pixelconscious

Si eu am acel zgomot in partea injectoarelor. Suspectez tachetii si sper ca saptamana viitoare sa-i schimb. Va tin la curent cu evolutia zgomotului

Desi nu sunt microbist, am tinut cu Rapid pentru ca apreciez efortul lui Razvan Lucescu de a ridica echipa din Giulesti la standarde europene. Le doresc mult succes in continuare ambelor echipe, sper sa ajunga cat mai departe. Pacat insa ca suporterii au ramas la stadiul mineriadelor din '90. Galeria Rapidului a gasit de cuviinta sa arunce cu ce avea la indemana in jucatorii Stelei, iar omologii lor au injurat de mama focului si s-au rupt in figuri. Cum povesteam si aseara la intalnire, dupa meci am fost la un pas de un accident din cauza unor suporteri stelisti inconstienti care probabil mergeau la Universitate. Desi manevra facuta de soferul lor a fost una riscanta si inconstienta, in momentul cand am trecut pe langa ei urechile mele au fost desfatate de parfumul de carne proaspata pe care mi-au oferit-o atat mie cat si familiei si rudelor mele decedate (Dumnezeu sa-i odihneasca). La stirile Prostia TV (nu inteleg de ce n-am scos postul asta din memorie), faceau o relatare din Piata Universitatii. Reporterul gatuit de emotia evenimentului, indruga ceva despre fair-play -ul galeriei steliste care isi aclama jucatorii. "Dar mai bine sa-i ascultam" zice el, si cand colo se scanda la greu "cuvânt_urât Rapid". De toata jena, bine ca s-au prins, au taiat sonorul si dupa cateva secunde au schimbat transmisia cu reclame. Ahh, ce muzica incantatoare a fost semnalul de publicitate.. pfeww. Cred ca suporterii ar putea sa fie mai civilizati si sa nu distruga orasul daca echipa lor a invins sau a luat bataie. Ce vina au bancile din parcuri, masinile parcate sau stalpii de afisaj ? Asta nu pot sa inteleg, cum zicea colegul nostru mai sus "mai avem mult pana departe"

Putin offtopic, dar sper sa va faca placere articolul: The Effect Of Democracy On Journalists Thursday, April 6, 2006 The Christian Science Monitor By Timothy Kenny Confidence and digital cameras have replaced hesitancy and unheated classrooms. BUCHAREST, ROMANIA - The black-and-white photograph has frayed a bit over 13 years. It shows eight Romanian students and me smiling, glasses raised in celebration of the end of our month-long odyssey to produce the first student newspaper at the University of Bucharest's Faculty of Journalism. The year was 1992. Those students, now in their early 30s, are no longer "emerging adults," as I often call students. Now they're accomplished professionals in a variety of fields, from journalism to marketing and advertising; one is a member of the Romanian Parliament. I keep that picture of my early days in Romania in my office at the University of Connecticut and look at it often. It is a snapshot, in both the literal and figurative sense, of lives impacted by democracy and the value of engaging the world. I returned to the Faculty of Journalism in June 2005 as a short-term Fulbright scholar to teach a 10-day seminar to current students. Best of all, I would help celebrate a reunion with that first class of 50 students. Since my arrival in Romania in the fall of 1991, I have returned a half dozen or more times as a reporter, teacher, and foundation executive. I have kept in touch over the years with many of my former Romanian students as they made their way to American grad schools, were awarded Fulbright fellowships, found jobs in Western Europe and worked their way up the ladder in Romanian journalism and public life. But it was clear at our reunion - held at an expensive restaurant that could not have existed when I first arrived in Bucharest - that my former students' lives were now filled with the worries of adulthood: spouses, babies, buying and repairing homes and cars and, of course, finding better jobs. Their success was what I imagined hard work would bring. Many of them, as I recall, were less optimistic about the future in 1991. We had no textbooks or computers at school. We wore coats in our unheated classrooms. At our reunion, my former students recalled a journalistic lesson they learned about reporting. When a gasoline price hike was about to take effect in Bucharest, the streets surrounding nearby Cotroceni Palace were filled with long lines of impatient drivers hoping to buy benzina for their cars before prices skyrocketed the next day. I ordered my students out of the classroom to interview drivers about the problem. The students complained long and loud about the assignment. They worried that no one would talk to them, that people would laugh at them because they were only students and not real reporters; besides, many said, that was not how journalism was done in Romania. "I know," I replied. "That's the point. Go report." So they went out and got quotes and wrote stories and remembered at our reunion 13 years later the value of what they, too, now call "legwork." Much is different in today's cleaner, more prosperous Romania, heading toward European Union membership in 2007. More of today's Romanian students speak English, and speak it better, than in 1991. In my 2005 Bucharest summer school class, all 16 students carried cellphones and used computers; most seemed more sophisticated about using computer programs than many American journalism students. Four of the Romanians in last summer's class owned digital cameras. All had cable or satellite TV at home and used the Internet to e-mail friends in Romania and around the world. And while students from that first class have carved out successful lives in a variety of careers, last summer's class of 19-year-olds has just begun that process. They have easier lives in many ways than those in my first class, whom I taught not long after Romania's 1989 Christmas revolution. The life views of today's students reflect the optimism of a Romania that boasts progressive political leadership and an improving economy. Pensioners can still be seen begging on Bucharest's streets and barefoot children prowl the metro stations in search of handouts. But life is visibly better in the capital and other cities. Unemployment is just over 6 percent and inflation has dropped from 40.7 percent in 2000 to 8.9 percent in January 2006. Today's students are also a far cry from the "citizen journalists" who emerged throughout Eastern Europe after the fall of communism. Like their colleagues from the early 1990s, today's Romanian journalists often find work in professional news outlets while they're still in school, confident that their journalistic tools - as competent and fair-minded as those we use in the US - will carry them as far as their ambitions will allow. Life is changing rapidly for Romanians, especially young people with brains, education, and a willingness to work. That first class no longer needs a mentor, but the second one might. There are bright possibilities ahead; I'd like to see what that second group of students will do with their lives. Their accomplishments and values - built on the hard work of the students from the class of 1991 - will make an important difference in what Romania becomes over the next 20 years. Timothy Kenny, a former journalist, nonprofit foundation executive, and Fulbright scholar, is an associate professor of journalism at the University of Connecticut. Thursday, April 6, 2006 The Christian Science Monitor By Timothy Kenny

