Obi_wan_Kenobi
-
Content Count
513 -
Joined
-
Last visited
-
Days Won
4
Posts posted by Obi_wan_Kenobi
-
-
Dacă nu eu, atunci unde?
Să fie, mulţam!
-
Mulţumesc frumos cetăţenilor care au lăsat mesaje de bucurie, de încurajare ori de dor!
Să spargeţi o sămânţă şi pentru moa!
Vă pupez şi vă stimez!
-
La Multi Ani Obi
Mulţam fain, tătuţule! Să trăieşti!
-
Mulţam fain dragelor şi dragilor! Vă pupez şi vă stimez!
Gagici, staţi liniştite, o să mă recunoaşteţi!
CCL forever!
-
Vă pupez pe toţi, bre! Mulţam de urări şi contez pe voi că beţi şi pentru mine un pahar de vin. Roşu, evident!
-
Doamna, felicitări, să-ţi fie de bine şi aşa cum vrei tu să iasă!
Numai bine să ai şi să se spargă gheaţa!
-
Doamnă, deşi e provocator ceea ce zici, o să mă păstrez ca să-ţi spui la o discuţie particulară, cu martorii obişnuiţi, he-he!
Un răspuns scurt: nu, nu am folosit bomboane.
Totuşi, nebunu' care a aruncat piatra, n-a mai apărut...
-
Bă, ce puii mei e aici? E caterincă sau pompe funebre? Că nu mai înţeleg mare lucru...
Bălănele, tată, pe mine, unu', mă sperii. Dacă nu e cioacă, atunci chiar ai o problemă mare!
-
Job, nu! Foot (pe româneşte), da! Şi scapă de problemă, se relaxează şi se duc pe pustii gândurile cu funia în jur de gât.
-
Nu foloseşte mâinile. Şi e clar profi!
-
Deci, să fie clar, io sunt curios cum de nu şi-a uns-o omu' atâta amar de kilometri... Se ştie că o femeie face minuni la caseta de direcţie. Chiar şi cu mâna...
-
... chiar daca e virgin sunt sigura ca ar putea face o femeie fericita. Nu-s de colo 19 cm!!
Deci, io am desprins două concluzii (până acum):
1. ne mândrim cu singurul virgin de 30 de ani, încă în viaţă;
2. şi-a tatuat pe p*lă o p*lă mai mare, de 19 cm.
Ce mai urmează?
-
De voi am aflat de pe blogu' ăla de pică odată cu forumu'!
)Hai, să trăiţi şi voi, măi, inepuizabililor!
-
Şi bătea ceasul de 21 şi şaişpeee... Sună telefonu’... Răspund... şi viaţa mea nu a mai fost la fel de liniştită. Era Ileana, care din două vorbe m-a făcut să mă îmbrac (lucru foarte curios, de altfel, pentru că eu credeam că abilităţile ei comunicative te fac să te dezbraci).
Menţiune specială: când să urc panta la Polivalentă, două faruri m-au ţintuit în spaţiu şi timp, precum o molie în colivia unui neon de luminat în public: NFS-ul îl ducea pe Shenck la Antipa, la conservare, ca să dovedească lumii întregi că da, Shenck există! Ne-am salutat extrem de voios şi am schimbat cîteva sunete de bucurie: “Băăă-băăă!”.
Pe la 10 fără ceva, la bariera de la Daimon am făcut front comun cu Pantera (Haaa! Pe tine te ştiu, eşti cu motoru’ lu’ Vaxxi
!), Vaxxi (Bă, la mulţi ani, bă!), Brainiac (Să trăieşti, tătuţule!), NFS (Ho-ho-ho!), Wolfman (Şi faşi, breee, ghinii te-am cunoscut!), VFX (cred), BogdanG (Aloha, Ciucurică!), Ami (Ţoc-ţoc!) şi Ileana (Maaamiii, ce bine arăţi!). Pe când ne pregăteam s-o luăm din loc către mese mai pline de ceaiuri şi piţe, numa’ ce-mi apare o bucată aurie la plete şi trup, tocuri, geantă la asorteu şi zâmbet nocturn. Ne pregăteam să ne extaziem, da’ a dat-o unu’ din tribune: „Aaa, e Blonda lu’ Ami!”. Ne-am calmat (he-he!) şi ne uitam cum Hitmanu’ execută ture cu maşineta în căutarea unui loc de parcare. După a treia tură ne-am plictisit şi am purces către interior.La masa rezervată nouă (una retrasă, lungă şi cu o mulţime de resturi farfurioase şi ceşcoase pe ea) ne-am aşezat în ordinea venirii. Şi au început subiectele...
Bogdănel-Ciucurel: „Bă, v-am zis-o p-aia cu Maniaku şi Muculente (Muc, pentru ăi mai noi)?”. În urma răspunsului negativ citit pe privirile noastre s-a pus pe povestit. „Bă, era Muc cel Mic pe trotineta lui, aia de-i zice motor, şi cum stătea el în trafic, numa’ ce-l loveşte supriza: Maniaku, în iuniformă de organ circulator (poliţai de intersecţie), îşi concentra suta şi ceva de kile asupra unui volan dintr-un SantaFeu. Şi începe Muc să ţopăie pe trotinetă şi să-i sară ăluia pe lângă oglindă: Bă, bă, Maniakule, bă, sunt io, bă! Maniaku, vigilante cum e din pricina serviciului, îşi suflă chipiu’ mai pe ceafă, aşa, şi când vede arătarea ce se zdrelea pe lângă geamul lui, îşi cuplează releul legii: Trage pe dreapta, trage pe dreapta! Ăla micu’, din sărituri, mai băga pe la geam: De c...e, m...ă, Mani...akule, ce-a...m făc...ut (pauzele au apărut datorită efectului Doppler)? Maniaku, nimic, cu legea-n chipiu, a oprit, a oprit şi Muc, undeva pe cheiurile Dâmboviţei. Abia după ce i s-au răcit sistemele, Maniaku şi-a dat seama că „infractorul liliput” este unu’ de-al nost’, din parcare. Vezi, bă, Mucule, de ce e bine să ai DaewooClub pe vizeta la cască? Asta cu „vizeta” a fost pentru BogdanG, că el confundă uşa de la bloc cu casca de motocilclistă, he-he!
