Nardi

Uneori ma gandesc cum ar putea arata un topic initiat de cateva forumiste cu ceva initiativa si timp liber, al carui titlu ar putea fi "Barbatii la volan" sau poate chiar putin mai dur: "Barbatii la volan - o catastrofa la nivel national". Nu ar fi necesare decat urmarirea stirilor cam o data sau de doua ori pe saptamana, pentru a aduce o cantitate inepuizabila de argumente in favoarea ideii ca barbatii sunt cu adevarat "varza" la volan. Combinatia testosteron-IQ-volan pare a fi cu mult mai periculoasa decat orice virus cunoscut pana acum. Ispravile soferilor-barbati nu sunt insa de natura sa starneasca zambete in parcare. Barbatii par a fi incompatibili cu volanul (indiferent de varsta): rastoarna in rape ori intra in copaci cu masini dotate cu tehnologii de ultima ora, sunt capabili sa urce la cer cate cinci suflete deodata prin curbe din care multe soferite au scapat fara nici o zgarietura. Umplu cimitirele si inrosesc soselele de la o saptamana la alta. Si cate si mai cate - ajunge sa priviti doar de doua ori pe saptamana la stiri, si veti face o colectie de argumente in urma careia s-ar putea cere pana si interzicerea carnetului de sofer pentru... barbati. Insa, asta nu se va intampla niciodata, pentru in cazul unui barbat care isi sfarama masina de un copac admiram curajul unui pilot desavarsit care si-a "fortat" putin destinul, in timp ce o femeie care zgarie un far intr-o parcare va ramane intotdeauna doar o alta "proasta la volan, ca toate celelalte". Asta e legea firii.

Din pacate prea multa lume se considera indreptatita sa faca educatie rutiera celorlalti, fie cu claxonul, fie cu bocancul ori cu altele si mai si. Imi face impresia ca in alte tari (US- in special) educatia rutiera a fost facuta de companiile de asigurari. Caci, in urma accidentelor ei platesc, nu politia. Intr-un accident moto precum cel descris cu cateva randuri mai sus, in care vina - conform bibliei rutiere romanesti - apartine numai masinii care vira stanga, cred ca o companie de asigurari americana ar fi fost in stare sa-l "traga de urechi" destul de zdravan si pe motociclist (bineinteles, si soferul masinii suferea la randul sau amenda si marirea taxei de asigurare, pentru un accident din vina sa etc...). Noi nu putem gasi nici o vina pentru moto care circula pe banda cu viteza regulamentara etc... dar acolo te poti trezi cu niste reprosuri de neimaginat aici (ca nu ai fost suficient de prevazator, ca daca treceai pe langa masini stationate trebuia sa fii "deosebit de prudent", ca era aglomeratie si trebuia sa mergi mult incet s.am.d) Adica esti accidentabil si pentru ca le reduci lor profitul trebuie sa iti mareasca taxa. Punct. Iar daca cineva indrazneste sa loveasca cu bocancul o masina pe drum... risca sa fie considerat labil psihic si pot urma probleme mari, de care nimeni nu are nevoie.

Referitor la perceptia motocicletelor de catre soferi, exista mai multe explicatii printre care si cele enumerate mai sus care incearca sa raspunda intrebarii: de ce soferii nu vad motocicletele? Pe blog-ul lui Tom Vanderbilt (autorul cartii "Trafic", care se gaseste si la noi in traducere romaneasca) am observat un film realizat de o camera de luat vederi montata probabil pe oglinda retrovizoare a unui tramvai (sunt surprinse coliziuni ale tramvaiului cu autoturisme) Filmul nu surprinde accidente interesante pentru amatorii de senzational dar ridica o alta intrebare: de ce nu vad soferii tramvaiele? Probabil ca nu se mai pot oferi explicatii cu iluzii optice, viteze excesive, dimensiuni reduse, faruri prea mici sau... "ignorarea cu buna stiinta a motociclistilor". Se poate trage, cred, o singura concluzie: daca nu se observa un tramvai, atunci cu siguranta nu se va observa nici o motocicleta. Off topic: probabil ca nu va fi observata nici o masina. ( Probabil ca filmul (din 2007) a mai fost de cateva ori pe forumuri, dar pentru cei care nu au timp sa-l mai caute, link-ul este mai jos. )

