Jump to content

Sign in to follow this  
Salex

Urmatoarea oprire ... 3000

Recommended Posts

Topicul asta este despre vacanta si despre munte :). Daca nu va place muntele, in general, si soselele alpine, in particular, cel mai probabil nu o sa vi se para deloc interesant. In vacante nu obisnuim sa facem cumparaturi prea multe iar drumurile care nu au presupus trecerea prin, pe langa sau peste munti au avut doar rol de legatura.

De ce "Urmatoarea oprire ... 3000" ? E putin ambitioasa ideea de a ajunge cu o berlina la 3000m altitudine in Europa insa nu e chiar imposibil. Nu, nu am facut asta cu MOSul insa am ajuns frecvent la altitudini de la care urcatul la +3000m a putut fi facut relativ usor.

Am mai avut si alte obiective, multe dintre ele ratate in trecut din cauza sezonului nepotrivit sau a lipsei de timp. Prin cateva intamplari norocoase, am ajuns prin niste locuri pe care nu le aveam in vedere insa care au meritat pe deplin.

Inca nu am toate pozele aranjate si dimensionate corespunzator asa ca topicul asta se va intinde pe cateva zile bune.

Dar sa incepem si vedem unde ajungem 🙂

Ziua 1

Plecarea a fost facuta de langa Sibiu, din locatia la care am facut si pregatirile pe care le-am povestit in topicul dedicat MOSului. Prin urmare, primul popas nu avea de ce sa ne provoace emotii prea mari din cauza distantei. Am avut rezervare facuta la un hotel de pe malul lacului Balaton, loc la care drumul presupunea un parcurs aproape exclusiv pe autostrada. Singura exceptie a fost reprezentata de segmentul Deva-Margina, portiune de drum care face fericiti multi patroni de service-uri si vulcanizari.

Ei bine, pe portiunea asta care necesita multe multe multe manevre de evitarea a gropilor am inceput sa resimt destul de serios efortul depus pentru manevrarea volanului. Cu alte cuvinte .. servo-directia isi cam facea de cap ! Nasol moment ! Mi-am dat seama ca problema este rezultatul uleiului gresit ales insa nu prea aveam ce face in momentul respectiv asa ca am mers mai departe. Dupa revenirea pe autostrada lucrurile nu au mai fost asa de nasoale insa deja imi faceam planuri sa cumpar un ulei adecvat si sa il schimb pe undeva pe drum. Ar fi fost prima interventie pe care am facut-o vreodata asupra MOSului in afara tarii insa na, prostia se plateste !

Multumita unui trafic lejer in directia in care mergeam si a unei retele de drumuri mai mult decat decente, am ajuns fara probleme la destinatie. Se preconiza, insa, o furtuna de zile mari asa ca a devenit evident ca am carat degeaba costumele de baie cu noi 🙂

1.thumb.jpg.05ccb2dda7b87003356d15f5ec5b5528.jpg2.thumb.jpg.9678f4e30e3314cddb7041105b6fcb00.jpg

Ne-am multumit cu o masa copioasa intr-o locatie pe care am descoperit-o absolut intamplator on Iunie. Mergeam spre Maribor si ne-a prins foamea cam pe la jumatatea lacului Balaton. Iesit pe primul drum, ajuns pe malul lacului si desoperit Andras Bufe. Prima impresie este de bomba la care poti manca, cel mult, o omleta decenta. Ei bine, pregatesc oamenii aia un peste prajit de mananci pana mori. Prima data am incercat Hek-ul, pestele "national" al vecinilor nostri. Remarcati ghilimelele si cititi mai multe despre el, daca vreti detalii. Ca o paranteza, e vorba de merluciu :)). 

De data asta am comandat toate cele 3 tipuri de peste din meniu. Hek, Sullo (eu inca sunt convins ca e vorba de salau) si inca o natie al carei nume l-am uitat de cum l-am citit :)). E de bine, oricum. A fost singurul care nu ne-a spus nimic. Ceilalti doi, in schimb ... memorabili. In poza de mai jos, salaul

3.thumb.jpg.871de5cc1f68b839c096913e7e142496.jpg

Buna dispozitie a fost asigurata si de tematica muzicala a localului. Ca si prima data, doar muzica rock, insa din gama lejera, nu metale sau altceva de genul. Berea buna si rece, curatenie si amabilitate, tot ce trebuie ca sa mai merg pe acolo sau sa recomand cu incredere un popas daca aveti ocazia.

 

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte tare, eu sunt cu muntele rau de tot, spre rusinea mea anul asta am ajuns doar o data desi in alti ani ma duceam si de cate 3 ori.

E drept, imi place muntele mai mult din masina 😄

Sa speram ca de la anul cand preconizez ca o sa am mai toate masinile oarecum in regula o sa am si eu material, pana atunci...doar stau si ma uit 😄.

Edited by Dj_Dark

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2

Punct terminus: Werfen, landul Salzburg

Am plecat de la Balaton pe o vreme mohorata insotita pe alocuri de ploaie ba marunta, ba torentiala. De data asta am mers destul de mult pe drumuri nationale, ocazie cu care am traversat o zona f frumoasa a Ungariei, zona prin care nu am mai trecut din 1998 ... Nu ma intrebati detalii legate de drum, au fost zone in care nu am vazut drumul din cauza ploii :)). Totusi, tin sa punctez calitatea buna a drumurilor din tara vecina. Valabil nu doar pe autostrazi ci si pe drumuri f mici si izolate. Am setat ca destinatie intermediara Graz intrucat Waze tinea mortis sa ne bage in Slovenia. Daca nu as fi fost cu mai putin de o luna in urma in Maribor, nu as fi refuzat :).

La scurt timp dupa intrarea in Austria au inceput sa apara niste marcaje care ne-au atras atentia si, mai mult, ne-au deturnat putin. Am tot vazut sugestii de a vizita Red Bull Ring asa ca nu am rezistat. Foarte misto circuitul si destul de relaxati baietii de la securitate. Am intrat cu MOSul pe un traseu din incinta insa, evident, nu am intrat pe pista. Superba si zona in care este construit circuitul. Practic e vorba de o vale aflata intre doua lanturi muntoase. Poate estimez eu gresit insa, intre munti, ar fi maxim 8-10 km.

22.thumb.jpg.7dc4f8a7e343bd332b94846629a5c2e8.jpg23.thumb.jpg.1669b7804610764e3f7bafdad6bc57de.jpg

Am pierdut cca. 2 ore datorita ocolului insa am facut un program destul de lejer, nu a contat. Oricum ar fi fost, a meritat.

Am reluat drumul spre Werfen, acolo unde am avut rezervare la Pensiunea Zeismann. Cand am facut rezervarea am avut in gand un obiectiv pe care urma sa il bifam a doua zi. Totusi, odata ajunsi la fata locului am pus pensiunea asta pe primul loc al tuturor locatiilor in care am stat. Nu ... nu datorita aspectului sau dotarilor ci a zonei incredibile in care se afla. DE VIS !!!

24.thumb.jpg.e61e6d4c26d90cfc09938df16436293f.jpg

Desi facusem temele destul de bine acasa, am fost surprinsi putin de apropierea de Castelul Werfen, loc pe care il aveam in lista de "to see".

25.thumb.jpg.a41fd7da2e1eabf8a4f99ba4f684a552.jpg27.jpg.b46d127427145cf08c3404f59560fc81.jpg26.JPG.2a6dd215604246f2d1363245f0d8f11c.JPG

De ce tocmai Werfen si nu Salzburg ? Pai Salzburg-ul il stiam, trecem prin Salzburg de cateva ori in fiecare an cand mergem la schi, prin urmare nu era necesara inca o vizita. Ei bine, la Werfen se afla cea mai mare Pestera de Gheata din lume. Are peste 40km din care doar 1,5 sunt vizitabili dpdv turistic. Din pacate nu este permisa utilizarea aparatelor foto in interior, asa ca ne-am conformat si, prin urmare, nu o sa vedeti poze din interior. Gasiti pe pagina oficiala (vezi link mai sus) sau apelati la amicul Goagl.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3

Dimineata a fost alocata vizitarii Pesterii de Gheata. Intrucat am prins o cazare de zile mari, am avut de mers cca.3km pe un drum de munte. Din ce ni s-a spus, o intarziere la sosire te forteaza sa lasi masina in parcari situate la 2-3 km fata de punctul de inceput al traseului. Din fericire, la noi nu a fost cazul, inca o mare bila alba pentru Pensiunea Zeismann.

1.thumb.jpg.8d362d6052b558fe9a080bce98dd6048.jpg

Dupa portia serioasa de gheata am iesit la soare in jurul pranzului. Toata povestea a durat in jur de 1,5 - 2 ore. Interiorul pesterii este amenajat, in cea mai mare part,e insa trebuie avut in vedere ca este o pestera ... de gheata, asa ca o imbracaminte adecvata este binevenita. Nu sunt obligatorii bocancii insa nici in sandale sau espadrile nu va recomand sa mergeti :D. Daca luati o lanterna potenta cu voi, o sa fie extrem de utila !

Imaginea Castelului Werfen pe care o vazusem in seara precedenta a fost decisiva pentru a ne hotari sa il vizitam. Asta a fost unul din punctele in care am avut parte de mult mai mult decat ne asteptam. In primul rand, am aflat la fata locului ca este vorba de castelul in care s-a turnat filmul Where Eagles Dare. A mai gazduit si alte productii, detalii se gasesc pe net.

2.thumb.JPG.65204748c26cb5d9f61d5ed28588e247.JPG3.thumb.jpg.3af464f21d950127fe17cccf59b3edd7.jpg

4.thumb.jpg.b291097c14505928f8867b82ddc6a95e.jpg41.thumb.jpg.8c42a2942ac527217fc934032a444851.jpg

Impresia generala a fost foarte buna. Nu ca ar fi fost o surpriza insa am constatat ca totul e in stare buna, renovat si intretinut. Numar foarte mare de turisti, extrem de multi chinezi cu care ti-e foarte greu sa te intelegi. Un mic minus il reprezinta tururile cu ghid. Exista doar tur "live" in germana/austriaca, restul de participanti primesc un iPod cu inregistrari. Nu pot sa spun ca a fost un dezastru insa jucaria a dat rateuri cand iti era lumea mai draga. Bila alba pentru ghida care a fost foarte prompta si a raspuns bine la toate intrebarile si solicitarile primite. Castelul are cateva elemente care il fac unic, am plecat multumiti de experienta.

Trebuie sa recunosc ca la starea respectiva a contribuit foarte mult un spectacol despre care am aflat doar la fata locului si pe care l-am prins intamplator. Este vorba de un show, ca nu pot sa ii spun altfel, in care personajele principale sunt pasari de prada si dresorii acestora.