După faza asta s-a trecut la lucruri mai practice şi cineva, dacă nu cumva Brainiacu’, ne-a povestit cum stă treaba cu frecatu’ la chinezi, zicându-ne cum un orezar a reuşit, prin concentrare şi forţe qii, să şi-o frece vreo 10 ore jumate, după care s-a oprit că-l durea mâna. Ileana s-a uitat la el pe sub sprâncene şi l-a ameninţat că pentru ea asta reprezenta preludiul. Executat ăluia, normal...
Întrucât o dădusem pe poziţii şi alte lucruri casnice, Panteruţa, între două pupăceli aplicate sugestiv lui Vaxxilian (bă, da’ greu te prinzi, să dea boala!) dăduse-ntr-o foame atât de acerbă, că i se deteriora realitatea din faţa ochilor cu gene lungi, lungi, de motociclistă cu vizeta (sic!) ridicată. „Bă, mi-e o foame de te văd triplu”, i-a şoptit ea între două bătăi de gene lungilungi lui Vaxxi. Minunatul nostru admin, cel de care depinde buna funcţionare a unui forum auto, unul de moto şi a două bloguri de mare succes, a răspuns ardeleneşte, spre deliciul nostru: „Vezi să te ţină sentimentul ăsta până ajungem în pat”. După care, iar dăi cu pupăceli. Cred şi eu, după atâta pupat, cum să nu ţi se facă foame?
I-am abandonat momentan pe iubăreţi şi l-am sunat pe Zalmoxis. La mine n-a vrut să răspundă. Nici la Ileana. „Bă, să ştii că ăsta îşi face siesta cu o tanti care văzuse cvadruplu înainte să-şi potolească foamea”, a remarcat Ileana şi ne-am întors cu atenţia din nou către cuplul de pupăcioşi. Acuma, după ce, cu mare greutate, Pantera a renunţat la 2 felii de piţa pentru mai triplul nostru admin, acestuia din urmă i se făcuse de masaj sau scărpinat. Ceea ce fosta olteancă în devenire (că nu prea am înţeles bine de ce sorginte e), Pantera adică, s-a apucat să mi ţi-l frăgezească pe Vaxxilian la membre cu o furculiţă. Şi îl lucra bine că scotea ăsta nişte sunete de ziceai că-şi prinsese mâna la cureaua de la compresorul de Expero. Ulterior, aveam să aflu că operaţiunea asta se numea „preludiu”. Hmmm... Eu aveam senzaţia că joacă un episod din Familia Adams.
Ăstimp, Ileana se făcea că nu observă şi se scăpase cu totul în piţa Brainiacului care o dăduse pe bancuri. Eh, acuma ştii, măi, Brainiace, de ce ţi-era foame chiar dacă (credeai tu) mâncaseşi o piţa!
Că tot am ajuns la acest subiect, hai să vă provoc la un exerciţiu de imaginaţie cu un banc meseriaş zis de Brainiac. Cică era unu’ sărac, care vroia şi el să facă o tanti, da’ n-avea decât 30 de mii (vechi) în buzunare, da’ hormonu’ de milioane. Şi se duce la un bordel. Şi întreabă matroana care-i scoru’. „200 de mii ora, 150 juma’ de oră şi 100 la scurt”, zice aia. „De 30 de mii aveţi ceva?” În urma răspunsului negativ, nenea săracu’ se duce la alt bordel. Acolo, scoruri mai mici: 150 ora, 100 jumatea şi 50 scurtu’. Pleacă la alt bordel şi primeşte următoru’ răspuns: „100 de mii ora, 50 jumatea şi 30 pinguinul”. „Pinguinu’, excelent!”, face ăsta fericit şi se duce într-o cameră cu una. Îşi dă ăsta pantalonii-n vine, s-aşează pe pat şi s-apucă aia să-i cânte-n microfon. Când să se termine băiatu’, aia se ridică şi pleacă. La care ăsta se ridică cu pantalonii în vine şi se duce după ea: „Şi pe mine cui mă laşi?”. He? V-aţi imaginat? Oricum, Brainiacu’ mima frumos mersu’ pinguinic cu pantalonii în vine, he-he!
După ce mi-am revenit din râs mi-am aruncat frugal ochii pe partea cealaltă a mesei, l-am prins pe Vaxxi că-i rodea Panterei un deget (de la mână, da?). Observând că l-am vizionat cu degetu-n gură, aproape că l-a scuipat şi a dat-o-n preferinţe culinare: „Mie-mi plac roşiile cu muştar!”. Păi, măi, Vaxxilian, nu ştiu ce gust avei tu în gură la momentul ăla, dar nouă, ăstora mai normali, ne plac roşii, la preludiu, da’ cu ceva frişcă pe deasupra, bre!
BogdanG părea că nu este în sferele noastre de discuţii, deoarece s-a trezit că e fan televiziunea aia roz, Euphoria, şi al serialului de mare succes „Neveste disperate”. Ha? Bă, da’ ce hormoni de creştere mâncaţi voi? De damă? Nu am apucat să-mi termin gândul, că de cealaltă parte a mesei intervine Brainiacu’, că lui îi place de una bună din serialul amintit, „o paraşută care şi-o trăgea cu grădinarul”, am încheiat citatul. Şi l-a tot chestionat pe Bogdănelul Rozaliu referitor la numele gagicii, da’ ăstuia îi plăcea acţiunea filmului, nu femelele din el. Ulterior, Brainiacu’ şi-a amintit că era vorba de Eva Longoria, fapt la care BogdanG a scos un fum scurt pe narete.