Multumesc Tommy, am aflat o jumatate de ora mai tarziu. Ce stupid pot sa fiu, cum de nu l-am recunoscut pe ATB??? Ai ceva noutati G-Pal? Ca fac moarte de om pentru asta...

Ahhh.. salut Am vrut sa stau un pic de vorba cu tine, dar m-am gandit ca nu vrei sa stai la taclale. Poate ne mai vedem pe-acolo, sau reusesti sa vii Joi la Intalnire.

Piesa dance (chiar un pic ambient/trance), am auzit-o de cateva ori.. ceva cu "she is where i wanna be.. like summer rain.. summer rain.. she's like a queen without a crown". Culmea este ca stilul imi este ingrozitor de cunoscut

Tico alb, GR66EXE ? Eu sunt cel care te-a salutat la Agip-ul din Rahova, sper ca nu te-am speriat Si eu aveam autocolantul pe luneta dar nu cred ca ai apucat sa-l vezi.

Alezzule, eu cred ca ajung pe la 9:30 pm, trec sa te iau ?

Mircea, sper sa nu fie samsari. Am vazut ca au 2 Tico si (cred) un Cielo.

L-am vazut astazi, era parcat tot acolo. Mircea ai dreptate, pe parbriz este lipit o mandrete de autocolant. Ptiu sa nu-l deochi, ca bine-i mai sade

Acum doua zile, asteptam pe cineva in Lahovari (fosta Cosmonautilor) la rond. Cum stateam cu geamul deschis, am apucat sa fac fotografiile de mai jos. Ce mi-a placut, a fost ca la a 3-a fotografie vrabiuta se uita direct la mine (probabil i-a atras atentia obiectivul care facea zoom). Aparatul este un Cannon PowerShot S1 15.

Domnule Membru Electronist, poate mai aveti in plus un exemplar din acele minunate dopuri ? Tare as vrea si eu unul, iar daca m-ati ajuta si sa-l montez ar fi nemaipomenit

Hai ca am mers la paintball... ne-am umplut de pete si nimic altceva Mai are sens o ultima strigare, un ultim efort ? Ce ziceti de weekendul asta ?

Zeule, eu am citit ca l-au scos deja ?

Mi-au placut foarte mult pozele urmatoare si vreau sa le vedeti si voi. Numele Artistului este Bob Garas (photoawards.com). Cred ca a facut o treaba minunata! Poza a 2-a: nu-mi vine sa cred cat de bine a reusit sa imortalizeze privirea puiului, fantastic!!!!

Gica, sigur ca da, chiar as vrea sa atacam subiectul cu tipul de la Chevrolet, poate la o intalnire ? Fireste, sa le spui ca ai vrut Opel dar te-au tratat cu neseriozitate si intr-un final ai luat de unde te-ai simtit in siguranta, o copie a facturii sa se zgaraie pe fata ca au fost fraieri. Poate doar asa se mai schimba si ei Dar asta numai daca ai timp si chef, banuiesc ca si tu esti destul de ocupat.