5.thumb.jpg.df83ec2d7ab81f14df8f748b03ac8f96.jpg6.thumb.jpg.def41a5ede22fe54d27d1347f9781b9d.jpg7.thumb.jpg.72e954e137a74b21bed1dcf89d2d7463.jpg

 

77.thumb.JPG.9fb75fa7c750a623a0978bb4f89070ee.JPG78.thumb.JPG.e5770b978112f040f09e1821d888d4f8.JPG

A fost prima data cand am vazut asa ceva si a fost impresionant. Desi era clar ca oamenii aia stiau ce fac, au existat si cateva incidente. Fara nicio intentie evidenta din partea fiarelor, s-a lasat cu urme de sange si mici rani. Totusi, se vedea ca exista o legatura si un respect reciproc intre protagonisti. Inevitabil ne-am aruncat de cateva ori in iarba cand suierau pasaroii deasupra capetelor noastre insa nu am vazut pe nimeni sa lesine sau sa tipe ca un apucat :))

Spectacolul a culminat cu dihania din poza de mai jos, mentionez ca era un puiut :D. Zoboara ce zboara si apoi ii vine cheful sa aterizeze in multime sa sa o ia fix inspre noi.

8.thumb.jpg.e0bdf6428003df560425904f8ca0f132.jpg81.thumb.JPG.384a0594a2bb0e2a9d96dd1e7c114cdf.JPG

Copii in stanga, copii in dreapta ... se opreste namila la un metru de noi. Se uita de parca ne intreaba " Sar'na ... aveti cumva niste carne ? "

82.thumb.JPG.b8ad3b9e7928f335c15ee62530d19701.JPG

Totul s-a terminat in conditii bune iar ziua respectiva deja promitea ca vom avea o vacanta plina. Si da, urmau sa mai vina cateva zile memorabile pe care o sa vi le povestesc.

Am pornit la pas, binedispusi, spre Kaprun, al treilea popas al vacantei.

 

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am mai gasit cateva poze faine de la Werfen, asa ca adaug inca una acum.

IMG_91.thumb.jpg.1020816b2debb1baa9b5c263e603c21d.jpg

 

Ziua 4

Noaptea am petrecut-o la First Mountain Hotel Kaprun, orecum mergand pe reteta din ziua anterioara. Nu va ganditi ca denumirea provine de la faptul ca hotelul ar fi de fite sau de 5*. Nici vorba, denumirea a fost aleasa pentru ca hotelul cu pricina este cel mai apropiat de munte. Ne-a cam interesat acest aspect pentru ca ziua a fost destinata revederii unor locuri de care ne-am indragostit in trecut. Este vorba de Mooserboden si Wasserfallboden, doua lacuri de acumulare pe care le-as revizita oricand cu aceeasi placere.

Destinatia asta are atat aspecte placute cat si mai putin placute, din punct de vedere al drumului. Neplacut e faptul ca nu poti sa te bucuri de drumul de munte ca sofer. Asta pentru ca accesul este posibil doar cu niste autobuze speciale. A ... si mai este funicularul 😁. Cel din link nu mai este chiar de actualitate, la fata locului am gasit unul nou insa traseul este cel pe care il stiam de la ultima vizita. Al doilea aspect mai putin placut tine de faptul ca, desi se organizeaza tururi de vizitare a barajului (doar cel de sus, din ce stiu), organizarea nu prea este ... la inaltime. Din nou am ratat vizita in interiorul monstrului de beton pentru ca se aplica politica "se pleaca la ora de... sau de indata ce se aduna minim X oameni". Cam greu sa faci o planificare si sa te incadrezi in ea in acest context, pentru noi ar fi insemnat sa pierdem 2,5 ore. In fine, un motiv bun pentru a reveni ;).

 

IMG_1.thumb.JPG.89c55e97f4fd99b41743762dd1c5cf02.JPGIMG_1_1.thumb.jpg.a44e8098ba331e8071cd94dc4ed7172d.jpgIMG_1_4.thumb.jpg.6b8fc7df53c47895dfe52542db637154.jpgIMG_1_3.thumb.jpg.24ac2cace75d22423df115bc3fe35399.jpg

Faptul ca nu poti folosi masina personala pentru a ajunge sus are si parti pozitive. In primul rand, scapi de problemele legate de parcare si timpii de asteptare lungi. Autobuzele au un program respectat cu sfiintenie si acopera foarte bine volumul mare de turisti. Totusi, noi am ajuns la prima ora a zilei, s-ar putea ca impresia mea sa nu fie valabila atunci cand dau navala grupurile de chinezi. Prin urmare, recomand sosirea la punctul de plecare la o ora cat mai matinala.

Super meseriasi soferii si soferitele autobuzelor, au tot ce le trebuie pentru a fi acolo ! Am uitat sa preciez ca drumul are o singura banda prevazuta cu refugii din loc in loc. Doar acolo pot trece doua autobuze unul pe langa celalalt, ceea ce presupune o buna sincronizare pentru ca nu prea se asteapta si nici nu se franeaza inutil. Mai sunt si cateva tuneluri, spectaculoase si ele. Sapate direct in stanca si doar cu putin mai mari decat un autobuz. Cu atat mai mult i-am apreciat pe soferi, cu cat viteza de deplasare a fost batuta in cuie la 50km/h si singura avarie pe care am observat-o la autobuze a fost o singura oglinda laterala usor zgariata.

Gratie faptului ca nu esti nevoit sa te concentrezi la sofat, ai ocazia sa de bucuri de peisaj.

IMG_2.thumb.JPG.0490cc1c96e134540e22921123d41d23.JPGIMG_2_1.thumb.jpg.dd4dbb1ac6e0bf67ec67b26ddd058d7c.jpg

De sus peisajele sunt mult mai vizibile. Daca ai parte de zi insorita, nu prea iti vine sa te grabesti cu coborarea.

Wasserfallboden:

IMG_3.thumb.jpg.5c38084319a8b577abb615d33c56c0c0.jpg

Mooserboden:

IMG_4.thumb.JPG.18358b5a18781b8c8adc7f56cda5216b.JPGIMG_7.thumb.jpg.631e7657be11d68660231d4c43ad9a01.jpgIMG_5.thumb.JPG.9c59674cf19d9c78dfba6d0ee31086b6.JPG

Desi in trecut nu am gasit Flori de Colt in aceste locuri, de data asta am presimtit ca o sa dam peste ele. Presimtirea a fost buna, am gasit 6 exemplare perfect incadrate in peisaj.

IMG_9.thumb.jpg.fef45bed9b64afcff01667a06ebd5575.jpg

Nu mai putin impresionati am fost de Gentiana. Cu toate ca stiam un loc in care Gentiana are o alta prestanta (urmeaza ...) ne-am bucurat sa o regasim si aici. Albastrul asta te baga in boala !

IMG_8.thumb.JPG.1dba255463f7ac341edacca5a32e0d6b.JPG

Facand parte din Parcul National Hohe Tauren, nu prea ai cum sa te uiti imprejur si sa nu vezi ghetari.

IMG_6.thumb.JPG.f71cdb3e35985e88012ae0c1a6bb0be3.JPG

Ne-am fatait putin prin zona, ocazie cu care am inceput sa avem ceva dubii legate de configuratia locului. Din pacate problema nu era la noi ci se datora incalzirii globale. Fata de ultima data cand am fost aici (parca in 2010), ghetarii s-au micsorat considerabil :(.

Am decis ca nu are sens sa pierdem 2,5 ore asteptand o posibila vizita in interiorul barajului, desi ar fi fost al naibii de interesant sa vedem ce se afla in interiorul constructiei aflate la peste 2000 m altitudine. In schimb, am decis sa facem o vizita scurta pe Kitzsteinhorn cu toate ca nu ne aflam in sezonul de schi. A fost prima data in aceasta excursie cand am depasit altitudinea sugerata in titlul topicului.

IMG_10.thumb.JPG.834a02a9a3ea6b2be42bde330e8eb9bf.JPGIMG_11.thumb.jpg.448325630e45d6616c981b5273f3a1d7.jpg

IMG_12.thumb.jpg.ecffb9448c2d026eb8d266b907ad9ff6.jpgIMG_13.thumb.jpg.4f985917f252ae594c0acad88fd0ce17.jpg

Obisnuim sa schiem intr-o alta zona din Austria, ceva mai prietenoasa atat din punct de vedere al costurilor cat si din punct de vedere al experientei de schi. Nu am fost pana acum pe Kitzsteinhorn si nu cred ca o sa revenim, cel putin nu in timpul sezonului de iarna. Mi s-a parut totul atat de ametitor incat cu greu pot sa imi imaginez cum arata o zi plina de schiori. Instalatii peste instalatii, telescaune in toate directiile, gondole, funicular, agitatie mare ... Nu ma intelegeti gresit, recomand oricarui pasionat de sporturi de munte sa incerce pe propria piele. Pentru noi a fost coplesitor, cel mai probabil o sa ramanem la partiile de pensionari :D.

Spre dupa-amiaza am inceput sa ne repliem catre urmatoarea destinatie, Resia. Fiind intr-o zona ceva mai populata, am zis ca este momentul oportun pentru a incerca sa luam un lichid de servo-directie in ideea ca urmau niste trasee ceva mai solicitante. Cum drumul trecea prin Zell am See, am incercat la cateva magazine de "profil". Greu, tare greu. In afara de cateva consumabile elementare, nu am gasit ce cautam. Insa am reusit sa obtinem niste indicatii extrem de pretioase. Un tanar foarte amabil ne-a trimis in satul vecin (din nou, din fericire drumul trecea pe acolo !) si am reusit sa rezolvam problema. Reusit in sensul ca am luat uleiul insa schimbul urma sa fie facut mai tarziu.

Traseul a fost lejer, preponderent autostrada cunoscuta spre Innsbruck, deci nu a avut niciun istoric. Seara am ajuns fara probleme in Tyrolul de Sud, Italia. Vreo 2-3 zile am avut o senzatie super-nasoala. Desi eram in Italia, nimic nu dadea de inteles ca am fi fost in Italia ...

Detalii in episodul urmator.

Edited by Salex
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cand devenise mai interesant a aparut o chestie care va intarzia povestirea cu aprox o saptamana 😞

Share this post


Link to post
Share on other sites

DJule ... nu-mi cobi,  ca numai de asta nu am timp !

A trebuit sa plec de urgenta din Bucuresti. Iar MOSul chiar a mers super bine astazi :P. Daca ar consuma vreo 3 litri in minus la 100km ar fi perfect :)). 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lasa, e bine ca e cu resume si nu abort. La anul ma gandesc sa iti copiez traseul cu @mirceajo fiindca pozele alea sunt superbe.

  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ho mah ... Stelvio abia urmeaza :)).

PS si off: mi-ai cobit 😝. Dar nu e grav !

  • Sad 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

OK ... Replierea !

Ziua 5

Peste noapte am stat in Resia, nu mai caut acum numele pensiunii insa trebuie sa mentionez ca am avut parte de conditii excelente. O camera imensa cu vedere la munte, parcare asigurata, oameni deosebit de amabili, tot ce trebuie ca sa te simti bine si sa te reintorci cu placere. 

Totusi, ceva a plutit tot timpul in aer. Asa cum am dat de inteles in episodul anterior, ceva parca nu facea parte din decor. Am fost intampinati cu "Herzlich Willkommen", toata lumea vorbea germana/austriaca, toate numele erau de origine germana ... WTF 😯 !?!?  OK ... Sud-Tyrol, Sud-Tyrol ... dar totusi ... 