Pe la 11 şi-a făcut apariţia însăşi Iulia, stimaţi telemonitori şi după câteva pupăceli aleatoare (la naiba!), s-a proptit lângă blajinul Wolfman şi acolo a rămas.
Pe la şi 20, tot 11, Zmeulică şi-a teleportat zâmbetul printre noi, dimpreună cu strângeri sincere de mâini. S-a proptit undeva, pe lângă Ami, prin zona Iuliei, p-acolo.
Hitman încă aştepta să se rotească planeta sub el, ca să-i vină un loc de parcare.
Până să se apuce NFS să bage un atac la „Triburi”, Brainiacu’ a mai emis un banc. Cică se face un reportaj prin munţi, pe la ciobani olteni sau moldoveni. Wolfman zicea că ei au munţi, da’ nu au ciobani, Pantera şi VFX ziceau că au ciobani, da’ n-au munţi. Eh, undeva la nişte ciobani în munţi... Şi întreabă reporterul, „măi, nea Ilie, e grea viaţa aici, nu?” „Da, grea”, zicea ciobanu’. „Da’ aveţi şi evenimente frumoase, nu?” „Avem”. „Ia, zi-ne şi nouă un eveniment fericit din viaţa voastră de ciobani”. „Păi, anul trecut Gheorghe a pierdut o oaie în munţi.” „Şi?”, face reporterul. „Şi am căutat-o vreo două zile şi am găsit-o”. „Şi?” „Şi am făcut petrecere mare cu băutură şi mâncare şi pe urmă a f*tut toţi oaia!” „Hai, bă, nea Ilie, cum dracu’? Oaia, bre?”, făcea reporterul indignat. „Păi, domnule dragă, ştii cum e aici, n-avem femei, suntem singuri, facem ce putem şi noi”. „Şi alt eveniment fericit?” „Păi, în primăvară, Ion a pierdut şi el o oaie.” „Şi?” „Păi, am găsit-o, am făcut chef, şi am f*tut-o toţi.” „Bine, bre,”, face reporterul consternat, „dacă astea-s evenimente fericite, zi-mi unul nefericit”. „Păi, acu’ vreo două săptămâni, m-am pierdut şi eu în munţi...”
După porţia de râs sănătos şi întru aşezarea ceaiului în vezică, Brainiac, Vaxxi şi Ileana au poştit laptopul nefesistic, probabil tot pentru a da nişte măceluri duşmanilor din „Triburi”. Drace! Şi, dacă-i vezi, crezi că sunt oameni serioşi, cu preocupări serioase.
La 23:40 a răspuns Zalmoxis, care mi-a aruncat pe apa Dâmboviţei elucubraţiile cu femei goale: dormea sau trăgea din biberon, nu mai ţin minte. La ora aia... Zeule, tată, ai început să îmbătrâneşti, bă, chiar dacă arăţi bine în costum şi cravată, he-he! Mâine-poimâine îl văd la o combatere cu BogdanG pe tema lui „Tânăr şi neliniştit”.
Nici nu am apucat să-l urez pe Zeu de „noapte bună”, că Iulia, VFX şi Zmeu s-au ridicat şi ne-au strâns la mânuţe.
Înainte de a pleca şi noi, că se făcuse vineri de vreo 5 minute, neobositul Brainiac ne-a mai servit una cu bătaie la locurile de naştere ale Matizului românesc. „Bă, ştie careva cum îşi fac oltencele testul de sarcină?” Tăcere... „He, să vă zic io: îşi bagă un praz în p*zdă. Dacă iese muşcat e gravidă, dacă iese întreg, nu e!”
Eh, cam asta fuse la cenaclul de aseară.
Hai, să aveţi un weekend frumos şi liniştit alături de cine vreţi voi.
-
1
-
-
Şi taman acuma, în vremurile-astea crizate... Unii moare, alţii nu se predă, he-he!
Editare târzie: Iote, ce rapidă se făcu Iulia, postă fuga-fuga! Dom'ne avea ea dreptate cu chestiile bune nu se schimbă.
-
Motto by Ileana: Bă, bagă şi tu ceva, că zice lumea că nu ne mai întâlnim!
Astă seară , în jur de zece jumate, cătam la tavan sau la teveu şi numa’ ce-mi sună telefonu’. „Bă, ce pana mea faci? Tu nu mai dai deloc p-aci, că uite e o ajutoare de primar, un redactor-şef, un Draco şi ăla cu codiţe, decupat din Pocahontas, îmi scapă numele acuma.” Era, fraţi şi surori, Zalmoxis, despre care crezusem că a devenit mumie şi trebe dezgropat şi expus la secţia corespunzătoare de la Muzeul Naţional de Istorie. „Şi n-o mai freca p-acasă, că ştiu că nu faci nimica, şi vino-n puii mei aici, că noi plecăm la doişpe, că unii mai are şi servici mâine!”
În urma conversaţiunii furtunoase, m-am îmbrăcat bliţ, am dat scânteie în zecile de cai putere ai Matizetelui şi la unşpe descindeam în interiorul de la Diamond, Daimon, Dimon, că n-am ştiu niciodată cum îi zice localului ăluia.
La salonu’ de fumători, strâns uniţi în jurul unei mese cu ceaiuri şi resturi de moarte de piţa, am dat peste ultimii apărători ai întâlnirii de joia asta: Ileana, Ami, Blonda lu’ Ami, Draco, Zalmoxis şi Bogdănete G (fostul Ciucurete aka Pocahontas, pe timp de iarnă). Pupături, strângeri în brăţici, schimburi frugale de întrebări (Bă, ce pilda mă-sii mai faci?)...
