Moarta De Prea Multa Munca

[hawkeye]

Imi pare rau, dar comentariile tale sunt sfidatoare si nu pot fi asociate (parerea mea, again) decat cu o persoana care are teschereaua plina si nu are grija ratelor sau a altor cheltuieli.

 

Gresesti stimabile, si eu am rate de platit. Dar m-am intins cat ma tine plapuma ca sa pot sa mai am o viata, prieteni, nevasta etc.

Cand ajungi la 30+ de ani si nu ai nimic din cele de mai sus (cu exceptia ratelor) atunci ai o problema. Reala.

[zeneseu]

Stresul ingrasa ! ...

Nu neaparat. Simptome fizice si psihice legate de stres

 

Simptome fizice

 

tensiune musculara

gura uscata

greata

palpitatii

ameteala

palme transpirate

diaree

Simptome psihice

 

anxietate

iritabilitate

depresie

sentiment de insecuritate

plans

sentimente de vina

dificultatea de a lua decizii

incapacitate de concentrare

lapsus

senzatie de tensiune psihica

Modificari de comportament

 

apetit alimentar modificat (anorexie sau bulimie nervoasa)

exagerarea consumului de tutun, alcool sau droguri

tulburari ale somnului

 

Sursa: http://www.doctor.info.ro/html/stresul.html

Edited April 26, 2007 by BH ZNS

[sebian]

Ca tot veni vorba de studii

[Abram Burel]

Cazul asta este un exemplu de "accident de munca", e drept, dintr-un domeniu de activitate in care nu ne prea asteptam. Nu exista mare deosebire de stungarul care vine beat, isi prinde fularul in revolver si e dat cu capul de masina (scenariu de pe vrea lui Ceasca). Nici de camionagiul care, la fel de obosit adoarme la volan (uite ca chiar in topic eu caz asemanator). Ne asteptam ca oamenii "destepti" sa nu pateasca asa ceva. Si in general e adevarat.

 

Atunci cand se intampla, este clar ca ceva s-a scurtcircuitat in mintea omului. Ca orice fiinta, omul are si el mecanisme de protectie, atat instinctive, cat si controlate. In ceea ce priveste stresul, atunci cand mecanismul instinctiv se declanseaza, apare "burn out". Chiar asa, iti sar sigurantele. Ca la orice defect, ar trebui sa studiezi cauza si sa rezolvi problema. Daca incerci sa pui siguranta la loc, fara sa remediezi cauza defectului, inseamna ca deja mecanismul de protectie controlat e varza si nimic nu te mai scapa. Este o faza grava care poate sa conduca chiar la moarte (ca in acest caz), pentru ca omul practic nu mai este stapanul sau.

 

A existat in decursul timpului si exterminarea prin munca. Daca nu vrem sa ne oprim la binecunoscutul canal, putem sa mergem pana la sclavi. Si e bine ca mergem aici, pentru ca de fapt aici gasim ceva interesant. Stapanii de sclavi, nu erau neaparat interesati sa-si omoare sclavii. Intr-un fel, gandim noi, ar fi trebuit chiar sa aiba grija de ei, ca in fond doar acestia produceau cele trebuincioase. De fapt, nu le pasa pur si simplu. Punct.

Asta e de fapt problema si cu modelul de economie prin care tranzitam si noi. In cazul multinationalelor este probabil mai evidenta situatia, pentru ca acolo "mustele" ca noi au cazut intr-o "plasa" bine croita pe tiparul unor sisteme bine puse la punct si in care omul si-a dezvoltat simtul de protectie in decursul timpului si a evoluat natural.

Nu acelasi lucru se intampla insa si cu noi. "Muschii" nostri sunt zdravan slabiti de ultima jumatate de secol prin care am trecut. Cei mai in varsta au inteles ca nu prea mai pot face fata si o lasa mai moale, preferand de cele mai multe ori sa inghita in sec. Cei mai tineri, cu elanul caracteristic, intind ceva mai mult coarda. Din pacate, cateodata ea se rupe.

 

Eu zic ca astfel de cazuri sunt cat se poate de normale pentru societatea in care traim si evolutia noastra istorica.

