Iasi - Cetatuia, O Oaza De Liniste Divina

[florinbad]

Când fusei la Ripiceni (vezi articolul despre Ripiceni - picior de Moscova), am halaiduit prin Iasi vreo trei zile. In prima zi n-am avut ce vedea deoarece eram obosit din cauza celor sapte ore de mers (cu o oprire la Bârlad). A doua zi am plecat la Ripiceni, seara vizitând Cetatuia. In a treia zi am vizitat dulcele târg al Iesilor (mai fusesem la Iasi de doua ori, pe timpul dictaturii ceausiste, însa as reveni mereu si mereu cu aceeasi placere) vizitând Casa Dosoftei (numai pe afara – era închisa), Palatul Culturii (plin de schele), Biserica Trei Ierarhi (plina de schele), Catedrala Mitropolitana (plina de schele) cu moastele Sf. Parascheva, apoi am urcat pe Copou, pâna la teiul lui Eminescu, în parc, urmat de vizitarea Gradinii Botanice. Cred ca voi face si o serie de genul "mon amour", în sensul ca as reveni cu placere în locatia respectiva (Iasi-mon amour, Nei Pori-mon amour, Nemea-mon amour, Tolo-mon amour, Biertan-mon amour si tot asa).

 

Dupa ce ne-am întors de la Ripiceni si cum ne plictiseam dupa-amiaza (grosul vizitei urmând sa fie a treia zi) ce ne-am zis noi: hai sa dam o fuga pâna la Cetatuie. Habar nu aveam de aceasta mânastire sau loc de refugiu sau bastion de aparare în calea cotropitorilor sau ce-o fi vrut sa fie acest locas (functia initiala a fost de mânastire de calugari). Asa ca ne-am urcat în Matiz, am luat-o pe lânga plopii fara sot ai lui Eminescu si dupa câteva serpentine domoale ne-am trezit fata în fata cu Cetatuia.

Situata pe una din cele sapte coline ale Iasului, pe vârful unui deal, cu vai adânci de jur împrejur, Mânastirea Cetatuia este un loc ales de îndragostiti, de studenti, de "grataristi" si de cei care îsi întretin prin jogging, în fiecare seara, conditia fizica. Cu toate ca este oarecum izolata de oras, daca vii aici ca turist, pentru linistea pe care ti-o aduce în suflet este musai sa gasesti si putin timp pentru a înfrunta opintirile drumului si sa urci pâna sus la mânastire, sub privirile curioase ale iesenilor iesiti la un gratar, iviti pe sub pâlcurile brazilor ce strajuiesc drumul serpuit.

 

L-am lasat pe "micul gigant" în parcarea din fata mânastirii si am ramas înmarmurit în fata impresionantului zid a carui grosime nu o ghiceam, zid îmbracat într-o mantie racoroasa de iedera, strajuit în colturi de turnuri de aparare. Intrarea în incinta se face pe sub turnul clopotnita construit din blocuri masive din piatra având laturile de est si vest încastrate în zidul de incinta.

Ajuns aici, nu se mai aude nici musca, nici tântarul sau ce ati mai vrea voi… Este o liniste divina. Parca ti-e teama ca prin pasii tai sa nu spargi linistea mormântala de aici. Prima impresie o ai ca de un loc parasit, însa întretinut foarte bine, în sensul ca "lasa-l nene asa, e bine cum arata, chiar daca nu locuieste nimeni aici". De ambele parti ale intrarii dai de terenurile agricole si de viile bogate ale calugarilor, întretinute cu grija. Aproape toate cele necesare hranei sunt obtinute de pe domeniul mânastiresc. Mânastirea are, pe lânga o gradina de legume si zarzavaturi pentru care se fac lucrari de irigare, o plantatie de 6 hectare de vita-de-vie, dar si câteva hectare destinate cultivării cerealelor sau fâneturilor pentru animale (vaci, pasari si porci).

 

In interior ai o senzatie si de armonie dar si de dizarmonie. Senzatia de armonie ti-o da gradina frantuzeasca, unde maestrii în arta topiara (cultivarea tufelor decorative în scopul "sculptarii" lor, adica, mai pe întelesul tuturor, folosirea foarfecelor de gradina – vezi filmul lui Tim Burton, Edward Scissorhands - Edward Mâini-de-foarfeca, care i-a consacrat definitiv pe Johnny Depp si Winona Rider http://www.imdb.com/title/tt0099487/ ) deci maestrii acestia au sculptat armonios tufele de tuia si buxus, dispuse elegant si aerisit, zic eu, printre aleile din piatra fasonata, care împânzesc locul.