Bogdan, Draco şi Zeulete aveau ceva treabă cu un meci de fotbal proiectat pe un perete adiacent spaţiului nostru, aşa că mi-a rămas mie sarcina cavalerească de a avea grijă de conversaţia cu fetele. Ileana m-a pus la curent cu faptul că după o anumită vârstă îi plac alea mai aspre, dar vioaie, Ami că a ajuns redactor, iar Blonda, şef, aşa că amândouă fac de o funcţie întreagă, aia de redactor-şef. A-haaa... D-aia fetele-astea două sunt inseparate precum emisferele de pe Poarta Sărutului.
Din când în când, Draco mai băga un comentariu adânc (Bă, ce şut!), Bogdan, atent, completa (Da, bă, ce şut!), iar Zeul participa la acţiune, aşa cum îl duceau forţele (Ce-ai zis, bă? Unde?).
Încet şi pe nesimţite, subiectele s-au diversificat, reuşind să acopere mai multe arii de interes: auto (cum merge Expero lu’ Vaxxi făr’ de curea la compresoru’ de AC), ginecologie (Băi, mamă, de ce nu te-ai făcut tu doctor de întrecraci? - Ileana, galeş, către mine), medicină bărbătească (Bă, dacă pici în p*lă pe beton, nu ţi se rupe? - Zeu’), existenţialism (Da’ p-ormă nu te pişi în sus? - acelaşi), geometrie în spaţiu (Depinde de unghiul de rupere! - Ami), sport (Bă, ce şut! - Draco), diureză (Mai vreau şi eu un ceai d-ăsta! - BogdanG), rafinament papilar (Io vreau d-ăla 1001 de nopţi, cu scorţişoară! - Zalmoxis), cadastru funciar (Bă, ascultă la mine, o să se desfiinţeze aeroportul de la Băneasa, acuma e criză, da’ ai să vezi tu! - Zalmoxis) etc.
După finalul de meci, Draco s-a făcut subit şi nevăzut, nu înainte de a pupa fetele şi strânge mânuţele la băieţi. Cei rămaşi au mai dezbătut câte-un ceai, iar eu am dezbătut când ţigările lui Ami, când pe-ale Ilenei.
La doişpe jumate un nene simpatic ne-a arătat direcţia uşii. Dintre toţi, numai Zalmoxis nu s.a mai putut ţine şi a vrut la pipi. Uitasem de diferenţa de 20 de ani dintre noi şi că la el prostata nu mai e cum era la vârsta noastră.
După vreo cinci minute de stat p-afară, am reuşit să-l facem pe Zalmoxis să urmărească trotuarul, cu lumina brichetelor şi a telefoanelor noastre, aşa ca balizajul la pistele de aterizare noaptea, pentru că acuitatea sa vizuală a scăzut mult de când l-am văzut ultima oară. În rest, arată bine... Ulterior, dat fiind faptul că nişte neni umblau în tricouri şi şorturi pe terenurile de sport din vecinătate, precum şi faptul că unu’ se găsise să ude gazonu’ taman la ora aia, ne cam tăiase şi pe noi la vezică, mai ales pe Ilenuca. Nu cred că a ajuns până acasă cu vezica plină, he-he!
Faze au mai fost, da' nu se pot deda la public. Mai veniţi şi voi pe la întâlniri, he-he!
Acestea fiind zise, vă doresc să aveţi o sărbătoare frumoasă şi luminoasă alături de cei pe care-i iubiţi. Ne mai vedem noi...
-
1
-
-
Multumesc frumos celor care si-au adus aminte de minunata zi aici, pe peme, telefonic sau sms-istic. Va pup, numai bine va doresc si sa ne revedem sanatosi si cu mult mai bucurosi.
-
S-o stapineste sanatos, tatutule si s-o duci pina mai incolo de "Deep Space Nine". Asta e "Next Generation", nu? Pai, intrucit a mea se apropie de varsta aleia vechi, poate-ti fac o vizita sa ma blagoslovesti si pe mine cu un niste dopuri d-alea de linga parbriz, o chestie d-aia de teleportare cu treburi rosii de sub bord si, mai ales, un congelator sub forma de cotiera
. Hai, sa-ti traiasca mult si bine! Ne tii la curent, da? -
Motto: In afara de cei care pleaca la Oltenita, mai vine si ramane cineva dupa orele 20? As trece si eu sa va mai vad.
Senna - Yesterday, 05:32 PM
Aşa că, taman când limbile se făceau treptat-treptat către orele care-i provocau lui Senna aprige dezbateri neuronale, mi-am cules Lapona de la Unirea şi am luat drumul orăşelului dunărean care a dat istoriei contemporane cu noi un multiplu-preşedinte de partid şi de ţară (parcă în ordinea asta erau nu?), iar comunei Curcani un vajnic şi pururea tânăr ofiţer de stare civilă. Am folosit alt gen în partea a doua a frazei, aşa, ca să nu vă prindeţi despre cine vorbesc.
Ieşirea din Bucureşti a ţinut fix cât tot restul drumului, care nu a fost rău de loc (el, restul de drum). În afara faptului că la Budeşti am avut senzaţia, la propriu vorbind, că am căzut în rahat, de unde, probabil, şi denumirea localităţii „eşti(în)Bud(ă)”, nu au fost probleme pentru ochi, nas şi urechi. Ba, chiar s-au hârjonit cei 46.935765 cai-putere ai Matizelului personal undeva, peste suta de kilometri la oră.
GPS-ul rezultat din ultima „tunare” a maşinetei cu nume de gigant, nu s-a prins defel de ce denumire de restaurant îmi şoptise Ami la telefon, ca să putem să joncţionăm şi noi cu restul distinsei adunări. „Cum ziseşi?”, făceau coardele mele vocale, ce primiseră comandă de nedumerire. „Ajungi la primul semafor din Olteniţa, după care faci stânga, apoi prima la dreapta. La restaurant îi zice «Conta». N-ai cum să ratezi. E plin cu maşini de-ale noastre”.
