Eu stiu ca in Ro e obligatoriu pana la 3 ani dar in perspectiva concediului in Grecia as vrea sa stiu cum e in Bg si Gr.

Toma al meu are 4 ani si ma gandesc la un inaltator dar nu stiu daca e suficient (scaunul l-am dat pentru ca nu mai voia sa stea in el).

Stie cineva ceva ?

multu'

v

Intrucat situatia etno-teritoriala e destul de incurcata in Bosnia, fac o clarificare. Bosnia ca stat unic, este impartit in 2 regiuni autonome: Republika Srpska (locuita majoritar de etnici sarbi-ortodocsi, avand capitala neoficiala la Banja Luka) si Federatia Bosniei si Hertegovinei (locuita de bosnieci-musulmani si croati-catolici, avand capitala la Sarajevo). Fiecare din cele 2 regiuni are proriul steag si propriile institutii.

Banja Luka

E un oras destul de mic cu putin peste 100.000 lucuitori, care nu m-a impresionat in mod deosebit nici in bine nici in rau. Este localizat intr-o zona frumoasa, inconjurat de munti si e destul de curat. Drept sa spun, am avut acelasi sentiment ca atunci cand am vizitat Chisinau: oras de provincie devenit capitala, destul de ok, dar “in the middle of nowhere”, fara a avea ceva cu adevarat deosebit. Ca faza funny, au acolo un fel de legenda urbana ca in Baja Luka proportia e de 7 femei la un barbat. Drept sa spun, la ce am vazut mi s-a parut mai degraba contrariul – am vazut de nenumarate ori prin oras scena cu 5-6 barbati care stau la o masa la cafenea fara nicio femeie. Ori n-am fost eu la ora potrivita, ori intre timp au plecat toate in Occident. Oricum, dupa cum se spunea la Discovery acum vreo 20 de ani intr-o indragita emisiune - “Myth busted”.

Belgrad & Kopaonik

Acum incepe de fapt road trip-ul. Am plecat spre nord si dupa vreo 30 km pe drumuri regionale, ne-am suit pe autostrada care vine de la Zagreb si am condus pana la Belgrad, unde am luat pranzul pe un restaurant “plutitor” cu o priveliste frumoasa, si pe care il recomand. Belgrad l-am mai vizitat de cateva ori, asa ca am petrecut timp acolo cat sa mancam si am plecat spre sud, directia Kopaonik. La vreo 45 de minute dupa ce am plecat din Belgrad ne-a prins o ploaie destul de puternica, dar nu as fi mentinat-o daca nu as fi vazut multumita ei un fenomen care nici nu creadeam ca poate exista: curcubeu dublu (din care unul avand culorile extrem de intense, dupa cum se vede in poza). Mergand spre Kopaonik (unde am si innoptat) m-a luat nostalgia gandindu-ma ca in urma cu exact 10 ani, in 2013, ma aflam cu Cielo pe acelasi drum cu ocazia excursiei povestite aici.

Novi Pazar

Dimineata am plecat din Kopaonik si cu oprirea intermediara in Novi Pazar pentru micul dejun. E un oras aproape in intregime musulman din sudul Serbiei, cu un centru modern nu foarte spectaculos, dar destul de ok. Ce mi s-a parut interesant e ca fix langa centru este si o zona veche a orasului cu strazi inguste, aglomerate si localuri/restaurante traditionale. Atmosfera e exact ca cea dintr-un orasel neturistic din Turcia, iar cand vorbesc de restaurant nu va ganditi la lux si stele Michelin, ci afaceri de familie cu spatii relativ mici si cateva mese. Am incercat specialitatea lor locala (mantije) care e un foietaj cu carne sau cartofi, peste care pui iaurt si eventual condiment – foarte bun si n-am luat nici salmonella sau altceva.

Din fericire pt noi (eu, sotia si copilul), Epica a functionat perfect, s-a ars un bec pe scurta si atat (am avut de rezerva). Plus jantele care ar trebui roluite, dar asta e vina mea ca nu m-am ocupat de ele.

Am inceput concediul acum 2 saptamani, duminica la ora 1 noaptea. Initial am vrut sa plecam duminica dimineata, sa stam seara la Arad... dar am zis sa facem Romania pe intuneric, mai lejer, si sa ne intindem pana aproape de Praga. Am facut totusi o mica pauza de vreo ora, cu somn, pe la ora 6 dimineata inainte de Arad. Daca drumul de noapte a fost ok, fara mare trafic, dimineata in vama ne-a prins intr-o mare aglomeratie (multi rromani cu numere straineze care plecau inapoi la ciord... pardon, munca).

Prima oprire a fost in Kutna Hora, in Cehia, unde ne-am dus special pt osuar. Si daca tot eram obositi dupa 1400km, ne-am oprit la un restaurant dragut si ne-am luat o cazare pe booking. Ca o paranteza, toate cazarile le-am luat de pe booking maxim cu o zi inainte. Scumpute, Germania si Austria cu o medie de 120 euro pe noapte, dar am vrut sa stam cat mai bine si sa nu facem economii (bine, nici la hoteluri de fita...). Si mesele scumpe, 80-120 euro pt 2 persoane si un copil, fara mari pretentii. Revenind la Kutna Hora, ne-am cazat, iar dimineata am vizitat orasul... frumos, gotic, linistit si relaxant. Dupa care ne-a mancat undeva sa plecam de la linistit si relaxant la Praga. Care e un oras foarte frumos, dar si foarte aglomerat cu turisti. Foarte cald si umed, ne-am plimbat prin centru, am vrut sa vizitam catacombele dar nu am reusit (era prea tarziu urmatoarea vizita, plus nebunia de turisti), ne-am oprit la o terasa unde am mancat si am baut (berea ceheasca a fost cea mai buna). Pe seara ne-am oprit langa cazare, unde am mai baut o bere, doua, si am luat o amenda de parcare 🙂 Stradute inguste, locuri de parcare putine spre deloc si doar la "borduri colorate". Inca nu sunt lamurit la ce culoarea puteam... ideea e ca pe la 9 seara au aparut 2 politisti, pusi pe dat amenzi si blocat roti. You must pay! I pay... You must pay! I pay ba! Intr-un final am primit de la unul din ei site-ul "secret" pt parcari in Praga... 22 euro amenda, 19 parcarea, duamneajuta.

Din Praga am luat directia Deutchland (uber alles). Autostrazi si iar autostrazi, a vazut Epica si top speed de 197 km/h pe gps (200+ in bord)... problema era ca nu mergeai 50km fara un blocaj. Majoritatea cauzate de lucrari, benzi inchise, devieri etc. Blana 200, brusc limita 120, 100, 80 si te opreai in coloana. Plus destui ametiti care iti ieseau in fata brusc, sa depaseasca cu ochii in telefon. Motorina buna la nemti, am avut consum sub 8 la viteze de 140-150, in conditiile in care pe A2-ul de la noi scot peste 8 (ba chiar spre 9 uneori) la 137-138.

In drum spre Berlin ne-am oprit la Dresda, la muzeul militar. Putine piese, dar de calitate.

Berlin... centrul plin de turisti si arabeti care se comportau cam ca tiganii de la noi. Terasa langa hotel, mancare bunicica, bere ok dar nu asa buna ca la cehi. Servire impecabila, mai ales dupa ce le-am lasat tips (nemtii am vazut ca nu prea lasa... strangeau si monedele date rest). Parcarea pe timp de zi se plateste, daca bagi fise la automat te usuca (aproape 2 euro 15 min), daca instalezi aplicatia pe tel e mai decent. O zi am umblat la "plimbari" prin vreo 2 paduri, fara succes... ghinion de nesansa, la cate lupte au avut in ww2, sa nimeresc tocmai zone goale.

Din Berlin, cap compas vest, zona Cologne. Mai exact cat mai aproape de padurea Hurtgen, tot din motiv de "plimbari prin natura". Umblat prin muuuulte pozitii americane, din pacate pt mine batute de multi altii inainte. Ne-am si plimbat, zona frumoasa, am reusit sa vedem si o cazemata din linia Siegfried. Greoi de ajuns la multe zone, nemtii au interzis accesul auto pe dealuri sau prin paduri (desi unele sunt drumuri asfaltate). In rest, frumos, curat si aranjat. Limite de viteza 50 si 30 prin localitati, radare peste tot, inclusiv "average speed radar" care iti masoara viteza medie intre 2 puncte... deci nu-l prostesti ca pe o simpla camera la care franezi. Drept urmare prin Germania rurala am scos consumuri fantastice, de 5 si-un pic. Daca tot eram in zona (adica la 2 strazi de cazare ajungeai in Belgia), am dat o fuga si in Olanda, sa facem un gratar la un amic.

De aici am luat-o spre sud, directia Dachau, cu oprire la mormantul lui Erwin Rommel. De la plecarea asta, 3 zile am oprit stergatoarele doar cand am oprit si motorul... ploi torentiale, vant, furtuni. Revenind la Dachau, lagarul nu m-a impresionat, Auschwitz este muuuult peste. Si ma refer din punct de vedere al unui vizitator. In Dachau am mancat seara la un restaurant de cartier, foarte bun si relativ ieftin fata de altele din zone mai turistice. Ca o mentiune, am bagat si mezeluri de la Lidl sau Kaufland, plus chestii de rontait luate de acasa. Si tigari de acasa, ca la ei pornea de pe la 10 euro un pachet (si peste 15 unele).

De la Dachau tot spre sud, tot pe ploaie, spre drumul montan Grossglockner. La intrare ne zice doamna de la casa de bilete ca, daca incepe sa ninga, coborati repede. In gand imi zic ca e nebuna, e august! Pe drum incep sa mai vad pe margine utilaje de dezapezit.. iar sus deja ploaia era amestecata cu grindina, plus temperatura mult mai scazuta (7 grade minima). Plus fulgere si tunete, vant... furtuna in toata regula. Pe urcare mai dam de o masina, soferul f panicat, pe avarii si in viteza 1 la ralanti. Depasesc rapid si ii dam inainte cu a 2a mai turata. Facem cateva poze, suspinam ca nu prea vedem Alpii de ceata, si decid ca nu e cazul sa ne ducem si pe drumul kaizerului pana la ghetar... nu de altceva, dar eram aproape singuri pe acolo. Iesim de pe Grossglockner pe partea cealalta si ajungem la cazare, intr-un orasel/sat cochet. La terasa din centru (singura deschisa, ceva mai mult pt localnici) observ ca se vorbeste italiana si mai salut oamenii care ma saluta, cam ca la noi la tara unde toata lumea saluta pe toata lumea. Ei cu buona sera, eu cu buna seara... ca suna la fel.

Plecarea din Alpi tot pe ploaie, stergatoarele au joc (mecanismul in sine) si ma scot din sarite cand bat in cheder sus. Oprim pe drum la Hallstatt, pe care il mai vizitasem in urma cu 7 ani (tot dupa Grossglockner, dar atunci cu mobra si pe vreme buna), si suntem dezamagiti... pe langa vremea de cacao, terase inchise, multi turisti asiatici si fff multi arabeti. Mancam cate un pastrav la suprapret (120 euro 2 supe, 3 pastravi si 2 sucuri), renuntam din lipsa de timp vizitarea minei de sare si a platoului de deasupra oraselului, si o taiem usurel spre acasa.

