totusi, proverbul chinezesc care sta la baza acestui zvon zice ca " O imagine face cat zece mii de cuvinte". Ce mai conteaza un 0, mai buna e imaginea :)) Aglomeratie mare, zarva multa. Cam cum e pe la mare in plin sezon. OK, nu era la mare cautare porumbul fiert insa gaseai peste tot carnati :)) Ne-a atras atentia constructia din varful dealului ... adica muntelui ! Insa nu am putut sa ne rupem de peisaj pentru a urca. Cel putin nu in ziua respectiva ! La un moment dat atentia ne-a fost atrasa de 2 tipi dotati cu niste aparate foto si obiective absolut impresionante. De sus drumul se vedea incredibil insa parca parca nu asta cautau. Asa ca ne-am apropiat si noi si am stat cuminti pe o stanca. Nu cred ca au trecut 10 minute si am avut parte de un spectacol de zile mari. Daca la Werfen am asistat la un show de dresaj, de data asta am avut sansa de a vedea zborul unei acvile in mediul sau natural. Bulan in toata regula ! Mai mult sau mai putin amuzant (nu pentru noi, desigur) a fost faptul ca fotografii aia profesionisti au prins foarte putin din moment. Din pacate sapuniera noastra nu s-a descurcat la fel de bine ca un DSLR insa ceva poze tot am facut. 2760 m ... de ce nu mai mult ? Mai ales cand ai la dispozitie doua telecabine :)). Oamenii pregateau partia pentru o competitie ce urma sa se desfasoare zilele urmatoare. Temperatura era undeva in jurul a 5*C, partiile nu pareau sa fie in conditii foarte bune, insa am vazut urcand o gramada de schiori. Sunt convins ca stiau mult mai bine decat noi ce fac insa alte detalii nu stiu sa dau. In imaginile de mai jos, partiile de pe Stilfser Joch, 3450m altitudine. Am luat doua telecabine si am urcat pana la cca 3200m. Nu eram echipati pentru un drum pe ghetar insa privelistea a fost la intaltime. De sus, deschiderea a permis o vedere mult mai ampla a drumului parcurs pana in momentul respectiv. Daca stam sa ne gandim cand a fost construit, cu atat cred ca este mai de apreciat. La coborare am dat o raita la refugiul Tibet. Asa, sa luam o bere rece, ca prea ne incalzisem. Supriza, am fost primit iarasi cu "Herzlich Willkommen" ... ce pana mea, chiar avem moace de nemti ??? Berea Forst a fost buna insa nu recomand strudelul ... La o asa primire ne asteptam sa halim un strudel facut dupa reteta austriaca insa nu a fost cazul. Am apreciat varietatea culinara insa cam atat 😄 Pe la 4 ne-am luat inima in dinti si am decis sa ne rupem de minunatia asta de loc. E dificil pentru ca fiecare pozitionare a norilor si a razelor de soare ofera prilejul de a descoperi ceva nou. Partea "cealalta" a trecatorii este mult mai "domestica". Oarecum avem aceeasi reteta de la Trasnfagarasan: mai salbatic in Sibiu si mai prietenos in Arges. Am trecut pe langa inceputul drumului ce trece prin Trecatoarea Umbrail. Asa cum v-am zis, initial am vrut sa ne intoarcem pe aici insa am decis sa ii sabotam pe elvetieni. Asa ca , vrand nevrand, a doua zi urma sa revedem Stelvio. Nu va imaginati ce rau ne-a parut 😄 Seara ne-am cazat la o pensiune in Valdidentro. Parca ne urmarea muntele, iarasi am avut o camera cu vedere inspre un ghetar. Oarecum provocati de priveliste, dupa ce ne-am cazat am decis sa urmam drumul si sa gasim ceva local de-ale gurii. De data asta chiar eram in Italia si am fost convinsi ca vom gasi o pizzerie in care sa nu se uite chelnerii stramb la noi pentru ca nu comandam ... snitzel. A fost si nu a fost sa fie cum ne-am programat. Mai tarziu am aflat ca drumul asta ducea catre Livigno prin Trecatoarea Foscagno. Doar 2291m altitudine si o vama pe motiv de localitate "duty free". Nu aveam cumparaturi in plan, portbagajul era plin cu toate bagajele asa ca nu am trecut de vama si am decis sa ne intoarcem. Cum pe drum nu reusisem sa rezolvam partea de cina, sa zicem ca eram usor preocupati de sosirea serii. Bine ... asta a fost doar un motiv. Al doilea a fost drumul extrem de incitant si revenirea la normal a MOSului. Asa ca ... i-am dat ! Ne-am gasit un un coleg cu o Alfa Romeo care parea ca stie ce face. A stat in spatele nostru in permanenta cu jumatate de masina pe contrasens insa nu s-a riscat niciun moment. Sa ne intelegem, drumul ala e bun de etapa de coasta 😄 si sa recapitulam: directia OK, motor OK, suspensii OK, frane OK. S-a lasat cu o coborare ... alerta la care si Waze-ul a ajutat din plin. Am ajuns intr-o localitate in care am gasit o pizzerie "de familie" care mai era si plina de bere artizanala. Dezmat ! Seara, la pensiune, am avut ocazia sa "admiram" urmarile turei de pe Pasul Foscagno :D. Daca nu schimbam discurile la plecarea din tara, sunt aproape convins ca ar fi bubuit ! Mare plus pentru EBCuri, chiar si la temperatura la care au ajuns nu am simitit nici macar o clipa ca ar da semne de oboseala. PS: poate va inspira si linkul asta.