Aici as face o mica paranteza. Prima data cand am intrat in Italia cu masina am facut-o prin trecatoarea Brenner. La momentul respectiv am mers pe un drum national si nu pe autostrada intrucat am vrut sa vedem mai bine Podul Europa (Europa Brucke, 1, 2). Totusi, desi podul  a fost si este impresionant, o alta amintire mi-a ramas in cap pana in ziua de azi. La cativa metri de granita dintre Austria si Italia am vazut o inscriptie (detalii nealterate aici si aici ) care s-a intiparit pe retina. La vremea respectiva am facut un tur de numai cateva ore prin Italia, nu am apucat percepem prea bine starea de spirit insa acum ceva s-a reactivat. Bun, ca turist poti sa treci prin diverse locuri fara sa iti bati prea mult capul si sa te bucuri de ceea ce vezi. Eventual te poti documenta, daca esti genul mai curios si daca vrei sa intelegi mai bine niste lucruri. Totusi, imi vine greu sa cred ca zeci de ani pot fi parcursi pe "fast-forward" printr-o lectura simpla.

Date fiind cele scrise mai sus, intelegeti si voi asa cum am inteles si noi putin mai tarziu, motivul pentru care oamenii din crasme s-au aratat incantati cand am comandat berea locala (Forst) dar au parut destul de ... intelegatori cand am comandat pizza. OK, our bad ! Dar pizza a fost super buna asa ca as repeta oricand experienta :D.

Pasul Resia este minunat si are de toate pentru a asigura turistului cam tot ce isi doreste acesta. Din pacate, noi am cautat un loc mai retras in care sa schimbam uleiul de servo si nu am reusit sa gasim :)). Am decis sa plecam mai departe si sa rezolvam problema pe drum ... ca doar nu era sa atacam Pasul Stelvio cu servodirectia in pioneze ;).

Probabil ca in toate pliantele turistice ale zonei se regaseste urmatoarea imagine:

s1.thumb.jpg.661de7d5a5f3948c07f8875d1a6ea06c.jpg

Presupun ca nu peste tot oamenii posteaza poze facute dupa panourile de informare turistica. Presupun, iarasi, ca panoul din poza urmatoare aduce lamuriri mai "solide" decat ceea ce am scris eu mai sus. Marturisesc ca m-a marcat pentru multa vreme. Atentie: discutam de un panou turistic de pe teritoriul ITALIEI !

s1-1.thumb.jpg.43201eb1bd68037a997d3e44e6fffa8b.jpg

Sa depasim momentul si sa plecam la drum. Sus, mai sus ... foarte sus !

Waze-ul a luat-o pe cont propriu si, in ciuda setarilor explicite pe care le-am facut, a tinut mortis sa ne plimbe prin Pasul Umbrail. E de vazut, nu contest, insa m-a enervat un lucru simplu. Puteti sa spuneti ca am fost zgarcit insa nu am vrut sa iau vinieta de Elvetia pentru un drum parcurs in 30 minute. Prietenii elvetieni sunt extrem de simplisti la capitolul asta: au vinieta valabila doar un an ! Pe bune ... am trecut prin asta in Slovenia in 2007, nu am vrut sa incurajez porniri exagerat de mercantile. Daca ar fi avut vinieta de o luna sau macar de 3 luni, as fi fost OK insa, asa nu.

Ne-am prins rapid de planul Waze-ului (or fi elvetienii actionari la Waze 😄 ??) si am gasit o varianta. Un drum misto printre dealuri si care, la un moment dat, ne-a prilejuit ocazia mult asteptata de a schimba uleiul de servo. LM TopTec 1200 a dat imediat semne ca ar fi peste Mobil-ul exceptional iar oprirea nu ne-a luat mai mult de 15 minute din bugetul zilei. Lucrat ca la carte, fara nicio picatura de ulei cazuta pe drumul forestier in care ne-am bagat. Uleiul recuperat cred ca o sa ajunga la drujba :)).

Incet incet am inceput sa ne apropiem de Stelvio, se vad de departe muntii considerabil mai inalti decat M. Fagaras. Nu cred sa aiba o semnificatie aparte insa ni s-a parut amuzat "cimitirul" din pozele urmatoare. Din pacate am trecut in viteza si am prins doar o parte extrem de mica.

s2.thumb.jpg.dee129041e989cb746523b08f576473c.jpgs3.thumb.jpg.78503d101bb7edf31549aa1e9fe08a1d.jpg

Am trecut pentru prima data prin aceasta zona asa ca nu vreau sa considerati drept aroganta ce va spun. Am citit cat am putut de mult atat inainte cat si dupa vacanta, daca informatiile acumulate sunt aiurea, aiurea vi le expun si eu.

Trafoi este considerat punctul de inceput al Trecatorii Stelvio. Este vorba de un satuc aflat la cca. 1600 m altitudine, situat unde altundeva decat in Sud Tyrol ... De la market-ul local am cumparat tot bere Forst, e chiar OK.

Directia functiona mult mai bine decat in zilele anterioare, semn ca uleiul era in regula. Asa ca, Up, Up and Away !

Va dati seama ca am asteptat de mult timp intalnirea cu drumul care a fost considerat de unii mai smecheri ca mine (ehe, J. Clarkson, de tine e vorba !!!) sub Transfagarasan. Totusi, avand in vedere ce am gasit pe Net, nu am descondiserat Stelvio deloc si zilele precendente nu au fost deloc confortabile tragand ca disperatul de volanul MOSului.

 

s4.thumb.jpg.fe926e695b8950a5b910af9cbb66a06c.jpgs5.thumb.jpg.bf23ae7bb501792b0ac44d1817695df6.jpg

s6.thumb.jpg.ef6322c426d664babba543abeb2ce13c.jpgs7.thumb.jpg.8d0470a250baedb1f79cfdaafa690af5.jpg

s8.thumb.jpg.6821b1ece9b53a9a8a8553c723206be6.jpg

Dupa primii 2-3 km m-am linisit, era fix ce trebuia ! Clarkson clar a fost beat cand a apreciat ca Transfagarasanul "is better then Stelvio" ! Sa ne intelegem, discutam de lucruri complet diferite. Desi ambele sunt drumuri montane, nu seamana prea mult. Transfagarasanul este mai lat, curbele la 180* sunt mult mai deschise, altitudinea nu se compara. Daca vrei sa parcurgi un drum de munte in forta, Transfagarasanul este mult mai permisiv. Daca vrei sa te pui cu salbaticia in persoana, de departe Stelvio castiga. Nu atingi "top-speed" insa dai muncitoreste din maini la fiecare curba si te rogi sa nu apara, pe contrasens, o alta masina. Daca e microbuz sau autobuz, ai pus-o. In conditii normale, cu greu trec un turism si o motocicleta in acelasi timp printr-o curba. De cele mai multe ori stai si acorzi, cu politete, prioritate celuilalt. Chiar daca urca sau coboara. Este drum de munte, ai ce sa vezi iar de agresivitate nu poate fi vorba. Zen !!! Cu exceptia situatiei in care te lasa masina in drum ... Chiar nu iti doresti asa ceva acolo !

Am filmat toata urcarea si toata coborarea. Noroc ca am avut 2 telefoane si 1 camera la noi, asa ca am reusit sa nu ratam prea multe. Ca o paranteza, vacanta asta s-a lasat cu peste 100 GB de poze dintre care foarte putine pot fi sterse 🙂

La un moment dat, Grasu tipa: "Tu-l vezi ?!". Nu m-am prins decat vreo doua curbe mai tarziu. Da, asta asteptam, drumul care a reprezentat elementul central al vacantei.

s10.thumb.jpg.b779f4913441a1b198aa9ae1e3556bce.jpgs9.jpg

Nu am cum sa pun aici nici macar a zecea parte din pozele facute. Am oprit in fiecare loc in care se putea, pur si simplu nu te poti opri. Am avut noroc si de o zi superba, cu foarte putin nori. In conditiile in care, in tot acest timp, in tara a plouat in continuu, nu am putut decat sa ne bucuram.

Aproape de punctul cel mai inalt, privelistea era de vis:

s12.thumb.JPG.3cfe726249e63c0afab79c07a645d39f.JPG

Am compatimit un coleg de drum, microbuzul din imaginea de mai jos, care a prajit ambreiajul. Cum a plecat de acolo nu mai stiu

s13.thumb.JPG.53344423c7e6363e4b3961b4e73a44dd.JPG

Pe drum am intalnit o groaza de biciclisti. Super meseriasi, toata stima pentru efortul facut pentru a ajunge in varf. Cand am ajuns si noi acolo am constatat ca eram in plina desfasurare a unui concurs de ciclism. Detalii nu stiu sa va dau 🙂 . Insa drumul nu a fost inchis !

s14.thumb.jpg.b513e8b6826d953e88311b3445162e89.jpg

Umbla vorba ca o imagine face cat o mie de cuvinte. Totusi, proverbul chinezesc care sta la baza acestui zvon zice ca " O imagine face cat zece mii de cuvinte". Ce mai conteaza un 0, mai buna e imaginea :))

s17.thumb.jpg.070bf17f8d6306e6a9acffea1756b5c3.jpg

Aglomeratie mare, zarva multa. Cam cum e pe la mare in plin sezon. OK, nu era la mare cautare porumbul fiert insa gaseai peste tot carnati :))

s15.thumb.jpg.e7227c49a82d4efe917de12865750d55.jpg

Ne-a atras atentia constructia din varful dealului ... adica muntelui ! Insa nu am putut sa ne rupem de peisaj pentru a urca. Cel putin nu in ziua respectiva !

s16.thumb.JPG.027ac3db2f6597cca482ae04d96b3999.JPG

La un moment dat atentia ne-a fost atrasa de 2 tipi dotati cu niste aparate foto si obiective absolut impresionante. De sus drumul se vedea incredibil insa parca parca nu asta cautau. Asa ca ne-am apropiat si noi si am stat cuminti pe o stanca. Nu cred ca au trecut 10 minute si am avut parte de un spectacol de zile mari. Daca la Werfen am asistat la un show de dresaj, de data asta am avut sansa de a vedea zborul unei acvile in mediul sau natural.  Bulan in toata regula ! Mai mult sau mai putin amuzant (nu pentru noi, desigur) a fost faptul ca fotografii aia profesionisti au prins foarte putin din moment. Din pacate sapuniera noastra nu s-a descurcat la fel de bine ca un DSLR insa ceva poze tot am facut.

s18.thumb.JPG.af2fd3d94a8c4663ab9cb3aa2dfdf8bb.JPGs19.thumb.JPG.768d3893656bdef2daeefbda2eaa460a.JPG

s20.thumb.JPG.a2b574598d1ac5d185049ce06d2ed915.JPG

2760 m ... de ce nu mai mult ? Mai ales cand ai la dispozitie doua telecabine :)).

s27.thumb.jpg.4b07f7e28c6bf3d65446e452ba4113c6.jpgs26.thumb.jpg.8572221c550e00bb5e950f925c550955.jpg

s25.thumb.jpg.501f9fc2a7cc56f0442649cbf91e6733.jpgs22.thumb.jpg.4faafde86e18ce4c7c608e5ab841b362.jpg

Oamenii pregateau partia pentru o competitie ce urma sa se desfasoare zilele urmatoare. Temperatura era undeva in jurul a 5*C, partiile nu pareau sa fie in conditii foarte bune, insa am vazut urcand o gramada de schiori. Sunt convins ca stiau mult mai bine decat noi ce fac insa alte detalii nu stiu sa dau. In imaginile de mai jos, partiile de pe Stilfser Joch, 3450m altitudine. Am luat doua telecabine si am urcat pana la cca 3200m. Nu eram echipati pentru un drum pe ghetar insa privelistea a fost la intaltime.

