senator

Brat Fata (Bascula+Pivot), garniturile de cauciuc, mapa de documente și cartea tehnică de Chevrolet Spark, model 2007.

Ce răsfăţ pe capul meu. Credeam că toţi cei care au Spark se prezintă pe un singur topic. Titlul este corect, deci rămâne aşa. Mulţumesc frumos pentru ajutor.

Maşina din imagine o am din toamna lui 2007 şi am luat-o prin GTT. Am dat o Corsa A la REMAT si am luat cea mai ieftina masina care mi-a fost la îndemână s-o iau atunci. Iniţial cei de la GTT nu aveau pentru acest program decât argintii dar, fiind destinată soţiei, am cerut una roşie. Cu mici dificultăţi, dar am găsit aşa cum am vrut şi impactul a fost destul de mare. Este foarte economică (are motorul de 800cc) dar lucrul care mă deranjează cel mai mult este faptul că nu prezintă siguranţă în caz de impact, indiferent că vorbim de frontal sau lateral. Din acest motiv, la scurt timp am vrut s-o vând şi să iau altceva, dar pierdeam prea mult la bani şi am renunţat. În plus, în 2008 am avut un accident cu maşina mea (Opel Astra Caravan 1.7 DTI) şi până nu o recuperez din service sunt nevoit să merg cu maşina asta (merg foarte mult prin Bucureşti). La scurt timp i-am pus şi acea unitate multimedia pentru care la vremea respectivă am dat destui de mult, dar care-şi justifică banii pentru mine. E o chinezărie cu ecran de 7 ţoli care are radio, DVD, GPS, bluetooth, TV analog, şamd. De curând i-am făcut o revizie totală şi, cel mai important, i-am schimbat blocul optic cu unul nou-nouţ, aşa că mă mai ţine încă cel puţin pe-atât. Mă tenta să pun şi nişte difuzoare pe spate, dar am renunţat. Nevastă-mea spune că pentru ea sunt suficiente cele din fabrică. Deşi o consideram o coajă şi o tratam ca atare vreau să vă spun că nu m-a dezamăgit deloc. Punctul tare al acestei maşini mi se pare că este motorul. Merge impecabil. Punctele slabe, din punctul meu de vedere, sunt siguranţa în habitaclu şi cutia de viteze care nu mi se pare aşa de precisă cum poate m-aş fi aşteptat. Toate reviziile le-am făcut (logic) la GTT care, spre plăcuta mea surpriză, au fost foarte OK deşi nu aveam o părere prea bună despre ei până atunci. Dar, în faţa evidenţei m-am înclinat.

Argumentează, ca să fii credibil.

Eu am cumparat in 1995 un Opel Corsa A 1.2 vechi din 1987 care avea vreo 125.000 km (dacă n-o fi făcut vreo mânăreală cel dinaintea mea). Deci, veche de 8 ani. Dupa ce am iesit cu ea din prima iarnă, am spalat motorul cu solutie 2+2 dupa care am pus unei Aral sintetic 5W40 si o portie de Dura Lube. Am pus Dura Lube odată la 4 schimburi de ulei. M-am folosit de ea până acum 3 ani când am dat-o la REMAT şi am luat Spark-ul pentru nevastă-mea. Vreau să vă spun că în cei 12 ani cât am folosit-o eu nu am făcut probleme majore la motor, nefiind nevoit să fac vreo segmentare sau alt gen de reparaţie capitală. Mai mult, prin 2001, datorită uzurii lanţului de distribuţie, acesta a lovit şi, în final, a spart capacul distribuţiei în timp ce mă întorceam de la Arad la Bucureşti. Mi-am dat seama că e ceva în neregulă când ajunsesem la Braşov, dar nu ştiam de la ce provenea problema. La Comarnic am oprit la un prieten şi când am deschis capota am văzut stropi pe ea şi am crezut că provin de la pompa de apă. Mi-am luat rezervă de apă ca să completez dacă este cazul, iar la Ploieşti am cumpărat o pompă nouă de apă. După câţiva km am văzut că se aprindea becul de la ulei şi mi-am dat seama că defectul este altul. Am continuat drumul până aproape de Mizil (unde locuiesc părunţii mei) şi unde mai aveam un motor de rezervă de 1.0 l. Când am schimbat capacul de la distribuţie am văzut că motorul nu mai avea ulei aproape deloc. Acum întreb şi eu: dacă nu aveam Dura Lube în ulei nu cala motorul pe drumul de la Ploieşti la Mizil (35km)? Sau mergeam eu fără reparaţie capitală încă vreo 250.000 km cam cât am făcut eu cu ea în cei 12 ani?

