florinbad

Pe CI-urile noi (eu am CI de 1 an de zile) nu se mai specifica ce dimensiuni de anvelope ai voie sa pui pe masina. Pe cand cautam anvelope de iarna (eu stiam ce dimensiuni sa caut), pe la diverse service-uri GM imi cereau doar talonul: "Las' ca stiu eu ce anvelope va trebuie pe masina. Dati-mi talonul! "

Multumesc! Sunt magulit

"Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - ("Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti fie indeajuns." Iulia Hasdeu) din cartea Sic Cogito, de Bogdan Petriceicu Hasdeu Daca doriti sa cititi cartea "Sic Cogito" - "Asa cuget eu", macar din curiozitate, va avertizez ca trebuie sa aveti o minte deschisa, altfel nu veti intelege nicio iota din trairile zbuciumate ale autorului in ceea ce priveste spiritismul si nici din informatiile neobisnuite pe care le veti gasi acolo. Daca nu, lasati lucrurile asa cum sunt (adica nu o cititi si veti fi mult mai linistiti in ceea ce priveste viata de apoi ) In continuare, ma voi referi foarte putin la partea de ocultism si spiritism si mai mult la partea turistica, putin mistica, a castelului, care atrage ca un magnet vizitatori din toata tara. Doream de mult timp sa ajung la castelul Iuliei Hasdeu de la Campina. Culmea este ca pana acolo nu fac mai mult de o jumatate de ora dar, deh, lenea e cucoana mare. De 1 Mai mi-am luat familionul si am zbughit-o intr-acolo. Cu putine peripetii (o deviere prin centrul orasului), am ajuns in fata castelului. Surpriza insa: era ziua internationala a celor care muncesc. Adica, cu alte cuvinte, tot boborul nu are chef sa munceasca, inclusiv personalul de la acest castel-muzeu. Pisici! Mergem acasa? Nu, dam o fuga pana la Sinaia, hotaraste staff-ul familiei (sotia si pustiul meu), stam cateva ore acolo apoi ne intoarcem la Targoviste pe serpentinele de pe Muntele Paduchiosu. Peste doua saptamani ma aflam din nou in fata castelului: era deschis pentru vizitare. Am achitat biletele la intrare (8 lei de adult, 5 lei de copil, 10 lei daca doriti sa fotografiati in interior) si ni s-a dat un fel de telecomanda cu instructiunile de folosire de rigoare. La ce serveste aceasta telecomanda: castelul are foarte multe camere si in orice camera veti gasi mobilier de epoca, tablouri, obiecte de uz personal, carti etc. Fiecare din aceste obiecte are o eticheta atasata, cu un numar pe ea. De exemplu, un tablou oarecare are numarul 75. Tastezi pe telecomanda numarul 75 apoi duci telecomanda la ureche. In difuzorul telecomenzii, pe fundalul unei melodii, o voce feminina sau masculina iti prezinta istoria acelui tablou. Si tot asa, la celelalte obiecte. Daca stai si asculti explicatiile tuturor obiectelor din castel, vei iesi de acolo peste doua-trei ore. Nimeni nu face acest lucru, asa incat vei dori informatii numai despre obiectele care te intereseaza. N-ar fi nimic neobisnuit la infatisarea castelului (ba mint: ar fi ochiul lui Dumnezeu pe frontispiciu, de zici ca este o casa de intalnire a francmasonilor, desi simbolul general al francmasonilor este echerul si compasul), insa in interior veti descoperi o statuie in marime naturala a lui Iisus Hristos, cu bratele deschise. Cine nu s-a documentat inainte de a veni aici va fi surprins de prezenta statuii, aparent ciudata, va fi de-a dreptul speriat vazand statuia deasupra capului (statuia se afla la o inaltime de 3 metri). Ceea ce este fascinant la acest castel (de fapt, o vila mai rasarita) este ca tot ceea ce veti vedea in exteriorul lui, forma camerelor din interior, precum si amplasarea statuii sub o deschizatura aflata in acoperisul castelului, totul, de la dimensiuni, stil arhitectural, turnuri exterioare etc. a fost dictat de... Iulia Hasdeu, dupa ce aceasta a murit. De aceea v-am rugat sa aveti o minte deschisa (open mind). Iulia Hasdeu s-a stins din viata la numai 18 ani. Profund indurerat de disparitia ei si neimpacat cu sine insusi, Bogdan Petriceicu Hasdeu a amenajat mormantul acesteia din cimitirul Belu sub forma unui mic templu. Chiar asa il si numea "Micul Templu". Neacceptand niciodata disparitia definitiva a fiicei sale, Hasdeu a incercat permanent sa intre in comunicare cu spiritul si sufletul Iuliei, motiv pentru care a inceput sa studieze spiritismul si sa apeleze la un persoane specializate in spiritism dar si la un grup de prieteni intelectuali, care puteau sa-l ajute in acest sens. Apoi a inceput constructia castelului de la Campina, sau a "Marelui Templu" in anul 1893, finalizandu-l trei ani mai tarziu, planurile de constructie fiindu-i dictate in cadrul sedintelor de spiritism efectuate in cavoul familiei de la Belu. O insemnare a lui B.P. Hasdeu gasita pe un manuscris spiritist, scrisa cu cerneala neagra, s-a pastrat nealterata peste timp: "Acest castel s-a zidit in anii 1894-1896, planul fiind dat de spiritul Iuliei B.P. Hasdeu prin medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T.Dobrescu, constructiunea de N.Angelescu." Chiar din planurile de detaliu reiese faptul ca unei idei pe care savantul o avea initial de a se construi într-un anume fel, i se substituia o alta, si-apoi a treia pana la cea definitiva. In evocarile sale spiritiste, pe filele desenate minutios, Hasdeu intreba deseori spiritul copilei daca ceea ce a desenat este bine si daca acel desen era mai bun decat celalalt. Constructia finala avea forma unei cruci incomplete si era formata din trei turnuri, cel din mijloc fiind domul, care avea un rol simbolic, de biserica. Pe fatada dinspre nord erau doua contraforturi, iar în partea exterioara a domului, din spatele castelului, se gasea încă o cameră pe unde se putea coborî în demisolul central. In 1896 s-a terminat zidirea castelului iar in 1897 familia Hasdeu se muta la Campina. Vizita lui I.L. Caragiale la castelul - templu în 1896, descrisa in ziarul Epoca, ofera informatii despre atmosfera locului. Dramatrugul venise pentru a-i lua savantului un interviu despre starea literaturii romane. Avand sansa de a fi îndrumat de însusi B.P.Hasdeu, care-i dadu pe parcursul vizitei explicatii interesante privind simbolismul cladirii, Caragiale reda cele vazute: "Usa de piatra de la intrare, loc de trecere intre doua stari, intre doua lumi, intre cunoscut si necunoscut, (...) intre domeniul profan si cel sacru se rotea cu usurinta, permitand accesul, invitand pe om sa descopere misterul." În traditia crestina, usa are o mare importanta caci prin ea se produce "accesul la revelatie". Prin usa principala a castelului-templu, omul patrundea intr-o sala inalta si ingusta, ca un pronaos, de unde, printr-un culoar format din doua oglinzi paralele, ajungea in rotonda. Aici, o constructie din zidarie si fier, sub forma unei cruci imense, numite in arhiva spiritista "Marele Crucifix", se inalta in mijlocul domului. Privita din fata sau din spate, avea forma unei cupe. In partea superioara a acestei cruci fusese asezata statuia lui Iisus Hristos, comandata la Paris sculptorului Raphael Casciani. Vestmintele lui Iisus erau pictate in alb si rosu deoarece artistii Evului Mediu foloseau aceste culori atunci cand creau imaginea Mantuitorului dupa Inviere. In februarie 1896, statuia ajungea la Castelul Iulia Hasdeu. Din nou, Caragiale: "Mantuitorul se ridica deasupra unor nouri, catre cer cu bratele deschise, cu privirea aplecata spre pamantul pe care-l binecuvanteaza cu amandoua mainile. Din ochi ii picura lacrimi, in maini si in picioare se vad urmele cuielor si pe frunte ale ghimpilor. Din varful domului azuriu, Ochiul lui Dumnezeu, inconjurat de stelele infinitului, il priveste, asteptandu-l cu dragoste." Daca aveti rabdare sa aflati mai multe despre simbolistica Ochiului lui Dumnezeu, puteti citi aici. Sa ne intoarcem la castel: cifrele magice 3 si 7 se regasesc peste tot in geometria ansamblului. Castelul este format din 3 turnuri si are 3 pivnite. Pentru a intra in castel veti urca 7 trepte. Tronurile imparatesti de la intrare au incrustate in ele 7 volume de carti suprapuse, iar pe fiecare sunt inscrise numele purtate de Iulia in celelalte 7 incarnari importante; se mai gasesc simbolurile pitagoreice (pentagrama si cele sapte cercuri). Intrarea principala in castel se face printr-o usa enorma din piatra care este plasata pe un ax cu diamant in jurul careia usa se roteste cu usurinta, apoi se inchide singura, datorita inclinarii acestui ax, in functie de rotatia pamantului. Noi am intrat pe o usa paralela, aflata in partea dreapta a castelului. In