Leaderboard

Ziua 9 Asa cum ati putut vedea in ultimele doua poze din episodul anterior, vremea parea sa nu fie de partea noastra pentu aceasta etapa a expeditiei. Cumva ne-am temut ca se va repeta experienta din 2010 cand, din cauza vremii nefavorabile, am fost nevoiti intarziem Grossglocknerul cu cateva zile. La momentul respectiv am avut ca varianta Pestera Postojna insa acum eram deja spre final de vacanta si alta varianta nu prea aveam la dispozitie. In drum catre centrul oraselului Heiligenblut pentru a lua masa de seara, am avut o mica fereastra in care am reusit sa vedem Clopotul printre nori ... Era deja a treia noastra vizita si, pana acum, nu reusisem sa il vedem niciodata complet. Chiar si in zilele insorite varful s-a ascuns parca hotarat sa ne faca in ciuda. La cum se prezenta vremea, eram ferm convinsi ca nici de data asta nu aveam sa vedem varful. Anul trecut am avut, pentru scurt timp, ideea mareata de a dedica intreaga vacanta pentru a escalada Glocknerul ... Nu e imposibil insa necesita putin antrenament fizic si un ghid priceput. Cum nu am fost in stare sa ne ocupam nici de primul si nici cel de-al doilea aspect, am abandonat acest plan acceptandu-ne, pana la urma, conditia de trekkeri uzuali. Ziua aceasta a venit cu multe sperante si cu entuziasmul de a revedea un loc extrem de drag noua. In episodul asta nu voi puncta prea multe aspecte legate de drum, de frumusetea sau de provocarile acestuia. Ma limitez la va reaminti clasamenul drumurilor alpine pe care l-am facut cu cateva episoade in urma si din care lipsea locul doi. Ei bine, pentru mine si pentru echipaj, Grosglocknerul ocupa cu brio locul II si este exact genul de loc in care ne vom intoarce intotdeauna cu mare mare placere. Ar mai fi de zis ca ziua 9 a adus atat momente de mare bucurie cat si momente presarate cu soc si groaza !! Nu va speriati, drumul e superb, soseaua impecabila, noi si masina am fost in perfecta stare. Sa o luam incet incet la pas. Cred ca va fi episodul ce cele mai multe poze, sper sa nu depasesc cota admisa 😁 Ca prin minune, peste noapte ploaia a stat si toti norii s-au imprastiat. Fix din locul in care am facut o poza in seara precedenta, am avut ocazia sa oprim si sa facem o poza in care sa apara in totalitate cel mai inalt varf din Austria. Incredibila dar binevenita evolutie a lucrurilor, deja sperantele pentru ziua asta crescusera. De teama sa nu il mai fure cineva, am profitat de fiecare moment in care a incaput in cadru. Greu de zis cine pe cine sustinea ... cine de ce se tinea ... sau cine pe cine impingea 😂. Parca tot mai important este fundalul Drumul principal duce catre Zell am See si multi sunt cei care rateaza punctul terminus catre care duce un drum relativ usor de ratat. In orice caz, daca ajungeti in zona, setati ca obiectiv ghetarul Pasterze sau centrul Kaiser-Franz-Josefs-Höhe. Pe drum exista numeroase parcari sau drumuri laterale care se infunda in munte. Aici puteti sa va lasati purtati de drumurile lejere care duc spre cascade sau lacuri glaciare. Flora zonala este criminala, dupa numai cateva zeci de metri am inceput sa gasim Gentiana pe care o cunosteam. E minunat albastrul Gentianei de la Kaprun insa asta pare ireal ... Am avut ceva sansa si, in parcarea gratuita de la finalul traseului, am gasit un loc pe ultimul nivel. Asa ca atat MOSul cat si Grossglocknerul si-au facut loc in aceeasi poza. Trebuie sa spun ca nu ma asteptam ca lucrurile sa mearga asa de bine. Insa ... chiar