In august/septembrie anul trecut, am condus timp de o luna de zile in California, intr-o zona la vreo 60 km sud de San Francisco. Ma aflam la semafor cand am observat o scena greu de imaginat pentru mine: motociclete stand la semafor in rand cu masinile. Erau doua, una in fata mea iar una pe o banda alaturata mai in fata. Eram singur in masina, nu puteam face o poza (poate ca merita - macar pentru cei care cred ca eu acum spun povesti educative pentru scuteristi). Benzile erau late, spatiu intre masini mai mult decat suficient pentru ca o motocicleta sa avanseze usor intre coloane. Motociclistii pareau tineri si nu cred ca erau amandoi in prima lor zi pe doua roti. M-am intrebat de ce stateau pe loc la semafor in rand cu masinile? Politie in zona? Camere de luat vederi? Respect deosebit pentru

Daca nu ma insel, a supravietuit doar pasagerul Daciei care, in momentul impactului, se afla culcat pe bancheta din spate (?) Din ce in ce mai multa lume cunoaste acum faptul ca doar la accidente produse la viteze reduse exista intr-adevar o mare diferenta intre siguranta oferita de diverse tipuri de masini. La viteze mari insa, fortele si decelerarile devin insuportabile pentru corpul uman, in orice tip de masina. Este, daca vreti, diferenta dintre un sportiv tanar, bine antrenat, cu scheletul si musculatura in cea mai buna forma si un om foarte batran, in cazul unei caderi de la etajul doi. Primul are sanse cu mult mai mari sa scape cu vatamari minime. De la etajul opt insa... amandoi au aceeasi soarta, practic diferenta dintre fizicul celor doi nu mai are nici o importanta. Senzatia ca "masina e mare si sigura" se vinde inca destul de bine, dar - din nefericire - continua sa faca si multe victime. Chiar si in cazul unui impact cu o insecta din categoria "mini" observam din film ca soarta ocupantilor masinii "mari si sigure" nu e chiar atat de "sigura" precum isi imagineaza de prea multe ori proprietarii acesteia.

Mai exista o povestire din trafic, nu foarte veche, cu o alta masina blocata pe liniile de tramvai ale tram. 41 din Bucuresti. Masina (cred ca era ceva gen 4x4, un soi de Tucson sau Santa Fe) nu mai avea scapare, pentru ca urcase podul Grant pe linia tramvaiului care este marginita cu gard de-a lungul podului. Povestea se termina cu o coada mare de tramvaie, lume multa, o macara... (daca nu cumva se mai si exagereaza). Nu am nici eu nimic cu barbatii, dar la volan era ... un barbat.

Sunt si eu un admirator "pasiv" de masini vechi. Nu am intors si nu voi intoarce niciodata capul dupa "minunile" industriei auto actuale, insa intotdeauna m-am oprit sa admir o masina veche. Pentru cei interesati de industria auto a anilor '30-'40, exista un site cu multe fotografii ale acestor masini. Mai jos, ca exemplu, este un link catre fotografii cu Plymouth model '41, oferite pe acel site. http://www.autogallery.org.ru/ply1941.htm

Cred ca singura solutie o constituie dezvoltarea (reala) a oraselor de provincie care ar putea prelua o mare parte a populatiei concentrata acum in capitala. Caracteristic unor capitale asiatice, este supraaglomeratia. Capitala concentreaza o mare procent din populatie - restul tarii fiind in general cu mult mai sarac, subdezvoltat. Am vazut un asemenea oras (Bangkok) - desi dotat cu strazi late, benzi multe, poduri, multe pasarele pietonale, pasaje suspendate, linie de tramvai "aeriana"... toate erau de prisos din pricina numarului enorm de locuitori. Aglomeratia era (in 2005) infernala. Traficul paralizat. Autostrazi cu multe benzi erau si acestea paralizate la intrarea/iesirea din capitala. La polul opus, imi pare a fi (din "auzite" si din informatii de pe net) situatia in Germania unde multe orasele sunt bine dezvoltate (universitati proprii etc...) astfel ca populatia pare a fi raspandita mai "uniform" de-a lungul tarii. Cred ca Munchen-ul (daca nu ma insel) are o suprafata cel putin comparabila cu a Bucurestiului, dar o populatie de sub un milion de locuitori. La noi, cred ca daca orase precum Rosiori, Videle, Titu, Calarasi dar si cele precum Ploiesti sau Giurgiu ar cunoaste o dezvoltare reala (investitii din partea unor firme, locuri de munca, extindere de cartiere noi, universitati, parcuri, policlinici etc...) abia atunci s-ar putea repartiza populatia ceva mai uniform. Cred ca potentialul acestor orasele si orase de a deveni centre mult mai atractive decat Capitala, este foarte mare, insa ramane de vazut daca se va intampla asa ceva in urmatorii ani.