spatele stalpului unde se afla statuia lui Iisus se afla trei camere mici, una reprezentand sala de muzica cu pian iar celelalte doua biblioteca castelului. In stanga si in dreapta camerei mari se afla camere mai mici, intre care birourile lui Hasdeu si al Iuliei si dormitoarele familiei. In ultima parte a castelului se afla camera de spiritism, unde veti gasi mobilier facut din lemn fara cuie, pe baza cifrei 3 (scaune cu 3 picioare, de forma triunghiulara, in 3 muchii), precum si masa de spiritism (ouija - folosita la comunicarea cu spiritele) si mai multe documente legate de aceasta activitate, inclusiv fotografii de epoca. Aceasta camera comunica cu una din camerele castelului printr-o fereastra speciala (o gaura in perete) in care aparea fantoma chemata pentru discutii, ea putand fi vazuta de grupuri de persoane martori, plasate in cele doua incaperi. Camerele sunt separate prin usi metalice tip grilaj pentru a putea permite libera circulatie a spiritelor. Cum stati cu fata la castel, veti vedea pe frontispiciu mai multe inscriptii: 2 IULIE - aceasta data dezvaluie faptul ca monumentul a fost creat pentru cele doua Iulii (sotia sa si Iulia), Hasdeu dorind la un moment dat sa-l numească "Castelul celor 2 Iulii", aniversandu-le in fiecare an, la 2 iulie. PRO FIDE ET PATRIA ("Pentru credinta si tara" - este blazonul familiei Hasdeu) E PUR SI MUOVE ("Si totusi se misca" - fraza rostita de Galileo Galilei in timpul procesului sau) Ochiul atoatevazator al lui Dumnezeu Dupa cum arata castelul la exterior si la interior, n-as spune ca a detinut functia de locuinta, in adevaratul sens al cuvantului, mai degraba un loc de refugiu temporar, de meditatie, de reculegere. De altfel, castelul se afla in mijlocului unui parc micut, inconjurat de copaci inalti. Acum sa va fac un mic rezumat despre geniul numit Iulia Hasdeu: la doi ani si jumatate, stia sa citeasca, la patru ani scria, la cinci ani compunea primele poezii, la opt ani isi dadea examenele pentru cursul primar. Cunostea franceza, germana si engleza. La 11 ani termina gimnaziul Sf. Sava, apoi intra la Conservator. La 12 ani, in urma unui conflict intre parintii sai, pleaca cu mama sa la Paris. In 1886, se inscrie la Facultatea de Litere din Paris, fara sa fie intimidata de faima Sorbonei. La doar 17 ani, romanca geniala straluceste la Sorbona, scriind poezii, proza si cateva schite dramatice, toate in limba franceza, pe care o adora, pur si simplu. Insa doi ani mai tarziu, in 1888, Iulia se imbolnaveste de ftizie (tuberculoza pulmonara). Calatoreste in Franta, in Italia si Elvetia, in speranta insanatosirii plamanilor ei, insa degeaba. In vara lui 1888 Iulia este adusa la Bucuresti, apoi la Manastirea Agapia, insa degeaba. Pe 29 septembrie, Iulia Hasdeu se stinge din viata, la varsta de 18 ani. Aici, la castel, la Marele Templu, intre 23 decembrie 1890 si 18 aprilie 1903 s-au pastrat transcrierea a 101 rezumate ale sedintelor de spiritism, rezumate scrise in marea lor majoritate in limba franceza (limba preferata a Iuliei) insa unele comunicari spiritiste sunt scrise si in romana, rusa, engleza sau araba. Ce spirite au fost invocate: Iulia Hasdeu, mama Iuliei, tatal lui Hasdeu, Nicolae - fratele lui Hasdeu, Alexandru Hasdeu - bunicul scriitorului. In aceste comunicari, Iulia da indicatii arhitecturale pentru construirea casei, ii da tatalui ei sfaturi despre viata sau vorbeste despre cele 7 reincarnari pe care le-a avut: Agnodika (tanara ateniana ce a vrut sa imbratiseze tainele medicinei) Hypatia (profesoara de neo-platonism din Alexandria) Beatrice Portinari (iubita lui Dante) Juana Veranez (de origine spaniola) Elisabeta Tudor (regina Angliei) Charlotte Corday („girondina” care l-a asasinat pe Marat in timpul Revolutiei Franceze) Iulia Hasdeu Daca nu ati vazut filmul Agora din 2009 (cu Rachel Weisz si Max Minghella), care se refera la viata Hypatiei, va recomand sa-l vedeti, este un film deosebit, desi are un final foarte trist deoarece veti afla - oricum nu veti fi mirati de acest lucru - ca habotnicia crestinismului distruge tot ce-i mai bun in oameni). In spatele castelului, gasiti una din pivnite deschise publicului, unde veti vedea copiile manuscriselor Iuliei si ale lui B.P.Hasdeu sau articole din presa vremii. Va recomand sa dati o fuga pana la Campina, va garantez ca nu veti pierde timpul, veti avea oricum cate ceva de facut, chiar daca ati venit doar pentru a va plimba liberi ca pasarile cerului prin parculetul aflat in spatele castelului. Sa va spun si cateva legende macabre, in ordine cronologica, pentru a va face ziua mai linistita In 1936, trei tineri plecati in drumetie au venit in vizita la castel. Unul dintre ei, Mircea Rothandler, un baiat foarte glumet de fel, student la medicina, a vrut sa se distreze punand un basc pe statuia lui Iisus si sa se fotografieze cu el, luandu-l amical de gat. Tanarul era fiul unui mare industrias, patron la intreprinderea petroliera "Astra Romana". Dupa cateva zile, mergand sa-si viziteze tatal la fabrica, Mircea a tras de manerul unei usi metalice. Inauntru se gasea o solutie de acid sulfuric, pentru spalatul pieselor, care s-a revarsat peste el. Doar fata si mana dreapta i-au ramas neatinse. A murit in chinuri groaznice. In timpul celui de-al doilea razboi mondial soldatii germani care au vrut sa demonteze statuia lui Iisus Cristos pentru a o lua cu ei ca prada de razboi au fost loviti si doboriti la pamant de o forta misterioasa. In 1957, castelul a fost transformat in cazarma militara. Pus de superiori, un soldat a incercat sa scoata statuia lui Iisus Hristos din cladire. Desi acesta este cel mai usor exponat din muzeu, n-a putut fi clintit. Nefericitul soldat a fost cuprins de convulsii si a murit pe loc fara sa-l mai poata ajuta nimeni. Prin anii ’85, un grup de elevi care vizitau castelul golit de orice mobila, in vederea renovarii, au fugit speriati deoarece intr-una din camerele goale s-a auzit de catre toti, o melodie cantata la pian, cu toate ca pianul se afla depozitat intr-o cladire anexa aflata in afara castelului. In repetate randuri in castel se aude vechiul pian cantand singur iar in noaptea Anului Nou usa mare de piatra a castelului se deschide singura. Acum, la final, sa va mai spun ca pe spatarul fiecarui tron de piatra se regaseau odinioara douasprezece legi, cate sase pe tron. Legile au fost scrise in franceza, de mana lui Vasile Cosmovici, intr-o sedinta spiritista, tinuta la 18 decembrie 1890. Uitati-le: I. Legea religioasa 1. Crede în Dumnezeu. 2. Crede in nemurirea sufletului. 3. Crede in darul comunicarii cu cei dusi. II. Legea morala 4. Iubeste si ajuta neamul. 5. Iubeste si ajuta pe cine te ajuta si te iubeste. 6. Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau. III. Legea sociala 7. Nu te necinsti pe tine insuti, ca sa te cinsteasca altii. 8. Nu necinsti pe altii ca sa te cinstesti pe tine insuti. 9. Nu necinsti munca, caci munca este viata. IV. Legea filosofica 10.Cand faptul tii, atunci adevarul stii. 11.Cand nu vrei sa crezi, atunci nu poti sa vezi. 12.Cand cauti dovada atunci gasesti tagada. Va regasiti cumva in aceste legi? Surse folosite: Fotografii si legende ale locului, daca sunteti curiosi sau sunteti pasionati de esoterism, o radiografie amanuntita (o parte din ea si in limba engleza) impregnata cu foarte multe elemente esoterice, gasiti aici: http://alexisphoenix.org/romaniajulia.php Site-ul Muzeului Hasdeu http://www.muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=41 (aici puteti citi despre istoria familiei Hasdeu, opera lui BP Hasdeu, articole scrise de BP Hasdeu, opera Iuliei Hasdeu, corespondenta dintre tata si fiica, istoricul si simbolismul castelului, un mic shop - pliante, carti, dvd-uri) Primaria Campina - simboluri incifrate in arhitectura castelului Iulia Hasdeu si a mausoleului familiei http://www.primariacampina.ro/assets/pdf/castel_Hasdeu.pdf Qmagazine - Umbra Iuliei Hasdeu la Campina: http://www.qmagazine.ro/intern/intern-religie/2-iulie-umbra-iuliei-hasdeu-la-campina/ Pliant cumparat la fata locului Localizare: langa Scoala de Politie (intrebati localnicii, daca nu sunteti siguri) Coordonate GPS: 45°8'9.14"N 25°43'38.89"E Adresa: B-dul Carol I nr. 199 Telefon: 0244/335.599; 0244/335.598 Program: 9:00 - 17:00; Luni: inchis Mail: office@muzeulhasdeu.ro Daca veti chef sa vedeti mai multe poze: http://www.florinbad.com/2011/09/campina-castelul-iulia-hasdeu-mai-sunt.html