Dizarmonia este data de… cuhnie, adica de bucatarie. Ce naiba cauta cladirea asta în incinta mânastirii ? Habar nu am. Dar daca stau sa ma gândesc bine, trebuia si aceasta sa fie aici (una asemanatoare o puteti vedea la Palatul Mogosoaia).

 

Ctitorita intre 1668 – 1672 de catre domnitorul Gheorghe Duca (care este înmormântat aici) si închinata Sfântului Mormânt din Ierusalim, cetatuia face parte dintr-un ansamblu arhitectonic complex, locasul constituind unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala: incinta are forma de cetate, fiind înconjurata de ziduri înalte de piatra, cu metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt. Arhitectura bisericii din interior o urmeaza pe cea a Bisericii Trei Ierarhi. Pictura este realizata de Mihai, Gheorghe si Dima din Ianina, alaturi de Nicolae Zugravul cel batrân si Stefan Zugravul.

 

In interiorul incintei gasiti "sala gotica" "Anastasia Doamna", care adaposteste un muzeu de arta feudala, sala luminata cu ajutorul a unsprezece ferestre, având plasate în axul principal doua coloane octogonale din piatra, decorate la jumatate cu un brâu brâncovenesc, ornamentatia fiind reprezentata de rozete si diverse forme geometrice si vegetale. Interiorul a fost pictat în fresca, reprezentând personaje si scene biblice. Urmeaza cuhnia domneasca (bucataria; dupa altii, baia turceasca) o cladire rotunda, masiva, din piatra; clopotul mare şi mic din anul 1669, casa domnească sau palatul rezervat gazduirii domnului, o cladire fortificata, specifica sec. al XVII-lea si chiliile, toate acestea fiind punctele de atractie pentru pelerini, în afara de biserica, fiind împrejmuite de un zid de aparare înalt de 7 metri si gros de 1,5 metri. In beciul de sub Sala Gotica, se afla Masa Tacerii, un loc impresionant pentru oaspetii mânastirii (preoti sau alte personalitati, bisericesti sau nu; mirenii nu cred ca au voie aici).

 

Casa domneasca - fosta locuinta personala a domnitorului construita din blocuri masive din piatra, este astfel realizata încât sa fie si loc de refugiu pentru cazul în care în mânastire ar fi patruns dusmani. Palatul este alcatuit dintr-un nivel al pivnitelor înalte boltite semicilindric si nivelul etajului la care se ajunge din exterior printr-o scara din piatra si un foisor. Între boltile pivnitelor si planseul încaperilor etajului sunt cele 3 tainite ale edificiului, la care se ajunge printr-o usa mica rotunda. Traditia spune ca un tunel ar fi legat casa domneasca, fântâna si cripta de sub masa altarului din biserica.

 

Înca din anul 1666, Gheorghe Duca începe sa cumpere, de la diferiti locuitori ai Iasului, viile din dealul Cetatuia în scopul constituirii domeniului viitoarei mânastiri. Toponimicul de "cetatuia" este mentionat pentru prima data într-un document din 16 decembrie 1618, referitor la o hotarnicie a mânastirii Balica (Mânastirea Frumoasa de astazi). Se pare ca pe acest deal ar fi fost cândva în evul mediu timpuriu o cetatuie care apara Iasiul dar nu exista niciun document care sa se refere la vreo constructie bisericeasca. Sistate temporar din cauza schimbarii sale din domnie, Gheorghe Duca reuseste ca pâna în aprilie 1669 prin cumparari succesive sa devina proprietarul unei suprafete de 45 ha. teren în dealul Cetatuii. Pentru a demonstra legalitatea cumpararilor acestor terenuri Gheorghe Duca cere Sfatului tarii un document prin care se atesta ca a intrat prin cumparare în proprietatea terenurilor. Mult dupa terminarea lucrarilor la mânastire, domeniul si averea mânastirii a fost completata fie prin cumparare fie prin diverse danii facute atât de familia Domnitorului Gheorghe Duca cât si de alti domni.

