La mine a fost invers. Am vazut Calauza dupa care am citit Picnicul, fiind obisnuit cu regula ca filmul e mai slab decit cartea. Mi-am dat seama ca filmul este mult peste carte, mentinind doar ideea de la care porneste cartea. Mai tirziu am aflat ca Tarkovski a refuzat scenariul de 5-6 ori, iar schimbarile au fost de fiecare data majore. Sincer, filmul nu prea mai are legatura cu sf-ul, decit poate ca pretext.