Sa speram ca din aceste nefericite intamplari vom invata ceva. Numai sa nu ne asteptam ca asta sa se intample peste noapte.

[tolin]

Refugiul in munca este o boala ?

[sebian]

Cazul Raluca Stroescu: cine e vinovat de moartea ei?

Angajat din clasa mijlocie, angajator - multinationala, tratament medical de top. Nici unul dintre aceste filtre de calitate a vietii nu a reusit sa o salveze pe Raluca. A murit de oboseala, la fel ca si colega ei Laura. Raluca Stroescu, auditor la Ernst & Young, a fost inmormintata ieri la Ploiesti in prezenta majoritatii colegilor. Diagnosticul oficial este fibroza miocardica, insa moartea a survenit dupa saptamini de cite 100 de ore de munca, lucru acasa si 4-5 ore de somn pe noapte.

 

Potrivit colegilor, Raluca a fost gasita tinind in brate doua dosare. Aceasta este a doua victima a oboselii din compania Ernst&Young. Anul trecut, Laura Damian, Human Capital Leader, a murit intr-un accident de masina dupa ce a adormit la volan in timp ce se deplasa de la un client la altul. Cazul Laurei este cunoscut in firma, insa nu a devenit public. Ieri insa, o fosta angajata de la Ernst&Young ne-a dezvaluit acest precedent. Sub protectia anonimatului, pentru ca a semnat un contract de confidentialitate care nu-i permite sa dea detalii despre ce se intimpla in cadrul firmei nici macar dupa plecare.

 

"Problema in acea companie este ca se intra intr-un cerc vicios, in care ai foarte mult de lucru, si daca nu ai curajul sa spui «atit pot sa fac», ti se da si mai mult de munca. Nu mai aveam timp de nimic altceva, nici macar sa-mi caut alt loc de munca. Insa am stiut sa spun «stop, nu mai pot». Ideea este ca multi sint atrasi de firmele de audit deoarce iti ofera un anumit prestigiu", ne-a spus sursa citata.

 

Control fara perspective

 

Inspectia Muncii a inceput o ancheta in cel de-al doilea caz, al Ralucai Stroescu, insa are competente limitate pentru ca moartea nu s-a produs la locul de munca, ci acasa. "Ne-am autosesizat in urma a ceea ce a aparut in presa. Am trimis o echipa la compania unde lucra pentru a verifica conditiile de munca de acolo, daca se respecta timpul de lucru. Din pacate, nu poate fi declarat accident de munca, pentru ca a decedat acasa. Ne-a socat si pe noi, pentru ca nu am mai avut un asemenea caz", spune Nicolae Dantes Bratu, inspector adjunct la Inspectia Muncii. Inspectorii s-au dus ieri la sediul firmei, dar nu au avut cu cine vorbi.

 

Colegii Ralucai s-au dus la inmormintare. Putinii ramasi in sediul de linga Casa Poporului erau contabilii si personalul administrativ. Toti in stare de soc.

 

Virf de performanta

 

Raluca lucra in domeniul considerat, in domeniul financiar, maximum de cariera. Pentru functia ei, de Project Manager, salariul este de aproximativ 2.000 de euro pe luna, la care se adauga bonusuri de pina la 50%.

 

Insa meseria asta este pentru un anumit tip de oameni, mai mult decit puternici, explica un specialist in resurse umane care a cunoscut-o pe Raluca. "Tinara nu era prea croita pentru meseria de auditor si era tipul de om care nu stia sa spuna "nu" unui proiect sau unei sarcini date de sefi", explica sursa citata.

[tarabostes]

Acum nu toata lumea care munceste pe rupte si moare de epuizare, majoritatea isi neglijeaza viata de familie, viata sociala, sanatatea etc. In cazul Ralucai poate a fost un cumul de factori ( stres, oboseala fizica, poate o structura fizica mai slaba, faptul ca era singura etc). Lucrurile astea se intampla fara sa iti dai seama, te bucuri ca ai ajuns intr-o firma cu nume, ca ai un salariu bun, ca faci un lucru important, ca ai respectul cunoscutilor etc. Apoi ai atatea pe cap, si le accepti pentru ca vrei sa confirmi si sa promovezi, proiecte, termene, clienti, incat ajungi sa uiti, sa amani etc multe legate de viata de zi cu zi.