s23.thumb.jpg.96fea7e623d89f4ef24c316075f745c9.jpgs21.thumb.JPG.a14ae306b9367b53b07a95e70e6fc27b.JPG

De sus, deschiderea a permis o vedere mult mai ampla a drumului parcurs pana in momentul respectiv. Daca stam sa ne gandim cand a fost construit, cu atat cred ca este mai de apreciat.

s28.thumb.JPG.b30ee4ea79da87308f5bb7c7b35817f9.JPG

La coborare am dat o raita la refugiul Tibet. Asa, sa luam o bere rece, ca prea ne incalzisem. Supriza, am fost primit iarasi cu "Herzlich Willkommen" ... ce pana mea, chiar avem moace de nemti ??? Berea Forst a fost buna insa nu recomand strudelul ... La o asa primire ne asteptam sa halim un strudel facut dupa reteta austriaca insa nu a fost cazul. Am apreciat varietatea culinara insa cam atat 😄

s30.thumb.jpg.9c433dffec3bf43f17e4fe532c8b1eb9.jpg

Pe la 4 ne-am luat inima in dinti si am decis sa ne rupem de minunatia asta de loc. E dificil pentru ca fiecare pozitionare a norilor si a razelor de soare ofera prilejul de a descoperi ceva nou.

s31.thumb.jpg.7d7bc06a14be1cdbe24ef830e887d531.jpgs37-1.thumb.JPG.c12cafcf8d25860574188cc0f5ca61f8.JPG

s34.thumb.jpg.a78fc78984a2adb3e0c3630b9e4a3c68.jpgs32.jpgs36.jpgs35.thumb.jpg.a440c7c2664da3f1d029a51fb0881763.jpgs37.thumb.jpg.3b147914be73a094ac621948f4ff6f7c.jpg

 

Partea "cealalta" a trecatorii este mult mai "domestica". Oarecum avem aceeasi reteta de la Trasnfagarasan: mai salbatic in Sibiu si mai prietenos in Arges.

Am trecut pe langa inceputul drumului ce trece prin Trecatoarea Umbrail. Asa cum v-am zis, initial am vrut sa ne intoarcem pe aici insa am decis sa ii sabotam pe elvetieni. Asa ca , vrand nevrand, a doua zi urma sa revedem Stelvio. Nu va imaginati ce rau ne-a parut 😄

Seara ne-am cazat la o pensiune in Valdidentro. Parca ne urmarea muntele, iarasi am avut o camera cu vedere inspre un ghetar.

s38.thumb.jpg.500fd1c9f931acc081dfb228012c1313.jpg

Oarecum provocati de priveliste, dupa ce ne-am cazat am decis sa urmam drumul si sa gasim ceva local de-ale gurii. De data asta chiar eram in Italia si am fost convinsi ca vom gasi o pizzerie in care sa nu se uite chelnerii stramb la noi pentru ca nu comandam ... snitzel. A fost si nu a fost sa fie cum ne-am programat. Mai tarziu am aflat ca drumul asta ducea catre Livigno prin Trecatoarea Foscagno.  Doar 2291m altitudine si o vama pe motiv de localitate "duty free". Nu aveam cumparaturi in plan, portbagajul era plin cu toate bagajele asa ca nu am trecut de vama si am decis sa ne intoarcem. Cum pe drum nu reusisem sa rezolvam partea de cina, sa zicem ca eram usor preocupati de sosirea serii. Bine ... asta a fost doar un motiv. Al doilea a fost drumul extrem de incitant si revenirea la normal a MOSului. Asa ca ... i-am dat ! Ne-am gasit un un coleg cu o Alfa Romeo care parea ca stie ce face. A stat in spatele nostru in permanenta cu jumatate de masina pe contrasens insa nu s-a riscat niciun moment. Sa ne intelegem, drumul ala e bun de etapa de coasta 😄  si sa recapitulam: directia OK, motor OK, suspensii OK, frane OK. S-a lasat cu o coborare ... alerta la care si Waze-ul a ajutat din plin.  Am ajuns intr-o localitate in care am gasit o pizzerie "de familie" care mai era si plina de bere artizanala. Dezmat !

s40.jpg

Seara, la pensiune, am avut ocazia sa "admiram" urmarile turei de pe Pasul Foscagno :D. Daca nu schimbam discurile la plecarea din tara, sunt aproape convins ca ar fi bubuit ! Mare plus pentru EBCuri, chiar si la temperatura la care au ajuns nu am simitit nici macar o clipa ca ar da semne de oboseala. 

s39.thumb.jpg.6f270d9a76c47ca1f1852e2762fde10c.jpg

 

PS: poate va inspira si linkul asta.


 

Edited by Salex
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bai cum arata frana aia, cat sunt eu de nebun nu am ajuns acolo niciodata 🙂

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum am scris si mai sus, chiar nu am subestimat plimbarea asta. Stelvio a fost unul din motivul interventiilor facute asupra franelor si al achizitiilor de aici.

Imaginea de mai sus a fost o premiera si pentru mine, iti dai seama ce fata am facut cand m-am uitat printre spitele jantei. Nota 10+ pentru placute, zero efect de fadding. Doar lipsa de pe stoc m-a facut sa nu iau YellowStuff insa acum ma gandesc serios daca ar fi facut fata discurile, chiar noi fiind.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stelvio a fost prima si ultima oara cand fiica-mea a avut rau de masina... in masina mea. In a altora a mai avut 😄

Share this post


Link to post
Share on other sites
La 01.10.2018 la 22:33, Salex a spus:

Cum am scris si mai sus, chiar nu am subestimat plimbarea asta. Stelvio a fost unul din motivul interventiilor facute asupra franelor si al achizitiilor de aici.

Imaginea de mai sus a fost o premiera si pentru mine, iti dai seama ce fata am facut cand m-am uitat printre spitele jantei. Nota 10+ pentru placute, zero efect de fadding. Doar lipsa de pe stoc m-a facut sa nu iau YellowStuff insa acum ma gandesc serios daca ar fi facut fata discurile, chiar noi fiind.

""Impresionados""discuri albastre am vazut  insa curcubeu ca ale tale ,,,nu 😮

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 6

Dupa masa luata in seara anterioara am facut putina munca de documentare la fata locului. Imaginile din Google Maps pareau sa indice existenta unor lacuri foarte misto in zona insa nu  m-am lamurit cum puteam ajunge acolo. Paradoxal, dupa ora 19:00 am gasit pe cineva la un centru Info Turist care ne-a dat cateva indicatii si o harta decenta a zonei. Prin urmare, planul pentru a doua zi a fost usor de facut.

La prima ora a zilei am plecat spre lacurile di Cancano si San Giacomo. Stiam ca nu putem calatori cu masina personala pe malul lacurilor insa am fost asigurati ca transportul "in comun" este la mare inaltime. Ma rog, la propriu eram siguri ca este :)).

N-as zice ca un nou drum de munte a fost o surpriza. De data asta, poate ca si datorita orei matinale, traseul a fost complet liber. Cativa biciclisti isi faceau tura zilnica (?) insa nu s-a comparat cu ce vazusem pe Stelvio cu o zi inainte. Foarte misto zona, cu ceva incarcatura istorica. Turnul din imagine pare sa fi gazduit un fel de avanpost iar trecatoarea cica ar fi fost de mare importanta pentru schimburile comerciale ale vremurilor medievale. Istorii despre drumuri pavate cu busteni de copaci care erau distruse rapid la nevoie pentru a ingreuna avansarea inamicilor, privelisti naucitoare ... iarasi nimerisem unde trebuia :D.

0-1.thumb.jpg.ef5dbc5dd4afaae5e48184f8f3f87fb4.jpg

Lacurile di Cancano si San Giacomo sunt nu doar super frumoase ci si utile. Pe modelul austriac de la Kaprun, s-a imbinat si aici placutul cu utilul, lacurile fiind rezervoare naturale succesive pentru cateva hidrocentrale.

0-30.jpg.2b5decd3abf5fd0598e6e7fd3fbb10f4.jpg

0-3.thumb.jpg.355a23cd4c4c8e092390ce30e2c133ca.jpg0-2.thumb.jpg.1bc03aeb027d4773edc0dd74c623c8a7.jpg

In prima imagine se vad ramasitele unui asezamant. Candva acolo a fost un satuc construit special pentru muncitorii care au lucrat la constructia barajului uneia dintre hidrocentrale. In momentul respectiv nivelul apei era scazut ceea ce a permis sa vedem destul de bine fundatiile caselor, pavajele strazilor si chiar amprenta bisericii. Din tot ce a fost candva acolo, doar biserica a fost oarecum salvata si mutata intr-o zona ne-expusa la inundatie chiar si cand lacul se afla la nivel maxim.

0-4.thumb.JPG.cd50015b15ddf308f316c89488d3380d.JPG0-5.thumb.jpg.2029845911ac8d8f4fb457d5762552d2.jpg

Desi te afli in mijlocul unei zone impresionant de salbatice, poti gasi un refugi la care sa alimentezi cu o bere rece. Oamenii te anunta din start ca nu este un local de pretentii si ca nu au un bucatar profesionist insa poti sa astamperi foamea cu ceva paste sau preparate locale reci.

Muntii din zona sunt foarte aparte. Rocile par a fi extrem de sfaramicioase, imi vine greu sa cred ca se poate construi ceva pe muntii respectivi. Deci nu se pune problema de schi sau alte sporturi de iarna.

La plecare am avut ocazia sa vedem drumul in toata splendoarea lui. Nu stiu despre ce altitudine este vorba si nici nu prea a contat. Am apreciat acele de par care pareau ca nu se mai termina. Absenta copacilor inalti permite o vedere buna a imprejurimilor insa avatajul asta il are ... copilotul :))

0-6.thumb.jpg.dffa64e45d6fd0ff58eee5a140a848e3.jpg

Asa cum am scris anterior, m-am ofticat si am boicotat din start Umbrail Pass. Prin urmare, singura varianta viabila de revenire in Austria era tot Stelvio. Ma rog ... vorba vine singura variabila viabila ... dar intelegeti la ce ma refer 😁.

0-7.thumb.jpg.0aa7ebde78e1538bd9405e402a2ed01f.jpg0-8.thumb.jpg.2dc1cd74f9b76daeaac6f7d364bfc479.jpg

In scurt timp de la plecarea din Valdidentro am inceput parcurgerea Stelvio in sens invers. Fata de ziua anterioara drumul a fost mult mai liber. Mult mai putine masini, mult mai putini biciclisti si aproape nicio motocicleta. Pe undeva am apreciat lucrul asta si ne-am folosit de ocazie pentru a intipari puternic pe retina tot ce am vazut. Din fericire vremea a fost aliatul nostru cel mai bun si nici macar la aproape 3000m nu ne-a facut surprize. Personal m-am amuzat putin pe seama super-car-urilor din categoria Lamborghini sau Ferrari, pur si simplu nu aveau posibilitatea sa isi exploateze "fiarele" nici macar la 25% din potential. Ceva mai vioi pareau posesorii de Porsche, probabil erau mai bine ajutati de tractiune si garda la sol ceva mai mare. Un exemplu clar ca puterea motorului nu vine intotdeauna pe primul loc.