Vă daţi seama că inevitabilul s-a produs, exact ca-n bancul cu Radio Erevan, referitor la cadoul ce nu era o maşină, ci un stilou, nu i s-a dat, ci i s-a luat, şi nu era Puşkin, ci Soljeniţân. Şi dau o primă tură nenorocoasă. Furat de peisaj, trec de un prim semafor, trec şi de-al doilea (şi ultimul, după spusele sărbătoritei), trec de un părculete (despre care localnicii de seamă nu-l ştiu a exista) şi de un poliţai umflat care sprijinea un frigider „To serve and protect” cu preţ de Audi A8. Mă întorc la primul semafor şi fac dreapta. Timid, deschid geamul şi întreb nişte cetăţeni „înciorchiniţi” într-o beznă produsă de o scară de bloc. „Restaurantul «Conta»?” Binevoitori, băieţii mi-au răspuns toţi odată: „Mercirlofjhgjvnmtujmmbbnosutădemetri”.
Mulţumesc frumos şi o tai în direcţia propusă de mâinile lor. Dau într-o parcare de bloc. Repet figura cu un cetăţean ieşit să-şi plimbe nevasta înainte de culcare. „Nu «Conta», «Codrea». E în spatele blocurilor.” Cu speranţă, ocolesc puţin şi dau într-un trotuar mascat de nişte stâlpi anti-parcare. Am mai încercat vreo două variante, dar n-a fost să fie. Sună Ami: „Unde sunteţi, mă?”. „Uite, tocmai ce-am trecut de «Golden». Cum îi zice, totuţi, la restaurant, pentru că toate combinaţiile de până acum au fost necâştigătoare?”. Pauză... „Băi”, face colega noastră, „de la primul semafor faci stânga, apoi A DOUA la dreapta şi dai de restaurantul «Compot». Vezi că sunt maşinile noastre.” După această mică rectificare, că nu-i prima, e a doua, am ajuns la un locşor primitor, unde n-am recunoscut decât Gălbineaua Ilenei, restul erau pe după copaci sau nu erau deloc (vezi Ami, care venise cu NFS) şi nu m-am prins.
Înlăuntrul locşorului am depistat numa’ forumişti adevăraţi, strâns uniţi în jurul unor ceainice pline cu fasole bătută aflată în simbioză cu un ingredient afrodisiac cunoscut în popor sub denumirea de „usturoi”.
Capu’ la masă era ocupat de Ami, apoi, de la stânga la dreapta, veneau cam aşa: Leutzu, NFS, Cineva de sex opus Zmeului, Zmeulică Spaima Curbelor, Xena, o chestie căzută de la oglinda retrovizoare a vreunui participant (ulterior, l-am identificat ca fiind Joyride) şi Draco. Unde apare Ilenuca în acest tablou? Păi, uitându-mă mai bine, ea juca la alt cap de masă, adică cel opus lui Ami. Din acest moment şi până la final, numărul de ocupanţi de la masa noastră a rămas constant.
Am început, prin urmare, să ne veselim cu apă plată, fasole bătută, pâine cu cranţ şi alte produse din pui şi cartofi sub diferite înfăţişări.
Multe şi nenumărate au fost fazele petrecute printre meseni, iar hohotele de râs cred că au speriat oarecum chelneriţele localului.
La întrebarea dacă au făcut „prostii” în noua maşinetă, răspunsul a fost identic pentru amândoi: Xena - nu, Joyride - da. Profitând de starea hibernală a Xenei, subiectul a fost depăşit elegant. Cu acestă ocazie am aflat că „ne-am luat Opel Tigra, măi, da’ nu prea avem loc de făcut chestii prin el”, încheiat citatul produs de unisonul Xena-Joyride. Păi, ia mai întreabă-l pe Joyride, că cică el are loc, da’ numa’ cu alea fără ochelari, he-he!
La un moment dat, s-a desprins cineva cu barbă din mulţime, altul decât subsemnatul, şi i-a oferit Ilenei spre admiraţie şi purtare un frumos set de argintărie pentru 3 persoane, bătut în nestemate negre (lignit, antracit şi huilă), spre împodobirea gâtului, nasului, buricului, sub-buricului, gleznei drepte şi ambelor urechi. Participarea a fost unanimă şi îndelung aplaudată.
Datorită faptului că am fost ameţit de numărul de cafele XXL cu lapte pe care le-am solicitat spre consum (două în fizicul personal, iar una pe masă şi pe rochiţa Ilenei, fapt ce a produs deliciul audienţei), nu-mi mai amintesc acum marea majoritate a faptelor. Totuşi, înainte de plecare, am remarcat fascinaţia din ochii Zmeului referitoare la tricoul meu cu un imprimeu înfăţişând un schelet cu burtă.
Sub privirile pline de căscaturi prelugi ale gazdelor, am purces către casele personale, undeva, în jurul orei 1:00.
Ţin minte că ne-am mai oprit pe drum să-i furnizăm Zmeului nişte gumă proaspăt mestecată între fălcile voluntarilor NFS, AMI, Joyride şi care mai era p-acolo, din pricină de scurgeri pe la filtrul de benzină ale legendarului Espero mare amator de senzaţii off-road.
S-a mers frumos, aliniat în şir „deuian”, până la intrarea în Bucuresti, după care fiecare şi-a văzut de stilul de condus.
În jur de 3:00, am dat cu capu’ de pernă şi am reuşit să dorm vreo 3 ore, din pricină de servici. NFS, Draco şi alţii ca ei, au dormit tot atât, dar din considerente de „dat atacuri” în legendarul (printre ei, cunoscătorii) „Triburi”. Ce relaxaţi sunt unii, fraţilor, acuma, în plină recesiune mondială!
Cam aşa am petrecut, în mare, aniversata noastră, Ileana, direct la ea pe teren.