au mers bine ? La scurta vreme de la momentul parcarii urma sa incasam o lovitura foarte dura. De ce ... ca doar totul parea minunat !!! Ce puteam sa ne dorim mai mult ? Nimic suspect in pozele de mai sus ? Ei bine, ia faceti o comparatie cu niste poze facute tot acolo in 2010. Cam da, ghetarul Pasterze s-a topit rau de tot ! Noi eram ferm hotarati sa mai facem o plimbare prin grotele de gheata, asa cum vedeti ca facusem cu 8 ani in urma. A fost una dintre cele mai mari suprize avute ... coada ghetarului a disparut complet. Daca va amintiti, inca de la Kaprun am observat o modificare a aspectului si dimensiunii ghetarilor din zona. Insa aici mi s-a zbarlit parul in cap, pur si simplu am simtit amandoi ca ni se inmoaie mainile. Ma indoiesc ca unul ca Trump (nu degeaba il aduc in discutie) ar avea o reactie similara insa da, incalzirea globala chiar se vede ! Am renuntat sa mai coboram in ghetar ... ma rog, in namol ... dar ne-am repliat rapid si ne-am revenit dupa o mica tratatie pe terasa de la "impinge tava" locului. Berea ca bere insa cremsnitul local a fost de nota 10. Oferta era f bogata insa am mers la inspiratie si a iesit bine. Am decis sa ne depasim limitele anterioare si sa ne apropiem cat putem de mult de Glockner. Evident ca ne separa un ghetar insa zoomul telefoanelor si aparatului foto ne-au facut sa ne simtim mai victoriosi decat era cazul. Nu am mai tinut cont de niciun marcaj, ziua era atat de senina si calma incat chiar nu a existat niciun risc in "rebeliunea" noastra. Pe undeva chiar am fost rasplatiti. Florile de colt sunt mai dese decat papadiile. E drept ca unele sunt semi-salbatice, eu chiar suspectez ca sunt semanate dar asta nu scade cu nimic din pitorescul acestei zone aproape ireale. Peisajul devinde de-a dreptul selenar, in curand nu prea am mai gasit vegetatie. Nu am niciun fel de formatie de geolog insa am fost impresionat de cum s-a jucat natura cu eruptiile vulcanice. Am reusit sa ajungem la marginea ghetarului, era punctul maxim la care puteam ajunge. Zona era impanzita cu module GPS de supraveghere a activitatii tectonice (telurice ??? ziceti voi) si o gramada de semne de avertizare de pericol. Totusi ... priceless ! In zona asta arida am gasit si flori de colt despre care nu am nicio indoiala ca ar fi 100% naturale. Sunt mult mai mici si mult mai indesate, imi imaginez ca este o adaptare pentru a rezista la vanturile puternice din zona. O ultima privire catre durmul de intoarcere pe care urma sa il parcurgem, o ultima strangere de inima pentru privelistea trista pe care ne-o oferea Pasterze. Micile balti glaciare sunt de nota 20. Chiar nu ai nevoie sa cari dupa tine apa plata sau alte lichide. Apa este incredibil de curata si de buna. Fac pariu ca apa tratata din reteaua publica a Bucurestiului nu se apropie nici de departe de calitatile acestei ape naturale. Temperaturile ridicate au facut ca debitul paraielor sa fie ridicat. Evident, asta le-a facut si mai spectaculoase. Gentiana te urmareste, sunt zone in care pajistea nu mai este verde. Am lasat mai la final ceva fara de care zona asta nu ar fi completa. Aici este tara marmotelor ! Daca la ultimele vizite marmotele veneau pana sub parcare, de data asta le-am gasit ceva mai retrase. Este drept ca turistii nu mai sunt extrem de respectuosi cu mediul. Chiar si in trecut vazusem turisti aruncand mucuri de tigara inspre marmote iar astea, animalute proaste, se repezeau sperand ca e ceva de mancare. Acum am vazut chestii si