Cine vine ?

Asteptam si alti aventurieri din traficul urban si interurban oltenesc.

Jurnal de trafic urban

Cetatea Baniei, zona centrala, 16 ianuarie anno domini 2008, rush hour 17 :00

Este deja cunoscut faptul ca “facerea de bine si deplasarea urbana la ora de varf sunt f-word de mama”, deci nu are rost sa insistam asupra acestor aspecte strict teoretice.

Fapt pentru care trecem rapid (fistigoi, cum se spune in mediul rural oltenesc) la fapte.

Executand o deplasare mai putin rectilinie, dar suficient de uniforma, cu Matizaurul personal, pentru prieteni FuriaRosieTurbo, am facut o prima escala programata la locatia TCIF pentru a prelua una bucata nevasta, cunoscand deja faptul ca “avem de umblat”.

Toate bune si frumoase, mai ales ca bona nu a avut nimic de obiectat cu privire la programul prelungit (nici nu avea cum, avand in vedere mult prea prelungitul concediu platit de care beneficiase in perioada sarbatorilor).

Treaba incepe sa se complice odata cu executarea operatiunii de imbarcare din parcare.

Susmentionata sotie s-a prezentat la extraction point cu un intreg pluton de sefi (sefe) cu pofta nebuna de a efectua o croaziera urbana catre casa cu Matizacul cel mai rosu din Sud-Estul Europei.

Am imbarcat intreaga gloata ciripitoare si am purces catre infruntarea crancena cu multiplele tedeiuri si beamveuri proaspat trezite din amorteala, dupa multe zile de inzapezire, odata cu dezghetul.

Apa, proaspat revenita la starea lichida, picura peste tot in jur, peisajul urban fiind dominat de o atmosfera lacustra. Matizacul se strecura abil in traficul specific orei de varf craiovene. Mai multi soferi care isi luasera permisul de la librarie si nu respectau indicatia de a conduce doar masini lego mai mult stateau decat mergeau, incurcandu-i si pe ceilalti, oarecum mai talentati. Privind imprejur, am constatat ca s-a modificat Codul Rutier fara stirea mea, mai nou semnalizarea si asigurarea devenind facultative, iar prioritatea, una dintre optiunile de echipare a masinii. Desigur, FuriaRosieTurbo nu avea, fiind E-klasse stock. Taximetristii, ca de obicei, aveau prioritate chiar si fata de ambulanta.

Punand in aplicare intregul bagaj de cunostinte si aptitudini de sofer calit in jungla urbana capitalista, am elaborat instant un traseu de evitare a zonelor de gatuire a traficului, reusind, cu putin noroc, sa ma deplasez fara nici o oprire pana la Universitate. Toate semafoarele erau pe verde si traficul oarecum dezlanat mi-a permis sa valsez in voie de pe o banda pe alta, in timp ce le multumeam dobitocilor care nu stiu sa mearga decat la axul drumului ca mi-au lasat libera banda 1 pe distante atat de lungi incat am crezut initial ca e banda de urgenta.

La Universitate situatia s-a schimbat radical, prinzand rosu de doua ori la primul semafor. M-am strecurat cu abilitate de pe o banda pe alta, reusind primul pit stop in dreptul Universitatii, intre semafoare, pe banda de dincolo de stalpi, pentru cine cunoaste zona, ocazie cu care am debarcat una bucata exemplar matusalemic pretins feminin care nu mai contenea cu multumirile si saluturile, spre disperarea unui taximetrist claxonator care se uita plin de ura la posteriorul sfidator al Matizacului personal. De parca ei, taximetristii din intreaga lume, ar opri ca sa ia/lase clienti numai in locuri special amenajate.

Am continuat cu executarea unei manevre abile pe trecerea de pietoni care mi-a permis sa parasesc banda dedicat virajului la dreapta, plasandu-ma pe banda de mers inainte, in pole-position, convins fiind ca nu puteam incurca pe nimeni, deoarece, dupa anumite repere numai de mine stiute, aflu intotdeauna cand vine verdele, cu vreo doua secunde inainte, iar demarajul exemplar al Matizacului ma scuteste mereu de eventualele flash-uri mustratoare. Exact asa s-a intamplat si acum, traversand intersectia ca si cum as fi mers pe banda pentru Matizuri.