Mulţumim, Ileana, pentru primirea făcută şi bucatele alese oferite a fi intromisionate pe sub nasuri avide. Te pupăm, încă o dată, şi sunt fericit că ţi-am dat ocazia să-ţi cumperi altă fustă.
Celorlalţi participanţi şi neparticipanţi, un weekend minunat vă doresc!
PS: Pentru a vă scăpa de dileme, restaurantul se numea „Comtot”, nu „Compot”. Io, aşa am înţeles, că dădea bine la auz, he-he!
-
1
-
-
Mai, baieti, de unde stiu eu pe vreo doi dintre cei expusi? Mda, pe nenea primu' din stinga, din poza 1, l-am vazut iesind joi, 21.08.08, orele douazeci, dintr-un Matiz galben, intr-o parcare pe la Polivalenta din Bucuresti. Iar pe Laurentiu nu l-am mai vazut de vreo doi ani. Si-a tras pisica blanoasa?
Ca pe vremea cind l-am cunoascut eu, muamaaa cu ce feline umblaaa... -
Salutam si pe aceasta cale onorata adunare la care am participat, multumiri obi pentru basmul fantastic pe care cu dibacie l-ai realizat (apropos eu nu stiu moldoveneste ,pe cand tu...)Multumim si noi de participare si aprecierile care este, cit despre limba ce-o vorbesti si ce-o vorbim, stii ca toti de-un neam suntem si de la Rim ne tragem... Las' ca vin io peste voi.
-
Am reuşit, după scurgerea unui număr oarecare de zile, să ajung din nou în renumita parcare. Acolo colcăia de cetăţeni care din aripa tânără (Shenck, Zalmoxis, Sebian, Viper, Sprite, OvidiuC), care dinspre aia mai bătrână (Vaxxi, Soran, Muck, Maniaku, Zmeu, Xenna, Iulia). He? Aţi văzut ce-aţi ratat?
Lăsând la o parte fantasticul din introducere, s-o dăm ca-n electorale, pe bune, aşa că, hai să vă zic ce amalgam de aripi era prin parcarea de la ora 8 peme: Alx, AbramBurel (AB, pentru ăi mai tineri, he-he!) şi Closhckutza. Deci, cu mine, patru, care vasăzică...
AB-ul se zbătea în chinurile refacerii unui stop de "nu-ştiu-ce", părând foarte preocupat în activitatea lui. Mi-am făcut de lucru cu Alx şi Closhckutza (ce dracu' "nick" ţi-ai ales, frate, a trebuit să fac un macro, că mereu mă încurc la scris!) discutând despre PDA-uri, GPS-uri şi alte scule sub formă de "divais" ori "gadjet". AB-ul, între două răstiri la plasticul îndărătnic, trăgea cu urechea către noi şi încerca să-şi dea câte o părere care să se potrivească cu spaţiul şi timpul conversaţiei noastre. Ceea ce-i şi reuşea... parţial, he-he! Iată un exemplu:
Alx către mine: "Io am p-al meu o hartă din februarie 2008."
Eu, pregătindu-mă să zic ceva: "..."
AB, luându-mi faţa: "Şi de când e harta?".
Noi, restul, cu ochii mari: "Hă-hă-hă!".
Alx, printre doi de "hă": "Din februarie 2008."
Pe când ne reveneam din râsuri, sosi Gălbinelul nefesist din care coboară însuşi proprietarul, ofticat, nevoie mare, că a dat extraordinarul concert Iron Maiden, pe mai mult-mai-modestul concediu în Grecia. Dar NFS-ul nu s-a scoborât singur din Matizac, ci cu un personaj care aducea din plin a "hahaleră". "Ai dreptate", aud un gând moldovenesc cum îmi penetrează mintea. "Sunt Naylui din Galaţi." Uimit peste măsură de capacităţile telepatice şi degrabă penetratoare de minţi inocente ale colegului nostru "hahaler", m-am îndreptat să-mi iau rămas bun de la AB, care se ducea la culcare. Deh, la vârsta lui, 9 fără 20 reprezenta o oră destul de târzie, cam cu vreo două ceasuri peste ora lui normală de mers la somnic.
"Abia ce plecă... AB-ul, ce mai freamăt, ce mai zbucium", că tocmai ne pregăteam, în stil cecelistic, să-l bârfim, când apare pe poziţia secundă, subit şi intempestiv, nen'tu Alx, că vrea şi el acasă, să pape grişul de seară. Ne-a strâns mânuţele în palma-i pufoasă şi a dispărut cu o maşinică ce se chinuia rău să-l încapă.
"Abia ce plecă"... da' am mai zis asta... A plecat Alx-u' şi numaidecât Closhckutza s-a trezit la realitatea înconjurătoare, fapt ce l-a făcut să pună o întrebare pentru mulţime, care imediat s-a dovedit a fi mai mult pentru sinele personal: "Da' de ce suntem atât de mulţi?".