1. Bioxidul de sulf din vin te deranjează pe tine, ca şi pe mine, atunci când este în exces. În rest, nu produce nicio arsură nici la stomac, nici la gât. 2. Eu am vrut să scot în evidenţă subiectul tratarea vinurilor, nu vinurile mele. Şi am făcut-o aici pentru că aici s-a amintit de acest lucru. Dacă se impune, o să discut cu altă ocazie despre vinurile mele deschizând un alt topic. Sper că nu am supărat pe nimeni cu aceste precizări pentru că nu asta a fost intenţia.

Eu sunt de fel din zona recunoscută pentru cel mai bun Merlot din ţară. Adică Dealul Mare-Tohani. Mă mândresc cu faptul că am participat 2 ani la rând la Festivalul Vinului NovVin în 2000 şi 2001, iar în acest ultim an am luat o medalie de bronz la vin alb şi premiul special pentru vinul roze (cu rosu nu am participat pentru ca aveam cantitate prea mică). Am facut aceasta scurta prezentare pentru a dovedi intr-o oarecare masura ca ma pricep la vinuri, chiar daca meseria mea actuala nu are tangenta cu acest domeniu. Pentru ca s-a amintit de expresia vinuri tratate şi pentru că ştiu că acest lucru nu este înţeles foarte bine de mulţi oameni vin cu câteva precizări. Unii oameni sunt deranjaţi de faptul că vinul este tratat cu bioxid de sulf, bentonita, şamd. Bioxidul de sulf se foloseşte în vinificaţie pentru: - acţiunea sa antiseptică, antioxidantă şi antioxidazică; - realizarea unei bune limpidităţi; - conservarea aromei şi îmbunătăţirea calităţilor organoleptice a vinurilor; - contribuie la extracţia substanţelor colorante şi odorante în timpul macerării-fermentării. El se pune în must în cantităţi bine determinate (dacă vorbim de o vinificare profesionistă) şi un dozaj corect poate duce la obţinerea unor vinuri de foarte bună calitate. Şi pentru că vorbim de dozaj, pot să vă dau un exemplu sugestiv. Dintr-un must de Muscat Ottonel sau de Chardonnay poţi obţine fie un vin sec, fie un vin dulce. În consecinţă, a trata corect vinul cu bioxid de sulf nu înseamnă că vinul respectiv nu este bun de băut. Un vin netratat n-o sa aiba niciodata limpiditatea unuia tratat. De asemenea, vinul netratat nu se poate păstra pe termen lung. Alt tratament al vinului este pasteurizarea. În ce constă acest tratament şi de ce se face? Vinul mai conţine şi fermenţi care nu se elimină complet la pritocire sau filtrarea lui. În această situaţie, pentru a păstra vinul pe termen lung cu calităţile lui organoleptice de la acel moment se pasteurizează. Practic, se face o fierbere scurtă la 60-65° Celsius. În acest fel, vinul pasteurizat poate fi îmbuteliat şi nu-ţi faci probleme că el va continua să fermenteze (cu toate consecinţele care decurg din asta). Exemplu: am un vin roze care, după fierberea normală din toamnă este demisec, cam la 12°, cu o culoare vie, foarte frumoasă. Dacă vinul respectiv nu este pasteurizat, primăvara continuă fermentarea restului de zahăr şi devine un vin matur, cam la 13-13,5°, iar culoarea nu mai este aia vie, aşa cum era în toamnă. Dacă după fierberea din toamnă l-aş pasteuriza, el şi-ar păstra toate caracteristicile şi în continuare. Voi reveni şi cu alte informaţii.