Fie ca ne plac sau nu, versurile lui Paunescu isi au locul bine determinat in literatura romana si istoria sa. Nu atat de sus pe cat sustin unii astazi, dar au. Cat despre cenaclul Flacara, la vremea lui a fost un simbol si o raza de speranta. Poate ca noua ni se pare ca nu era cine stie ce, dar intrebati-i pe parintii vostrii: nu aveau prea multe. Este clar ca a existat si o mare doza de compromis in atitudinea omului. Personal nu ma numar printre fanii sai, nici ca om nici ca poet. Dar sunt sigura ca, peste 50 de ani de-acum incolo, o istorie al literaturii romane decenta va cuprinde trei poezii si cinci randuri de referinte biografice despre Paunescu. Valoarea literara nu are nici o legatura cu personalitatea si corectitudinea morala a omului. Voltaire a fost ateu intreaga viata, iar spre sfarsitul acesteia a construit o capela pe care sta scris si astazi "De la Voltaire pentru Dumnezeu". Si numeni nu i-a aruncat cartile din biblioteca. Sigur, Paunescu nu e Voltaire. Dar intr-o epoca in care Mihaela Radulescu, Andreea Marin si Catalin Botezatu scriu carti (si m-am abtinut sa o amintesc pe Simona Senzual!), prefer sa rasfoiesc "Iubiti-va pe tunuri" si sa tratez cu o oarecare ingaduinta decaderile morale ale unui om care, macar, era poet. Se poate si mai rau decat Paunescu. Daca ne raportam la acea perioada, in care sa faci rau era mai usor decat sa gasesti paine proaspata, atunci faceti un exercitiu de informare si cercetare si descoperiti un personaj cu adevarat odios: Lazar de la Rusca.Revenind la Paunescu, faptul ca suscita asemenea dezbateri e un semn ca omul a lasat o urma. Eu nu sunt de parere ca moartea te absolva automat de pacate si nici nu cred ca trebuie, neaparat sa le iertam mortilor orice. Cu asta se ocupa Doamne Doamne! Dar pana la urma bine zice cineva pe aici, omul nu a fost chiar Poll Pot, iar valoarea creatiei sale o va confirma sau infirma testul timpului.