Sărind peste întrebarea plină de tâlc a Closhckutzei (care, vă repet, este un nene, da?), da' încercând să ţină pasul cu subiectul nou apărut pe tabla lui/ei (tot de Closhckutza e vorba) şi anume "direcţia", Naylui s-a apucat să ne "iexplice" cum că el, ca de altfel mai toate "hahalerele" din Galaţi (ăsta deja e pleonasm, nu?), simte totul în direcţie. Acuma, nu ştiu dacă vorbea de maşini sau de reprezentatele "siexului" frumos din acea zonă erotică... ăăă, pardon, istorică. Şi cum vorbeau ei aşa, eu stând mai în penumbră, ca să nu risc să fiu atras în chestiuni foarte tehnice, numa' ce-şi aduce aminte Closhckutza despre minorul fapt că lui îi troncăne. "Da' şie-ţi troncăni, bre?", făcu Naylui. "Direcţia", răspunse Closhckutza. "Păi, la vârsta matali? Că şi a mea troncăni, da' numa' în timpu' zilii, că e mai moali şi faşi zguomot cân' o târşâi pi trotuar". "Păi", insista Closhckutza pe problemă, "vreau să găsesc un service care să mi-o schimbe pe garanţie." Mă uitam aşa la el, la Closhckutza, la câte speranţe-şi pune el într-un service, da' nu credeam că la vârsta lui o să găsească pe cineva care să-i dea o direcţie mai lungă, mai groasă şi "moca", pe deasupra. Mai degrabă găseşte pe unu' ca să-i facă trei mai mici, vezi cazu' lu' nenea Ciomu. Ulterior, m-am lămurit că la mijlocu' problemei se strecurase un "misanderstanding": Nayluiu' înţelesese pe limba lui "irecţie", nu "direcţie". Până la urmă, Closhckutza s-a prins că nu poa' să aibă o direcţie (sau ce dracu' înţelegea fiecare) ca pe mâna lui Naylui, decât dacă se năştea moldovean sau chiar Naylui. Ulterior, Naylui a abandonat problema cu "(d)irecţia" şi m-a cooptat într-o conversaţie referitoare la organizarea unei excursii pe domeniile neamenajate pe care le posedă prin Buzău un alt "hahaler" de seamă, Moshu. N-am avut onoarea, da' cu proxima ocazie, o să dau şi eu iama prin această minunată specie de colegi gălăţeni.
Odată cu ora 9 fără două minute şi-a făcut apariţia un Espero cu număr de Turcia (chiar aşa scria pe număr, "TR", de unde şi deducţia mea infailibilă) din care s-a tot deşirat până pe la 9 şi trei minute un nene care-şi spunea DJ Dark.
Apariţia Dark-ului a generat între Closhckutza, NFS şi ultimul sosit aprige dispute tehnice despre amortizoare. Eu, împreună cu noutatea moldovenească, Naylui, băgam despre frumuseţile Moldovei, cât a mai crescut apa la Dunăre, dacă mai miroase a peşte pe maluri, pe alocuri etc. Asta a durat destul de puţin, pentru că Nayluiu' a fost racolat în conversaţiunea celor trei şi, fără să-i zică cineva ceva, s-a apucat să ne testeze pe mine şi pe NFS la amortizoare. Bine, dreacu', că nu m-am băgat la partea cu "(d)irecţia" că nu ştiu pe unde o scoteam, he-he! Şi mi s-a apucat "hahalerul" să se apese p-a lui NFS (pe maşină, băi... golanilor!) şi p-a mea (tot pe maşină, hahalerelor!) şi a tras concluzia că a lui NFS, în ciuda vârstei (aviz cetăţenilor cu "aripa tânără"), e mai ţapănă. Adică suspensia. "Vorba lui Claz", făcu NFS-ul zâmbind. "Astea galbene au fost mai bune." Vorbea de Matizuri, nu vă duceţi cu gândul la cine ştie ce asiatice, că tot sunt Jocurile de la Beijing.
Tot pe la nouă şi ceva s-a făcut zărită Ami cu o blondă, care cică a făcut excepţie, că ea vine numa' la "naţionale". Lasă, tanti, că şi la "locale" e distracţie, să ştii! Ai văzut aseară, când a venit tanti Ileana.
Că tot am adus-o întâmplător în subiect, după sosirea lui Ami şi introducerea blondinei în decorul nostru cel de toate joile, a sosit Ileana, ascultând maxim o piesă de pe vremea când mergea ea la grădiniţa unde învăţase şi Iliescu. Era vorba de o melodie de-a trupei Mondial sau Savoy, pentru cei ce au habar de muzica românească de acu' câteva ere geologice.
Întrucât patrulaterul tehnic, cei patru cavaleri ai AI (Auto-Informaţiei) o dădeau pe detalii adevărate despre cai-forţă şi kilograme-putere, blonda însoţitoare a lui Ami s-a exprimat că picioruşele ei delicate ar cam vrea să simtă în zona torsului o băncuţa de piatră de sub salcie. Ileana a intervenit decisiv, schimbându-ne traiectoria: "Nu acolo, că-s ţânţari şi şobolani!". "Hai, tu", zic timid, "înţeleg că ţânţarii te sug, da' n-o fac bine, da' şobolanii ce-ţi fac?" "Nimic din ceea ce şi-ar dori ea", a sosit Ami în conversaţie precum un prompter pe monitor.
Era cam nouă jumate când ne-am mutat mai la lumină, trăgând nădejde că vom fi departe de latura tehnică a întâlnirii de aseară. Aş! În două secunde au apărut şi minitehnicuşii, care au dat-o iar în "şaturi" şurubăreşti.
Acestea fiind întâmplate, le-am părăsit pe Ami şi pe blonda aferentă ei şi am plecat cu Ileana să-şi frece luneta în vederea lipirii unui autocolant cu "daewo club", pardon, "daewoo club". Din grabă, virtuoasa noastră colegă, a lăsat pe hârtia de protecţie un "o" şi multe minute şi calcule arimetice s-au produs până a aliniat "o"-ul rebel la locul lui, după "daewo".
Cu 10 minute înainte de 10 au apărut trei personaje, sau mai multe, încătuşate într-un singur nene slăbuţ, dar pletos: Ghost, Death 6, 6, şi iar 6. Alăturat, nenea "Acum ai mai mult la acelaşi preţ", mai avea un personaj feminin care, în discreţia personală, s-a înfipt pe scaunul din dreapta al Matizului, proprietatea lui Death şi Ghost şi Triple Sex, sau Sec, sau Six, cum şi-o zice el, acolo. Aşa a rămas până când am plecat eu.