Cazul de fata cred totusi ca este o exceptie, unde conjunctural s-au adunat mai multe. Cunosc mai multa lume in multinationale cu mediu foarte concurential si stresant, dar mai toti stiu sa si traiasca, sa se distreze, nu doar sa se lase exploatati.

Oricum mare pacat ca s-a intamplat asa ceva, si ca apropiatii nu au putut face nimic.

Edited April 26, 2007 by tarabostes

[Abram Burel]

Refugiul in munca devine o boala daca nu mai e vorba de un... refugiu.

Notiunea de refugiu presupune implicit ideea de temporaritate. Refugiul nu este o locuinta, ci doar un adapost de vreme rea.

Daca te supara nevasta si nu poti sa dormi, poti da o fuga la servici. Daca insa i-a trecut si tu "dormi" in continuare la servici, atunci da, esti bolnav (evident, facem abstractie de orice alte cauze sau interferente).

[tolin]

Raspuns exact. Cand cineva petrece 100h pe saptamana din 168 la serviciu, se poate spune ca refugiul era acasa.

 

Amanunte de ultima ora: "inspectorii muncii" n-au constatat ca in ultimele 3 luni s-a realizat ore suplimentare de catre femeia decedata ! Iar nerespectarea de catre angajator a prevederilor Codului muncii se sanctioneaza cu 3000 lei amenda. Este de vina angajatorul sau legiuitorul ?

[alx]

Domnilor, sunt in asentimentul lui Sebian cand spun ca nu cred ca stiti despre ce vorbiti.

 

Vorbim de niste oameni intre 25-40 de ani, preocupati de cariera (din cauza asta majoritatea nu au o familie pana in 30-35 de ani) care au intrat intr-o hora. Este vorba aici nu de greseala umana ci de un sistem nenorocit. Sigur ca, teoretic, nu te ameninta nimeni cu arma la tampla dar te obliga sistemul prin armele proprii sa te conformezi.

 

Imi amintesc indemnurile parintilor mei la munca. Si dojenile din primii ani de servicii (14-18 ani) cum ca nu muncesc destul si cum se dadedau exemple pe ei insisi cat au muncit la viata lor. Ce nu au realizat ei atunci si am realizat eu de curand este faptul ca tatal meu a incaruntit peste noapte la 45 de ani. Si a murit de cancer la 65 de ani. Si il deplingeam, "ce tanar a murit, saracu'" Eu realizez acum si trag concluziile uitandu-ma in oglinda si vazand ca am inceput procesul de incaruntire, am ceva probleme cu tensiunea, sunt nervos non-stop, toate astea la varsta de 28 de ani. Concluzia este una simpla: Sa dea Domnul sa apucam 50 de ani.

 

Sistemul asta de multinationale este daramator, distruge oameni in numai cativa ani, ii ademeneste cu un strop de bani mai multi (desi 2k euroi sunt multi pt .ro dar nu si pentru tarile de origine ale acestor companii), ii duce in team-buildinguri unde la lumina unui suc gratis muncesti un weekend, ii leaga de companie prin diverse traininguri in valori umflate de mii de euroi.

[Wolfman]

Mda, subscriu la cele spuse de alx completand ca atunci cand incerci sa reduci turatia esti tras pe linie moarta, cum au patit in ultimul timp 2 colegi de-ai mei sefi de departamente... Solutia pe care am ales-o eu este un job principal destul de bine platit, in care sa ramai ca somnul pe fundul apei, in functii de executie si cateva joburi part-time care sa dubleze castigurile din jobul principal si la care poti renunta usor cand nu mai rezisti... Daca in afara de astea ai si o mica "afacere" care sa mai scoata cateva mii de euro pe an e perfect si nici nu risti sa mori de stress, doar sa te ingrasi, vorba lui tolin.