Moncher, aici ai facut "touche", deoarece n-am ajuns decat in Copou (la Universitate, Teiul lui Eminescu si Gradina Botanica) si in Piata Unirii. Despre celelalte chestiuni, bojdeuca, Bolta Rece, Pogor, Galata si alte minunatii, chiar ca nu am avut habar. Mea culpa... Dar promit sa ma revansez, deoarece se intrevede la orizont o noua escapada la Ripiceni, prin toamna, dupa ce ma intorc de la turcaleti. Multumesc pentru adaugirile pretioase.

"Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si cand am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste mâini." (Constantin Brâncusi) Se pare ca Brâncusi nu a dorit ca cele trei sculpturi monumentale aflate la Targu-Jiu sa poarte denumirile pe care le stie toata lumea. Când am facut turul de forta de 3 zile (1-3 mai 2008) am ajuns si la Târgu-Jiu în dupa-amiaza aceleiasi zile, dupa ce trecusem pe la Pestera Polovragi si pe la Mânastirea Horezu. La Pestera Polovragi, ca de obicei în toate pesterile din Romania, ghidul ne-a turnat vrute si nevrute despre...Zalmoxe (Zalmoxis). Oriunde te-ai duce prin tara, pâna si prin Maramures sau Delta Dunarii, afli de la ghidul oricarei pesteri ca Zalmoxe a disparut 3 ani în pestera respectiva. Realitatea o stie toata lumea: Pestera Ialomicioara (oare ?) este cea în care a disparut marele preot si zeu. Peste câtiva kilometri urma Pestera Muierii însa nu am vizitat-o deoarece am presupus deja ca Zalmoxe disparuse si aici 3 ani de zile... La Horezu, în localitate, gasiti în fata caselor diversilor mesteri populari foarte multe obiecte din ceramica renumita în toata lumea (un al doilea centru renumit de ceramica gasiti la Corund, în Ardeal). Am cumparat oale, farfurii, pasarici care cânta trilulilu daca le umpleai cu apa, apoi am vizitat Mânastirea Horezu, frumoasa (predomina culoarea galbena) impresionanta, patrimoniu UNESCO. Apoi ne-am îndreptat spre Târgu Jiu, pentru a vizita sculpturile lui Brâncusi. Repede, cate ceva despre Brâncusi, pentru a va introduce in tema: - Constantin Brâncusi s-a nascut pe 19 februarie 1876, în Hobita, judetul Gorj, România, fiind unul dintre cei mai mari artisti pe care România i-a daruit omenirii, în sculptura contemporana. - Urmeaza Scoala de Arte si Meserii din Craiova, apoi vine în Bucuresti si absolva Scoala de Belle-Arte în 1902, dupa care pleaca în 1905 la Paris, pe jos, la binecunoscuta Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde si lucreaza în atelierul lui Antonin Mercie. Despre drumul pe jos pâna la Paris, avea sa-si aminteasca la varsta de 62 de ani: "ceea ce m-a sustinut în tot drumul pe care l-am strabatut, a fost sentimentul acesta al propriei raspunderi în fata oricarei fapte si al bucuriei depline în fata oricarui lucru." Tot în aceasta calatorie primeste de la un elvetian o carte despre marele iluminat tibetan Milarepa, ce devine cartea sa de capatâi, în care-si afla confirmarea propriei sale cai: aspiratia catre sublimarea si iluminarea materiei, nazuinta catre puritate si absolut. - La Paris refuza sa lucreze pentru Auguste Rodin, în atelier rostind celebrele vorbe: "Rien ne pousse a l’ombre des grands arbres" (Nimic nu creste la umbra marilor copaci). - Ca urmare a unei comenzi, realizeaza în 1908 Sarutul, monument funerar în cimitirul Montparnasse. Acesta este primul pas important spre claritate si simplitate, spre o reducere a formei la esenta. - In 1914, Brâncusi deschide prima sa expozitie în SUA la Photo Secession Gallery din New York. - Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centrul Georges Pompidou) are foarte multe lucrari importante ale lui Brâncusi, lasate mostenire de acesta. - Artistul moare pe 16 martie 1957, la Paris, Franta, fiind îngropat în cimitirul Montparnasse. Bolnav fiind, a refuzat internarea în spital, rostind înca o fraza ramasa celebra: "Ei bine, eu îl voi aştepta, oricum, pe bunul Dumnezeu la mine, în atelierul meu". - In anul 1964, în Romania, Brâncusi este, în sfarsit, numit si recunoscut un fel de geniu national, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului, fiind dat spre amenajare dupa aproape 25 de ani de paragina. Pentru cine are chef si timp sa afle mai multe despre Brancusi, gasiti o biografie bine documentata aici http://www.anticariat-esoteric.ro/html/constantin_brancusi.html sau pe Wikipedia: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i Si acum sa revenim la oile noastre: în urma cu cativa ani, circula pe net un mail care atragea atentia asupra schimbarii numelor originale ale sculpturilor brâncusiene, nume cu care Brâncusi n-ar fi fost de acord. Pe scurt, ce se spunea în acel mail: - un profesor, Matei Stoicoiu, pe când se plimba prin parcul de la Târgul Jiu l-a întâlnit pe Brâncusi. L-a întrebat de ce a venit aici, iar acesta i-a spus ca vrea sa cerceteze locul unde urma sa amplaseze niste monumente, comandate în memoria eroilor cazuti in primul razboi mondial. - Profesorul i-a facut cunostinta si cu baiatul sau, doctorul Traian Stoicoiu, care a ramas profund impresionat de acesta. - Despre aceasta intamplare Traian Stoicoiu i-a povestit inginerului Liviu Popp (care s-a stins din viata in anul 2008), cel care se afla la originea lansarii scrisorii pe Internet, spunându-i ca adevaratele nume ale sculpturilor au fost schimbate de comunisti. - Coloana fara sfârsit ar fi trebuit sa se numeasca "Coloana sacrificiului infinit", sacrificiu dat de eroii nostri. - Al doilea monument, asa cum l-a conceput Brâncusi, este o masa înconjurata de 12 scaune. Deci nu Masa tacerii, ci "Masa apostolilor neamului", în mijloc aflandu-se însusi Iisus Hristos. - Al treilea monument arata ca o poarta, dar nici pe departe nu este asa ceva. Nu se numeste Poarta sarutului, caci nu are nicio legatura cu memoria eroilor, ci "Monumentul întregirii neamului", deoarece fiecare stâlp este alcatuit din 4 stâlpi uniti sus cu o grinda. Sarutul mai înseamna si unitate, reprezentând 8 regiuni care trebuiau sa se alipeasca patriei mame, România. Toate aceste opinii au fost demontate bucata cu bucata de profesorul de matematica Nicolae Tomoniu: http://www.tomoniu.ro/opinii/cultura/brancusi.htm Cele trei lucrari au fost construite la initiativa Aretiei Tatarescu (prin Societatea "Liga Nationala a Femeilor Gorjene") în 1937, care i-a acordat lui Brâncusi deplina libertate de actiune si l-a ajutat sa obtina sprijinul financiar necesar. Initial, ansamblul de la Târgu-Jiu fiind destinat cinstirii memoriei eroilor gorjeni. Insa Brâncusi a preluat tema si a dus-o de la lumesc la transcendent: "Aceasta coloana nu este un obelisc pe care sa fie înscrise faptele razboinice ale cuiva. Aici e o gândire profunda..."; "Aceasta sculptura va apartine tuturor timpurilor, din pricina ca am despuiat forma esentiala de toate trasaturile care ar putea sa va povesteasca de vreo