Se pare ca toate sectoarele (mai putin cel al lui Vanghelie) au luat masuri de prevenire. In ce consta.. nu stiu. Filtre, dezinfectari??? E ciudat totusi, amenintari au mai fost cu ceva timp in urma, atunci cand rromii au furat pasari de la oameni si pe urma au adus virusul la 60 de km de Bucuresti.

Gica! Pot sa te rog ceva ? Dupa ce ridici factura proforma, te rog MUUULT de tot sa le trimiti o copie pe e-mail la toti agentii de vanzari NEAPARAT si sefului lor! Frate, nu se mai poate de atata je m'en fichisme.. Am patit acelasi lucru la DiBas, mi-am luat o zi libera ca sa merg acolo, sa fac un drive test. Si am facut... fix pix! In primul rand, i-am spus uneia din duduile de-acolo ca am sunat cu doua zile in urma pentru drive test si ca vreau sa fac un leasing pentru Lacetti. Ea imi comunica cu seninatate ca masina de drive test nu este disponibila in ziua aia, dar ca pot sa ma urc intr-un Lacetti SH care era in fata, la vanzare. Imi inghit injuratura si ies din showroom. Afara incepuse ploaia, dau sa urc in masina.. era inchisa. Timpul trece, deja turna cu galeata si eram ud, ma intorc si ma uit prin geam.. duduia mea statea pe scaun si se chinuia sa apese pe telecomanda. Mai stau putin, vad ca nu are succes si intru din nou in show room. Ea, in continuare pe scaun, dupa tejgheaua aia de bar ieftin se chinuia si incerca diverse pozitii ca sa deschida masina. Asa ud cum eram, m-am apropiat de ea si i-am spus ca nu e nevoie sa se mai chinuie, am sa ma decid la o alta marca pentru ca toti dealerii Opel si Chevrolet sunt o apa si-un pamant. Din fericire pentru mine, un coleg de-al ei a auzit, si-a cerut politicos scuze celor cu care vorbea si a venit la noi. Mi-a intins mana, si-a cerut scuze pentru neplaceri, a luat telecomanda s-a apropiat de geamul show room-ului si a deschis masina. Ce pielea mea era asa de greu pentru vaca aia sa faca acelasi lucru ??? Sincer, si acum ma gandesc sa fac un leasing pentru Lacetti. Dar mi-e teama ca dau peste nefericiti de-astia si decat sa-mi fac mii de draci cu ei prefer sa mai bag cate un ban in masina actuala. Cel putin pe ea o am de ceva timp si nu ma supar ca mai trebuie sa-i schimb un furtun, o fisa, o bujie.. la urma urmei are 10 ani saraca. Insa atunci cand stii ca platesti lunar o rata, te astepti ca macar dealerul sa-si faca treaba, dar ei nu sunt in stare sa faca o programare. Huo!!!! Deci te rog Gica, faci asta pentru mine, pentru noi toti ? Cand or sa vada ca au pierdut un client, poate se mai schimba si ei..

Alezz, te referi la ticolosul asta ? Daca da, sa stii ca si eu il vad in fiecare zi. Care esti mey stapanul, ia sa te vedem la fata

Mda, desi nu vreau sa readuc in discutie subiectul asta, tocmai ce-am auzit la stiri ca localitatea Magurele (10 km departare de Bucuresti) a intrat in carantina. O fi bine, o fi rau.. habar n-am. Nu va speriati, panica nu rezolva nimic, cel mai probabil or sa omoare toate pasarile de-acolo si asta o sa fie tot. Mai multe resurse despre gripa aviara aici siaici. Sa traim bine !? >-

Eram precisaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!

Se mai intampla sa te lase in drum si sa iei RATB-ul pana la prima. Dar sunt derapaje controlate, dupa cateva zile masina se intoarce chiar daca tu ai trecut deja pe la majoritatea parcurile auto din oras..

fftopic: Draga Iulia, te asigur ca nu am intentionat sa te cunosc pe viitor. M-am bucurat cand te-am cunoscut la Moeciu, dar asta a fost tot. Intrucat preferi spatiul public in locul mesageriei (care ar fi rezolvat escaladarea situatiei mult mai elegant), am sa-ti raspund tot aici. Imi place sa cred ca daca ai fi urmarit posturile mele de la bun inceput, nu ai mai fi sarit la bataie. Nu stii cine sunt, ce s-a intamplat in viata mea personala.. prin urmare te rog sa nu mai judeci prin prisma celui care habar nu are ce spune. Data viitoare te rog sa citesti CU ATENTIE! Toate bune Iulia! // sfarsit balacareala. Seb -> te-ai scos, dai si tu un Jim Beam cand ne intalnim Cand iesim pe shtrasse ?