[Leone]

Al doilea pe lista la capitolul "subscriu ce a spus alx"! Chiar discutam cu cineva astazi, plecand evident de la cazul Ralucai, cite reprize de "36 de ore foc continuu" am realizat pe vremea cand munceam la o institutie mediatica privata. Si eram in teritoriu, nu la centru! Pe atunci umbla vorba "nu-ti convine, esti liber sa pleci", ca si cum, mai ales prin zona mea, locurile de munca in domeniu ar fi rasarit ca ciupercile dupa ploaie! Era tot o modalitate de manipulare a sistemului. Si e drept, aveam in jur de 30 de ani pe atunci; acum bat la poarta lui 40 si parca e mai multa liniste. Parca...

[andreib]

Eu experienta de munca sub presiune nu am avut decat cu plecarea in state prin Work and Travel. Zilele de munca aveau 12-14(7 days a week, unoerori prelungite pana la 18) ore munca intr-o caldura infernala si in diferite mirosuri de mancarea americaneasca... Noi am putut fi constransi prin faptul ca eram departe de casa, depindeam cu casa/masa/ziua de maine de angajatori pe perioada sederii in state si in plus mai eram si in mijlocul la ,,nicaieri'', izolati de civilizatie. Dupa doua luni am spus pas si am plecat spre casa pentru ca am avut posibilitatea de a ma intoarce cu mai putini bani decat am cheltuit cu plecarea fara sa existe repercursiuni. Totusi nu cred ca as face asa ceva acasa, in Romania, pentru ca am privilegiul de a avea o situatie materiala stabila si o constientizare a propriilor limite fizice.

 

Job-ul ideal ramane pe cont propriu, chiar daca ajungi la acelasi numar de ore si responsabilitatile sunt mari iti poti esalona munca dupa vointa proprie iar satisfactiile reusitei sunt mult mai mari.

 

Ceea ce s-a intamplat mi se pare un cumul de facturi: corporatie si sefi ce preseaza pentru lon-long-long hours, situatie familiala/senitimentala nu f buna, situatie a sanatatii prosta si cumulate cu o personalitate mai slaba care poate fi manipulata in a NU spune NU. In acest mediu training-urile si seminarele oferite de marile corporatii au un rol f important in ingustarea viziunii si a posibilitatilor de a parasi sistemul iar pentru multi tineri de varsta mea reprezinta o adevarata mecca. Manipularea folosita de corporatisti prinde bine la foarta multa lume intr-o situatie mai presanta sau cu o personalitate mai slaba.

 

Acum daca vrem sa adoptam un sistem al orelor lungi si over-time-ului american sau vrem sa tindem catre o societate a loisir-ului propusa de europeni sau, in speta de francezi cu 35 ore pe saptamana, este o alegere care va trebui sa o facem la nivel de masa...

[mihai796]

Si eu lucrez la o companie multinationala, i-am multumit lui Dumnezeu cand am prins job-ul asta ... Astazi discutam cu seful meu despre cazul Ralucai (seful e un tip OK) si amandoi am fost de parere ca responsabilitatile sunt impartite: pe de o parte multi manageri romani din companiile multinationale sunt niste nenorociti care abuzeaza de oameni, pe de alta parte angajatii nu stiu cand sa spuna NU.

Cei care conduc companiile multinationale sunt constienti de faptul ca ofera conditii (nu doar de salarizare) ce nu pot fi concurate de majoritatea celorlalte companii. Ei recruteza oamenii cei mai valorosi, dar realizeaza ca pentru acesti oameni nu este deloc simplu sa spuna NU si sa plece, la un moment dat. In general profesionistii cei mai competenti sunt si ambitiosi, vor sa-si vada rasplatite eforturile. Nu e usor sa spui: sanatatea e mai importanta, eu plec la o firma de cartier, renunt la 30% din salariu, la masina de serviciu, la bonusuri si, foarte important: la prestigiul profesional! Si pentru ca suntem slabi, sau orgoliosi, sau avem o ierarhie a valorilor pervertita, ne vindem sanatatea pentru bani, urmand probabil ca de la o anumita varsta sa ne cheltuim banii pentru a ne carpi sanatatea.