anumita epoca sau de vreo perioada de ani." Pun aici si putina simbolistica, cu ajutorul lui Ion Ghinoiu: "Din punct de vedere etnologic, monumentele de la Targu-Jiu sunt reprezentari cosmice ale vietii umane, incepand cu nasterea, simbolizata de Masa Tacerii si incheind cu trecerea in nefiinta, simbolizata de Coloana fara sfârsit (o stilizare a stalpilor funerali din sud-estul Romaniei). Distanta dintre ele, care reprezinta timpul vietii umane este întrerupta de Poarta Sarutului, simbolul casatoriei si începerii unui nou ciclu al vietii." Personal, mi se pare aiurea ca denumirile monumentelor dedicate eroilor din primul razboi mondial sa nu contina niciunul din cuvintele: eroi, romanesc, neam, sacrificiu. Totodata, consider ca daca s-ar fi schimbat denumirea celor trei sculpturi, maestrul ar fi notat undeva (scrisoare, schita, fila de carte, memorii etc) despre supararea lui în ceea ce priveste numele lor. Orasul Târgu-Jiu m-a impresionat prin frumusetea si curatenia lui (ca si orasul Deva, vizitat a doua zi). Am gasit repede o parcare si am luat-o pe jos, spre parcul unde se aflau amplasate sculpturile, mai intai în parcul Coloanei fara sfârsit, apoi în Gradina Publica, urmatoarele doua: Poarta Sarutului si Masa Tacerii. Cele trei componente sculpturale monumentale sunt dispuse pe aceeasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime totala de 1.275 m. Esoteristii spun ca, la alegerea locatiilor, Brancusi s-ar fi folosit de putari (cei care cauta izvoare de apa dulce cu ajutorul unei ramuri de alun, sub forma literei Y). Mai spun ca este un adevarat centru de energie spirituala a României sau un aparat urias folosit pentru comunicarea cu fiintele galactice. Esoterismul lui Brancusi este foarte complex si niciun critic de-al lui nu l-a putut cuprinde vreodata. De exemplu (ca sa dau doar un exemplu), Coloana fara sfarsit seamana cu stalpii funerari dacici, reprezentand nemurirea, dacii asezand în varful stâlpului un porumbel (sufletul omenesc - Pasarea Maiastra a lui Brancusi) care se pregateste sa-si ia zborul. In jurul Coloanei gazonul era perfect tuns si foarte multe persoane o înconjurau incet-incet, o admirau, se fotografiau, gesticulau sau se apropiau de ea, uitându-se spre vârful ei, pentru a descoperi infinitul. Coloana a fost turnată în fonta în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petrosani, fiind alcatuita din 17 module romboidale. Fundatia din beton, care ajunge la adâncimea de 5 metri, are forma de trunchi de piramida, cu baza mare de 4,5 metri, orientata în jos. Este înalta de 29,33 metri iar greutatea totala a Coloanei este de 29.173 kg. În anii '50, sub influenta rusilor, guvernul comunist român a planuit sa demoleze coloana, considerând ca sculptura lui Brâncusi ar fi un exemplu de sculptura burgheza. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodata pus în aplicare. Între anii 1998 si 2000, întreg ansamblul sculptural a fost restaurat prin intermediul unei colaborări între Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor (600.000 dolari), Banca Mondială (6.000.000 dolari) si alte grupuri românesti si internationale. Ne-am urcat în masini si peste cateva minute poposeam în Gradina Publica. La Poarta Sarutului, aglomeratie mare, toata lumea dorea sa se fotografieze, în contrast cu Masa Tacerii, care era parasita, singura cu Jiul aflat alaturi. Odata facuta poza, oamenii nu plecau, parca rasuflau usurati ca s-au pozat cu iubita, iubitul, copii, neamul si ce-o mai fi fost pe acolo. Aproape ca ne rugam de ceilalti sa plece, pentru a ne putea fotografia si noi (deh, nu în fiecare zi ajungi la Targu-Jiu). Sub arcada ei, tinerii casatoriti vin glont de la Primarie, pentru a întari prin sarut ceea ce ofiterul starii civile a unit pe hârtie. Este un loc unic în lume, deoarece este în acelasi timp un loc al dragostei dar si un loc al artei. Poarta a fost finalizată la 20 septembrie 1938, este sculptata în piatra poroasa si este formata din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având latimea de 6,45 metri, înaltimea de 5,13 metri si grosimea de 1,69 metri. Am parcurs si distanta scurta pana la Masa Tacerii (lucrata în calcar) si care reprezinta masa de dinaintea confruntarii cu batalia la care urmau sa participe soldatii. Daca mai tineti minte filmele rusesti, înainte de a pleca de acasa, soldatii si membrii familiei se asezau pe scaune, în jurul mesei, uitându-se unul la celalalt pret de cateva secunde, pentru a avea întiparita în memorie o ultima imagine a celor dragi. Nu stiu de ce, dar am parcurs aceasta distanta cu pasi micuti, dintr-odata nu ne mai grabeam, desi aveam Masa tot timpul în fata ochilor. Pâna la ea, pasim pe Aleea Scaunelor, alt element al ansamblului de la Targu Jiu, scaune sculptate tot sub forma de clepsidre. Masa era singura, nimeni nu dorea sa se aseze pe una din cele douasprezece clepsidre care simbolizeaza curgerea timpului, pentru a face o fotografie. Stai si te întrebi la ce s-o fi gandit Brâncusi cand a faurit-o: la fii lui Iacov (12 fii, care sunt la originea celor 12 semintii ale lui Israel), la semnele zodiacului (12 la numar) sau la apostolii lui Iisus (si ei 12 la numar), Iisus fiind reprezentat de Masa însasi. Ne-am odihnit în parcul racoros si am admirat lenevia Jiului. Ne-am învârtit fara rost în jurul Mesei, neîndraznind sa ne asezam pe una din clepsidre. Dupa o jumatate de ora, am luat-o spre salbatica Vale a Jiului, unde demonul frumusetii pândeste la fiecare pas. Deoarece se însera, trebuia musai sa gasim o cazare pe undeva. Nu ne rezervasem nimic din timp si mizam pe faptul ca vom gasi ceva la fata locului. In cazarii, am trecut prin Sântamaria-Orlea, am vazut biserica doar pe afara (castelul nu l-am vizitat, desi am auzit ca este foarte frumos) si, într-un sfârsit, am gasit cazare la o pensiune aflata la iesirea din Hateg, în apropierea rezervatiei de zimbri. Eram obositi din cale afara, abia asteptam sa ne delectam cu tuica de Razvad si cu berile aflate în gentile frigorifice. A doua zi urma sa vizitam: - Biserica misterioasa din Densus http://www.gmclub.ro/forum/index.php?/topic/32010-densus-loc-misterios/ - Sarmizegetusa Ulpia Traiana - Castelul Huniazilor din Hunedoara - Cetatea Devei - Alba-Iulia. In final, am tinut neaparat sa adaug ceva ce a dat de gândit multora. Dupa ce a plecat din România, în 1938, referindu-se la sculpturile de la Targu Jiu, Brâncusi a rostit misterios: "Nici nu stiti ce va las aici..." Daca doriti sa vedeti si alte poze: http://www.florinbad.com/2011/07/brancusi-coloana-sacrificiului-infinit.html Surse folosite: http://en.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C5%9Fi http://www.gorj4all.ro/ http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/un-adevar-despre-brancusi-coloana-infinitului-629.html