Multumesc. Le-am urmarit si le voi mai urmari de cateva ori... E o experienta in plus, pentru unii dintre noi, sa stim si cum se vede traficul de pe moto. Am cautat pe net astfel de filme realizate din motocicleta - in scopul de a mari capacitatea soferilor de a observa moto - dar nu am gasit inca nimic cu adevarat util. Am citit ca politia din Ohio a realizat si distribuit, in acest scop, astfel de filme facute in 10 din cele mai importante intersectii din stat, dar nu am gasit nici un link. Pentru soferii interesati sa invete ceva si de pe net despre relatia auto-moto, adaug un site: http://www.forcardrivers.com. Nu este extraordinar, dar cateva sfaturi de acolo luate in serios, ne-ar putea salva de un dosar penal, iar altora le-ar putea salva viata...

Am inteles. Inseamna ca moto era vizibila in oglinda din dreapta in momentul in care masina albastra incepe manevra. Oricum, asta nu inseamna ca aflarea moto in "unghiul mort" ar fi acordat circumstante atenuante soferului. Sfatul cu privitul rotii este foarte bun - l-am vazut si eu intr-un clip oferit de o scoala de soferi britanica (www.2pass.co.uk). O problema "tehnica" dificila "auto-moto" mi se pare a fi intervalul de timp relativ mare in care o masina realizeaza o manevra completa (viraj stanga, intoarcere, schimbare de banda, iesire din strada laterala...) In acest timp, moto, capabila de acceleratii mult mai mari, poate parcurge o distanta surprinzator de mare. Prima masina din clip mi s-a parut ca ar fi putut fi o problema daca moto accelera puternic. Alta problema este intrarea cu auto in intersectii "oarbe", in care, in momentul obtinerii unei vizibilitati normale in lungul drumului intersectat, bara din fata a masinii poate ajunge aproape de mijocul drumului. Chiar daca se intra cu auto foarte incet, riscul unei coliziuni cu un moto care intra in intersectie avand prioritate, la aprox. 50-60 km/h mi se pare foarte mare. Daca mai ai filme realizate in trafic, de pe moto, consider ca ar fi foarte util sa le vedem, sa le comentam strict "tehnic". Orice sfat, idee buna sau experienta putem obtine din ele ne poate ajuta destul de mult pe viitor.

Probabil ca toate aceste filme prezinta numai situatii "clasice" in care "conservarii" neatenti si iresponsabili comit greseli grave care pun in pericol viata celor pe doua roti. Rugamintea mea ar fi fost ca aceste filme sa fie totusi puse aici pe forum, pentru ca le consider o experienta foarte utila. Ar fi de preferat sa incercam sa comentam strict tehnic cele vazute, fara exclamatii emotionale (inutile). In filmul precedent apare o prima masina argintie care schimba banda. Imi face impresia ca in momentul inceperii manevrei, motocicleta nu este vizibila inca in oglinda retrovizoare (din cauza unei curbe usoare). Daca motocicleta ar fi accelerat mai mult, cred ca ar fi fost capabila sa loveasca lateral masina care efectua manevra. Posibila concluzie: cu masina, mergand incet intr-o coloana sa nu schimbam banda in curba fie ea oricat de usoara. Chiar daca incepem manevra cu "oglinda curata" manevra dureaza secunde, timp suficient pentru o motocicleta care se apropie cu viteza mare (sau accelereaza puternic), sa ne loveasca. La noi in tara, vinovatia ne apartine in totalitate, in acest caz. A doua masina, cea albastra, cred ca nu vede moto in oglinda din dreapta, pentru ca moto este in unghiul mort. Intoarcerea capului pentru a verifica unghiul mort nu este (cel putin. nu era) considerata importanta in scolile de soferi din tara. Cum constructorii auto nu par a fi inca interesati sa produca oglinzi retrovizoare eficiente, intoarcerea capului trebuie sa devina un obicei inainte de efectuarea oricarei manevre. Imi face impresia ca putini soferi la noi au acest obicei "in sange". Din fericire, in acest film, se observa ca motociclistul nu a plecat la vanatoare de dosare penale pentru soferi, merge incet si evita astfel orice. Mai rar.

Din titlul "Femeile la volan" si descrierea acestei patanii, am putea sa tragem concluzia ca acest mod nervos de a reactiona, in urma unei banale schimbari de banda, ar fi caracteristic doar "madamelor" la volan. Insa acest lucru este fals, pentru ca nervozitatea, agresivitatea, isteria la volan nu au nimic de a face nici cu testosteronul nici cu estrogenul. Este genul de comportament intalnit destul de des in Romania, unde autocontrolul, rabdarea ori respectul sunt considerate semne de slabiciune. Nu il consider caracteristic femeilor ci caracteristic multor romani, indiferent de sex.