[Abram Burel]

Oameni buni, in caz ca ati uitat: suntem in capitalism! Si pentru ca e la noi, e... salbatic

Cine intra in hora, preocupat de cariera si nu stie sa joace, poate avea probleme, mai ales daca invata prea incet.

Cariera nu trebuie sa fie un scop in sine, ci un mijloc pentru atingerea scopului. Cine amesteca lucrurile astea va avea sigur probleme, desi pana la un punct totul pare ca merge perfect (tocmai aici e pervesiunea draq). In momentul in care cariera nu mai corespunde scopului, atunci ea trebuie revizuita. Si ca veni vorba: banii si diverse chestii echivalente, gen casa, masina, etc. sunt de asemenea mijloace si nu un scop.

Si pentru ca topicul este despre Raluca, este evident ca ea a fost singura in hora asta. N-a fost nimeni alaturi de ea in mod real, sa o ajute, altfel nu ar fi ajuns aici. Iar instrainarea si nepasarea fata de semeni este o boala la fel de nenorocita in societatile de tip concurential. Evident, nu numai in ele, dar aici "mila mi-e de tine si ce daca" este un principiu important al... competitiei.

[Zmeul cel rau]

Poate sunt eu subiectiv, de fapt in mare masura din cauza asta, dar nu merita sa muncesti atat pentru altcineva. Daca ai propria ta afacere este explicabil, dar sa muncesti pentru altcineva atat inseamna ca esti o fire slaba. Problema de a nu mai lucra in acelasi domeniu nu se poate pune la ~ 30 de ani. In cazul asta disponibilizatii de 50 de ani ar trebui sa se arunce direct in fata trenului.

 

Banii nu sunt un scop in sine. Mai ales cand stai singur.

[tolin]

Domnilor, sunt in asentimentul lui Sebian cand spun ca nu cred ca stiti despre ce vorbiti.

Ghinion, si eu as fi in asentimentul lui Sebian, dar, pe alta parte eu il acuz ca a deschis o discutie despre colega lui.

De ce ? E posibil sa se deschida o discutie la care colega lui nu are cum sa se apere ! Care, din pacate, nu mai este.

Cazul ei este foarte greu de pus in carca unei supranationale, dintr-un singur motiv: n-a vazut cineva un barbat sa manance si apoi sa verse totul ! Starea este tipica la femei si fiecare din noi, poate, a trait starea asta.

Din punctul meu de vedere: atacarea multinationaleeor pe cazul Raluca este sortit greselii ! Alegeti un barbat. Care sa nu-si bage degetele in gat ca sa verse dupa ce a mancat si care nu a lovit o masina dupa ce a condus fara sa doarma 8 ore ! Pana acum, cele doua cazuri sunt in favoarea multinationalelor ! Sunt cazuri emotionale, nu aveti dovezi concrete de omor. Asta nu inseamna ca multinationalalele sunt fete mari. Nici vorba. E fraier oricare le apara. Dar in cazul Raluca, cine merge mai departe, greseste, va denatura toata memoria unei fete exceptionale. Multinationala are partea ei de vina, dar nu poate fi acuzata de omor ! Orice acuzatie va scormoni in viata Ralucai !

Sebiane, ii faci doar un deservici incercand sa-i sustii cauza propusa de presa ! Se va scormoni in trecut si se vor scoate la iveala lucruri pe care Raluca nu merita sa fie discutate !

 

Cauza mortii este inanitia ! La asta nu este de vina multinationala, orice veti scrie !

[Immortal]

Oameni buni, in caz ca ati uitat: suntem in capitalism! Si pentru ca e la noi, e... salbatic

[...]

 

Cu exceptia frazei citate, sunt intru totul de acord cu tine (@AB) si cu postul de mai sus.

La noi? Nu suntem cu nimic mai speciali...si parca, odata'n plus, ne mai legam putin de conditia noastra de oameni prost platiti...iar atunci cand suntem bine platiti, de fapt si de drept...traim in sclavie. Ne credem mereu ori mai cu mot, ori oropsiti de soarta. Ne comparam ori cu cei mai buni, ori cu cei mai slabi.