In primul rand, consumul lui Sparky2010 a fost facut pe timp de iarna. Este normal ca iarna consumul sa fie mai ridicat. Bashca motorul nou. In al doilea rand, masina este destul de grea pentru motorul de 1.0 deci, exact ca la Matiz, trebuie s-o forjezi nitel deoarece, vorba lui nea Tolin, masina fiind grea motorul de 1.0 traieste din turatie. Eu schimb cam asa: I 0-20 II 20-45 III 40-55 IV 55-85 Consumul ? Pe timp de iarna: 6.2 - 7.2 Ultimul consum: 5.8 Masina are aprox 5.000 km (4.950, azi de dimineata). Motorul il pornesc de cel putin 7-8 ori pe zi, fac naveta 7.5 km dus si 7.5 km intors, condus agresiv cu depasiri frecvente (pentru a ajunge la timp la job), o frec prin Targoviste destul de mult. Deci nu pot spune ca o folosesc la "drum intins" caci nu am unde. Si mai fac ceva. Pe acest forum citisem despre sfatul unui batran tehnician auto: "atat iarna cat si vara, atat la pornire cat si inainte de a o opri, lasa motorul sa mearga in gol 20-30-40 de secunde (sau sa numeri in gand)". De ce ? Nu stiu. Poate asa, de kiki-miki .

Poate merge cu oua clocite .

Le-am primit pe mail, intr-adevar, dar poate altii nu le-au primit. Totusi, e bine sa fii informat, nu strica niciodata. Iata ce am gasit dupa o scurta

1. Atentie la hartiile lipite pe LUNETA masinii (deci nu cele aflate pe parbriz)! Mergeti in parcare, deschideti masina si intrati inauntru. Porniti motorul si bagati in marsarier In timp ce priviti prin luneta pentru a da cu spatele, remarcati o hartie lipita in mijlocul lunetei. Va opriti, iesiti din masina pentru a da la o parte hartia care va blocheaza vederea. Cand ajungeti in spatele masinii, apare hotul nu se stie de unde. Intra in masina si pleaca in mare viteza practic fara sa puteti reactiona. Ghiciti doamnelor? Pariu ca geanta dvs se afla in masina, impreuna cu adresa, banii si cheile. Deci, daca vedeti asa ceva pe LUNETA, plecati imediat ! Veti ridica hartia mai tarziu! 2. (relatarea unei persoane din Bucuresti) "Astazi, 10.02.2011, am avut ceva de rezolvat in zona P-ta Cosbuc-Bdul Libertatii ( Bucuresti). Am parcat masina in fata sediului RCS-RDS , am rezolvat ce aveam de rezolvat in 15 min. si m-am intors la masina. Nu am reusit sa deschid masina nici din cheie (telecomanda) nici din telecomanda de la alarma. Langa mine un domn se chinuia sa-si inchida masina cu telecomanda si nu reusea. Deci eu nu reuseam sa o deschid pe a mea el nu putea sa o inchida pe a lui. PREA MARE COINCIDENTA ! Mi-am adus aminte ca citisem pe net un articol care explica ca masinile care se inchid cu telecomanda nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de aceasta si masina nu se inchide (desi tu ai apasat pe buton si esti sigur ca s-a inchis). M-am uitat in jur si... o masina micuta cu 2 usi, marca Datsun, culoare gri deschis, fara numere de inmatriculare era oprita in apropiere in spatele masinilor parcate. M-am dus catre acea masina, in ea erau 4 indivizi ( cum aratau este usor sa ghiciti ), unul din ei avea un dispozitiv care semana cu o telecomanda de TV dar avea si antena. Cand m-au vazut, au plecat. Imediat dupa ce au plecat ne-am putut descuia, respectiv incuia, masinile din telecomanda. Asadar este o noua metoda de a fura din masina. Verificati-va masina dupa ce ati inchis-o. Cum functioneaza: individul tine permanent apasat pe butonul dispozitivului, care emite un semnal ce nu lasa comanda ta de inchidere sa "ajunga" la masina. Apesi pe buton sa inchizi masina, iar daca nu esti atent sa vezi daca intr-adevar s-a inchis, aceasta ramane deschisa. Pe urma doar asteapta la pleci de langa masina si te usureaza de ce ai lasat prin ea. Nu credeam asta stiind ca alarmele schimba codurile la fiecare activare, si am un sistem de alarma bun, foarte laudat." 3. ARUNCAREA CU OUA in parbrizul masinilor care circula noaptea este ultima gaselnita folosita de talhari. Daca conduceti noaptea si vi se arunca oua crude pe parbriz, in niciun caz sa nu actionati stergatoarele si sa nu stropiti parbrizul cu lichid de parbriz. Ouale amestecate cu apa vor crea un strat opac pe parbriz si nu veti mai vedea nimic, chiar si folosind stergatoarele. Atunci veti fi obligat sa va opriti si, cu mare probabilitate, veti fi victima unei talharii... Lasati ouale sa se scurga pe parbriz fara sa incercati sa-l curatati cu stergatoarele si lichid de parbriz. Continuati sa mergeti cu masina cat mai departe posibil de locul incidentului. Opriti-va numai atunci cand ati ajuns intr-un loc sigur.