Pe intuneric, evident tot pe ploaie, ajungem in Zagreb. Ca o paranteza, revenirea in Balcani ne-a trezit la realitate cu gropi pe sosele, politie la panda cu radarul, soferi disperati si agitati si mizerie pe masina. Croatia nu are vigneta (in afara de Germania, restul au toti), dar te arde la autostrada. 6 euro pana la Zagreb, 16 euro de la Zagreb pana la granita. Zagreb... cazarea acceptabila, cautam un restaurant (tot pe ploaie) si gasim ceva prin centru, cu reviews bune. Mancarea sotiei groaznica, copilul doar cartofi prajiti iar eu un hamburger comestibil. Macar a fost ieftina, comparativ cu restul (vreo 31-32 euro).

Stiam ca in Serbia nu putem sta pe net, asa ca am facut traseul de la cazare si am oprit netul la granita. Totul bine si frumos pana ajungem pe malul Dunarii, pe partea opusa se vedea Moldova Noua... dar bacul era foarte inchis. Panica, ce sa facem? Hai sa intrebam si noi... intr-un final dau de 2 politisti (la panda, evident) si ma inteleg cu unul in engleza. Zice sa fug repede cativa zeci de km mai in amonte, ca mai e un bac dar ultima trecere e in 30-40 min. Dau forja vietii pt Epica, copilul rezista eroic sa nu vomite, ajungem cu 10 minute mai devreme. Surpriza, ultimul bac e la ora 17... dar la 17 e sosirea, plecarea spre malul opus (ultima) e la 19. Pierdem 2 ore pe malul Dunarii, mancam ceva plescavita mediocra si scumpa, beau o bere rece si proasta si intr-un final traversam. Intrarea in vama Nadas ne prinde pe bezna, suntem singuri acolo. Totul bine, ii dam inainte pana la cazare, langa Moldova Noua.

Cazarea ok, curata, terasa si ponton langa Dunare. Nu ma rabda sufletul sa nu scuip in garla si dau nitel la cocolos de paine cu o lanseta distrusa ramasa langa ponton... prind o ciortanica mica :)) Drept urmare, accept propunerea sotiei sa mai stam o zi si sa ne relaxam. A 2a zi fug la un magazin, imi iau o lanseta (proasta si scumpa), nada, momeala etc. Si multe beri, drept urmare toata ziua o petrecem pe ponton la pescuit. Pe la 12 noaptea incheiem ultima zi de concediu si fugim la somn, pt ca a 2a zi urma drumul lung spre casa.

De ce "Urmatoarea oprire ... 3000" ? E putin ambitioasa ideea de a ajunge cu o berlina la 3000m altitudine in Europa insa nu e chiar imposibil. Nu, nu am facut asta cu MOSul insa am ajuns frecvent la altitudini de la care urcatul la +3000m a putut fi facut relativ usor.

Am mai avut si alte obiective, multe dintre ele ratate in trecut din cauza sezonului nepotrivit sau a lipsei de timp. Prin cateva intamplari norocoase, am ajuns prin niste locuri pe care nu le aveam in vedere insa care au meritat pe deplin.

Inca nu am toate pozele aranjate si dimensionate corespunzator asa ca topicul asta se va intinde pe cateva zile bune.

Dar sa incepem si vedem unde ajungem 🙂

Ziua 1

Plecarea a fost facuta de langa Sibiu, din locatia la care am facut si pregatirile pe care le-am povestit in topicul dedicat MOSului. Prin urmare, primul popas nu avea de ce sa ne provoace emotii prea mari din cauza distantei. Am avut rezervare facuta la un hotel de pe malul lacului Balaton, loc la care drumul presupunea un parcurs aproape exclusiv pe autostrada. Singura exceptie a fost reprezentata de segmentul Deva-Margina, portiune de drum care face fericiti multi patroni de service-uri si vulcanizari.

Ei bine, pe portiunea asta care necesita multe multe multe manevre de evitarea a gropilor am inceput sa resimt destul de serios efortul depus pentru manevrarea volanului. Cu alte cuvinte .. servo-directia isi cam facea de cap ! Nasol moment ! Mi-am dat seama ca problema este rezultatul uleiului gresit ales insa nu prea aveam ce face in momentul respectiv asa ca am mers mai departe. Dupa revenirea pe autostrada lucrurile nu au mai fost asa de nasoale insa deja imi faceam planuri sa cumpar un ulei adecvat si sa il schimb pe undeva pe drum. Ar fi fost prima interventie pe care am facut-o vreodata asupra MOSului in afara tarii insa na, prostia se plateste !

Multumita unui trafic lejer in directia in care mergeam si a unei retele de drumuri mai mult decat decente, am ajuns fara probleme la destinatie. Se preconiza, insa, o furtuna de zile mari asa ca a devenit evident ca am carat degeaba costumele de baie cu noi 🙂

Ne-am multumit cu o masa copioasa intr-o locatie pe care am descoperit-o absolut intamplator on Iunie. Mergeam spre Maribor si ne-a prins foamea cam pe la jumatatea lacului Balaton. Iesit pe primul drum, ajuns pe malul lacului si desoperit Andras Bufe. Prima impresie este de bomba la care poti manca, cel mult, o omleta decenta. Ei bine, pregatesc oamenii aia un peste prajit de mananci pana mori. Prima data am incercat Hek-ul, pestele "national" al vecinilor nostri. Remarcati ghilimelele si cititi mai multe despre el, daca vreti detalii. Ca o paranteza, e vorba de merluciu :)). 

De data asta am comandat toate cele 3 tipuri de peste din meniu. Hek, Sullo (eu inca sunt convins ca e vorba de salau) si inca o natie al carei nume l-am uitat de cum l-am citit :)). E de bine, oricum. A fost singurul care nu ne-a spus nimic. Ceilalti doi, in schimb ... memorabili. In poza de mai jos, salaul

Buna dispozitie a fost asigurata si de tematica muzicala a localului. Ca si prima data, doar muzica rock, insa din gama lejera, nu metale sau altceva de genul. Berea buna si rece, curatenie si amabilitate, tot ce trebuie ca sa mai merg pe acolo sau sa recomand cu incredere un popas daca aveti ocazia.

An deosebit de interesant . Cu sud estul Europei am gatat asa ca drang nach westen . Toate bune si frumoase , insa cu niscai restrictii nu bas marunte . In primul rand nu e voie in iulie (pleaca colega de birou , pleca vorba vine , ii naste fica mai mare si ....) , nu e voie in august ca pleaca cealalta colega (astea parca is legate ombilical ...) care nu a plecat in august de nu stiu cand . Deci astea doua luni pica cu brio . Mai mult insa nu putem pleca nici in iunie , dupa data de 14 , ca are Juniorul sesiune . Nu , nu ma duc in locul lui la examene , dar prezenta acasa descurajeaza vizitele si eventualele chefuri aferente , de tip sesiune . Acum , chiar cand scriu imi dau sema ca s-ar putea sa fie o problema si in septembrie , o perioada oarecum traditionala in finalizarea studiilor aprofundate (restante pe sleau ) . Nu sunt sigur , poate pica totusi in august , mai bine nu intreb ca ma apuca pandaliile . Oricum acea perioada ar fi pentru concediu cu restrictii partea II . 

Prima care a sarit la lupta a fost Madam , care a propus sa mergem cateva zile (3-4 ) in Austria , sa vizitam manastirea din Melk (m-am dat dracului , a citit Numele Trandafirului acum 20 si mai bine de ani , ce memorie) si sa ne plimbam cu vaporul pe Dunare . O blagoslovesc in gand vreo 2 zile , dar cand vad ca o tine otova cu asta , tai in carne vie : dupa ce ca din cauza ei sunt blocat toata vara in Timisoara (obs. eu pot pleca cand imi vine ...cheful data fiind incheiera contractului cu CJASTM pe 2018 (in mai) , evaluarea achitata si platita , invatat personalul sa raporteze si sa factureze online , etc) , sa merg 4 zile care includ si drumul (sau nu , dar era mai dramatic asa ca da) , asta-i chiar o caricatura de concediu , ala a lu' peste prajit e un vis ; ce am ajuns sa imi faca programul toata lumea (invers e de bine) ; nici nu se incalzeste bine motorul , etc . Macar vreo 7-8 zile sa fie (clar ca planul meu initial mult mai spectaculos cade ) . Ca tot am pomenit planul meu (si tocmai de aceea inaplicabil) cuprindea Florenta (4-5 zile) , Milano  (2-3 zile) si halte la Venetia si Viena . Scandalul de rigoare , asta avea in mail oferta pentru Melk (deja !!) . Nu ma las , ca tot e totul troznit , macar sa troznesc eu nu ...vinovata . Discutii incinse , cu posibilitatea evitarii totale a concediului si cu promisiunea ca de fiecare data cand isi ia liber , eu stau la lucru , copilarii din astea . Pana la urma am (semi)invins . Semi : mai multe zile , Italia cu punct de iradiere zonala . 

A ramas deci asa : duminica viitoare 27.05.2018 plecam spre Graz , hotel Sud , aprox 720 de km (rezervat fara card de credit 102 Eur Junior suite) . Luni 28.05.2018 spre Bologna , hotel Holiday Inn Expres Fiera (alea cu camere cat parameciul , dar curate , ieftine cu mic dejun . 402 Euro 6 nopti prin  Eximtur) . In perioada marti -sambata ...iradieri : vreo 2 vizite de o zi la Florenta (34 de minute cu trenul rapid , 100 cu ala lent ) , o zi Ferarra , o zi Ravenna (sau Rimini sau San Marino ) . O zi de Bologna cel putin . Duminica 03.06.2018  spre Graz . Pe 04.06.2018 acasa , rupti de oboseala , ciufuti ca a fost prea scurt , buzunarele goale si chef de munca ioc . Toate acestea de corectat in ipoteticul concediu cu restrictii partea II . 

Capac la toate nu mergem cu Nubira din doua motive : vrea si Madam sa conduca (si Nubira e prea mare ?!) si lipsa acuta pitule , partea cu compresorul de AC e amanata pe sfarsitul lui Iunie . 

PS Pana la urma am intrebat , partea II dupa 16 septembrie 2018 .🤕

Ma batea sotia la cap sa o scot si pe ea la munte (n-a mai iesit de mult, pt ca sarcina), FARA DETECTOR. Pur si simplu sa ne plimbam cu masina... Valea Ph exclusa din start, weekendul il petreci pe dn1, alte zone accesibile cu masina si relativ aproape nu imi veneau in cap. Asa ca am bagat Buc-Ploiesti, Valenii de munte, Slon. Din Slon am urcat pe munte (drumul nu e accesibil turismelor) si am tinut creasta spre Tabla Butii. Cu parere de rau ca nu am detectorul la mine, am admirat transeele, am vizitat cimitirul eroilor cazuti acolo in ww1 (o mica parte) si am admirat privelistea.

Zona e slab populata, pe munte am intalnit 2 biciclisti, un atv si vreo 2 masini, plus o motocicleta. In rest, cateva stani, vaci, cai si mult spatiu liber (gol montan, fara copaci). Drumul e intre acceptabil si aproape periculos, cu cateva zone de rampa abrupta si pietris, sleauri etc. Azi a fost uscat, dar daca ploua devine si mai "distractiv", mai ales la coborare.

Am urcat prin Slon, am coborat spre Vama Buzaului si am iesit la Cheia.