@Zmeule - de ce ar scuza faptul ca depui acelasi efort pentru propria-ti firma? Care e diferenta? Nu tot acolo se ajunge - mult stres pentru bani?! De ce ar conta?

Nu e "capitalismul nostru". Dau exemplu firma unde lucrez, care n-are nicio treaba cu managementul sau Big4'u ala - sunt oameni care lucreaza 14 ore pe zi. Iar CEOul are saptamani in care nu baga mai putin de 16 ore, 7 zile din saptamana. Eu sunt doar un "mic neinteresat", cu un program de 35ore pe saptamana + niscaiva overtime'uri. Administratorii de system au contract clar - fie miez de noapte sau 3am dupa noaptea de revelion, cand un server e picat...pai te-ai miscat!

Scrie in contract. Nu bonus, nu nimic. Face parte din "weekly wage". Alta firma? Am fost la vreo 5 deja. Aceiasi poveste peste tot. Ba mai mult, cu cat urci mai sus, cu atat e mai greu. Mai stresant, mai...criminal?!

 

Nu e chiar asa. E simplu sa vii pe un forum cu o replica de genul "nu'ti convine, pleci" - stiu, am mai zis-o, si chiar s-a confirmat. Sau sa arunci toate problemele angajatilor in carca companiei, pe motiv ca propune termene de neconceput - pana la urma, in orice firma (din Big4 sau nu) exista macar un dram de comunicare, nu?! De aceea, nu mi se par corecte nici articolele citate de Sebian (ok, inteleg suferinta copilei si a celor mai mult sau mai apropiati, insa trendul articolului e clar sesizabil) cum ca firma e principala raspunzatoare si, dupa cum am invatat si inca o fac, nici ea nu poate fi pusa la zid. Un nefericit incident, din care cei care au cap trag invataminte, cei care n-au...oh well.

 

Am mai spus-o: accidente de genul acesta se vor intampla din ce in ce mai des. Nu stiu neaparat de ce - faptul ca, in sfarsit, am scapat de regimul ceausisto-bugetar si, rar sau nu, se ivesc ocazii sau faptul ca visam din ce in ce mai mult si mai departe...ca nu vrem sa dezamagim, ca vrem sa impresionam mereu si pe oricine. E trist, dar cand cresti vazand la TeVe numa' de'alde Iri si Becali, incepi sa pui o valoare mult prea mare pe bani.

Si din pacate nu are nici cea mai mica legatura cu inteligenta sau cu taria de caracter: cunosc oameni cu un IQ de invidiat aflati in situatii similare, in timp ce prosti ca mine nu vor decat sa faca bors: "cate putin din fiecare".

 

Edited: sp.

Edited April 27, 2007 by Immortal

[sebian]

Problema nu e izolata, e prezenta in toate cele 4 companii din Big4. Tiby mi-a zis ca acum ceva timp a mai murit cineva, din PriceWaterhouse, din Timisoara. Un baiat, de data asta, mort de deshidratare si malnutrit. Bineinteles ca si povestea asta a fost musamalizata de cei de la PWC

Ghinion, si eu as fi in asentimentul lui Sebian, dar, pe alta parte eu il acuz ca a deschis o discutie despre colega lui.

De ce ? E posibil sa se deschida o discutie la care colega lui nu are cum sa se apere ! Care, din pacate, nu mai este.

Cazul ei este foarte greu de pus in carca unei supranationale, dintr-un singur motiv: n-a vazut cineva un barbat sa manance si apoi sa verse totul ! Starea este tipica la femei si fiecare din noi, poate, a trait starea asta.

Cauza mortii este inanitia ! La asta nu este de vina multinationala, orice veti scrie !

Error! Dupa cum poti vedea citatul din primul meu post, aceeasi cauza a mortii a fost constatata si la alta persoana, tot auditor, tot Big4, numai ca barbat de data asta. Chiar daca era mai slabuta, chiar daca era mai retrasa, introvertita, nu trebuia sa se ajunga in situatia asta. Si nu uita, Maitre, ca ritmul vietii/muncii in Bucuresti este cu mult mai alert decat in alte orase din tara.

