Am condus prin 95 sau 96 o Oltena. Nouă, cu carburator dublu-corp.
Numai că habar n-am avut ce e sub capotă.
Aşa că i-am dat în goarnă ca lumea. Eram 5 inşi în maşină + 1 dulap (soldat) de bucătărie deasupra. Şi sub 120-130 la drum liber n-am lăsat-o.
Am ajuns în Bucureşti şi am rămas cu ea pe podul Grant.
Convinşi fiind că e o "problemă tehnică" ne-am apucat să desfacem carburatorul, "că poate s-o fi îndundat vreun jiclor, ceva".
Am demontat ceva la el până să ne dăm seama că eram în pana prostului, la care nu ne gândisem nici în ruptul capului.
Aşa că l-am montat la loc (pare-mi-se că am rămas şi cu ceva piese de schimb...).
Noroc cu un taximetrist care ne-a dat o sticlă de benzină (singurul taximetrist căruia nu pot decât să-i mulţumesc), "că ne-a văzut cu număr de provincie", că altfel...
Aşa că legenda Oltcitului care haleşte mult cred că e direct legată de variantele de Oltena cu carburator dublu-corp, care într-adevăr, haleau înfiorător la băgatul piciorului...