Urmeaza sa revin si fara nevasta, cu detectorul 😄

In mod cu totul exceptional anul asta n-am apucat sa mai intreb nimic , Madam a intrat in problema de prin martie , in sensul comunicarii explicite si de neclintit a destinatiei : Dubrovnik . Ba chiar mai mult , pe cand oamenii intregi la cutiuta ori au deja rezervari , ori mai stau pentru "ultima ora" , a mers tinta la Eximtur si le-a cerut oferta la Dubrovnik . Aia atata asteptau , a venit pe mail ditamai listocul cu vreo 7-8 hoteluri . De la 3 la 5 stele . Aici a devenit rationala si a exclus extremele ...degeaba zic eu acum , ca pretul la 4 era tot pe acolo . Pana la urma , dupa discutii neasteptat de scurte , a decis Hotel Neptun din complexul Importanne Hotel & Resort , peninsula Babin Kuk , nordul Dubrovnikului . Mai central erau dar cu probleme cu parcarea si ...pretul . Cinstit vorbind , cu pretul nu a fost chiar usor nici aici pe 8 nopti cu mic dejun (cred ei ca mic) inclus ... vreo 1840 de euro , adica 230 eur pe noapte . Ridicat din umeri si achitat imediat . Mai departe cica e treaba mea , daca nu putem merge direct , sa gasesc cazare . Daca luati traseul Timisoara - Belgrad - Uzice - Visegrad - Gorazde - Dubrovnik drumul pare scurt nici 700 de km . Bine ca am ales sa facem popas pe parcurs ca ma lua dracu daca incercam pe direct . Hai totusi sa facem o noapte pe traseu , cam pe unde , hm , la Zlatibor e cam pe la jumatatea traseului . Pus mana pe comp si iute la siteul german de rezervari ce ne-a scos din destule belele , hotelinfo . Gasesc un trei stele la Zlatibor , hotel President cu 90 eur pe noapte + mic dejun , fac rezervare pentru dus si intors . Il scot pe James din hibernare , credeati ca il uit , pai la cat am dat pe el mama lui de Garmin , ar trebui sa lucreze zi de zi . Il conving sa porneasca stand in bucatarie si ii bag traseul . Imi da doua rute prin Serbia , ambele cu Belgrad , una prin Valjevo si una prin Cacak . De la Zlatibor imi da 3 , dar doua prin Muntenegru unde nu am vrut sa ajung (si bine am facut) si una prin Bosnia care fost OK cu o mica exceptie . Cu Honda n-am prea mare lucru de pregatit , asteptam inca sa cada vreo piesa "neconsumabila" ... ceea ce facem si acum , iar ea nu si nu . Si atunci si acum ma felicit cu alegea ei in dauna potetialilor concurenti in gama pana la 15000-16000 de euro (ca am dat numai 12400+200 adusul in TM , e un bonus , dar e si munca Juniorului , lucru rarissim in mod normal ) .Normal ca am onorat-o (din nou) cu un dat la cheie cand era la ralanti , dar dupa ce a carait din ...rarunchi , si-a vazut de treba ca si cum nimic nu a fost . Nu stiu daca am mai povestit , dar la achizitie toata lumea era nemultumita (inclusiv Juniorul) iar acum nu s-ar mai da jos din ea .

Ne amintim ca trebuie si ceva pitule , de peferinta euro , si am alocat vreo 2200 pentru concediu . Sa nu credeti ca a fost prea ...mult , cu putin talent se duc intr-o veselie (de moment) .

Date plecarii 18.08.2017 , la Dubrovnik din 19.08.2017 .

Si pornim , plin la benzina si spalator geamuri si fix la 1/2 dintre min si max la ulei (niciodata nu a fost nevoie sa adaug ulei pana azi inclusiv ) .

Plecam prin Sag - Padureni (unde am lucrat ani buni la Comtim , orar la 5:45 pleca autobuzul Comtim incolo si la 16:15 de acolo ) - Voiteg(ni)- Deta - Stamora Moravita . Mers lejer si in limitele legale de viteza . Trecem ca prin branza prin vama si James ne duce prin Vrset . Prima faza , pe sosea limita de viteza 80 . In localitati variaza de la 50 la 40 si 30 (in preajma scolilor) . Politistii sarbi sunt renumiti pentru ferocitate in vanarea strainilor (mai ales a celor ce le-au tras un sut in oo prin 1999 ) si se lasa cu amenda DUPA hotararea unui judecator . Daca judecatorul nu e disponibil , nici o problema , d-aia este arestul pana cand revine (o zi , doua , cum iti e soarta ) . Asa ca merg uluitor de legal spre indignarea sarbilor iesiti la drum cu trotinetele lor . Degeaba au claxonat , mai degraba trageam pe dreapta decat sa cresc viteza . Asta cu sprijinul complet a lui James care facea ca trenu' cum treceam de viteza maxima legala a locului (se poate dezactiva dar mai bine nu) . Multamita dupa asa comportament legal , ne baga in Belgrad . Noa hat , ca nici astia n-au centura , iar daca tot ai intrat , mergi volens nolens prin centru si treci obligatoriu pe langa cateva cladiri bombardate si conservate ca atare . Fain , mai ales ca are ...coline mai ceva ca Roma . Sus - jos in fundul masinii stand neclintit la 5 cm autobuzul . Aglomeratie ca la noi de sarbatori cand vin toti pe acasa . Recunosc ca l-am pi...it pe James ca-i incompetent , dar si la revenire tot prin centru am mers . Ah , un bulevard cu 6 benzi era in refacere avand numai 2 functionale cate una pe sens . La intoarcere fix pe acolo am trecut . Ascultam de James si , relativ usor , iesim spre Valjevo . Apoi si astia au stat cu autostrazile cat au putut cu rezultatul ca soseaua era plina ochi inclusiv cu TIR-uri . Bineinteles ca faceai 5 km fara localitate si apoi incepea "rutina" : intai 50 , apoi 40 (nu totdeauna) apoi scoala cu 30 , apoi iar 50 , apoi 60 sau 70 cat le venea lor sa scrie pe indicator . Madame avea fabuloasa suma de 600 de dinari din vremea cand lucra la Camera de Comert pe relatia (si) cu Serbia . Adica vreo 21 de lei . Ne oprim intr-o localitate sa luam o apa , un suc , ceva de mancare ... ei bine banii nu-s (erau dar nu unde ii cautam) . Ca norocul amandoi stim sarbeste (si croata desi pretind croatii ca au 150000 de cuvinte diferite de sarba , eu cred ca nu au atatea in total) se poate cu Euro ? Se poate , e un magazin satesc oarecare (ia incercati la Recas sa platiti cu euro , in Croatia e rau de tot ) , ne luam produse de mai multi euro , dar ne ia numai 5 (vorbitul limbii locului a fost recompensata instantaneu pe unde am fost) . Cel mai mandru am fost eu , ca am invatat sarbeste la TV (sarbii , ca si noi subtitrau , ungurii ca prostii titreaza) meciuri de fotbal , handbal , baschet (ai, ai ,ai ce era pe vremuri un Cibona - Partizan , Drzen Petrovici vs Dalipagici ) , apoi filme , stiri , tot tacamul , ani la rand . Pentru Madam e mai simplu e semisarboaica nativ (intelegeti deci de ce nu trebuie suparata ) .

Drumul in continuare , ca si chinurile facerii . Camion langa camion , localnicii cu Zastave si Yugo la greu . Daca prinzi asa o "limuzina" in fata parca pricepi mai bine normele de poluare . Nici vorba sa poti face traseul intr-o bucata ...daca vrei sa ajungi intr-o bucata . In fine ajungem la Uzice ( de revazut Republica de la Uzice cu partizanii ) trecem spre Zlatibor . Pe aici cam canci cu drepturile de proprietate a marcii , asa ca James ne-a intrebat la CARE President vrem . Bineinteles ca il alegem pe cel gresit . Dupa vreo 30 de minute ne pica fisa sa ne uitam pe rezervare ca e adresa . Pana s-a harait Madame cu James , numai bine am iesit din Zlatibor prin partea opusa celei de intrare . O iau inapoi si Madam satula de batalia cu James ia decizia sa sune la hotel . Temerara la pretul minutului in roaming aici (2,9 Euro parca) . Cand tocmai ajunsese la capatul rabdarii , mergand pe unde am venit , vad mare si lat pe dreapta ca scrie Hotel President -> . Deci James o nimerise cu al doilea , dar nervosi si iritati nu am vazut ce scria atunci in ...stanga . Hotelul era la 150 de m pe strada respectiva . Ajungem la hotel , madam fuge la receptie cu rezervarea , iar eu constat ca in 8 ore am facut 320 de km (era ora 17) . Apreciez cu ochi critic masinile din parcare , mari si proaste , cu exceptia unei Nubire bineinteles , n-are Honda ce discuta cu Renault , VolksVagin si alte rable . Revine madam si urcam cu bagajele . Un prim soculet , astia mai au camere de fumatori , bravo lor ca nu fac discriminari . Apartamentul e marisor , are antreu , camera de zi cu TV , baie cu dus , dormitor cu pat dublu si unul simplu si iar TV . Frigiderul facea ca dracu sa ca l-am oprit avind grija sa colectam apa . In logica absurdului ambele TV nu stia sa ruleze fisiere mkv , avi mergea dar era un episod mai vechi , vazut deja . Mergem la plimbare , gasind in portofelul Madamei aia 600 de dinari , in alt buzunar , e clar , a fost stresata serios pe drum . Euroii erau toti la locurile lor , plata facuta la "sat" fiind o moneda de 5 eur .

E o statiune in principiu de iarna , dar frecventata si vara (1500 m altitudine) . Pe socacul (strada) nostru erau o gramada de vile una mai faina si ingrijita . Mergand cu gura cascata am ajuns repede la colt , unde Madam a decis sa bem ceva apa si suc la o babuta ce parea inocenta . Doua sucuri naturale la 200 ml (au si astia fite ) si doua ape la 250 ml . Cand se intoarce de la plata e vanata la fata , iar nu are dinari , dar de data asta stie unde-s , la babuta in buzunar (cu bon fiscal !!) . Suparare mare mergem spre un grup de tarabe . Multe inchise , altele cu marfa neinteresanta , hopa una cu ceva mai de soi . Cumpara o caserola de mure , una cu alune si una cu merisor . 13 Euro ca astia nu au taine sa vanda in euro . Ne intoarcem la hotel unde negociem o cina . Putem manca ce dorim se pune pe camera si achitam la plecare . Mancam binisor si variat , chiar in regula totul . Am uitat sa spun ca de pe ambele balcoane dam intr-o padure de pini . Fermacator .

Punem pastila de tantari in aparat , mai incerc doar doar s-au lasat TV , nu s-au lasat , fara mkv , asa ca o punem de culcare .

In mod normal m-as opri acum , dar mai bine sa incheiem cu asta , ca drumul de a doua zi merita o postare separata .

Dimineata luam micul dejun (vorba vine) unde Madam , spaima branzei , a gasit tot ce a vrut . Aveau si desert , cafea la discretie , am mancat afara asa ca am putut fuma , boierie curata . De am fi stiut noi ce urmeaza ...

Coboram cu bagajele sa achitam . Ii reamintesc plin de sine sa nu uite de cele 2 portii de la cina si pregatesc 120 Eur (90 camera si 15x2 cina) . Omul calculeaza si candid ne spune ...80 Euro . Probabilitea sa fi uitat amandoi limba sarba simultan acum ne pare ridicola . Insistam 90 de euro e numai camera cf . rezervarii . Ei pa nije bas tako ... a fost o greseala pe site , apartamentul era 69 Eur cu mic dejun . Boscorodesc in continuare , ii spun ca am mancat amandoi , ala nu si nu o portie e 5,5 Euro x2 = 11 plus 69 da fix 80 . Daca vrem ne da rest in dinari sau euro . Inteleptul cedeaza (mai ales ca era avantajos ) , luam restul si plecam spre Visegrad-Gorazde-Dubrovnik , prin mijlocul parcului natural Sutjeska .