In continuare, traseul ales s-a dovedit neinspirat: stanga din Carol I in V.Conta, OK, dreapta din V. Conta in I.L.Caragiale, eroare fatala. La jumatatea pantei un daciot cu absente multe la cursul de pricepere, reusise sa blocheze drumul in asa hal incat nici impins nu era in stare sa se deplaseze macar inapoi, adica la vale. Profitand de calitatile naturale ale Matizacului, am executat o intoarcere din en miscari, urmata de stanga pe V.Conta si iar stanga pe G.Cosbuc (strada care ar fi meritat mai degraba numele de Stada (foarte) Inclinata, avand cam pe jumatate din lungimea ei o inclinare de cca 45 de grade kelvin. De aceasta data eroarea fatala a constat in faptul ca, exact pe portiunea inclinata, strada nu fusese nici deszapezita si nici macar circulata (decat de pietoni). Daca ar fi fost teritoriu virgin, cred ca se descurca Matizacul sa-si taie drum, chiar si fara plug. Dar talentul deosebit al pietonilor de a batatori superficial zapada pe o latime de 2-2,5 m pana in vale a transformat acest segment de drum intr-o bariera de netrecut chiar si pentru SUV-uri 4X4, parerea mea, sic!

Cu aceasta ocazie provoc pe toti cei care vor sa dovedeasca ceva, nu sa urce, ca asta ar fi prea de tot, macar sa coboare... Atasez pentru doritori harta. Pariuri nu fac de felul meu, doar galerie, daca se-ncumeta careva.

Din punctul meu de vedere, a urmat o mica escapada de 200 m in marche-arriere, pe drum ingust, deszapezit de mantuiala la modul serpuit.

Aventura a continuat cu o coborare periculoasa pe o strada oarecum mai putin inclinata, dar de fapt, mai periculoasa, ca e coborarea in curba, fara altceva in dreapta decat o mica rapa de vreo trei metri, str. Doinei. Iesind in strada ce poarta numele lui Stefan cel Mare si Sfant, altfel spus intorcandu-ma in lumea civilizata, mi-am continuat in voie traseul evazionist, catre a doua escala neprogramata, Romnicon, la doar 500 m de urmatoarea escala, de data asta programata, Simplon. Dupa o asteptare democratic de lunga la medica de famelie (pentru o amarata de trimitere care se putea rezolva in 2-3 min.) am plecat, in sfarsit, spre casa, urmand, rupt de foame, traiectorii la fel de evazive ca si pana acum.

Dupa ce mi-a trecut foamea, rupt de dor, de dorul Maracanei de aceasta data, am executat o mica excursie urbana in zona folclorica a filialei DWCC Craiova, finalizata cu o intalnire “la botu` calului” cu liderul nostru spiritual posesor de Matiz “mai rosu decat prevede legea”.

Daca asemenea povestiri au darul de a speria pe doritorii de vizite in Cetatea Baniei, ne cerem scuze anticipat, cu mentiunea ca realitatea este mult mai cruda. Viata bate cartea!

Momeala: cica Smail face cinste 

Fac prezentarea la noua masina cumparata in vara!

Deci ,intalnire marti ora 18.00 la Pizza Peter cu sau fara masini!

Desi ideal ar fi sa ne intalnim cu masinile ,ziua pe lumina , sa mai discutam si surubaim ,asta este!

Lista este deschisa!

Ca initiator, se pare ca nu pot vota, asa ca va zic din tastatura... pentru mine e ok L, M, M, J, de la ora 18:00

Exclus forever V, S, D, uneori imi convine si mai devreme de 18:00.

Nu stiu daca moderatorii pot vedea cine a votat... ar trebui monitorizat sa voteze numai cei din zona Craiovei.

Asadar Pizza Peter, joi, 12 nov., dupa ora 19:00.

Pentru cine nu stie unde este... vis-a-vis de SIF Oltenia.

Ziua si ora raman aceleasi deocamdata, pana se strang mai multe pareri... deci joi, 22 oct 2009, ora 19:00.

Space Cafe de la parter Real vi se pare OK?...

prezenta facultativa

Fapte, nu vorbe

Cum "ameninţam" p'acilişa azi apar şi eu pe la întâlnire.

So.. care mai doreşte, care mai pofteşte?!

Adunarea! >

Locul si momentul, ca de obicei.

Special guest star: Zambaretu' American.

La nineteen hundred hours, adunarea in balta!

Adica la sapte seara pentru cei care n-au facut armata la puscasii marini...