Edited April 27, 2007 by Sebian

[hawkeye]

Poate sunt eu subiectiv, de fapt in mare masura din cauza asta, dar nu merita sa muncesti atat pentru altcineva. Daca ai propria ta afacere este explicabil

 

Gresit! Chiar daca ai propria ta afacere nu se merita. Pentru ca o sa ajungi sa uiti cel mai important lucru. Pentru ce muncesti.

[iuliana]

Eu cred ca vina este impartita intre angajat si firma. Ca absolventa de ASE (audit si contabilitate), mi-am vazut multi colegi disperati in anul IV sa mearga la interviuri la Big 4 si cand au fost admisi se comportau de parca il apucasera pe Dumnezeu de picioare (desi acelasi salariu il gaseau si la alte firme cu program de lucru mai "omenesc").

O fosta colega s-a angajat la ei la vreo trei ani dupa facultate (deci vazuse munca si in alte firme) si ea nu a rezistat decat exact 2 saptamani, si a stiut sa spuna NU. A considerat ca nu suporta ritmul de lucru de acolo, mai ales deplasarile.

Fina mea, care a lucrat la una din firmele Big 4 (totusi nu cea in cauza) nu a reusit sa dea examenul de conducere timp de un an cand a lucrat la ei (nu a avut nici o zi libera). A lucrat la ei un an, "cat sa dea bine la CV". Imi spunea ca mare parte a angajatilor fac gastrita/ulcer sau alte boli generate de stres si/sau proasta alimentatie. De asemenea ca se prefera la angajare fete (ca sunt mai muncitoare) si nu comenteaza nimic, spre deosebire de barbati. De asemenea se prefera cele din provincie, care stau cu chirie in Bucuresti (au nevoie de salariu bun sa-si plateasca si chiria, nu?), nu au familia aproape care sa le vada stilul de viata (de fapt de munca, ca nu prea mai au viata), care sunt obisnuite cu deplasarile prin tara.

Pe de alta parte si firma e vinovata pentru ca vor profit maxim cu costuri cat mai mici (ca la romani), adica angajeaza si foarte putini oameni. Iar medicina muncii, nu cred ca vreun angajat de-al lor stie ce-i aia.

[Satori]

Ati cam dat-o in balarii.

Sebian, sa stii ca la urma urmei, singurul care poate avea grija de tine esti tu. Ei sunt vinovati ca te-au pus intr-o situatie periculoasa, dar daca te afunzi si te afunzi in ea... e vina ta, tata, nu a lor.

[iuliana]

fftopic:

 

primit acum pe mail:

 

Basic philosophy in BIG 4:

 

 

Ernst & Young = Dead & Young

 

PriceWaterhouseCoopers = Prices are everything, no water, no house, cope with us, cause we don't care!!!

 

KPMG = Kill People More Gently

 

Deloitte & Touche = Delighted to kill our employees. Touchë!!!

[sebian]

Sebian, sa stii ca la urma urmei, singurul care poate avea grija de tine esti tu. Ei sunt vinovati ca te-au pus intr-o situatie periculoasa, dar daca te afunzi si te afunzi in ea... e vina ta, tata, nu a lor.

Sunt curios daca aveai aceeasi atitudine in situatia in care Raluca iti era cunostinta apropiata

[hawkeye]

Hai ca asta e chiar culmea. Toti care sunt "stupefiati", "in stare de soc", "apropiati", "prieteni" de ce au stat cu mainile in san si nu au facut nimic?

Cunosc un caz oarecum similar in care prietenii (fara ghilimele pentru ca in acest caz chiar erau prieteni) au intervenit cand personajul a luat-o pe aratura si l-au adus pe calea normala. L-au scos din ritmul de munca-non stop, ba la un suc/o bere ba la o iesire in oras, etc.

 

Dar bineinteles ca e mai usor sa adopti miserupismul national si dupa aia sa te bagi in seama. Cand ai o cunostinta apropiata/prieten ori il scoti din (cuvantul acela) ori te departezi daca crezi ca esti depasit de situatie.