Ceva poze :

- pinii lui Tito

- camera de fumatori

- ceva amintiri din tinerete (si in fundal Madam in postura de ...lucru)

PS Sa ma scuzati daca (mai bine zis cand) gasiti cuvinte pocite sau ininteligibile , corectorul gramatical de pe MacBook Pro e al dracului ...daca nu e chiar dracu gol .

Apoi cu pozele vesnica problema a dimensiunii fisierului pe care o scad de la 3,7-3,8 MB la 900 KB , iar site-ul le face de 240-250 KB . Nu raspund de calitate !

Acum postez si vreo ora tot corectez probabil .

Update : am gasit 10 chestii gresite la prima trecere ... cred ca trebuie sa imi schimb ...bujiile (?) .

Update : 11 greseli and counting .

Update : 12 !

Update : 13 ii apartine complet eu am scris ruleze si a iesit rullezze !

Update : 14 (bine ca am scapat de 13) PS scapat la facut scant ?!?!

Update : 15 corectat cu rosu !

Ma apuc sa caut rute , cazari (daca se poate fara card de credit) , toata frenezia initiala de concediu . Greu a dracului cu astia , se chitira pe cardul de credit si o tineau otova . Dupa vreo doua zile de cercetari , madam ia problema in mana si rezolva cu Eximtur tot , cazari dus , la si intors . Perioada numai buna 21-30 iulie . Eu cu gandul la contractul cadru anuntat cu surle si trambite pentru 1 iulie sunt de acord (anul asta e mai complicat , conducerea se retrage si trebuie practice reinfintat cabinetul sub un alt "patronaj" , acte de iti vine a ... ) . Reuseste performanta uluitoare de a ma scoate sambata in oras , la Eximtur , sa platim totul in avans . Ei , amabili , ne-au incasat la greu (vreo 6000 de lei) si totul parea OK . Vreo cateva zile oricum . Bineinteles ca nu putea fi asa de usor . Indiferent de caracterul technocrat sau nu al guvernului , in domeniul sanatatii albul nu e chiar alb iar negrul nici atata . Comunicatul oficial cu 1 iulie se transforma in aditional pe iulie si contractare pentru 1 august . Toate date peste cap . Termenul de depunere acte , generos , 6 zile lucratoare . Dar nu oricand ci exact cand trebuie inchis iunie , deschis iulie pe vechiul "sistem" . Bineinteles haos total , nu mai stiam ce sa fac intai . Daca cineva isi inchipuie ca e floare la ureche sa inchizi un cabinet cu 9 angajati si sa pornesti unul "inlocuitor" cu 10 ... ii spun eu ca se inseala (avize , aprobari , vector fiscal , ajofm , ITM , evaluare , samd ) .

Trecand peste "maruntisurile" organizatorice , mai apuc sa mai caut pe net una alta , mai planuim cat de cat ce si cand sa facem , ne luam cu vorba . Intr-un tarziu ne gandim ca poate elvtienii astia vor avea neobrazarea sa pretinda sa utilizam moneda locala . Trebuie deci sa cumparam ceva franci . Zis si facut , probabil in ziua cand era cel mai mare curs posibil . Ma duc la banca unde are si cabinetul cont si le golesc sertarul de franci . Era cam subtire , au avut doar 1380 pe loc . Adevarat ca nici nu prea aveam ce sa le dau in schimb . Ajung si astia ma autoconsolez . Las si acolo vreo 5600 de lei . Bani sa ai ...

Cu euro stam ceva mai bine dar majoritatea miniconcediului o facem pe ...franci totusi . Om vedea .

Pe la sfarsitul lui iunie imi fac damblaua si o cadorisesc pe madam cu un MacBook Pro 13'' , asa ca un premiu pentru "intreaga activitate" . Inainte de achizitie , dar si dupa am devorat forumurile de marca (Apple) si tot citind pe acolo imi sar repetat in ochi postari despre preturi ale sculelor in diverse tari . Gasesti forumisti de unde crezi si nu crezi , din India , Rusia , SUA (normal) , UK , Germania , Franta si , se putea , Elvetia . Elvetienii (ca vreo 2 am "descoperit") se tot plangeau de pretul sculei la ei (era mai mare ca la noi , ciudat ! ) . Taxe si tot tacamul . Desi in general era un forum civilizat , de data asta au primit-o de la restul destul de "franc" si in fata : pai la nivelul vostru de venituri ce atata tam-tam ? Ma , dar de unde stiu astia "nivelul" asa de bine ? Normal ca , daca esti cat de cat interesat si consecvent , colcaie netul de informatie , trebuie doar sa te uiti . Zis si facut si ... am tacut vreun ceas din gura "> . Astia nu se joaca drace . Intai am gasit preturi la una alta si nu e de bine pentru buzunar . Scump drace . Situati neplacuta , ca , indiferent de fanfaronade si grozaveala , de mancat trebuie sa mananci , iar micul dejun inclus nu are cum sa tina toata ziua . 100 de franci o masa in doi x 5 zile , acu' sa vezi distractie . Pana si posirca aia neagra la 330 ml bate in 4 franci . Nici apa nu-i cu mult mai ieftina . Cica salar mediu net 5230 de franci ... pe LUNA . Vor fi vremuri interesante . Unde mai pui ca madam vrea cu vaporul pe lac , asta-i "numai" 40 de franci de persoana . Dusul ! Intorsul il poti face cu trenul cu numai 17 de caciula . Doamne ajuta ca hotelul ara parcare proprie gratuita pentru client . Iar de mers in oras (noi vom sta in suburbia Horw) se merge cu autobuzul , asa cam la 6 franci de persoana . Tare sunt curios pe unde scoatem camasa , ma rog tricoul , acolo .

Alt necaz e cu temperatura medie multianuala si cu vremea prognozata pentru perioada noastra . E prea rece , cade verdictul madamei . Iaca nu mai pot ! Da , dar trebuie sa luam si haine mai groase . Asta , da , sunt de acord , ca altfel iar patesc ca la cehi si isi completeaza garderoba la fata (si preturile) locului . Nu va spun ce morcov am (si unde ) .

Momentul plecarii se apropie si : banii imi par insuficienti (francii) , contractarea cu casa este nefinalizata (astia au acum brusc timp , pentru acte "fu" omor) , juniorul are de aprofundat pana in toamna la vreo 3 materii (drept a vrut , na , drept are ) , la cabinet e ca la Plevna (noi suntem ... turcii la faza asta) . Unde mai pui ca am sarit calul cu Nubira si am uitat sa mai dau pe la Honda . Rezultatul a fost previzibil , cheia a fost singurul lucru ce s-a invartit ! Impinge afara din curte , da-i curent de la Nubira , fa drumuri a moaca sa se incarce , etc . Grozavia cea mare e si mai si : fiind deja de un an sofer de Matiz , madama are pretentia uluitoare de a conduce si in concediu !!! In plus cand conduce trebuie sa fie liniste in masina (iaca scart , am cumparat o pereche de casti si am pus 2 Gb de muzica pe telefon , ii urez suces) . Alta boacana cu GPS-ul (in sfarsit am luat) . N-am putut lua unul pe care sa si vad ceva cu ochelarii de distanta , nu dom'le , s-a bagat si dracul ala impielitat de junior si m-am trezit cu un Garmin Nuvi 2589 LM . Frumusel dar de vazut pauza . Asa ca , copilotul o sa aiba onoarea de a supraveghea GPS-ul cu ochelarii de rigoare si v-a dirija ... soferul . Drept e ca pana la intrarea in Salzburg si respectiv Lucerna nu e cine stie ce , dar inauntru ...

Planul de atac :

- eu +madam

- Honda Jazz

- Timisoara - Salzburg Parkhotel Brunauer **** 21.07

- Salzburg 22.07

- Salzburg - Lucerna Hotel Felmis *** 23.07

- Lucerna 24-28.07 + eventuale "iesiri in decor"

- Lucerna - Salzburg Parkhotel Brunauer 28.07

- Salzburg 29.07

- Salzburg - Timisoara 30.07 (seara tarziu !!!)

- duminica 31.07.2016 ... chestii organizatorice la LUCRU !!!

Buget : 1380 franci si ... inca nu am aflat cati Euro .Totusi combinatia dintre Salzburg 29.07 si McArthurGlen imi da speranta unei sume rezonabile (sa vedeti de nu ma aleg iar cu budigai de vacar !!) .

PS Avem bagaje putine deci este ... loc in masina . Si in buzunare din cate se pare .

Ce acte trebuie sa ai cu tine cind pleci din tara cu masina?

Stiu ca trebuie:

Pasaport,

Carnet de sofer,

Cartea verde,

Talonul masinii.

Ma gandesc... oare trebuie si cartea de identitate, factura de cumparare sau contractul de CASCO?

Sau altceva care-mi scapa mie acum?

Dupa cum "toata lumea" a putut lectura , anul trecut concediul a stat sub semnul imprevizibilului si nehotararii ( frumos eufemism al ...lipsei de "pitule" ) si a iesit "a lui peste prajit" , scurt , obositor si irelevant , desi cu parti interesante la nivel ...familial .

Cum anul acesta nu mai cumparam masina , centrala noua , TV LED , laptop , dus , apa si canal am tras , meditatiile sunt inca de clasa a XI-a iar ... iPhone 6 apare dupa concediu , iaca avem posibilitati si timp sa o facem ca lumea .

Rezultatul se prea poate sa fie ca lumea , dar chinurile facerii au fost complexe , cu razgandiri de toate felurile si rasuciri cu 360 de grade (inutil sa explici ca tot acolo ajungi la asa ...rotire ) .

Rezultatul ca destinatie finala se vede din titlu , dar metodica si ...metoda de finalizare nu au fost chiar simple si au durat din 1 septembrie 2013 pana in 10 ianuarie 2014 . Inca ma mai socot daca este cazul sa va impui capul cu toata anabasa asta ( de la ...Grecia la Barcelona si apoi ...intre via Paris ) pe harta si pe site-uri de rezervari . Acum , dupa finalizarea fazei scriptice , poate parea anecdotica dar ... a fost greu , ne-am hotarat sa incalcam principii nescrise (si culmea nu a mai trebuit sa o facem) si sa tot marim bugetul pe masura ce ne realizam incapacitatea de a realiza totul cu viteza de ...oameni mai tineri .

Dat fiind ca destinatia principala e deconspirata de titlu profit si cer sfaturi celor care au fost la Roma si anume trasee pentru 5 zile pline , cu plecare de langa Piazza del Popolo . A se tine cont de varste ,alea mari de ...47 de ani , pentru deplasari pe jos si respectiv de numai 17 ani pentru muzee si obiective "plicticoase" .

Daca primesc ceva sfaturi inseamna ca ...cineva citeste si bag si povestirea (nuvela ?) preambulului , asa vreo 3-4 pagini de smiorcaiala cu final fericit .