mai "remarcabile". Turisti iubitori de natura si de animale se aventureaza pe potecile de munte insotiti chiar si de 4-5 caini, unii dintre ei fara lesa ... Va dati seama ca sobolanii de munte nu sunt extrem de confortabili cu situatia asta, motiv pentru care, in prima parte a zilei au stat ascunsi. Ei bine, pe dupa-amiaza, dupa ce mai toti turistii s-au retras spre casele lor, s-a lasat cu petrecere. Ca si randurile trecute am avut parte de marmote care ne-au taiat pur si simplu calea, parca parca ne invitau la joaca. Pozele care urmeaza sunt mai putin de jumatate din ce am facut insa sper sa va starneasca interesul. Urmatoarea este un test de observatie ... gasiti marmota in poza de mai jos 😂 Ok, ne-am intors in parcare si urma sa continuam drumul spre Hallstatt, via Zell am See. Cumva aici am facut o mica eroare de planificare insa nu a fost nimic grav. ei bine, in parcare am avut parte de o intalnire de gradul III cu o aratare pe care am mai vazut-o doar la muzeul BMW. Este vorba de un (o ?) BMW Isetta Zilele urmatoare s-a intamplat sa mai vedem una intr-o parcare de supermarket insa nu i-am mai facut poze. Dracia arata incredibil, o jucarie extrem de simpatica insa careia e greu sa ii gasesti o functionalitate reala. Show off 😋 Cum ziceam mai devreme, zona este superba si are potential atat vara cat si iarna. Sunt o gramada de partii pe care doar le-am vazut, nu am schiat niciodata acolo. Ca recomandare, nu mergeti acolo doar pentru o zi, nu este suficient pentru a vedea tot ce este de vazut. Pentru cei pasionati de drumetii montane cred ca este o destinatie de vis, unde te uiti vezi marcaje si bifurcatii de trasee ... Timp sa ai 😉 Pozele de mai sus sunt facute dupa revenirea pe drumul principal. Un reper notabil al drumului il reprezinta tunelul Hochtor. Am profitat de spatiul rezervat pentru a ne incarca bateria si mobilele 😂. Nu mai era nici tipenie de om pe acolo, ne-am permis aroganta asta ... pentru cele 30 de secunde necesare unei poze de efect. Cealalta partea a "dealului" este mult mai prietenoasa desi nici acolo nu lipsesc cateva ruperi de ritm. De fiecare data cand am fost, am profitat si am urcat la popasul Florii de colt. Nu am ratat ocazia asta nici acum dar am avut parte de o parcare ultra aglomerata. Incet incet, dar greu, ne desparteam de una dintre cele mai misto zone pe care le-am vizitat in Europa. Asa cum va ziceam, partea dinspre Zell am See este mai prietenoasa si mai plina de vegetatie. Oricum, impreuna fac o pereche minunata. Mereu gasesc motive sa compar cu Transfagarasanul nostru .. Drumul de coborare mie nu mi s-a parut niciodata dificil. Totusi, am avut niste prieteni care au parcurs acelasi drum si s-au plans de supra-incalzirea franelor. Experientele anterioare le-am facut cu frane "civile", deci nu as pune pe seama EBCurilor lipsa totala de emotii in acest sens. Posibil sa mai tina si de maniera de condus si de teama de a vedea turometrul spre 6000 RPM la o coborare in frana de motor ... MOSul nu are greturi de genul asta, e calit. Oricum, administratorii drumului te cam avertizeaza ca nu e bine sa te joci ... Si cam aici s-a incheiat partea remarcabila a zilei. A urmat un drum lejer spre destinatia de innoptare. Desi au trecut multe luni de atunci, imi aduc aminte cu tristete ca era Duminca seara, toate magazinele erau inchise, inclusiv benzinariile. Noroc ca am avut cu noi tot timpul un frigider auto iar rezervele de papica si lichid spumos si-au facut treaba cu brio.