Cand coeficientul de inteligenta se afla sub o anumita valoare minima ,atunci convingerile se formeaza mult mai usor. Faptul ca femeile sunt proaste (sau "varza") la volan devine o certitudine. Avem doar exemple suficiente cu accidente in care vinovatii sunt soferite si putem vedea destule parcari nereusite (filmari pe YouTube). Atunci, este evident ca barbatii sunt mult mai buni soferi decat femeile, si cu asta basta. Nu-i asa? Este, de altfel, si parerea motociclistilor de pe motociclism.ro, nu numai a soferilor. Ce ne facem insa atunci cand un barbat tanar scapa masina de sub control si ajunge cu ea in Dambovita? Sau cand un barbat la volan intra cu masina pe contrasens ridicand vreo cinci suflete la cer? Si ce o sa mai spunem cand barbatii la volan ucid cam un motociclist pe luna? Sau cand barbatii la volan apar la "stiri" saptamana de saptamana, impreuna cu echipele de descarcerare? Statistica tragediilor rutiere - pentru cine are totusi o minima curiozitate - nu prea este in favoarea "barbatului la volan". Dar, chiar si asa, cand un barbat provoaca o tragedie rutiera, aceasta are loc numai din cauza traficului, a starii drumurilor sau ...a "ceasului rau" (era sofer foarte bun, doar ca a fortat putin "baiatu' si a avut ghinion!). Cand insa o "proasta la volan" provoaca un accident in care singura victima este unul din faruri, incompetenta nativa a soferitelor starneste valuri uriase de indignare din partea barbatilor (la cratita!). Este insa foarte trist ca, daca e sa ne luam din nou dupa statistici (numar de morti la numar de accidente) cei mai slabi soferi din Europa suntem noi, romanii. Indiferent de sex.

Nu doresc sa blochez intersectia. Dar iarna trecuta am blocat si eu o intersectie. In Bucuresti, stateam, seara la ora de varf, la stop pe b-dul Dorobanti asteptand sa traversez b-dul Stefan Cel Mare (in directia Televiziunii). Fiind cam a patra ori a cincea masina de la semafor (aproximativ), am pornit la verde in sir cu ceilalti. Coloana parea ca se deplaseaza normal, ma tineam dupa masina din fata cand, la un moment dat, putin dupa liniile de tramvai, ne-am oprit si am ramas cu totii acolo. In spatele meu inca vreo doua-trei masini, in fata mea probabil vreo doua, trei... Cum ar fi trebuit sa procedez? Trebuia sa ma opresc in dreptul semaforului meu, care era verde, sa astept ca masina din fata mea sa ajunga dincolo de trecerea de pietoni de pe partea opusa, cel putin cu o lungime de masina, si abia atunci sa pornesc si eu. Lucrul acesta mi se pare usor de realizat cand traversez o strada sau un bulevard ingust, dar cand traversez un bulevard cu trei benzi pe sens + 2 linii tramvai, cred ca procadand astfel as irita serios soferii din spatele meu. Care ar fi sfatul (realist) al unui instructor auto ori chiar al unui politist de la rutiera?

Drumul dintre Cheia (Prahova) si cabana Muntele Rosu nu ar fi trebuit sa intre la categoria "drumuri forestiere" pentru ca, demult, a fost drum asfaltat. Acum este serios deteriorat (unii spun ca acum doi ani era mai acceptabil). Si acum exista portiuni de drum cu asfalt, insa, dincolo de acestea, drumul - pe care l-am parcurs de curand - mi s-a parut foarte solicitant pentru masina. Sunt portiuni cu denivelari mari si santuri adanci create probabil de ploi. L-am parcurs ziua, pe vreme frumoasa, cu solul uscat. Am mers cu viteza intai cea mai mare parte din drum, am patinat usor in vreo doua locuri, iar la un moment dat m-am hotarat sa abandonez, pentru a evita vreo neplacere la masina. Numai dupa ce am observat un alt Matiz urcand cu destula usurinta, si incurajat fiind ca mai este de mers doar aprox. 1 km, mi-am continuat drumul. Am ajuns cu bine la Muntele Rosu (si inapoi) dar nu as mai repeta experienta. Am fost doi adulti si doi copii in masina, bagaj minim. Garda la sol a masinii s-a dovedit a fi destul de buna, pentru ca nu am lovit fundul masinii nici la denivelari mai pronuntate. La cabana, am observat foarte multe masini, din toate categoriile (inclusiv Tico, Matiz), ceea ce arata ca drumul este in cele din urma accesibil oricarui tip de masina, dar pe vreme ploiasa, sau imediat dupa ploaie, pe sol umed, cred ca este mai bine sa evitam drumul.