Leaderboard

Topicul asta este despre vacanta si despre munte :). Daca nu va place muntele, in general, si soselele alpine, in particular, cel mai probabil nu o sa vi se para deloc interesant. In vacante nu obisnuim sa facem cumparaturi prea multe iar drumurile care nu au presupus trecerea prin, pe langa sau peste munti au avut doar rol de legatura. De ce "Urmatoarea oprire ... 3000" ? E putin ambitioasa ideea de a ajunge cu o berlina la 3000m altitudine in Europa insa nu e chiar imposibil. Nu, nu am facut asta cu MOSul insa am ajuns frecvent la altitudini de la care urcatul la +3000m a putut fi facut relativ usor. Am mai avut si alte obiective, multe dintre ele ratate in trecut din cauza sezonului nepotrivit sau a lipsei de timp. Prin cateva intamplari norocoase, am ajuns prin niste locuri pe care nu le aveam in vedere insa care au meritat pe deplin. Inca nu am toate pozele aranjate si dimensionate corespunzator asa ca topicul asta se va intinde pe cateva zile bune. Dar sa incepem si vedem unde ajungem 🙂 Ziua 1 Plecarea a fost facuta de langa Sibiu, din locatia la care am facut si pregatirile pe care le-am povestit in topicul dedicat MOSului. Prin urmare, primul popas nu avea de ce sa ne provoace emotii prea mari din cauza distantei. Am avut rezervare facuta la un hotel de pe malul lacului Balaton, loc la care drumul presupunea un parcurs aproape exclusiv pe autostrada. Singura exceptie a fost reprezentata de segmentul Deva-Margina, portiune de drum care face fericiti multi patroni de service-uri si vulcanizari. Ei bine, pe portiunea asta care necesita multe multe multe manevre de evitarea a gropilor am inceput sa resimt destul de serios efortul depus pentru manevrarea volanului. Cu alte cuvinte .. servo-directia isi cam facea de cap ! Nasol moment ! Mi-am dat seama ca problema este rezultatul uleiului gresit ales insa nu prea aveam ce face in momentul respectiv asa ca am mers mai departe. Dupa revenirea pe autostrada lucrurile nu au mai fost asa de nasoale insa deja imi faceam planuri sa cumpar un ulei adecvat si sa il schimb pe undeva pe drum. Ar fi fost prima interventie pe care am facut-o vreodata asupra MOSului in afara tarii insa na, prostia se plateste ! Multumita unui trafic lejer in directia in care mergeam si a unei retele de drumuri mai mult decat decente, am ajuns fara probleme la destinatie. Se preconiza, insa, o furtuna de zile mari asa ca a devenit evident ca am carat degeaba costumele de baie cu noi 🙂 Ne-am multumit cu o masa copioasa intr-o locatie pe care am descoperit-o absolut intamplator on Iunie. Mergeam spre Maribor si ne-a prins foamea cam pe la jumatatea lacului Balaton. Iesit pe primul drum, ajuns pe malul lacului si desoperit Andras Bufe. Prima impresie este de bomba la care poti manca, cel mult, o omleta decenta. Ei bine, pregatesc oamenii aia un peste prajit de mananci pana mori. Prima data am incercat Hek-ul, pestele "national" al vecinilor nostri. Remarcati ghilimelele si cititi mai multe despre el, daca vreti detalii. Ca o paranteza, e vorba de merluciu :)). De data asta am comandat toate cele 3 tipuri de peste din meniu. Hek, Sullo (eu inca sunt convins ca e vorba de salau) si inca o natie al carei nume l-am uitat de cum l-am citit :)). E de bine, oricum. A fost singurul care nu ne-a spus nimic. Ceilalti doi, in schimb ... memorabili. In poza de mai jos, salaul Buna dispozitie a fost asigurata si de tematica muzicala a localului. Ca si prima data, doar muzica rock, insa din gama lejera, nu metale sau altceva de genul. Berea buna si rece, curatenie si amabilitate, tot ce trebuie ca sa mai merg pe acolo sau sa recomand cu incredere un popas daca aveti ocazia.