Ajunsă o ruină la sfârşitul secolului XIX, manastirea a fost restaurată în perioada interbelică, la cererea istoricului Nicolae Iorga. In muzeul mânastirii puteti afla mai multe privind istoricul asezamântului.

 

Pe vremuri, aici functiona o tiparnita greceasca, unde s-au tiparit numeroase carti care au servit întregului spatiu grecesc. Complexul monastic a fost renovat în mai multe rânduri, astfel ca, beneficiind de fonduri generoase, si-a pastrat forma originala.

Ce sa va mai spun ? Putini stiu ca pe deasupra dealului Cetatuii Aurel Vlaicu a zburat pe aparatul inventat de el, plecând de la scoala normala "Vasile Lupu" peste Iasi si facând mai multe viraje în jurul dealului cu mânastirea Cetatuia în admiratia invitatilor straini si a multimii. O superba panorama a Iasilor se poate admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat in cladirea staretiei.

 

Am iesit afara si am luat-o de-a lungul înaltului zid de aparare (vorba vine, cu un tun de marime medie îl faci praf imediat…). Din loc în loc sunt puse reflectoare sau ce a mai ramas din ele, deoarece diversi Bruce Lee, Jet Li sau Jackie Chan si-au încercat picioarele pe sticla si lampile lor cu halogen. Probabil etnobotanicele, alcoolul sau teribilismul si-au pus amprenta pe bietele reflectoare care, sunt sigur de asta, în timpurile lor bune luminau feeric si cred ca din oras Cetatuia se vedea foarte frumos.

In rest, hârtii, pungi de plastic, pet-uri, cutii de bere, treaba mare peste tot, mirosul pestilential de urina si de fecale dominând plimbarea de seara, doar am iesit sa luam putin aer proaspat, nu-i asa ? Pâna o sa ne civilizam, o sa treaca multa apa pe Siret, Milcov, Bahlui sau pe ce râu doriti voi. Asta este. Pacat...

 

Daca aveti chef de mai multe fotografii, poftim de luati:

http://florinbad.blogspot.com/2011/03/iasi-cetatuia-o-oaza-de-liniste-divina.html

[cristidavid]

Sper ca n-ai uitat de Bojdeuca lui Ion Creanga din Copou si Manastirea Golia (care tocmai a fost renovata). De asemenea Casa Pogor (unde se intalneau Junimistii), Casa Bolta Rece (unde au niste hrube [beciuri] racoroase unde poti servi un vin bun, Piata Unirii, Manastirea Galata si nu in ultimul rand Universitatea.

[florinbad]

Moncher, aici ai facut "touche", deoarece n-am ajuns decat in Copou (la Universitate, Teiul lui Eminescu si Gradina Botanica) si in Piata Unirii.

Despre celelalte chestiuni, bojdeuca, Bolta Rece, Pogor, Galata si alte minunatii, chiar ca nu am avut habar. Mea culpa...

Dar promit sa ma revansez, deoarece se intrevede la orizont o noua escapada la Ripiceni, prin toamna, dupa ce ma intorc de la turcaleti.

Multumesc pentru adaugirile pretioase.

[andreib]

De ce nu ai dat un telefon daca tot ai trecut prin Iasi? Merita vizitat Muzeul Unirii de pe Lapusneanu, eventual o plimbare cu tramvaiul de epoca si o prajitura la Cofetaria Select sau la Resturant Panoramic pe la etajul 13 al Hotelului Unirea sau o cafea la cafeaneaua universitatii Cuza.

 

In drum spre Iasi daca vii dinspre Roman sau Pascani merita vizitate Castelul de la Miclauseni sau Palatul de la Ruginoasa (proaspat "renovat"), Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni - la 7 km de Tirgu Frumos, sau o degustare de vinuri la Cotnari/ Cetatuia/ Vinia.

 

Din pacate Iasul este plin de schele si va fi un santier complet urmatorii 2 ani cand incep proiectele mari de infrastructura finantate din bani europeni. In urmatoarele 12 luni ar trebui sa fie gata cateva obiective importante: Teatrul National (in toamna asta), Palatul Culturii si probabil noul centrul de afaceri (proiectul Palas).

Edited July 16, 2011 by andreib