Ajunsi in locul in care incepe Umbrail Pass, am avut ceva probleme cu orientarea 😂. Am decis sa mergem pe drumul pe care il facusem si cu o zi inainte, era cel mai sigur (si unic, desigur :D)

0-9.thumb.jpg.44a6c256b0ba20602ac8defbcff5022a.jpg0-10.thumb.jpg.4f94b3ac4bd56aeacd7c492f358fa7a9.jpg

Cumva, mergand prin zone cu configuratia de acolo, am avut un presentiment legat de vietuitoarele pe care am fi putut sa le intalnim. Printr-o intamplare extrem de norocoasa am asistat la zborul unui/unei Golden Eagle insa nu zburatoare aveam in gand. Prin urmare mi-am pastrat un ochi la drum si un ochi inspre pajisti si versanti. Si nu degeaba !

0-11.thumb.JPG.6c602e8e079692741823a1f5dbe13ed4.JPG0-12.thumb.JPG.85c9d4086609dff20ea08dc77b2e90df.JPG

Cateva chitaituri si o miscare printre stanci le-a desconspirat. In stanga, marmota mama, iesita din culcus si veghind asupra puiului. In dreapta, puiutul. Pozele au fost facute dupa ce am intors MOSul din drum si i-am gasit un loc de parcare. M-am apropiat cat am putut de mult insa sobolanii astia au un auz incredibil de bun, in ciuda faptul ca batea vantul dinspre ele spre noi. In plus, experienta si-a spus cuvantul si marmota mama a disparut definitiv. Puiul s-a ascuns sub niste bolovani insa nu a rezistat prea mult. A iesit si mi-a oferit posibilitatea de a face o sedinta foto-video de cateva minute.

0-13.thumb.jpg.8ad8509146e933c3a65ca1371c9cd4a1.jpg

Ne-am continuat drumul spre cel mai inalt punct al lui Stelvio de parca atunci il vedeam in premiera. Pe undeva cred ca starea asta o ai chiar daca mergi frecvent acolo.

0-14.thumb.jpg.c5a6b52957c116e177ed886079f69745.jpg

De data asta eram mai odihniti asa ca ne-am inhamat sa urcam spre refugiul/restaurantul din varful muntelui, de pe granita Italia-Elvetia.

0-18.thumb.jpg.a93a3705d8e6ea2fdb0ceefcea5c5839.jpg0-19.thumb.jpg.ddc16f5affafd1e0531799fdc9c130cf.jpg

La o distanta foarte mica se afla cateva panouri turistice dedicate primului razboi mondial. De necrezut ce actiuni s-au desfasurat acolo, chiar nu conteaza cine au fost combatantii si cine a avut de castigat !!!

Am mai hoinarit putin pe creasta chiar daca un nor pribeag ne-a amenintat ca se scutura pe noi. Nu a reusit sa ne impresioneze sau poate ca nu era destul de hotarat.

0-15.thumb.jpg.7039e26c69bb4bb75d1268552e26834e.jpg0-16.thumb.jpg.02b1c1e1fd5a85cb3247ab3bcbd16e61.jpg

0-17.thumb.jpg.2d37172c824a0e999be5a9e167b1150a.jpg0-20.thumb.jpg.d1a0881bc1953381799d9e569a0e3788.jpg

Coborarea a fost una lenta si lipsita de probleme. Trafic aproape zero, un soare extrem de placut, privelisti demne de National Geographic ... nimic care sa te indemne sa te grabesti. Ok ... nu e cazul sa aduceti in discutie seara anterioara 😁

0-21.thumb.jpg.7954dab6510756af9e3baf9dfa442815.jpg0-22.thumb.jpg.d5af2cad6dd1d6ad4a64c2b2f3d64223.jpg

0-23.thumb.jpg.e83f1581d30cadce898f169955407535.jpg0-24.thumb.jpg.a0aac20d60a9c0ae9d1d9dfafa9d5cef.jpg

Si cum ce incepe in Trafoi ... se termina tot in Trafoi, ne-am luat ramas bun de la Stelvio cu convingerea ferma ca ne vom revedea in curand !

0-25.thumb.jpg.0eeeb479b5113405aead34ccb14606fc.jpg

Cazarea din seara respectiva urma sa fie in Kappl, prin urmare nu am mai pierdut timpul si am luat-o la picior. Am trecut din nou prin Resia si Pasul Resia, singurul moment care merita mentionat fiind dat de un filtru de Politie in care erau implicati atat austrieci cat si italieni. Ne-au intrebat daca lucram aici (ei stiau la ce se refer prin aici), le-am raspuns intr-o pasareasca foarte veritabila ca nu, asa ca nu s-au incurcat cu noi. Destul de multe masini trase pe dreapta, habar n-am ce urmareau.

La Kappl toate au fost bune cu motelul, mai putin haleala... Desi indicatiile primite sugerau ca ajungem in maxim 10 minute in centrul orasului unde ar fi trebuit sa gasim niste restaurante deschise, in realitate s-a lasat cu o plimbare prin padure (asta pentru ca am gasit o scurtatura !!!) de cca.45 min. Si, pentru ca acum eram in Austria, paradoxul a facut ca singurul local deschis sa fie o pizzerie 😅. Pizza fost minunata si insotita de un Pinot Grigio si bere italieneasca. De data asta veritabila ...

 

Edited by Salex
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 7

Presupun ca, daca ati urmarit pana acum topicul asta, nu v-ati imaginat ca am ales intamplator  Kappl pentru a ne petrece noaptea. Nici vorba de asa ceva ... Kappl "s-a nimerit" sa fie in drum spre Silvretta 😉.

Gazda a faimosului "raliu" Silvretta Classic, traseul asta ar putea lasa impresia ca rivalizeaza Di Stelvio, cel putin daca sunt consultate cateva site-uri pe care, cu generozitate, vi le ofera Google (1, 2, 3). Il aveam "sub radar" de cativa anisori insa, ca de obicei, timpul nu ne-a permis sa il bifam. De data asta s-a aflat printre obiectivele principale, asa ca nu l-am mai ratat.

De la hotelul din Kappl am primit (fara costuri suplimentare !) un card de genul All Inclusive pentru zona respectiva. Asta insemna ca puteam beneficia de acces gratuit la diverse obiective si chiar utilizarea instalatiilor pe cablu de gen gondola, telescaun sau telecabina. Evident ca timpul nu ne-a permis sa facem prea multe insa nici nu ne-am extins fortat lista de obiective. Zona este superba pe timp de vara insa, cred eu, iarna e de vis. Pentru cei care practica sporturile de iarna meria incercata macar o data in ciuda faptului ca exista zeci de statiuni mai apropiate.

Sa revenim la oile noastre ... Sau mai degraba la vacile noastre, pentru ca am intalnit multe cirezi pascand in liniste de-o  parte si de alta a drumului. Mai dubios a fost "ranger"-ul zonei, presupun ca asta era un nene care tipa de zor la noi (cred ca in elvetiana 🤔) in momentul in care ne-am oprit sa facem cateva poze. Eram trasi pe marginea drumului, banda era intrerupta insa nu era un loc de parcare amenajat ... Am zis ca asta a fost problema asa ca ne-am conformat si am plecat.

IMG_01.thumb.jpg.cf29154c91e5a4eb1cf5139db01beb27.jpgIMG_1.JPG.689e80b92e6222c9cdb5132b7c4c50a6.JPG

IMG_02.thumb.jpg.39ea78bc7273c10d01500a0c23c370fc.jpg

Calitatea drumului este absolut ireprosabila. "Batranicile" care participa anual la Silvretta Classic nu pot decat sa aprecieze aspectul asta si sa permita pilotilor si copilotilor sa isi mai arunce un ochi spre munti si lacuri in loc sa aiba grija sa faca slalom printre gropi. Ca si aspect, drumul seamana teribil de mult cu Transfagarasanul nostru, chiar si in ceea ce priveste altitudinea maxima la care ajunge.

IMG_3.JPG.5f35210d10d78baa2679b9ead1fdb1a7.JPG

Muntii si lacurile, de asemenea se aseamana mult cu ceea ce avem prin Fagaras si Arges

IMG_2.JPG.efa480bada32c4d5a53ba1a01148abc4.JPGIMG_4.JPG.d6d70af7a798ad6b7ba04e932439f0a1.JPG

IMG_5.JPG.34ad6132980130e544b3fa464c87a2ae.JPGIMG_7.thumb.jpg.18e357a72c3bd463106abc7d33df1aa3.jpg

Reteta universala: in punctul superior gasim atat un restaurant de tip "impinge-tava" cat si un hotel. Norii care se vad in imaginea de mai sus aveau sa se descarce in scurta vreme asa ca am preferat sa strabatem intregul drum inainte de a lua un popas.

IMG_8.thumb.jpg.6291502c7093cff253c8a423dac813c1.jpgIMG_9.thumb.jpg.696ad79f87f345b326802ef25fed7e31.jpg

Nuanta asta de smarald/turcoaz ma scoate din minti. Chiar si pe vreme innorata culoarea asta mi se pare bestiala. Ace de par, cascade si pe stanga si pe dreapta, turisti relativ putini. Asta mi s-a parut destul de ciudat in conditiile in care era perioada concediilor pentru europeni. Destinatia destul de indepartata fata de un centru urban important a avut si aspecte pozitive, lucru observat si pe Di Stelvio: nu am fost asasinati de chinezi :D.

IMG_021.thumb.jpg.6db726731146abf27de7da63e5011bed.jpgIMG_91.thumb.jpg.19e20e5e5619aace33b18c58b3240462.jpg

IMG_92.thumb.jpg.8e98911b2f3fcb3a6b37eb233e4144f8.jpgIMG_93.thumb.jpg.f12da5ff884252fad7d70b222f533e0d.jpg

La revenirea dinspre celalalt capat, vreme de cateva minute s-au rupt norii. Nu ne-a deranjat absolut deloc acest aspect intrucat chiar nu ai altceva de facut decat sa conduci linistit. Partea buna a fost ca ploaia a tinut doar in zona impadurita in care oricum nu puteai sa vezi prea multe din cauza copacilor. Dupa cel mult 10 minute ploaia s-a oprit si am profitat de un drumulet laturalnic, pietruit, pentru a da o raita prin natura. A fost bestiala ideea pentru ca am gasit cele mai bune afine pe care le-am mancat vreodata. Sunt familiarizat cu afinele de la Paltinis insa astea m-au dat pe spate.

La plecarea din locul respectiv am avut iarasi o intalnire de gradul III cu rangerul cel galagios. Asta chiar nu avea nici cel mai mic respect fata de turisti, de data asta ne certa pentru ca "blocasem" drumul ! In poza anterioara se vede MOSul care blocheaza un drum care duce ... fix in parau !!! Pe bune !??!?!?! No comment, insa tot m-a dezamagit putin episodul.

IMG_94.thumb.jpg.6bc76aefe8ac489c90e8fb9983249372.jpgIMG_95.thumb.jpg.4240ee9b8b15cc96dfa2bcfa4e2a66b5.jpg

Am papat ceva la "impinge tava", am luat ceva suveniruri pentru cei de acasa si am facut o plimbare pe baraj si malul lacului. Una peste alta nu am mai avut aceeasi senzatie din zilele anterioare, probabil ca abordarea a fost usor gresita.

