Numai că acceleraţia aia, de cele mai multe ori, în cazul celor "surprinşi" (considerând că şi-ar "reveni" imediat şi ar începe să aplice "metodele" corecte) e cam inutilă. Ca să devină cu adevărat utilă şi să "îi scoată" trebuie precedată de o retrogradare. Şi asta costă timp. Numai că, în asemenea situaţii, spaţiul şi timpul nu sunt prea "generoase".
Aş adăuga la cele spuse de Tolin
şi neadaptarea treptei de viteză, atât la condiţiile de drum, cât şi la viteza de deplasare a maşinii.
Din ce am observat, foarte puţină lume foloseşte, în mersul extraurban, în special pe porţiuni virajate -fie că sunt pante, dar mai ales în rampe, frâna de motor. Preferă frâna de serviciu. Tot ca o observaţie personală, după ce intră în curbă, să zicem cu 60-70, ieşirea şi continuarea drumului sunt extrem de lente (şi în cazul multor dieseluri, fumegătoare) semn că treapta folosită e, de cele mai multe ori, cea mai mare.
Revenind un pic, degeaba te pregăteşti să intrii/intrii în curbă cu 60-70 - reducând pe linia dreaptă [locul unde în mod normal îţi pregăteşti maşina atât ca viteză cât şi ca treaptă de viteză, pentru abordarea curbei, şi la sfârşitul căreia frânarea ar cam trebui terminată] de dinaintea curbei până la această viteză, îţi dai seama că e alunecuş pe jos, reuşeşti să reduci până la 45-50, îţi "fuge" maşina, eşti pe fază şi virezi în direcţia pe care maşina "pleacă" dorind concomitent cu manevra asta să o ajuţi din acceleraţie, aflându-te în treapta necorespunzătoare vitezei de deplasare, reacţia din partea maşinii va fi...0. O acceleraţie "anemică" (a maşinii... degeaba eşti cu pedala la podea) nu va putea genera o tracţiune suficientă să se opună forţei centrifuge