Au plecat: IOAN PETRU CULIANU - Eros si Magie in Renastere 1484, Ed. Nemira, Bucuresti, 1994, 465p, 25 lei PAUL FERRINI - Miracolul Iubirii, Ed. ForYou, Bucuresti, 2002, 128p, 5 lei florinbadu@yahoo.com

Gata, le-am facut poze chestiilor incriminate ! Toate se afla montate in cei trei stalpi ai masinii. Presupun ca la o ciocnire laterala toata partea aflata la imbinarea planseului cu geamurile explodeaza pe o lungime de 1.30 metri, rupandu-se ca un "fermoar" si desfasurand "cortina". Imi cer scuze pentru gafa cu 10 airbag-uri .

Barbate, baga o capatzana in interiorul masinii si numara-le. Apoi baga aici rezultatul. Te astept cu numaratoarea . LE: am gasit o fotografie cu airbag-urile. Inseamna ca fiecare pereche de cate 3 airbag-uri (trei pe o parte si trei de cealalta parte), prin explozia gazului se transforma intr-un carnat lung de 1 metru ?

Salut ! In primul rand, felicitari pentru achizitie ! In al doilea rand, n-ai sa gasesti in Romania barele pentru acoperis. Vezi in .pdf-ul alaturat ce accesorii gasesti pentru acoperis (vezi ultima pagina). Masina ta este de 1.0 sau de 1.2 ? Ai mentionat caracteristicile masinii celei mai "inalte", adica modelul LT sau caracteristicile masinii tale ? Aici, in Romania, nu se da nici triunghi, nici roata de rezerva, mie mi-a dat un fel de kit pentru depanare, un compresor alaturi de un borcan cu o substanta in el. Daca ai o pana, montezi borcanul la compresor, copresorul la roata si apoi interiorul rotii se umple cu substanta din borcan, etanseizand interiorul anvelopei. Nu inteleg cum ai doar 2 (doua) airbaguri ! Eu am 10 (zece) ! La modelul LS+ am doua airbaguri frontale, doua in scaunele din fata si sase airbaguri cortina (doua pentru pasagerii din spate, doua aflate pe la mijlocul masinii si doua pentru pasagerii din fata). Modelul meu il poti vedea aici: http://www.gmclub.ro/forum/index.php?/topic/34461-mi-am-luat-autobot/ Am vazut ca ai mufa USB normala... Esti un fericit ! Eu am mufa mini-USB si a trebuit sa-mi fac rost de un adaptor pentru mufa normala. Modelul meu are motor de 1.0 si 68cp. Noul Spark - prezentare si accesorii.pdf

Au plecat: JACOB BOHME (mistic german) - Aurora, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1993, 442p 40 lei RENE GUENON - Regele Lumii, Ed. Rosmarin, Bucuresti, 1994, 98p, 10 lei ANNIE BESANT - Spre templu, 63p, 10 lei KRISHNAMURTI - Prima si Ultima Libertate, Ed. Litera, Bucuresti, 1995, 236p, 15 lei EDOUARD SCHURE - Sanctuarele Orientului, Ed. Princeps, Iasi, 1994, 332p, 25 lei Au ramas: 1. STEFAN ZWEIG - Lumea de Ieri (memorii), Ed. Univers, Bucuresti, 1988, 415p, 25 lei 2. HOLGER KERSTEN, ELMAR R. GRUBER - Iisus (cercetari asupra Giulgiului din Torino), Ed. Rao, Bucuresti,440p, 30lei 3. ION DONOIU - Imparatii Bizantului si monedele lor, Ed. Museion, Bucuresti, 1993, 135p, 15 lei 4. MARC DEM - Anticrist, Ed. Domino, Targoviste, 1997, 207p, 10 lei 5. BONAVENTURA - Itinerarium Mentis In Deum (Itinerariul Mintii in Dumnezeu), editie bilingva romana-latina, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1994, 160p, 10 lei 6. BRIAN LANCASTER - Elemente de Iudaism, Ed. Ethos, Bucuresti, 1995, 135p, 10 lei 7. - CORANUL, Ed. Eta, Cluj-Napoca, 511p, 40 lei 8. EUGEN CIZEK - Istoria Literaturii Latine, Ed. Societatea Adevarul, Bucuresti, 1994, format A5, 2 volume, 384p+501p, 80 lei 9. VICTOR KERNBACH - Miturile esentiale, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996, 336p, 20 lei 10. PETRE TUTEA - Proiect de tratat, Eros, Ed.Pronto, Brasov, 1992, 190p, 10 lei 11. PETRE TUTEA - Lumea ca teatru. Teatrul seminar, Ed. Vestala, Bucuresti, 1993, 548p, 30 lei 12. PETRE TUTEA - Tratat de Antropologie Crestina, Ed. Timpul, Iasi, 1992, 2 volume, 365p+314p, 50 lei 13. SIMONE si ROGER WAISBARD - Mumiile din Peru, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1965, 255p, 15 lei 14. GHEORGHE VLADUTESCU - Totemismul, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1968, 110p, 5 lei 15. M.POINSOT - Dictionar de Chiromantie, Ed.Evenimentul, Bucuresti 1993, 175p, 10 lei 16. CLAUDIU si SIMONA TRANDAFIR - Relatia Mestru-Discipol (Yoga), Ed.Ram, Bucuresti, 1995, 210p - 15 lei 17. BERNARD ROIDINGER, CORNELIA PETRATU - Pietrele din Desertul Ica ("Mesaje ale unei alte civilizatii"), Ed.Saeculum-Vestala, Bucuresti 1996, 220p, 15 lei 18. JULIUS EVOLA - Metafizica Sexului, Ed. Humanitas, Bucuresti 1994, 412p, 30 lei 19. SWAMI SHIVANANDA - Autobiografie, Ed.Ram, Bucuresti 1996, 176p, 15 lei 20. MARCUS GOSSLER - Dictionarul Stiintelor de Granita, Ed. Saeculum-Vestala, Bucuresti 1995, 225p, 15 lei Documente interne MISA (sub forma de carti) (1991-1993): ----------------------------------------------------------------------------------------------- 21. RAJNEESH - Vino, urmeaza-ma ! 100p, 10 lei 22. Evanghelia Pacii dupa Ioan 70p, 10 lei 23. Kali Yuga 125p, 15 lei 24. Caietul taberei yoghine de vacanta, 61p, 10 lei ---------------------------------------------------------------------------------- 25. HELMUT HOFLING - Cosmosul dintr-o privire, Ed. Politica, Bucuresti, 1985, 288p, 15 lei 26. TIBERIU TORO - Exista alte fiinte in Cosmos ? (un sfert de secol de

La multi ani, moncherilor (ma refer la cei doi frati gemeni, Iuzar si Sebian)!