Aproape de punctul terminus, am descoperit cateva lacuri foarte populate cu pescari. Presupun ca incercau sa pacaleasca pastravii din zona dar nu ne-am dat jos pentru a asista la vreun final de acest gen.

IMG_96.thumb.jpg.00acf598a982b88ab67782373ace444e.jpgIMG_97.thumb.jpg.d8067f97203619ad2129818b9467a645.jpg

Am avut parte si de o intalnire mai ciudata, nu am vazut in viata mea o asemenea aratare. Ba chiar am intors masina pentru a-i putea face niste poze mai bune. Imi imaginez ca e vorba de iaci insa nu am alocat timp sa validez presupunerea

IMG_971.JPG.1a34418e1bb091fdcb717fb56ca0b054.JPG

Si, in fine, punctul de intrare/iesire de pe Silvretta.

IMG_98.thumb.jpg.3a1400e9ad8e0df4cd76b5f9939ed6ee.jpg

Cum ziceam la inceput, o sa trag acum concluziile legat de experienta Silvretta.

Nu a fost deloc bine ca am facut intai Di Stelvio si apoi Silvretta. Presiunea pusa pe cea din urma a fost mult prea mare si cred ca de aici a aparut si o usoara dezamagire. Probabil ca voi comite o blasfemie pentru care nu voi fi iertat de impatimitii traseului insa, pentru mine, Silvretta nu a reusit sa urce prea sus in clasamenul drumurilor alpine pe care le-am parcurs. Mai mult, imi asum o a doua blasfemie si o sa o pozitionez dupa Transfagarasan, undeva cam la egalitate cu Transalpina sau putin de tot mai jos. Fie, putin mai jos !

Pentru mine, in acest moment clasamentul arata in felul urmator: Stelvio, ...., Transfagarasan, Transalpina, Silvretta. Pozitia a2a va fi dezvaluita in curand 😉

Daca am fi vizitat Silvretta in timpul raliului dedicat "clasicelor", daca nu intalneam rangerul ala galagios si agresiv, daca ... , poate ca lucrurile ar fi stat putin diferit. Din pacate, nici eu si nici Buflache nu am plecat de acolo cu sentimentul ca ramane ceva in urma si ca ne vom intoarce. Cum ziceam, posibil sa fi avut o abordare gresita insa, in momentul in care am stabilit itinerariul vacantei, am tinut cont mai mult de aspecte obiective decat de unele subiective despre care, evident, nu aveam cum sa stim.

Ca sfat, nu luati povestea asta drept litera de lege, fiecare cu experienta lui si cred ca Silvretta poate oferi o perspectiva particulara fiecarui turist. Totusi, tineti cont de ordinea in care va stabiliti obiectivele de vizitat ...

 

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu imi vine sa cred cat timp a trecut de la ultimul episod ! Este drept ca am tot amanat ziua pe care o sa o povestesc astazi dintr-un motiv destul de intemeiat. A fost o zi lunga, foarte plina si, pe alocuri, ciudata - insa in sensul bun al cuvantului.

Ziua 8

Dupa ce ne-am despartit de Silvretta, a urmat un segment relativ scurt de drum, punctul final al zilei fiind reprezentat de Ehrwald. Desi obiectivul era reprezentat de cel mai inalt varf din Germania, Zugspitze, am ales sa stam peste noapte tot in Austria. Mai mult, dupa ce am facut recunoasterea zonei (mergand pana in Garmisch-Partenkirchen), am decis ca, a doua zi, sa urcam pe Zugspitze folosind telecabina austriaca in mare parte datorita istoriei locului.

Pensiunea la care am stat a fost incredibila. Cand am facut rezervarea nu am observat ca, in realitate, am luat ditamai apartamentul, pretul nu a anuntat nimic de genul asta. Si totusi, am gasit o camera imensa, bucatarie complet dotata si un balcon cu deschidere catre munte. De vis, sa te tot trezesti dimineata acolo !

Totusi, ceva ni s-a parut ciudat de indata ce am intrat in pensiune. Am fost inconjurati, ba mai degraba atacati de un miros foarte puternic de parfum. De fapt, parea ca e un amestec de mai multe parfumurii. Am ridicat din spranceana si rapid am depistat cauza mirosului respectiv, deloc neplacut. Familia respectiva avea o afacere cu parfumuri, oamenii sunt reprezentantii zonali ai unui producator francez :)). Chiar si asa, am avut grija sa incuiem usa peste noapte 😁 

Zu_0_0.thumb.jpg.e0f5b4ec64920f0f207b41e785c98a4e.jpgZu_0_1.thumb.jpg.5a5b40db54f6039b818dbf7b9839ce53.jpg

Dimineata zilei urmatoare s-a dovedit a fi superba, exact ce ne trebuia pentru a savura privelistile din zona precum si pe cele de la inaltimea varfului german. Din inspiratie si spirit de prevedere, am decis sa ajungem la telecabina la ora deschiderii. Din ce imi aduc aminte nu urma sa vina weekendul insa zona era supra-populata cu turisti iar planurile noastre pentru ziua respectiva nu se limitau la Zugspitze. Zi si facut, am ajuns in parcarea telecabinei inainte sa inceapa sa apara grupurile organizate de turisti, insa deja incepusera se se vada tot felul de autocare. A fost o decizie buna care ne-a asigurat un mic confort. 

Zu_1_1.thumb.jpg.2f5dfe642b3de98a537b0825c002899e.jpgZu_1_2.thumb.jpg.1e895ad10373620331dce7df56c232f5.jpg

Urcusul este memorabil insa nu stiu sa vas spun daca nu cumva telecabina germana este mai spectaculoasa. Sigur este mai noua si, din ce am citit, se pare ca nemtii au abordat o solutie tehnologica de varf cel putin in ceea ce priveste cablul de sustinere. Dar sa revenim la oile ... hmmm, mai bine la caprele noastre negre 😉.

Zu_3.thumb.jpg.f69f6ffedc36fc127d8cab73b1c0430f.jpg

Nu stiu cum te simti in telecabina cand sufla vantul pe versantul ala si ma bucur ca nici nu am aflat. Am avut cateva experiente intre Cota 1400 si Cota 2000 de la Sinaia si mi-au cam ajuns. Daca pui la socoteala ca aici sunt inca vreo 1000 de m in plus si peisajul arata putin altfel ma tem ca trebuie sa ai nervi foarte tari ca sa faci fata. Din cabina am avut ocazia sa admiram cativa temerari care au luat muntele "in piept" si urcau la picior. Cei care cunosc zona cu lanturi sau scara de pe Valea Seaca a Jepilor isi pot face o idee legata de dificultatea traseului. Este de plusat insa nu pot aprecia cu cat, am fost "pantofari" in toata regula in vara asta 😂.

De sus privelistea depaseste asteptarile. Evident, la asta a contribuit ziua senina si calduta .

Zu_4.thumb.jpg.0ebaa3af326f75641d2ec58ed53c6684.jpgZu_5.thumb.jpg.c5dc3e3a6f64b9bf5453c6bbf3145399.jpg

De pe "acoperisul" telecabinei austriece se poate admira punctul terminus al telecabinei germane.

Zu_2.thumb.JPG.71b30f6ff819dc8ed16411f17093d272.JPG

Evident ca intre cele doua a fost construit un hol (nu pot sa ii spun tunel ...) de legatura dar si restaurante, muzee si puncte de observatie. 

Locul este de mare interes pentru sporturile de iarna, arata cam ca un vulcan stins. Imi imaginez ca asta fereste putin domeniul schiabil de vanturi si vijelii, ar trebui sa fie foarte fain pe timp de iarna. In prima poza de mai jos, daca nu gresesc, se poate vedea punctul terminus al fostei telecabine austriece. Astia au avut parte de ceva ghinioane legate de niste incendii insa si-au revenit super repede. 

Zu_6.thumb.jpg.989cef768745384bbe22019a7aec7db7.jpgZu_7.thumb.jpg.bb2dd8ef434d4db13ada56ef54f64fda.jpg

Cum ziceam, sunt o gramada de locuri unde poti lua ceva de-ale gurii, bere, vin fiert si alte chestii specifice. Nu am coborat pana pe partii, am preferat sa admiram locul de la inaltime de pe una din terase. Terasele astea par a fi foarte indragite de niste "locuitori" inaripati care au depasit faza de cersit elegant. E suficient sa nu fi atent cateva secunde si te trezesti cu partener la farfurie sau chifla. Nu pot sa certific faptul ca le place si berea ... la halba am fost foarte atent 😁.

Zu_8.thumb.JPG.0add341af88b1cd50a848652d19b9e7d.JPG

Astazi am aflat si eu cum se cheama zburatoarea in cauza. Nici macar nu incerc sa scriu denumirea in latina, am gasit pe Wikipedia ca ar fi vorba de Stancuta Alpina. Destul de restranse ariile in care poate fi vazuta, nu ma asteptam la asta.

De departe cel mai ravnit loc este varful in sine. In poza de mai jos, ultimii 200 metri par "domestici" insa lucrurile nu sunt chiar asa. Fara niste bocanci adecvati, orice tentativa de catarare devine de-a dreptul sinucigasa. Am fost tentati sa incercam si noi marea cu degetul insa am considerat ca e mai intelept sa ne intoarcem intregi acasa. 

Zu_9.thumb.jpg.f61f2104762aa379a1ecde85f56a80d9.jpg

Am coborat fara incidente si ne-am bucurat de toate cele vazute. E greu sa redai in cateva poze toata frumusetea locului pe care il recomand cu caldura atat pentru sezonul cald cat si pentru sezonul rece. 

OK ... abia acum a inceput seria de "nefacute" care a transformat ziua 8 intr-una absolut deosebita 😉.

Am pus pe Waze destinatia pentru seara respectiva si, ca niciodata parca, am neglijat sa evaluez traseul. Probabil ca garda era prea coborata, iete ca nici prea mult bine ... nu e bun. Urma sa innoptam in Austria, o sa vedeti mai tarziu unde. In mintea mea traseul trebuia sa fie extrem de simplu si sa ne duca spre Villach fara prea multe ocolisuri.  Cunosteam destul de bine zona Innsbruck, Kitsbuhel, prin Kaprun si Zell am See trecusem cu doar cateva zile inainte ... ce putea sa apara nou ? Probabil ca siguranta asta a contribuit si ea la faptul ca nu am "validat" traseul propus de Waze. Ne-am vazut de drum, complet relaxati, ca tot turistul fara griji. Nici nu am bagat de seama ca, la Innsbruck, am inceput sa mergem spre Sud in loc sa o luam spre Nord . Si am tot mers noi ... fara griji ... pana cand ne-a iesit in fata un indicator "Europa Brucke" 😯 . V-am povestit de el cu cateva episoade in urma, stiam exact cu ce se mananca, asa ca asta a fost momentul in care am realizat ca ne indreptam spre ... Italia ! Din nou ... WTF !?! ... Oprit intr-o parcare si verificat Waze-ul, totul in regula. Destinatia fusese pusa corect insa, probabil din motive de trafic, "consultantul" nostru a preferat sa mearga din Germania in Austria ... via Italia. Te pui cu nebunul ...