Obligatoriu voi lua la mine harta rutiera a ambelor tari (ar trebui sa ma ajute si faptul ca inteleg caracterele chirilice). GPS voi lua doar daca gasesc de la cine sa imprumut, altfel nu dau bani pe unul. Cand am trecut prin Bulgaria am avut surpriza sa constat ca nu a fost bun aproape de nimic si imi indica drumuri care nu existau.

Ce am aflat pana acum (puteti confirma sau infirma):

- in Serbia se plateste taxa de autostrada (nu stiu daca mai trebuie platita si vreo vigneta)

- drumurile din Serbia sunt in general in stare acceptabila (din ce am citit pe forum doar un singur user s-a plans de starea lor)

- Muntenegru are drumuri bune, dar sunt in mare masura montane, inguste si virajate (la fel, nu stiu daca se plateste vigneta)

As fi interesat de sugestii sau sfaturi in ce priveste traseul, atat prin Romania, cat si prin tarile straine, starea drumurilor, daca se plateste sau nu taxa de drum, unde se pot schimba avantajos dinari, posibilitati de cazare, locuri care merita vizitate, benzinarii (ne)recomandate, etc. Vreau sa imi fac o vacanta cat mai flexibila, in sensul ca nu imi voi rezerva dinainte camera la hotel pentru ca voi decide la fata locului daca doresc sa raman mai mult timp undeva sau nu.

Ii sunt recunoscator oricarui user care imi poate imparatasi sugestiile/experientele sale.

1. Drumul si traficul

Traseul ales a fost Iasi - Albita - Chisinau. Partea de drum pana la vama Albita e cam proasta, nu are cratere, dar e destul de denivelata, plus ca e plin de comune cu betivi carora le cam fuge directia si nimeresc de pe trotuar pe carosabil (poate are legatura cu faptul de 2 dintre localitati contine numele de "Bohotin").

In schimb, traseul din vama Leuseni (MD) pana la Chisinau de 95 km e un vis devenit realitate. Neted ca-n palma, trece doar printr-o singura localitate si in cea mai mare parte strabate padurea. Unde mai pui ca e aproape pustiu. Am stabilit si un record cu ocazia asta.

Odata topiti cei 95 de km am intrat in Chisinau. Drumurile din interiorul orasului nu sunt grozave, in sensul ca mai au denivelari, insa nu am intalnit gropi. Traficul este fluent, decent, iar soferii parca mai politicosi si ingaduitori decat ce vad in Iasi zi de zi. Singurul lucru care m-a disperat au fost semafoarele nesincronizate (nu ca la noi ar fi) de pe bulevardul lor principal (Stefan cel Mare) in sensul ca abia pleci de la unul ca te opresti la urmatorul (si sunt cateva).

2. Cramele de la Milestii Mici

De ce naiba ai vrea sa vizitezi o crama si sa mai si platesti aprox 160 ron de persoana pentru asta? Pai cam trebuie sa te duci acolo sa vezi de ce. E vorba de cea mai mare crama din lume cu o colectie de 1,5 milioane de sticle si peste 200 km de galerii subterane. Printre oaspeti s-au numarat de-a lungul timpului Jimmy Carter si Steven Segal.

Acolo se repartizeaza un ghid alaturi de care parcurgi cativa km cu masina prin subteran, faci diverse opriri si iti mai explica una-alta. Apoi, ne-au invitat la o degustare de vinuri (si puteai bea cat doresti) plus 3 feluri de mancare intr-un restaurant subteran care arata ca o sala de ospat a domnitorilor medievali. Insa partea cea mai frumoasa a fost ca aveau niste lautari extraordinari carora le puteai cere sa-ti cante o anumita piesa. In timp ce altii cereau Pusca si cureaua lata sau Ciocarlia, eu am vrut sa fiu mai original si i-am pus sa-mi cante Katiusha cu versuri originale in rusa. Celelalte doar le-am auzit de atatea ori acasa. Dupa masa ne-au oferit cadou 2 sticle de vin de persoana (pe langa cele 4 din poza), iar inainte de a pleca am facut o oprire la magazinul lor de unde am cumparat vin cu acelasi gust ca "Lacrima lui Ovidiu" la putin peste 10 ron pentru 0,75 litri. Atentie ca nu e voie sa treci granita in Romania cu mai mult de 2 litri de aclcool de persoana.

3. Orasul Chisinau

Primul lucru care te impresioneaza pozitiv in legatura cu orasul este cantitatea de spatii verzi si copaci pe care le are. As indrazni sa spun ca este cel putin la fel de verde ca Viena (sau macar asa sunt zonele vizitate de mine). Pe majoriatea strazilor am vazut copaci plantati atat de des incat aproape ce nu vezi cerul. Spre surprinderea mea, desi cosurile de gunoi sunt cam rare, nu am vazut mizerie pe jos, ceea ce din punctul meu de vedere este un lucru cat se poate de laudabil. Parcurile Catedralei si Stefan cel Mare sunt mici, dar merita vizitate, insa ce m-a impresionat cel mai tare a fost parcul Valea Morilor care cuprinde si un lac destul de mare (in care in mod miraculos n-am vazut niciun gunoi). Plimbandu-ma prin parcul respectiv aveam aceeasi senzatie pe care am avut-o in gradinile de la Schonbrunn (aici ma refer la aleile secundare mai indepartate de palatul vienez): ca te plimbi printr-un codru in centrul orasului. Din pacate nu am resuit sa vizitez si altele, dar voi face asta la urmatoare vizita.

Alt lucru care m-a impresionat pozitiv este lipsa aglomeratiei, atat pe strazi, cat si in spatiile de recreere, precum si lipsa problemelor legate de locul de parcare. Sigur, s-ar putea sa nu gasesti fix in punctul in care iti doresti, dar nu nici pe departe e ca in orasele aglomerate de la noi unde dai ture de cartier si pandesti sa se elibereze un loc.

Cladirile administrative din centru (guvern, parlament, primarie si alte institutii) mi-au creat si ele o impresie buna, in sensul ca sunt renovate si au o arhitectura interesanta.

Cu echivalentul a 3 ron am vizitat si muzeul lor de istorie, care mi s-a parut destul de bine facut si pro-romanesc in ce priveste explicatiile. Unde mai pui ca am prins si o expozitie temporara despre represiunea sovietica dinainte de 1941 si dupa 1944.

Impresia generala pe care mi-a creat-o Chisinaul este aceea ca se afla cam pe unde se afla Romania prin 2000, deci cam cu 15 ani in urma: viata economica nu foarte extinsa, strazi si trotuare care cam lasa de dorit si o combinatie de masini foarte vechi si noi in proportie de 50-50.

Cine a fost in singurul Mall de acolo mi-a povestit ca preturile sunt mai mari ca la noi.

Puncte forte: spatii verzi si copaci peste tot, nu exista praf, cladiri monument renovate, parcuri foarte frumoase, trafic fara blocaje, foarte curat

Puncte slabe: strazi nu foarte netede dar fara gropi, trotuare nu foarte ingrijite din punct de vedere al pavajului, senzatia de intoarcere in timp

4. Cazarea

In ce priveste cazarea, ni s-a intamplat cea mai memorabila experienta de pana acum. Am rezervat 5 camere la un anumit hotel numit Gloria pe Booking.com. si dupa ce ne invartim cam o ora prin Chisinau sa-l gasim pentru ca se afla pe o strada laterala cam ferita ne ducem sa ne cazam. Surpriza! Tanti de la receptie (probabil proprietara) ne spune foarte natural ca a dat deja camerele noastre la altcineva care venise inainte. Dupa ce ne exprimam consternarea ca nu ni s-a intamplant niciodata asa ceva si am calatorit prin destul de multe tari ea ne zice intr-o romana stricata ceva de genul: "Dar ce, la voi in tara nu e la fel? Parca pe unde ati calatorit voi? Prin Romania voastra. Credeti ca veniti sa va cazati in camerele astea la pretul asta (de parca pretul pe Booking.com l-am stabilit noi)? Mergeti inapoi in tara voastra! Noi suntem cu Rusia si nu vrem romani aici!".

Faptul ca nu ne primeau nu era o problema, ca puteam cauta alt loc, dar problema era ca rezervarea era garantata cu cardul si ne puteam trezi cu banii retrasi (vreo 1000 ron) si fara cazare. Dupa multi sfinti, dumnezei si cuvinte cu conotatii sexuale le-am cerut o dovada ca nu ne vor retrage banii din cont si evident ca am fost refuzati. A fost necesar un apel international la call center-ul Booking.com din Anglia pentru a rezolva problema, iar cand reprezentatul de acolo a vrut sa vorbeasca cu proprietara, ea a zis ca nu comunica decat cu un operator care vorbeste limba rusa. Pana la urma ne-am ales doar cu scuze din partea Booking.com. Impresia e ca hotelul ala era mai mult un fel de taverna pentru interlopi si prostitutie pentru ca in jumatatea de ora petrecuta acolo am si observat niste fufe fiind livrate si plecand cu mosi straini.

Am gasit alt hotel (Cosmos) in centru si la un pret mai bun. Desi e o reminiscenta a stilului sovietic cu oaresce urme de degradare, are o pozitie excelenta, parcare si e suportabil de curat. Ca idee, in camera am gasit telefon cu disc, dar asta nu are importanta daca folosesti hotelul doar ca o baza pentru a vizita orasul. Plus ca angajatii mi-au parut prietenosi.

5. Concluzii

Chisinaul nu este un oras turistic si nu are obiective care sa te impresioneze in mod deosebit. Nici localnicii nu prea sunt obisnuiti cu turistii pentru ca toti se uitau la mine cand umblam cu aparatul foto la gat. Dar eu l-am preciat pentru ca este o destinatie de weekend alternativa, mai ales pentru cine locuieste in estul tarii, mai precis pentru faptul ca te poti detasa de praful, betonul si aglomeratia unui oras romanesc cum e Iasi si sa te bucuri de o plimbare in codru prin mijlocul orasului. Toate astea le-am gasit la mai putin de 160 km departare si cu siguranta voi mai reveni.

6. Conditii de calatorie

- e necesar pasaportul, nu se poate trece granita doar pe baza buletinului

- se plateste o taxa de drum la intrarea in tara (100 de lei moldovenesti)

- se pot introduce in Romania maxim 2 litri de alcool si 200 tigari, ambele de persoana

Totul este fftopic: ...pana ma intorc . Daca nu este potrivit sa-l rada vreun moderator .Dar parca ar fi pacat la cat de activa este sectiunea .

Ei bine luni 12 august cam asta era situatia . Doua scurte comentarii :

1) ti-ai luat masina adica nu e a noastra ci numai a mea (povesti !) . In plus cateva sute de soferi de camion ar putea depune marturie ca s-au incrucisat cu Jazz nostru si nu eram eu la volan (ci in dreapta galben ca ceara) si nici junioru' ca are numai 16 ani . Conducea deci ...? In plus pot anexa studiul neinaintat inca primariei cu numarul si frecventa gropilor de pe o importanta artera de circulatie din oras , studiu efectuat NU cu mine la volan ca eu le ...ocolesc (asta in caz ca citeste).

2)eu imi pot "lua" concediu cat si cand vreau cu exceptia perioadei scolare cand musiu trebuie livrat pe la 7:15 la scoala si , din nou exceptie , cand madam NU este in concediu . In rest sunt liber ca pasarea cerului , anul trecut durata totala fiind de 12 zile .