Closhckutza, nelămurit pe deplin de anterioara demonstraţie a Nayluiului, aia cu amortizoarele, s-a apucat să i le măsoare pe-ale lui NFS, apelând la o metodă foarte exactă, care nu dă greş, indiferent de starea vremii. "Iote", făcea neobositul nostru coleg în ale pusului probleme existenţiale matizeşti, "la el are două palme de la roată până la aripă, la mine are o palmă şi un deget." Aceste cercetări m-au împins la concluzia că maşina nefesească are o influenţă negativă asupra mânuţelelor closhckutzeşti, în sensul de micşorare a acestora. Nu vreau să mă gândesc dacă Closhckutza ar fi spre exemplu, medic ginecolog, he-he!
În plină nedumerire de măsurători "ad labam", CrisR a reuşit să onoreze comenzile telefonice preluate de la Ileana, înfiinţându-se cu niscaiva şniţele cu cartofi prăjiţi. Prin urmare s-au pus pe halit marii consumatori de calorii nocturne, şi anume NFS, Ami şi Ileana, aceasta din urmă ajutată şi de DJ Dark, rupt de foame, dar şi de discuţiile tehnice. Astfel am verificat şi vechea zicală românească care, iată, se aplică şi în cadrul întâlnirilor noastre: "Tehnica trece prin stomac".
Sătul, probabil, de cât de imperfect îşi vedea Closhckutza Matizul, Naylui a dat-o decisiv şi fără loc de întors: "Da' şi vriei, bre, sî faşi Ferarri din Matiz? Hai, mai dă-o dracu' di triabî!". A urmat un moment de reculegere...
După servirea mesei la popota de pe betoane, Ileana s-a adresat audienţei: "Bă, n-are careva o gumă, să scap de mirosu' de usturoi din cavitate?". Imediat DJ Dark, că era p-aproape, i-a sărit în ajutor cu nişte gume găsite prin portbagaj, care aveau şi instrucţiuni de folosire. Ileana, sinceră cum o ştiţi şi avidă de informaţii, ne-a împărtăşit cam ce scria p-acolo, aşa, ca să ne facem o idee despre ce gume foloseşte Darku', ca să nu-i miroasă. Şi începu Ileana monologul, asistată, pe alocuri, de noi: "Oricare dintre voi îl poate pune atunci când penisul este în erecţie!" "Iote", zic în gându-mi, "e vorba de tehnică aci, de direcţia de care vorbeau minitehnicuşii mai devreme." 'Aha!", făcu Ilenuca scărpinându-şi podoaba de pe cap. "Adică neapărat trebe să stea ca amortizoarele lu' NFS. Înseamnă că asta-i gumă pentru Bucureşti, că ştiţi cum se zice", continuă ea zâmbindu-ne jugubăţ. "Ăştia de la oraş au penisuri, iar ăia de la ţară, din Galaţi (hi-hi-hi! - n.a.) au p*li!" În aplauzele asistenţei, a continuat: "Verifică să fie rulat spre exterior, că dacă e rulat spre interior, înseamă că e pe dos. Adică... cum?" "Adică", vorbi cineva din tribună, "dacă e pe interior, trebe să-l bagi, nu să-l rulezi, nu?" "Mă rog... Mai departe... Strânge capătul închis pentru a te asigura că nu rămâne aer în interior. Hmmm..." "Păi, normal", făcu NFS-ul lămurit total. "Iei o cartelă de metrou sau una de telefon, că-i mai tare, şi dai pe el până scoţi aerul, ca la autocolante." "Da' de ce să scoţi aerul, că aşa e pare mai umflată, nu?", râse Ileana. "Dragă", replică Ami, "dacă tragi aer fals, te balonezi." "Ahaaa...", păru Ileana lămurită şi continuă lecturarea. "Deci, aici scrie că cu o mână îl ţii strâns de moţ şi cu una de bază, ca să nu se deruleze." "Ce dracu' gumă i-ai dat, bă, Darkule?", râdeam noi pe apucate. "Cu ce aromă ziceai că e?" "Auzi, cică, să nu-l arunci în toaletă după ce-l termini, he-he!" "Pe cine? Pe ăla pe care-l rulezi sau pe ăla pe care se rulează?" Asta a fost o mică, dar foarte mică parte din ceea ce am numit "Monologurile asistate ale Ilenei".
După ce m-am mai liniştit la fizic, în general, şi fălci, în particular, din pricina râsului, am trecut la pupături, unde a fost cazul, he-he, şi m-am retras către casă. Era spre unşpe şi i-am lăsat să mestece gume cu instrucţiuni pe (în ordinea sexelor): Ileana, Ami, CrisR, blonda lu' Ami, fata timidă din matizul lui Triple Se(i)x, NFS, Naylui, Closhckutza, DJ Dark, Triple "Chestii" şi... cam atât.
Celor enumeraţi, vouă, celor ce aţi citi şi celorlalţi cetăţeni din club şi de aiurea, numai bine vă doresc şi un weekend de maximă distracţie.
-
Fiind fan, sunt subiectiv, probabil. Da' nu pot sa fiu de acord ca Bruce racneste, mai, nenea Alx, mai, ca altminteri consideram ca toti tenorii rancesc, nu?
Stii ca nu poti face mai nimic cu gustul omului, asa ca-ti dai seama ca mie decorurile mi s-au parut faine, ca doar nu vroiai sa-ti apara pe scena "The Mummy returns"!
Si da, vreau si eu sa te vad cu plete si dind din cap pe "Battery".
Chitara i-a fost furata lui Smith dupa show-ul de la Atena din 2 august.
-
...Atat timp cat nu o sa intelegeti generatia noastra , toate sunt spuse degeaba !Da' tu ce intelegi din "generatia voastra"? Pe linga faptul ca ai profilul completat la misto, chestia cu Ileana mi s-a parut cam deplasata, ca sa nu zic altfel.
"Joi Seara, In Parcare"
in Despre forum
Posted
He-he! Mă bucurez pentru voi!
Daţi şi voi un ceai când ne-om vedea.
PS: Cine a intonat?
)