Din punct de vedere turistic, daca m-as fi prins din timp, as fi preferat sa trecem pe sub pod. Podul are rol economic, balustradele inalte nu iti permit sa vezi nimic din imprejurimi. Prin urmare ne-am consolat cu gandul ca asa a fost sa fie si am sperat ca am castigat timp pe ruta respectiva. Dupa ce am intrat in Italia am mers vreo 30-40 km pe o autostrada, habar nu am care. Cand Waze a decis ca e cazul sa o luam pe drumuri nationale, am ascultat cuminti ... si tare bine am facut ! Atmosfera era similara cu cea din zona Resia, toate localitatile aveau inscriptii bilingve insa era destul de clar ca ne aflam in Tyrolul de Sud. Dupa cca. o ora de mers, am simitit nevoia unui popas cu scop ... usurator :D. Cum parcarile lipseau si nici prea multe benzinarii nu intalnisem, la un moment dat ii zic copiloatei : "La prima intersectie facem dreapta si ne oprim in prima padure ". Planul a fost adoptat si la prima intersectie am facut dreapta. De ce fix acolo si nu in alta parte nu stiu insa miscarea s-a dovedit extrem extrem de inspirata ... Nu am gasit chiar imediat padurea cautata insa era destul de clar ca directia nu era deeeloooc rea...

Do_1.thumb.jpg.a2c42d6d2774959c90d34a8779c255f9.jpgDo_2.thumb.jpg.ec06c78bb6c8e16fbc75cfbd5ca818b3.jpg

La scurt timp am "rezolvat" problema insa ceva m-a impiedicat sa intorc MOSul, spre disperarea Waze-ului. Pe care l-am si oprit, de altfel :D. Am continuat drumul intrigat de muntii pe care ii vedeam in fata. Pe partea stanga a drumului a aparut un lac foarte interesant, motiv pentru care am si incetinit putin ocazie cu care am vazut cu coada ochiului o constructie care a pus gaz pe foc.

Do_3.thumb.jpg.4fcebabef09b03742709d67c082e98bb.jpgDo_5.thumb.jpg.34e9303da6991fdb8f36597ec67165da.jpg

Do_4.thumb.jpg.a53b9116bb7446f52fcee0ca8d37d725.jpg

Pe bune ??!?!? Adica dintr-un moft al Waze-ului si dintr-o nevoie a ocupantilor MOSului am nimerit in ... Dolomiti ????? 3 x WTF !?! 😮 

Cat de norocosi sa fim ... si cum sa renuntam tocmai la intrare 😄 ? Deci, sa mergem si prin Dolomiti, daca tot au venit la oferta. Poza urmatoare e facuta la intoarcere, de asta lacul se afla pe partea dreapta a masinii. Nu puteam sa nu o pun pentru ca muntele ala din spate e fix ce trebuie pentru topicul asta 😉

Do_6.thumb.jpg.ef7fd5b8a52ae7ec1df7ff6518f9246a.jpg

De aici incolo drumul devine din ce in ce mai incitant. Atat pe stanga cat si pe dreapta apar munti cu forme care de care mai aparte. Niste repere de orientare, daca e careva interesat.

Do_7.thumb.jpg.d5f0ae632f476a3f88cb1f5689df625f.jpgDo_7_1.thumb.jpg.98fbf63ea173931f4c9a0a7aedd5b616.jpg

Si de aici incolo, "sky is the limit". Am oprit de cate ori am putut vrand sa luam cu noi cat mai multe amintiri. Din pacate ora era destul de avansata si a trebuit sa ne grabim. Experienta din ziua respectiva a avut doua parti. Partea buna (si norocoasa, deopotriva) a fost ca am nimerit in Dolomiti absolut neprogramat si complet din greseala. Deci asta a intrat la capitolul plusuri. Partea trista a fost data de scaparea pe care am avut-o cand am facut planul de vacanta. Nu imi vine nici acum sa cred ca nu m-am documentat cum trebuie si nu am avut cum sa alocam o zi intreaga pentru a parcurge zona in tihna. Insa, daca ar fi sa mergem pe o varianta constructiva, as zice ca nu a intrat timpul in sac :D.

Do_8.thumb.jpg.b06bf3f60af21a537350453a954a0bdf.jpgDo_9.thumb.jpg.3d7d383ac1fb496969389157dd5c1987.jpg

Do_10.thumb.jpg.38c864d0184232dfc49b64f80f15cddc.jpg

Ca structura, Dolomitii seamana teribil de mult cu muntii pe care i-am vazut in zona Valdidentro. Aceeasi roca extrem de sfaramicioasa, aceeasi lipsa de vegetatie spre varfuri. Din punct de vedere al formelor, aici natura a avut mult mai mult chef de joaca ...

Do_11.thumb.jpg.f8d37d80594575614fd1337ae87b897a.jpgDo_12.thumb.jpg.dc27f90f420dd0559ab5be1feb2ef1fe.jpg

Do_13.thumb.jpg.2959c6bc2e9797c5ac15d7799f2cf34c.jpgDo_14.thumb.jpg.ea2acfd6edd2c33424f4ddbcafce23ed.jpg

Si am tot tinut-o asa pana cand am dat de o mica localitate situata pe malul unui lac superb dar si ciudatel. Mi s-a parut ciudatel pentru ca era ingrozitor de limpede, culoarea apei era atipica pentru lacurile de munte din zona si, mai mult, era foarte plin de vegetatie acvatica. Impresia generala asupra locului a fost de Wow. Trebuie vazut, este vorba de Misurina. 

Do_15.thumb.jpg.7dc054ab4935a10bb7f84a75e9ad8dcd.jpgDo_16.thumb.jpg.e8bf76c78ded83a5ec9eab98c415a4ec.jpg

Se apropia seara, mai aveam destul de mult de mers spre Austria insa, de fiecare data cand ziceam ca ne intoarcem, gaseam un motiv de a merge inainte. 

Do_17.thumb.jpg.98b4356f111cfd0d028e115374002a23.jpgDo_18.thumb.jpg.bc53ed70f5bfc521dbe12da050959492.jpg

 

Do_19.thumb.jpg.cee0c3911b3a5fbdc3430255d1e68732.jpgDo_20.thumb.jpg.b0df88518f18550990a21b8d727bc4f0.jpg

Drumul, liber in momentul respectiv, are cateva bucati in care poti sa te bucuri de pozitia de sofer. Ca altitudine, nu as vrea sa spun prostii insa parca am vazut niste indicatoare cu 1600m. De-abia ulterior am aflat ca de la Misurina porneste un drum "mai montan" . Culmea e ca, multe detalii legate de zona urma sa le aflam chiar in cursul serii respective :))

Do_21.thumb.jpg.77753cbd3b52df97696921c45978dcb8.jpgDo_22.thumb.jpg.661184078fe831f8de9990b84ab8e1e3.jpg

 

Do_23.thumb.jpg.43d768768b062e0983daca689109cd6d.jpgDo_24.thumb.jpg.86c4043c21d1e2478137d32dca8af578.jpg

Do_25.thumb.jpg.e34901a96085291f0d0b2029fd730e24.jpg

Am impins incursiunea asta la limita insa, la un moment dat, a trebuit sa ne multumim. Am reluat drumul catre destinatia din Austria dar am plecat cu siguranta ca vom reveni. Asa cum bine a zis coreeanul: "Obiectele din oglinda sunt mai aproiate decat par" 😉

Do_26.thumb.jpg.4fcb8ddf9ca86e2f8cb8bea1c9a40f79.jpg

La granita (sau pe granita) dintre Italia si Austria am vazut depozite uriase de lemn care ne-au facut sa ne gandim la padurile noastre. In toata calatoria nu am observat defrisari (sa nu le zic dezastre) ca la noi ... si uite cat lemn au baietii astia ... No comment 🙂 

Do_27.thumb.jpg.90355f31f899a2834af0537439ed45ed.jpg

Incet incet seara s-a lasat si bunul nostru prieten Waze (de fapt buna noastra prietena, Gabriela) arata din ce in ce mai putini kilometri pana la destinatie. Atmosfera incepuse sa se schimbe, de la cativa nori am trecut la ploaie mocaneasca si mai apoi la ploaie torentiala in toata regula. Avand in vedere ce ne propusesem sa facem a doua zi, vremea nu canta prea bine. Mai multe despre ziua urmatoare sper sa fiu in stare sa postez in curand. Pana atunci, un spoiler 😉

GC_1.thumb.jpg.e596ea9bbb944fe52adc2e94a0fb863b.jpgGC_2.thumb.jpg.88296b750c4acd5cc339e152b2468150.jpg

 

Edited by Salex
  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 9

Asa cum ati putut vedea in ultimele doua poze din episodul anterior, vremea parea sa nu fie de partea noastra pentu aceasta etapa a expeditiei. Cumva ne-am temut ca se va repeta experienta din 2010 cand, din cauza vremii nefavorabile, am fost nevoiti intarziem Grossglocknerul cu cateva zile. La momentul respectiv am avut ca varianta Pestera Postojna insa acum eram deja spre final de vacanta si alta varianta nu prea aveam la dispozitie.

In drum catre centrul oraselului Heiligenblut pentru a lua masa de seara, am avut o mica fereastra in care am reusit sa vedem Clopotul printre nori ...

Pic_1.thumb.jpg.d61e58aec1bd1fc8f4cad298b9b5b509.jpg

Era deja a treia noastra vizita si, pana acum, nu reusisem sa il vedem niciodata complet. Chiar si in zilele insorite varful s-a ascuns parca hotarat sa ne faca in ciuda. La cum se prezenta vremea, eram ferm convinsi ca nici de data asta nu aveam sa vedem varful. Anul trecut am avut, pentru scurt timp, ideea mareata de a dedica intreaga vacanta pentru a escalada Glocknerul ... Nu e imposibil insa necesita putin antrenament fizic si un ghid priceput. Cum nu am fost in stare sa ne ocupam nici de primul si nici cel de-al doilea aspect, am abandonat acest plan acceptandu-ne, pana la urma, conditia de trekkeri uzuali.

Ziua aceasta a venit cu multe sperante si cu entuziasmul de a revedea un loc extrem de drag noua. In episodul asta nu voi puncta prea multe aspecte legate de drum, de frumusetea sau de provocarile acestuia. Ma limitez la va reaminti clasamenul drumurilor alpine pe care l-am facut cu cateva episoade in urma si din care lipsea locul doi. Ei bine, pentru mine si pentru echipaj, Grosglocknerul ocupa cu brio locul II si este exact genul de loc in care ne vom intoarce intotdeauna cu mare mare placere.

Ar mai fi de zis ca ziua 9 a adus atat momente de mare bucurie cat si momente presarate cu soc si groaza !! Nu va speriati, drumul e superb, soseaua impecabila, noi si masina am fost in perfecta stare.

Sa o luam incet incet la pas. Cred ca va fi episodul ce cele mai multe poze, sper sa nu depasesc cota admisa 😁

Pic_2.thumb.jpg.761256998c62ee743512862bec6226bd.jpg

Ca prin minune, peste noapte ploaia a stat si toti norii s-au imprastiat. Fix din locul in care am facut o poza in seara precedenta, am avut ocazia sa oprim si sa facem o poza in care sa apara in totalitate cel mai inalt varf din Austria. Incredibila dar binevenita evolutie a lucrurilor, deja sperantele pentru ziua asta crescusera.