Noa bine ca am luat Jazz-ul sa stea in curte pe post de bibelou pana gasim o modalitate sa-l bagam in living. Ptr. conformitate a fost achizitionat in 25 martie de ziua juniorului si a doua zi a nins . Apoi au intrat in functiune mici piedici ca inmatricularea (vreo 50 de zile) , lucrari ample in oras si canalizare + apa in zona , asa ca tot pe Nubira a picat magareata , Jazz-ul avand acum fabuloasa cifra de 800 de km efectuati , din care vrea 200 nu de mine .

Sa revenim la luni . Toata lumea intepata ca nu a venit instalatorul sa schimbe cabina de dus ( asta cica este activitate demna de concediu nu prostii , calatorii si alte din astea) . Ala micu' are nas fin si o sterge strategic in oras . Constructorii de peste drum pornesc la ora 8:00 prima parte a simfoniei "Flex,rotopercutanta si ciocan" in Do major . Ala nu vine . Madam neagra la fata , eu , cu gand ascuns , o ...intretin (furia bineinteles) Dupa un schimb scurt de replici (nici 3 ceasuri) ...remiza . Am reusit sa strecor totusi aluzia extrafina de a pleca totusi pe undeva . Momentan intampinata cu schimonoseli si discursuri despre ...responsabilitate .

Nu s-a taiat deci probabil nu citeste si comenteaza nimeni deci pot abera linistit mai departe . Incepe ziua de marti . Fiind marti si 13 , baietii de peste drum , superstitiosi , incep cu o liturghie de betoniere . Se scoala si madam cu ochii impaienjeniti dar avand de facut o vizita la conducere cadem la o instabila pace , armistitiu . Profit de iesirea din casa si o fac sa mearga si pe jos pe caldura , sa-i priasca concediul . Face si lucruri bune , gaseste un alt instalator (aveam si eu unul de rezerva dar il tineam ca moneda de schimb , m-a facut aici ) . Revenim in jurul pranzului . Cand sa se odihneasca reincepe calvarul sonor . Precaut stau pe net si caut cazari prin Austria , Viena daca se poate . Seara calma , subiect fierbinte evitat cu maiestrie .

Miercuri 14 pe la ...8:30 vine instalatorul sa vada care-I treaba . Nu poti sa te superi doar tu l-ai solicitat . Da instructiuni ce si cum sa luam . Pe cai la magazine ca online nu merge decat cu plata online (recte iti trebuie card de credit ...cred , care nu-i ) sau plata cu OP (astia e dusi rau) . Mergem la sediu si achitam obiectul . Livrare a doua zi (lucra deci in 15 , mai sa fie ea de sarbatoare ) . Instalatorul primeste cu bucurie vestea si ne programeaza pe vineri (uite cum se duce aproape o saptamana de odihna ) . La revenire , harmalaia in floare . Madam se tine tare , cica se culca . Urca in dormitor cam in acelasi moment in care vecinul din stanga considera ca e momentul de taiat iarba (ora 15:00) . Rezista eroic . Pe la 17 coboara neagra in cerul gurii . Dupa ce isi baga si isi scoate (ce ?) ma indeparteaza cu brutalitate de la computer , unde navigam cu incredere pe un site de ...rezervari . Ce tot pierzi vremea , iti arat eu cum se face ! A facut 2 pauze , una de masa si una de udat prin curte . In rest a "stat" la comp pana la ora 25:30 (adica 8:30 minus vreo 45 de minute , 7 ore 45') . Nimic convenabil de gasit . Ba nu au AC (la 4 stele) , ba costa ca dracu , imensa majoritate pretind garantate cu card de credit , cand nu e mica nota de la oaspeti sau parcarea e proprie dar cu pana la 29 de Eur pe zi (cat 3 mic dejunuri , sau or fi foarte "mici" ?) , nu este buna locatia , vrea camera cu balcon , nu-i place numele ...hotelului . La un moment dat pe la 23:00 reuseste chiar sa isi dea toate datele si se rastea la comp cand ala ii tot cerea credit card ! Oboseala . Trecand la notare oficiala a orelor pe la 1:30 se retrage demna la somn. Fraieru' mai sta vreo 1 ceas si gaseste 4-5 locatii acceptabile (norocul meu) .

Si vine ziua de joi , ziua epifaniei sau a devenirii mele religioase . Sa vedem cati ghicesc cum a inceput ziua . Noa ...sa va vad , daca este vreunul .

Gresit , incorect , nici nu banuiti , am stiut eu . Ciocane fratilor , la 7:30 in plina zi si nationala si de sarbatoare religioasa . Ciocane ce pregateau cofrajul pentru betonierele corespunzatoare . Basca un pickhammer (pichamer ?) ca probabil au fost prea zelosi cu o zi inainte . Reteta optima de concediu in general , de sarbatoare in special . Pe la 8:00 acelasi vecin din stanga , harnic nevoie mare trebaluia prin curte in asa fel incat sa-l auda tot natul . Ala din spate stanga , mai modest , taia cu flexul . Buni crestini . Se aud usi trantite de sus si pasi apasati pe scara . Observa cafeaua aburind face o pauza (wheew !) trage 2 tigari ca din pusca si se rasteste : ai gasit ceva . Tac , sa pot savura momentul . Primim o vizita obositoare desi anuntata si asumata din timp . Pleaca socrii , pranzim devreme si ... suna ala cu dusul ca ajunge intr-o ora . Deflagratie ! Din nou se baga si scot toate cele , eu sunt de vina bineinteles . Sa arunc dracului laptop-ul daca nu-s in stare de nimic (adica tot eu ) , ce concediu e asta (remarca : aceeasi replica din partea mea a fost primita cu indignare ...luni) , da-I dracului de bani (tara, popor,vecini, oras , toata lumea) . De divort nu pomeneste ca pe cine mai bate la cap ?! Acum nu stiu ce o sa credeti dar mai rar o revansa asa de savuroasa si ...savurata pe indelete . Vine cabina de dus , mama ei , 77 de kg . Cara martiru'. Madam semneaza de primire si tusti pe comp . Nu o mai intereseaza centrul Vienei (ca loc de cazare) , la SCS mergem oricul motorizati (aha , de ala stie) , isi reduce pretentiile la un 4 stele fara AC (cum au 4 fara nu stiu) , se logheaza si rezerva la hotel Beethoven din , ia stati sa vad , Hinterbruhl pe langa Viena . Io tac fericit ca si scoatem trotineta din ...curte . Poate nu credeti dar in 10 minute deja a planuit totul pe zile , destinatii si cheltuieli (aia crede ea , precis nu banuieste dar o sa mergem si la Salzburg , tot la ceva de "rasini" , un outlet , mizez pe junior si mai castig si vreo 650 de km de condus !!) . Iata cum numai cateva zile acasa , in ambianta feerica a unei zone "rezidentiale" (rasu' lumii) iti transforma aproapele in asa hal cum tu ai reusi niciodata , iar tu , marele "sceptic" incepi sa crezi ca totusi minunile exista . Ave Maria (si avand datele initiale nu stiu care minune e mai mare , parca asta de acum ) .

Bineinteles ca mine vine omul sa puna cabina de dus , deci zgomot si haos . Mai trebuie sa merg si la meci ( celor care l-au pus la o ora de plaja vreo 30 de grade tot vor fi ) . Sambata vine si coafeza sa o faca prezentabila (adica pentru aia se gateste , eu trebuie sa o vad asa ...vraiste ) si sa ma tunda (unde dracu' mai gaseste asta par la mine pe cap numai ea stie ) . Dar nimic nu mai conteaza , si-a scos listele cu ce trebuie pregatit (atentie Jazz-ul are totusi portbagajul mai mic decat Nubira , cica e treaba ei sa nu ma bag ; nici nu intentionam ) ) , face planuri , ii confisca juniorului toti banii (Euro ) ...preventiv , e spirt . Asa mai merge treaba , se fredoneaza melodii , toata lumea rade numai cainele se uita la noi ca la ...prosti .

Mergem in concediu , fie si de 5 zile dar mergem . Probabil ca mare lucru nou nu o sa aflati de aici , data fiind destinatia oarecum banala , dar na , nu m-am putut abtine . Ca tare scumpi la postat sunteti mai nou !

PS La ultima fraza voiam sa ajung ! E prea liniste asa ca scriu in avans ceva poate , poate ...

De data aceasta, am lasat masina in parcare, mi-am facut un rucsac cu haine pentru o saptamana plus alte cateva maruntisuri absolut necesare si am plecat cu trenul, cu un bilet Interrail, pentru 2 saptamani, in ultima vineri din iulie, direct de la servici, cu directia Cercul Polar de Nord.

Traseul meu a inceput din Gara de Nord, cu expresul de Budapesta, unde am ajuns in dimineata zilei de sambata. Am dat o tura pana la Citadela, apoi putin prin oras, dupa care inapoi in tren, directia Viena (Budapesta o mai vazusem si anul trecut).

Am ajuns si aici in cursul dupa-amiezii, dupa ce am trecut cu 160 la ora prin dreptul Parndorf-ului. Am luat-o la picior pe Mariahilfestrasse, apoi Stephansplatz, Swedenplatz, Hofburg, Ring, dupa care inapoi la Wien Westbahnhof. Nu am petrecut prea mult timp nici aici, intrucat mai fusesem si sigur voi mai ajunge.

Din nou in tren, la cuseta, a doua zi dimineata coboram la Berlin Hauptbahnhof unde mi-a scapat un WOW, gara din Berlin ca dimensiuni rivalizeaza cu aeroportul Otopeni, doar ca e mai pe verticala. De altfel a fost singura gara in care am reusit sa ma pierd.

Timpul fiind scurt (in aceeasi seara trebuia sa fiu in trenul de noapte Malmo Stockholm), am luat-o la picior, am ajuns la Ambasada Romaniei, mi-am exprimat votul negativ, dupa care am plecat sa vizitez poarta Brandenburg, Unter den Linden si apoi turnul TV, acesta din urma doar din exterior.

M-am suit apoi in metrou, alt tren, directia Hamburg, unde am ajuns intr-o ora si jumatate (trenul a gonit cu 190-220 km/h, venea de la Munchen). Nu am apucat sa vad Hamburgul, intrucat aveam legatura catre Copenhaga.

Din nou in tren, pana la Puttgarden, unde trenul a fost urcat pe feribot, iar toti pasagerii au fost invitati sa coboare, pe ferry stationarea in masini sau in tren este interzisa din motive lesne de inteles.

La iesirea in apele internationale, s-a deschis duty-free-ul, iar lumea a dat navala la cumparat bere si alte bauturi alcoolice. Aveam sa aflu in saptamana urmatoare cam cat de scumpe sunt aceste bauturi in tarile nordice si cat de greu se procura. Eu oricum eram cu rucsacul si nu puteam sa-mi iau prea multa.

Vremea aici a fost cam urata, ploua, iar temperatura era in jur de 15 grade (comparativ cu 42 in Bucuresti). Asta e, suntem pe marea Baltica.

A ajuns apoi ferry-ul la Rodby, lumea s-a suit din nou in tren, iar la Copenhaga am ajuns spre seara. Cum aveam cam o ora si jumatate de ora libera pana la ultimul tren pe care il puteam lua spre Malmo (pe podul Oresund sunt trenuri la fiecare jumatate de ora, se face naveta Copenhaga-Malmo la fel cum se face intre Braila si Galati, sau Bucuresti-Ploiesti, sau Timisoara-Arad), am zis sa vad putin orasul. Nu am vazut mica Sirena, aceasta fiind prea departe de gara, insa oricum aveam sa trec pe aici la intors.