Atasez pozele, asa cum am promis. Am pus si o poza cu portbagajul Matizului, pentru comparatie. (PS - poate cineva sa mute acest topic in alta parte ? Nu stiu ce cauta aici, la Probleme tehnice... )

Salut ! Poze cu portbagajul o sa fac diseara, cand ajung acasa. Este putin mai mare decat al Matizului. Troller-ul care nu incapea la Matiz, aici incape. Iti atasez o poza cu "gaurile" si un link de unde sa descarci manualul de utilizare, pentru a te edifica mai bine. http://www.chevrolet.ro/zona-propietarului/manuale-de-utilizare.html In spatele volanului, pe bord, au lasat si decuparea pentru eventuala revenire la cele trei "ceasuri" clasice (turatie, vitezometru, benzina sau racirea mototului), in caz ca in viitor s-ar primi prea multe remarci negative asupra actuale forme de prezentare, pe care o vedeti la motociclete. LE: apropo, nea Mircea, ce cauta topicul asta aici, la "Probleme Tehnice" ?

Vezi aici: http://www.gmclub.ro/forum/index.php?/topic/34461-mi-am-luat-autobot/

Va multumesc pentru cele 0 voturi acordate, din cei 25.000 de useri ai GMClub. Acesta este un semn pentru mine ca mai am mult de lucrat la blog . Se poate inchide (eventual se poate sterge definitiv). Sa aveti o noapte/zi impecabila !

Când fusei la Ripiceni (vezi articolul despre Ripiceni - picior de Moscova), am halaiduit prin Iasi vreo trei zile. In prima zi n-am avut ce vedea deoarece eram obosit din cauza celor sapte ore de mers (cu o oprire la Bârlad). A doua zi am plecat la Ripiceni, seara vizitând Cetatuia. In a treia zi am vizitat dulcele târg al Iesilor (mai fusesem la Iasi de doua ori, pe timpul dictaturii ceausiste, însa as reveni mereu si mereu cu aceeasi placere) vizitând Casa Dosoftei (numai pe afara – era închisa), Palatul Culturii (plin de schele), Biserica Trei Ierarhi (plina de schele), Catedrala Mitropolitana (plina de schele) cu moastele Sf. Parascheva, apoi am urcat pe Copou, pâna la teiul lui Eminescu, în parc, urmat de vizitarea Gradinii Botanice. Cred ca voi face si o serie de genul "mon amour", în sensul ca as reveni cu placere în locatia respectiva (Iasi-mon amour, Nei Pori-mon amour, Nemea-mon amour, Tolo-mon amour, Biertan-mon amour si tot asa). Dupa ce ne-am întors de la Ripiceni si cum ne plictiseam dupa-amiaza (grosul vizitei urmând sa fie a treia zi) ce ne-am zis noi: hai sa dam o fuga pâna la Cetatuie. Habar nu aveam de aceasta mânastire sau loc de refugiu sau bastion de aparare în calea cotropitorilor sau ce-o fi vrut sa fie acest locas (functia initiala a fost de mânastire de calugari). Asa ca ne-am urcat în Matiz, am luat-o pe lânga plopii fara sot ai lui Eminescu si dupa câteva serpentine domoale ne-am trezit fata în fata cu Cetatuia. Situata pe una din cele sapte coline ale Iasului, pe vârful unui deal, cu vai adânci de jur împrejur, Mânastirea Cetatuia este un loc ales de îndragostiti, de studenti, de "grataristi" si de cei care îsi întretin prin jogging, în fiecare seara, conditia fizica. Cu toate ca este oarecum izolata de oras, daca vii aici ca turist, pentru linistea pe care ti-o aduce în suflet este musai sa gasesti si putin timp pentru a înfrunta opintirile drumului si sa urci pâna sus la mânastire, sub privirile curioase ale iesenilor iesiti la un gratar, iviti pe sub pâlcurile brazilor ce strajuiesc drumul serpuit. L-am lasat pe "micul gigant" în parcarea din fata mânastirii si am ramas înmarmurit în fata impresionantului zid a carui grosime nu o ghiceam, zid îmbracat într-o mantie racoroasa de iedera, strajuit în colturi de turnuri de aparare. Intrarea în incinta se face pe sub turnul clopotnita construit din blocuri masive din piatra având laturile de est si vest încastrate în zidul de incinta. Ajuns aici, nu se mai aude nici musca, nici tântarul sau ce ati mai vrea voi… Este o liniste divina. Parca ti-e teama ca prin pasii tai sa nu spargi linistea mormântala de aici. Prima impresie o ai ca de un loc parasit, însa întretinut foarte bine, în sensul ca "lasa-l nene asa, e bine cum arata, chiar daca nu locuieste nimeni aici". De ambele parti ale intrarii dai de terenurile agricole si de viile bogate ale calugarilor, întretinute cu grija. Aproape toate cele necesare hranei sunt obtinute de pe domeniul mânastiresc. Mânastirea are, pe lânga o gradina de legume si zarzavaturi pentru care se fac lucrari de irigare, o plantatie de 6 hectare de vita-de-vie, dar si câteva hectare destinate cultivării cerealelor sau fâneturilor pentru animale (vaci, pasari si porci). In interior ai o senzatie si de armonie dar si de dizarmonie. Senzatia de armonie ti-o da gradina frantuzeasca, unde maestrii în arta topiara (cultivarea tufelor decorative în scopul "sculptarii" lor, adica, mai pe întelesul tuturor, folosirea foarfecelor de gradina – vezi filmul lui Tim Burton, Edward Scissorhands - Edward Mâini-de-foarfeca, care i-a consacrat definitiv pe Johnny Depp si Winona Rider http://www.imdb.com/title/tt0099487/ ) deci maestrii acestia au sculptat armonios tufele de tuia si buxus, dispuse elegant si aerisit, zic eu, printre aleile din piatra fasonata, care împânzesc locul. Dizarmonia este data de… cuhnie, adica de bucatarie. Ce naiba cauta cladirea asta în incinta mânastirii ? Habar nu am. Dar daca stau sa ma gândesc bine, trebuia si aceasta sa fie aici (una asemanatoare o puteti vedea la Palatul Mogosoaia). Ctitorita intre 1668 – 1672 de catre domnitorul Gheorghe Duca (care este înmormântat aici) si închinata Sfântului Mormânt din Ierusalim, cetatuia face parte dintr-un ansamblu arhitectonic complex, locasul constituind unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala: incinta are forma de cetate, fiind înconjurata de ziduri înalte de piatra, cu metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt. Arhitectura bisericii din interior o urmeaza pe cea a Bisericii Trei Ierarhi. Pictura este realizata de Mihai, Gheorghe si Dima din Ianina, alaturi de Nicolae Zugravul cel batrân si Stefan Zugravul. In interiorul incintei gasiti "sala gotica" "Anastasia Doamna", care adaposteste un muzeu de arta feudala, sala luminata cu ajutorul a unsprezece ferestre, având plasate în axul principal doua coloane octogonale din piatra, decorate la jumatate cu un brâu brâncovenesc, ornamentatia fiind reprezentata de rozete si diverse forme geometrice si vegetale. Interiorul a fost pictat în fresca, reprezentând personaje si scene biblice. Urmeaza cuhnia domneasca (bucataria; dupa altii, baia turceasca) o cladire rotunda, masiva, din piatra; clopotul mare şi mic din anul 1669, casa domnească sau palatul rezervat gazduirii domnului, o cladire fortificata, specifica sec. al XVII-lea si chiliile, toate acestea fiind punctele de atractie pentru pelerini, în afara de biserica, fiind împrejmuite de un zid de aparare înalt de 7 metri si gros de 1,5 metri. In beciul de sub Sala Gotica, se afla Masa Tacerii, un loc impresionant pentru oaspetii mânastirii (preoti sau alte personalitati, bisericesti sau nu; mirenii nu cred ca au voie aici). Casa domneasca - fosta locuinta personala a domnitorului construita din blocuri masive din piatra, este astfel realizata încât sa fie si loc de refugiu pentru cazul în care în mânastire ar fi patruns dusmani. Palatul este alcatuit dintr-un nivel al pivnitelor înalte boltite semicilindric si nivelul etajului la care se ajunge din exterior printr-o scara din piatra si un foisor. Între boltile pivnitelor si planseul încaperilor etajului sunt cele 3 tainite ale edificiului, la care se ajunge printr-o usa mica rotunda. Traditia spune ca un tunel ar fi legat casa domneasca, fântâna si cripta de sub masa altarului din biserica. Înca din anul 1666, Gheorghe Duca începe sa cumpere, de la diferiti locuitori ai Iasului, viile din dealul Cetatuia în scopul constituirii domeniului viitoarei mânastiri. Toponimicul de "cetatuia" este mentionat pentru prima data într-un document din 16 decembrie 1618, referitor la o hotarnicie a mânastirii Balica (Mânastirea Frumoasa de astazi). Se pare ca pe acest deal ar fi fost cândva în evul mediu timpuriu o cetatuie care apara Iasiul dar nu exista niciun document care sa se refere la vreo constructie bisericeasca. Sistate temporar din cauza schimbarii sale din domnie, Gheorghe Duca reuseste ca pâna în aprilie 1669 prin cumparari succesive sa devina proprietarul unei suprafete de 45 ha. teren în dealul Cetatuii. Pentru a demonstra legalitatea cumpararilor acestor terenuri Gheorghe Duca cere Sfatului tarii un document prin care se atesta ca a intrat prin cumparare în proprietatea terenurilor. Mult dupa terminarea lucrarilor la mânastire, domeniul si averea mânastirii a fost completata fie prin cumparare fie prin diverse danii facute atât de familia Domnitorului Gheorghe Duca cât si de alti domni. Ajunsă o ruină la sfârşitul secolului XIX, manastirea a fost restaurată în perioada interbelică, la cererea istoricului Nicolae Iorga. In muzeul mânastirii puteti afla mai multe privind istoricul asezamântului. Pe vremuri, aici functiona o tiparnita greceasca, unde s-au tiparit numeroase carti care au servit întregului spatiu grecesc. Complexul monastic a fost renovat în mai multe rânduri, astfel ca, beneficiind de fonduri generoase, si-a pastrat forma originala. Ce sa va mai spun ? Putini stiu ca pe deasupra dealului Cetatuii Aurel Vlaicu a zburat pe aparatul inventat de el, plecând de la scoala normala "Vasile Lupu" peste Iasi si facând mai multe viraje în jurul dealului cu mânastirea Cetatuia în admiratia invitatilor straini si a multimii. O superba panorama a Iasilor se poate admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat in cladirea staretiei. Am iesit afara si am luat-o de-a lungul înaltului zid de aparare (vorba vine, cu un tun de marime medie îl faci praf imediat…). Din loc în loc sunt puse reflectoare sau ce a mai ramas din ele, deoarece diversi Bruce Lee, Jet Li sau Jackie Chan si-au încercat picioarele pe sticla si lampile lor cu halogen. Probabil etnobotanicele, alcoolul sau teribilismul si-au pus amprenta pe bietele reflectoare care, sunt sigur de asta, în timpurile lor bune luminau feeric si cred ca din oras Cetatuia se vedea foarte frumos. In rest, hârtii, pungi de plastic, pet-uri, cutii de bere, treaba mare peste tot, mirosul pestilential de urina si de fecale dominând plimbarea de seara, doar am iesit sa luam putin aer proaspat, nu-i asa ? Pâna o sa ne civilizam, o sa treaca multa apa pe Siret, Milcov, Bahlui sau pe ce râu doriti voi. Asta este. Pacat... Daca aveti chef de mai multe fotografii, poftim de luati: http://florinbad.blogspot.com/2011/03/iasi-cetatuia-o-oaza-de-liniste-divina.html