Te asigur ca pixel nu a avut experiente "de-astea". Cand motorul a inceput sa tuseasca am preferat sa shimb masina pentru ca nu avea rost sa segmentez.. prea multe costuri, ECU resetat mai des si un consum ridicat. Plus ca masini "de-astea" sunt pe toate drumurile, intr-o paleta variata de culori si arome Ma tem insa pentru tine, de regula frustrarile apar tocmai unde nu te astepti. Sper ca in cazul tau sa nu fie adevarat dictonul "cine zice ala e!"

Desi nu prea are legatura cu topicul, am sa postez aici ca sa nu deschid unul nou: Din anumite motive, asta seara am fost la Municipal la urgente. Ajung acolo plin de sange, astept frumos sa intru la chirurgie plastica. Astept o ora pe hol unde intre timp s-au adunat foarte multi pacienti. Dintre ei, majoritatea de etnie rroma (mai precis 99,98%), cu ochi vineti, bandajati bine, urechi rupte. Am ramas perplex sa vad cate doamne descurcarete vin si te dau la o parte, chiar daca tu ai nevoie de un consult sau o reparatie urgenta iar ea arata ca o floare, zambitoare, aranjata, cu mult ruj si pudra pe fata. Si nici macar nu da doi bani pe tine ca tu stai acolo de nu stiu cat timp, ba iti mai arunca si cate o privire plina de venin "de ce dracu mai traiesti bai mizerabilule?". Ma rog.. astept, imi vine randul si intru. Doctorul ma trimite insa la un alt spital pentru ca Municipalul nu are chirurgie maxilo - faciala. Plec cu gustul amar al asteptarii in van, iau masina si merg la spitalul din 19 Plevnei. Daca ati crezut ca Municipalul sau Floreasca sunt murdare, atunci reconsiderati-va ideile. La spitalele mai mici E JALE!!! De cum intru in cladire, portarul imi prezinta rapid un sumar al situatiei politice din Romania, cu un oarecare accent pe situatia Ministerului Sanatatii, implicit pe nepriceperea ministrului. Obosit si enervat, il intreb unde este sectia de chirurgie, la care el imi raspunde ca nu este politicos sa intrerupi pe cineva cand vorbeste, zic in gandul meu "da bai, esti si tu un director", imi cer scuze si-i intorc spatele. Imi striga totusi informatiile de care aveam nevoie, bun asa, ma indrept spre camera de garda. Ajung intr-o sala mare, extrem de prost luminata (de catva ori m-am temut sa nu fiu buzunarit), ciudat dar si asta era plina de cetateni rromi cu cate 5-6 copii dupa ei, copii care urlau, tipau, alergau si se imbranceau. Daca Dante ar fi contemporan, probabil ca nu ar mai fi scris "Infernul", ar fi scris "Camera de Garda" sau "La urgenta". Dupa o alta asteptare de 40 de minute sunt invitat sa-mi spun pasul, eu turui pe nerasuflate dar asistenta gaseste mai de cuviinta sa faca o gluma proasta. "Totusi - concluzioneaza ea - va rog sa luati loc si va primim indata ce se elibereaza una dintre Doamne". O intreb daca pot sa fumez, ea zice ca ar fi mai bine sa nu. Urmeaza o alta asteptare de o ora si 30 de minute, intre timp numarul de pacienti creste.. pana la urma sunt poftit sa intru. Iarasi urmeaza cateva intepaturi 'prietenesti' din partea asistentei si a doamnei doctor, pana la urma sunt reparat si pot sa plec acasa. Cost ? O bagatela, 47 RON, ii dau 50 ea se face ca uita, eu pricep aluzia si gata! In sfarsit pot sa plec. Ramane insa experienta mirosurilor intepatoare, a femeilor de servici care tipa la tine ca faci mizerie, a asistentelor sau medicilor care te fac sa intelegi ca 'au pretentii', a majoritatii rrome care se baga peste tine, a nesimtitilor.. si lista poate sa continuie la nesfarsit. Citind postul lui Wolf, imi dau seama ca nu am trait inca marea umilinta. Acum sunt obosit, oarecum multumit ca am terminat cu asta si nu mai vreau sa stiu nimic. Incet ma cuprinde o stare de lehamite si sila pentru toata experienta avuta cu spitalele. Putin probabil sa se schimbe ceva curand, Brucan avea dreptate cand spunea ca abia peste 40 - 50 de ani Romania va forma oameni noi, de conceptie noua ? Whatever... Nu mai conteaza...