Apoi, din nou in tren, am trecut de aeroport, dupa care am urcat pe pod. Era deja noapte, nu se vedea foarte bine, dar in curand am observat luminile de pe malul suedez, lumini ce imi aduceau aminte de luminile de la statiunile de la mare. Pacat insa ca aici e frig... Cum m-am nascut pe malul Dunarii, am o afinitate deosebita catre locatiile cu ape, rauri, etc.

Am ajuns apoi la Malmo, dupa care am urcat la cuseta in trenul de Stockholm, unde am ajuns in cursul diminetii, cand inca nu se trezise lumea. Nu cred ca e nevoie sa zic ca soarele era sus pe cer inca de pe la 4 dimineata.

Cum Stockholm-ul (si Suedia in general) era un oras pe care voiam sa-l vizitez de ani buni (inca de pe vremea cand citeam cartea Selmei Lagerloff - Nils Holgersson), aici mi-am luat o noapte de cazare la hostel (preturile la cazari, ca de altfel la orice, sunt prohibitive in tarile nordice, Londra e mic copil), avand astfel 2 zile pline, prilej in care am si lasat ceva haine la spalat. Prima zi am dedicat-o vizitarii orasului, apoi o tura cu un vas de agrement pe lacul Malaren pana la resedinta regala Drottningholm (aflata la cativa kilometri buni de centru), vizitarea gradinilor acesteia (inspirate dupa Versailles), a pavilionului japonez, dupa care intoarcerea in oras.

A doua zi am vizitat Gamla Stan, centrul vechi, zona veche a orasului, ajungand aproape de Globe Arena, dupa care dupa-amiaza mi-am recuperat rucsacul de la hostel si am plecat catre terminalul Vartahamnnen, de unde am luat ferry-ul catre Turku, Finlanda.

Biletul pentru ferry il achizitionasem inca din Romania, beneficiind si de o reducere datorita Interrail. Cum pentru mine era prima croaziera pe mare, am lasat rucsacul in camera, iar timpul (pana aproape de miezul noptii) mi l-am petrecut pe punte, admirand canalele si insulele pline de conifere de pe marea Baltica. Fiind 31 iulie, am prins o luna plina superba, din pacate insa aparatul meu (Canon SX 210 IS) nu putea sa imortalizeze momentul fara stabilizare, iar poze clare nu se pot obtine pe un ferry caruia ii vibreaza toata structura de la motoare. Dar a fost bine si asa. Temperaturile afara erau cam ca de 1 mai la noi, adica frig. Pe o parte se vedea luna plina, pe cealalta se vedea amurgul, semn al latitudinilor inalte la care ma aflam. Oare de aici s-a inspirat Connect-R cu "Vara nu dorm"?

Dimineata am coborat la Turku, am dat ceasul cu o ora inainte, iar capatul de linie al caii ferate ajunge chiar la terminal. Trenul urma sa plece peste o ora, asa ca am facut si o mica vizita a cetatii din Turku, inchisa insa la acea ora. M-am urcat apoi in trenul de Helsinki, unde am constatat ca finlandezii ofera wi-fi nerestrictionat. Wi-fi nerestrictionat am prins si pe ferry-ul Silja, chiar sunt curios de unde isi iau semnal in mijlocul marii, unde nu ai semnal la mobil. Oricum, mi-a fost bun sa-mi platesc ceva facturi prin e-banking de pe telefon. Am ajuns la Helskinki, insa nu am stat mult, intrucat trebuia sa ajung in port, sa iau ferry-ul care Tallin, aflat la 80 de km peste golful Finic. Am luat ferry-ul, iar 2 ore mai tarziu coboram in Tallinn, aici avand si rezervare la hostel.

Am coborat la Tallinn, unde am patruns in lumea lui Hansel si Gretel. Chiar daca acest oras a fost mult timp sub puternica stapanire ruseasca, acum cauta cu tot dinadinsul sa scape de aceasta rusine, prin urmare nu prea mai vezi urme rusesti. Ar fi bine ca si alte tari aflate mai la sudul Europei de Est, cu iesire la alta mare, sa ia model si sa stearga aceste urme...

Intr-adevar, Tallinn-ul are un aer medieval, ba chiar prea medieval, insa nu poate spune nimeni ca nu ii va placea. Nu mai zic de multitudinea de femei frumoase pe care o intalnesti la tot pasul. Bine, nu ca in Polonia sau Ucraina, dar oricum. Ca tot am intrat la acest subiect, pot spune ca suedezele nu sunt cele mai frumoase. Romancele sunt mult peste. Au suedezii blondele lor cu ochi albastri, sunt frumoase intr-adevar, dar se poate si mai bine.

Revenind la Tallinn, aici aveam planuit sa stau doar o noapte, urmand sa ma intorc inapoi spre Helsinki. Insa m-am simtit atat de bine la hostel (Monks Bunk) , incat mi-am mai luat inca o noapte. Oricum era doar 12 euro. Amabilitatea personalului, cat si multitudinea de backpackeri venita din toate colturile lumii (am stat la discutii cu canadieni, indieni, brazilieni, etc) mi-au placut la nebunie. Nu mai zic de conditii care erau foarte bune (Ikea style). Bine m-am simtit si la Interhostel la Stockholm, dar parca nu era aceeasi atmosfera. In ziua urmatoare, am vizitat atat orasul vechi, cat si plaja Pirita, aflata la golful Finic. Apa nu era prea rece, nici afara nu era, insa cum intra soarele in nori se facea racoare si trebuia sa tragi tricoul pe tine. Cu aceasta ocazie am constatat ca apa marii Baltice este mult mai putin sarata decat apa marii Negre, aproape ca se poate bea, in concluzie manualele de geografie din gimnaziu au avut dreptate.

Am plecat apoi dis-de-dimineata din nou pe ferry, catre Helsinki, unde mi-am petrecut toata ziua. Spre deosebire de Stockholm, aici se simte un puternic aer rusesc, vecinatatea cu Rusia facandu-si simtita prezenta (exista trenuri directe catre Sankt Petersburg). Chiar daca eram cat de cat in zona, nu am mers catre Sankt Petersburg, intrucat aveam nevoie de viza, viza ce ar fi costat 50 de dolari, o invitatie din partea unui hostel si asteptat cateva zile. Asa ca am lasat-o pentru altadata, doar pentru Sankt Petersburg nu merita deranjul, poate la anul, cand o voi lipi cu Moscova.

In Helsinki am vazut atat catedrala, cat si Temppeliaukio Church, o biserica sapata in stanca. De asemenea, am vizitat si catedrala ortodoxa finlandeza. Seara am luat trenul de noapte catre Rovaniemi si Kemijaarvi.

Am ajuns la Rovaniemi dimineata devreme, dupa care am luat microbuzul nr 8 catre Santa Claus village. Nu (mai) cred eu in Mos Craciun, dar fix prin aceasta locatie trece Cercul Polar de Nord. Am ajuns si aici, am vizitat locatia, am consemnat in pasaport trecerea Cercului Polar, nu am putut sa nu remarc semnele de "Atentie, reni!" de pe sosea, dupa care m-am intors la Rovaniemi pentru a lua trenul de Kemi.

De la Kemi am luat un autobuz care m-a sus pana la Tornio-Harapanda (nu exista legatura feroviara intre Finlanda si Suedia), orasele aflate la granita dintre Finlanda si Suedia. Granita mai exista doar pe hartie, se poate trece fara probleme, ba chiar pe linia de granita este chiar si o terasa. E interesant sa vezi cum la terasa poti cumpara cu euro, iar la magazinul de alaturi accepta doar coroane suedeze. A, si aici dam din nou ceasul cu o ora inapoi.

De la Haparanda am luat alt autobuz catre Lulea, primul oras in care aveam sa gasesc o gara, si tot de aici se poate lua trenul catre Narvik. Pentru cine isi imagineaza ca autobuz o chestie ruginita si plina de babe care cara saci cu cartofi si cutii cu pui de o zi, aici insa aveam priza de 220 volti (vitale pentru a incarca telefonul sau acumulatorii camerei foto) si wi-fi neparolat. A, si era gratuit daca aratai biletul Interrail.

Pentru cine va intreba de ce nu am mers pana la Nordkapp, ii raspund ca si eu mi-as fi dorit sa ajung pana in cel mai nordic punct al Europei, insa ar fi costat foarte mult.

Aveam 2 variante rutiere, din Narvik sau din Rovaniemi, capetele liniei ferate. Din Narvik as fi putut sa iau un autocar catre Bodo, iar de aici alt autocar mai departe. Din Rovaniemi, aveam autocar direct catre Nordkapp, insa drumul dus-intors m-ar fi dus undeva la 240 de euro. Pentru doar 1500 de km dus-intors am considerat ca nu merita, oricum nici restul calatoriei n-a fost ieftina.

http://www.eskelisen...innastot&arvo=7

Prin urmare, am ajuns la Lulea, unde am luat trenul spre sud. In cursul diminetii am ajuns la Bracke, de la Bracke am luat alt tren catre Ostersund, de la Ostersund alt tren catre Storlien, de la Storlien alt tren norvegian, cu care am trecut granita si am ajuns la Trondheim. Granita vorba vine, era doar o linie despadurita prin munti, pe o parte scria Suedia, pe alta parte Norvegia. De la Curtici nu ma mai intrebase nimeni de pasaport.

Am coborat apoi la Trondheim, am vizitat orasul si catedrala Nidaros, am admirat orasul de pe podul Elgeseter aflat pe raul Nidelva, apoi fiordurile norvegiene, dupa care am luat alt tren catre sud, pana la Hamar si apoi Oslo.

Nu am stat in Oslo, ci am luat apoi alt tren catre Bergen. Aici insa am fost nevoit sa ma multumesc sa dorm pe scaun, insa conditiile din tren se comparau cu cele de la Economy din avioane. Nu mai zic ca norvegienii ne-au pus la dispozitie un pled, o perna gonflabila, aparatori pentru ochi precum si dopuri de urechi. Le-am pastrat, intrucat le-am mai folosit pe parcursul calatoriei. De ce nu am luat loc intr-un pat? Simplu. Norvegienii nu au vagoane cuseta, iar suplimentul de vagon de dormit costa 116 euro. No thanks. Am platit 50 de coroane (vreo 35 de lei) si am luat suplimentul de loc si asta a fost.

Dimineata coboram in Bergen, un oras frumos, tipic norvegian. Pot sa zic ca mi-a placut mult mai mult decat Trondheim-ul, si nu am putut sa nu remarc curatenia, cum este totul pus la punct si cat de bine sunt pastrate toate. De aici am plecat inapoi, catre Myrdal, de unde am luat trenul scenic catre Flam. Trenul scenic nu este inclus in biletul Interrail, am fost nevoit sa-l platesc (undeva la 240 de lei dus-intors), dar peisajele dintre munti si apa limpede precum cristalul a raurilor au facut toti banii. Am vazut apoi Flam-ul, un oras dintre fiorduri, am incercat sa imi bag putin picioarele in apa raului, dar doar putin, apa avand probabil cam 5-8 grade celsius. Probabil de asta e asa curata. Afara erau cam 15 grade.

De la Flam m-am intors la Myrdal si apoi Oslo. Prin munti, se mai vedeau petice de zapada, era innorat si pe alocuri ploua, iar termometrul trenului a indicat si 7 grade celsius. In tren insa era bine. Seara am ajuns la Oslo, unde m-am cazat la hostel, conditii bune, intr-adevar, insa nu aceeasi atmosfera ca la Stockholm sau Tallinn. Dar n-am avut probleme. A doua zi am vazut Oslo-ul, Opera din Oslo (ce probabil vrea sa rivalizeze cu cea din Sydney, insa eu o prefer pe cea din urma) si fortareata Akershus.