Au plecat: ----------- MIRCEA ELIADE – Nasteri mistice, Ed.Humanitas, Bucuresti 1995, 223p, 10 lei MIRCEA ELIADE – Mefistofel si Androginul, Ed.Humanitas, Bucuresti 1995, 208p, 10 lei

La un dineu, preotul catolic este asezat langa rabin. Se serveste un superb cotlet de porc si preotul ii zice lui rabi: - Din asta nu o sa mancati? - Evident, nu imi permite religia. - Vai ce pacat, nu stiti ce pierdeti. Se termina dineul iar la plecare rabi ii zice preotului: - Transmiteti salutari doamnei... - Dar rabi, eu nu am sotie, mie nu imi permite religia... - Vai, nu stiti ce pierdeti...

Mircea, pentru Spark II M300, te rog sa-mi spui si mie daca presul de la sofer intra si sub pedale. Daca nu intra e nasol, caci toata murdaria care se desprinde de pe talpile pantofilor se strange sub pres... La Matiz am avut niste presuri poloneze care aveau o parte mai groasa si una mai subtire, care intra sub pedale. La pasagerul din dreapta, la fel, presul urca destul de mult sub bord. La astea noi nu vad nimic .

La multi ani, tatutule ! Sa fii forever young si la spirit dar si la trup !

Buna ziua ! Va rog sa-mi spuneti daca aveti probleme cu votarea. E putin mai complicat, dar va pot indruma. Mai sunt 3 zile pentru prima perioada de votare. Multumesc anticipat celor care m-au votat deja, dar si celor care vor dori sa ma voteze . Conform cateva statistici (WTA, SiteMeter, statisticile Blogspot-ului) as avea pana acum in jur de 10-15 voturi. Din ce am vazut, media pe blogurile inscrise ar fi cam de 3-4 voturi, deci ar fi ceva sanse . LE: am simplificat un pic procedura: 1. Click pe butonul de votare de pe blog: http://www.florinbad.blogspot.com 2. iti faci cont, urmand pasii de pe RoBlogFest (completezi numai unde scrie "Necesar") 3. primesti pe mail link-ul de activare a contului 4. te loghezi pe RoBlogFest cu user si parola primite pe mail 5. dupa ce te-ai logat, apare sus de tot +VOTEAZA si dai click 6. cauti sectiunea Travel; ma gasesti la pozitia 25 7. dai click pe Voteaza-ma (si la Travel si la Popular) 8. logout 9. Multumesc ! De ce naiba n-au lasat la latitudinea unui juriu sa faca toata treaba, nu stiu... Multumesc anticipat si sa aveti o zi impecabila !