Seara am luat trenul catre Malmo. In mod ciudat, nu exista tren direct pana la Malmo, iar daca vrei sa vezi si Goteborg, trebuie sa schimbi vreo 5 trenuri pana la Malmo. Cel mai simplu mi-a fost sa iau trenul catre Stockholm (!!!), sa cobor la Katrineholm (aproape de Stockholm), sa astept vreo 3 ore si apoi sa iau trenul de noapte catre Malmo. Cu aceasta ocazie am intrat putin in Katrineholm si am luat contact cu un oras de provincie suedez.

Dimineata eram la Malmo. Aici se simte influenta daneza in stilul cladirilor, nu are rost sa zic ca suntem langa Copenhaga. In Malmo insa cautam altceva, si l-am gasit: Turning Torso.

De afara arata impunator, inauntru insa n-am intrat. Nu se poate vizita, intrucat este de fapt un bloc de locuinte, probabil cel mai original bloc de locuinte din lume.

De la Torso pana la plaja sunt doar doi pasi, din pacate vremea insa era prea rece pentru asa ceva, chit ca era inceput de august. De la plaja cautam insa alt obiectiv: Oresund Bridge. Prin urmare am luat-o pe plaja ceva kilometri pana am putut admira podul dintre Suedia si Danemarca in toata splendoarea lui. Cand il vezi nu se poate sa nu te gandesti cam ce a insemnat constructia lui in aceste zone cu clima destul de aspra, zilele cu 17-19 grade si soare afara (cum am prins eu), fiind foarte rare.

Apoi am luat trenul din Hyllie catre Copenhaga, avand acum ocazia sa observ si eolienele amplasate pe marea Baltica. Eoliene au atat suedezii, cat si danezii. Eoliene pe mare mi-a mai fost dat sa vad si la prima trecere cu ferry-ul, din Germania catre Danemarca.

Dupa-amiaza am vazut Copenhaga, Amalienborg, precum si Mica Sirena.

Seara eram in trenul de Praga, tren care de data asta nu a mai trecut marea pe ferry, ci prin tunel, pe sub Great belt, pe la Odense.

Dimineata coboram in Praga, unde ma bucuram de prima bere dupa o pauza de o saptamana. Era echivalentul a 3 lei, fara de cei peste 3 euro cat costa in Nord.

Ziua intreaga mi-am dedicat-o vizitarii Pragai, atat din oras, cat si de pe dealuri de la Hrad si de la Turnul Petrin. Turnul Petrin insa, desi s-a vrut sa imite turnul Eiffel, a iesit destul de urat, din oras ai impresia ca Big Brother te vegheaza.

Seara eram din nou in tren, iar dimineata devreme coboram in Polonia, la Auschwitz. Pentru lagarele Auschwitz si Birkenau mi-am rezervat o jumatate de zi, timp in care am putut observa ramasitele atrocitatilor facute de nemti in al doilea razboi mondial.

Nu pot sa zic ca am plecat multumit de acolo, nici un om sanatos la cap n-o poate face, dar in mod sigur am plecat cu experiente noi. Dupa-amiaza am luat un tren regional catre Cracovia. Am ajuns seara, unde m-am cazat din nou la hostel. Dimineata am vizitat castelul Wawel, precum si zona istorica a orasului. Pot sa zic despre Polonia ca a fost cea mai ieftina tara pe care am vizitat-o, inclin sa zic ca mai ieftina decat Romania. Nu mai zic ca e la ani lumina distanta fata de Romania.

La pranz am luat un tren regional catre Katowice, apoi de la Katowice la Breslav, in sudul Cehiei, iar de la Breslav am luat trenul ce venea de la Hamburg pana la Budapesta. La Budapesta am ajuns sambata seara la 10 noaptea, iar la 11 noaptea m-am urcat in trenul de Bucuresti, tren ce m-a lasat in Gara de Nord duminica la ora 15:00, dupa 15 zile si 11000 de kilometri facuti prin Europa.

1.Valea Oltului-surpat un sens, a alunecat un TIR cu rosii in Olt

2.Constanta-inundatii, se circula foarte greu la intrarea in oras dinspre Fetesti

3.Adjud-apa a trecut peste pod

4.Rm.Sarat-surpat un sens al podului

5.Focsani-probleme tot la un pod

6.Galati-apa destul de mare in oras

7.Braila-se pregatesc de evacuare o parte din oras (cartier banuiesc)

8.Pitesti-Rm.Vilcea-cad bolovani pe sosea la : Dedulesti,Draganu,Milcoiu

9.Ilia-Lugoj-drum blocat, se pare ca sa surpat

10.Buzau-pod rupt

11.Onesti-Tg.Secuiesc-pod rupt

Nu garantez ca sunt 100% corecte informatiile, pt ca sunt preluate de la soferii de TIR din tara, care au tendinta de a exagera.Daca cunoasteti starea zonelor semnalate de mine, cat mai exact, rog sa postati realitatea.

Daca moderatorii considera ca nu este aici locul acestui topic, rog sa-l mute sau sa-l stearga.

Ziua 2: vizitat Viena, pana pe la 4, dupa care am plecat la Munchen, unde am ajuns in jurul orei 8 seara

Ziua 3: plimbat prin Munchen, vizitat zona comerciala si o gradina simpatica, plina de beri, carnati, covrigi si alte de-ale gurii

Ziua 4: plimbat prin Munchen pe la muzeul BMW si pe la Turnul Olimpic. Si desigur, intr-un alt beergerden . Unul cu cerbi de data asta

Ziua 5: plecat din Munchen spre Salzburg, apoi spre Venetia, unde am ajuns la 10 seara, mergand pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din Europa si din lume, Grossglockner (unde am avut placerea sa gasim si 3 McLaren-uri, dintre care unul era chiar P1)

P.S. cateva filmulete de pe Gross sunt si aici: https://www.youtube.com/channel/UC1_ZYHwvgKcvU4_pg5oGa_A

Revin cat pot de repede cu cateva imagini din restul zilelor.

Pentru detalii legate de drum, taxe, cazare, costuri, samd, stau la dispozitie celor interesati

Bineinteles, pe traseu, se pot face si escale si vizita si alte tari. As merge dar nu m-as incumeta de unul singur, asa ca daca ar mai fi forumisti interesati, sa fim 2-3 masini, ar fi ok.

18 zile, 6116 km, 331 l motorina, 13 tari tranzitate. Din cei peste 6000 km, am mers pe autostrazi in jur de 300 km. Ghita al meu nu m-a dezamagit si m-a dus prin locuri pe care nu credeam ca o sa le vad vreodata. Vorba unui prieten de-al fii-mi: ce-au vazut ochisorii nostri, e greu de povestit in cuvinte.

Si cum nu sunt o povestitoare buna, mai bine pun ceva poze.

Planul de acasa pe care l-am respectat in mare parte

La plecare si la sosire

Prima oprire a fost in Cluj, iesind din tara a doua zi dimineata pe la Bors.

In Budapesta am ajuns dupa amiaza, avand timp sa facem o plimbare cu vaporasul si sa urcam cu funicularul, spre bucuria copilei mele, pe care am ridicat-o la rang de copilot perfect dupa acest concediu.

Urmatoarea noapte in Praga, Pacat ca am ajuns foarte tarziu si obosite. Orasul merita zile sa ii descoperi adevarata frumusete.

Berlin pentru urmatoarele doua zile. Pentru ca trebuia sa ajung putin mai devreme, am preferat putina autostrada.In prima seara am fost la un superb concert Leonard Cohen, iar a doua zi un prieten berlinez ne-a plimbat pe la punctele de atractie ale metrolpolei.

A urmat un weekend in Dortmund, la fratele meu. Si ca sa nu ne pierdem antrenamentul, am dat o fuga pana la Bruxelles, sa ne facem europarlamentari in familie. Nu ne-au primit, cred ca inaintea noastra incercasera si numerosii romani care cerseau prin Piata Mare a orasului.

Luni dimineata din nou la drum, destinatia un hotel in inima muntilor in Bitche - Franta Drumul superb, pe placul inimii noastre si injectoarelor lui Ghita.

Dupa un petit dejeuner, am inhamat cei 85 de armasari si bice spre Munchen. In drum ne-am oprit in centrul inourat al Stuttgartului. Aici a inceput ploaia care nu ne-a mai parasit cateva zile bune. In Munchen am ajuns tarziu, eu nu am mai avut putere sa merg la plimbare, dar copila si-a gasit un ghid roman, un baiet din Sibiu, chelner la restaurantul unde am luat cina.

A urmat Austria, tara de care m-am indragostit. Peisaje care te lasau fara respiratie, drumuri impecabile, semnalizate asa cum nu am vazut nicaieri in toti cei 6000 km. Am inoptat in Misllatatt, o localitate cocheta pe malul lacului Millstatter. Gazda vilei unde am inoptat ne-a privit ciudata cand am ajuuns, eu eram in papuci dar termometrul ne arata ca este iarna.

Dimineata n-am mai fi plecat de acolo, dar gandul ca ne asteapta Croatia si o vizita la Parcul National Plitvice, ne-a inviorat repede. Ploaia nu ne-a oprit sa ne petrecem 6 ore printre cascadele celor 9 lacuri. E o zona de vis, accesibila tuturor, pe care croatii au stiut foarte bine sa o exploateze.

Urmatorul mic dejun a fost mai insorit, in Split. Dupa cafeluta a mers perfect o vizita la Palatul lui Diocletian.

Urmatoarea tinta Budva - Montenegru. Ne-am rezervat doua zile de popas, ptr hodina si leneveala. Pe drum am trecut prin Dubrovnic, un alt oras croat care merita o vizita perpedes, Dar cum timpul trecea repede, l-am vazut doar din masina.

In Potgorica lui Ghitza i-au trebuit placute de frane pe spate. S-a rezolvat cu 111 euro la o reprezentanta Hyundai. Haios a fost ca eu le spuneam ca am o problema la roti iar ei primul lucru pe care l-au facut a fost sa ridice capota, Am deslusit misterul, nu vazusera pana atunci Getz pe motorina. Ne-am continuat drumul spre Serbia, unde am inoptat intr-o regiune de ski, Zlatibor. Am intrat in tara pe la Drobeta, ultima noapte petrecand-o in veselul Herculane.

Tara mare... distantele sunt imense, drumurile aproape impecabile, cel putin pe unde am mers eu (Ankara).

Se circula cu viteza foarte mare, atit in oras cit si afara, am vazut ca nu se streseaza de politie, radare...

Au o groaza de dealuri... as omori Matizul pe aici... de fapt am vazut un singur Matiz (un SE). Dacii break LA GREU. Berline, am vazut numai una. Plin de taxiuri, toate galbene, marea lor majoritate fiind Talbot (o fi fost superoferta). Taxiul e relativ ieftin ("numai" 1.5 mil turkish lira/km = ~1USD/km ). Atmosfera e destul de placuta, oamenii sunt primitori, si desi arata cam tuciurii sunt curati, se imbraca bine si vorbesc civilizat, nu prea vorbesc engleza (desi auzisem invers), totusi cei care o vorbesc, vorbesc bine. Turcoaicele sunt foarte dragutze.