Pic_3.thumb.jpg.272ffdfce05901799932c43b7d66ec06.jpg  Pic_5.thumb.jpg.e7202288b9206efbe69c869ea1b7f144.jpg

De teama sa nu il mai fure cineva, am profitat de fiecare moment in care a incaput in cadru.

Pic_4.thumb.jpg.572f3a25fae39982438c96e0295d5f29.jpg

Greu de zis cine pe cine sustinea ... cine de ce se tinea ... sau cine pe cine impingea 😂. Parca tot mai important este fundalul

Pic_6.thumb.jpg.a051c1fa32ca6d6168b56fdaf38eb535.jpgPic_7.thumb.jpg.450b5bf920e224afa1ee581d02d2dca7.jpg

Drumul principal duce catre Zell am See si multi sunt cei care rateaza punctul terminus catre care duce un drum relativ usor de ratat. In orice caz, daca ajungeti in zona, setati ca obiectiv ghetarul Pasterze sau centrul Kaiser-Franz-Josefs-Höhe.

Pe drum exista numeroase parcari sau drumuri laterale care se infunda in munte. Aici puteti sa va lasati purtati de drumurile lejere care duc spre cascade sau lacuri glaciare. Flora zonala este criminala, dupa numai cateva zeci de metri am inceput sa gasim Gentiana pe care o cunosteam. E minunat albastrul Gentianei de la Kaprun insa asta pare ireal ...

Pic_8.thumb.jpg.d0db3516d6ed8735c379c298e11b03c0.jpg

Am avut ceva sansa si, in parcarea gratuita de la finalul traseului, am gasit un loc pe ultimul nivel. Asa ca atat MOSul cat si Grossglocknerul si-au facut loc in aceeasi poza. Trebuie sa spun ca nu ma asteptam ca lucrurile sa mearga asa de bine.

Insa ... chiar au mers bine ? La scurta vreme de la momentul parcarii urma sa incasam o lovitura foarte dura. De ce ... ca doar totul parea minunat !!! Ce puteam sa ne dorim mai mult ?

Pic_9.thumb.jpg.4cb0a667b01dd3a6f627ce59fb9743d1.jpg Pic_10.thumb.jpg.23ba6350616d520c61f17a8625e6f03d.jpg

Pic_11.thumb.jpg.6c4b08238641572056c6786da575de9b.jpg

Nimic suspect in pozele de mai sus ? Ei bine, ia faceti o comparatie cu niste poze facute tot acolo in 2010.

Pas_0.jpg.91b6128fe2172037d59092fdaa4151f0.jpgPas_1.jpg.455996955dc1872fa077f9153b01c5c4.jpg

Pas_2.jpg.b161ccf35e5c31c7597684c80dc7059e.jpg

Cam da, ghetarul Pasterze s-a topit rau de tot ! Noi eram ferm hotarati sa mai facem o plimbare prin grotele de gheata, asa cum vedeti ca facusem cu 8 ani in urma. A fost una dintre cele mai mari suprize avute ... coada ghetarului a disparut complet. Daca va amintiti, inca de la Kaprun am observat o modificare a aspectului si dimensiunii ghetarilor din zona. Insa aici mi s-a zbarlit parul in cap, pur si simplu am simtit amandoi ca ni se inmoaie mainile. Ma indoiesc ca unul ca Trump (nu degeaba il aduc in discutie) ar avea o reactie similara insa da, incalzirea globala chiar se vede !

Am renuntat sa mai coboram in ghetar ... ma rog, in namol ... dar ne-am repliat rapid si ne-am revenit dupa o mica tratatie pe terasa de la "impinge tava" locului. Berea ca bere insa cremsnitul local a fost de nota 10. Oferta era f bogata insa am mers la inspiratie si a iesit bine.

Pic_12.thumb.jpg.d14445dec4583f36aa433354aae0da16.jpgPic_13.thumb.jpg.14ca370b23aab67b46e731c7877ea154.jpg

 

Pic_14.jpg.c461b947772776017c6f220fc12bcfd5.jpgPic_15.thumb.jpg.25fa11354a2b5c8231b6454c868e9600.jpg

Am decis sa ne depasim limitele anterioare si sa ne apropiem cat putem de mult de Glockner. Evident ca ne separa un ghetar insa zoomul telefoanelor si aparatului foto ne-au facut sa ne simtim mai victoriosi decat era cazul. Nu am mai tinut cont de niciun marcaj, ziua era atat de senina si calma incat chiar nu a existat niciun risc in "rebeliunea" noastra. Pe undeva chiar am fost rasplatiti. Florile de colt sunt mai dese decat papadiile. E drept ca unele sunt semi-salbatice, eu chiar suspectez ca sunt semanate dar asta nu scade cu nimic din pitorescul acestei zone aproape ireale.

Pic_16.jpg.f5adbfc39d3167d9192c518d53bc5a81.jpgPic_17.jpg.647c4a348edb59e39e6722841123832a.jpg

Pic_18.thumb.jpg.9b9d75267880ffcf8c3885e3526e1965.jpg

Peisajul devinde de-a dreptul selenar, in curand nu prea am mai gasit vegetatie.

Pic_24.thumb.jpg.52bc742c35697d127dac1785c0c59008.jpg

Nu am niciun fel de formatie de geolog insa am fost impresionat de cum s-a jucat natura cu eruptiile vulcanice.

 

Pic_20.jpg.d54182048bcd87ee01c236301af3c978.jpgPic_21.jpg.d2a6c35c3cdb453ad0c28d1be521d4d5.jpg

 

Pic_22.thumb.jpg.ee9d1f13124d8da4401871222928dea2.jpgPic_23.thumb.jpg.54647757bd125022fc71e21de0d6bd39.jpg

Am reusit sa ajungem la marginea ghetarului, era punctul maxim la care puteam ajunge. Zona era impanzita cu module GPS de supraveghere a activitatii tectonice (telurice ??? ziceti voi) si o gramada de semne de avertizare de pericol. Totusi ... priceless !

Pic_19.thumb.jpg.557318db356ee17aab7c6bd5b5be1c2e.jpgPic_25.thumb.jpg.b092092b7c3f1c3f17d3d73759bd03e8.jpg

Pic_26.thumb.jpg.4cadc7755434fb898c9438c46dfe497c.jpgPic_27.thumb.jpg.e551b907c12fac4e682c4be6686ad9b7.jpg

In zona asta arida am gasit si flori de colt despre care nu am nicio indoiala ca ar fi 100% naturale. Sunt mult mai mici si mult mai indesate, imi imaginez ca este o adaptare pentru a rezista la vanturile puternice din zona.

Pic_28.thumb.jpg.70078387d562f693d36655488548bbf2.jpg

O ultima privire catre durmul de intoarcere pe care urma sa il parcurgem, o ultima strangere de inima pentru privelistea trista pe care ne-o oferea Pasterze.

Pic_29.thumb.jpg.f2daac4e8a930e4435034b7a81fcb57e.jpg

Micile balti glaciare sunt de nota 20. Chiar nu ai nevoie sa cari dupa tine apa plata sau alte lichide. Apa este incredibil de curata si de buna. Fac pariu ca apa tratata din reteaua publica a Bucurestiului nu se apropie nici de departe de calitatile acestei ape naturale.

Pic_30.thumb.jpg.3cdc483583b0eef1572cb10861148d50.jpgPic_31.thumb.jpg.598f607bca300b95291e9eda8b774735.jpg

Temperaturile ridicate au facut ca debitul paraielor sa fie ridicat. Evident, asta le-a facut si mai spectaculoase.

Pic_32.thumb.jpg.785307de6fe8eba4ebbeaa5e8bc91811.jpg

Gentiana te urmareste, sunt zone in care pajistea nu mai este verde.

Pic_33.thumb.jpg.0dfc4fa3f2f259401a98cc7c993f2362.jpg

Am lasat mai la final ceva fara de care zona asta nu ar fi completa. Aici este tara marmotelor ! Daca la ultimele vizite marmotele veneau pana sub parcare, de data asta le-am gasit ceva mai retrase. Este drept ca turistii nu mai sunt extrem de respectuosi cu mediul. Chiar si in trecut vazusem turisti aruncand mucuri de tigara inspre marmote iar astea, animalute proaste, se repezeau sperand ca e ceva de mancare. Acum am vazut chestii si mai "remarcabile". Turisti iubitori de natura si de animale se aventureaza pe potecile de munte insotiti chiar si de 4-5 caini, unii dintre ei fara lesa ... Va dati seama ca sobolanii de munte nu sunt extrem de confortabili cu situatia asta, motiv pentru care, in prima parte a zilei au stat ascunsi. Ei bine, pe dupa-amiaza, dupa ce mai toti turistii s-au retras spre casele lor, s-a lasat cu petrecere. Ca si randurile trecute am avut parte de marmote care ne-au taiat pur si simplu calea, parca parca ne invitau la joaca. Pozele care urmeaza sunt mai putin de jumatate din ce am facut insa sper sa va starneasca interesul.

Pic_34.thumb.jpg.47ac345f54aae5c02c547ea7f3c2affe.jpgPic_35.jpg.1494ca2b781d7fc980a09971b243e96b.jpg

Pic_36.jpg.00d5b818b3addccf39b3836207b81000.jpgPic_37.jpg.61312268b8984d7adcb16a8f0d35f9b6.jpg

Pic_38.jpg.3233a4669295caad7c556ef9e73934fe.jpgPic_39.jpg.9b79a985694a278031552c38fb39b4b9.jpg

Pic_40.jpg.d963a83af47ab5c5f2b03efd56084cd4.jpgPic_41.jpg.78135653edba50057ab254b31c415ea5.jpg

Pic_42.jpg.2d6ad5d978d29e75b0363d11389d9c41.jpg

Urmatoarea este un test de observatie ... gasiti marmota in poza de mai jos 😂

Pic_43.thumb.jpg.8e3dce9c5fe4df405f5243be7516330d.jpg

Ok, ne-am intors in parcare si urma sa continuam drumul spre Hallstatt, via Zell am See. Cumva aici am facut o mica eroare de planificare insa nu a fost nimic grav. ei bine, in parcare am avut parte de o intalnire de gradul III cu o aratare pe care am mai vazut-o doar la muzeul BMW. Este vorba de un (o ?) BMW Isetta

Pic_44.thumb.jpg.c393930f3c12bab06a0977aa802695d5.jpgPic_45.thumb.jpg.d74578593d4d673b8959ffe05469fcc5.jpg

Pic_46.thumb.jpg.b9e4c65ed77f98f80f9e16eedf503bfa.jpg

Zilele urmatoare s-a intamplat sa mai vedem una intr-o parcare de supermarket insa nu i-am mai facut poze. Dracia arata incredibil, o jucarie extrem de simpatica insa careia e greu sa ii gasesti o functionalitate reala. Show off 😋

Cum ziceam mai devreme, zona este superba si are potential atat vara cat si iarna. Sunt o gramada de partii pe care doar le-am vazut, nu am schiat niciodata acolo. Ca recomandare, nu mergeti acolo doar pentru o zi, nu este suficient pentru a vedea tot ce este de vazut. Pentru cei pasionati de drumetii montane cred ca este o destinatie de vis, unde te uiti vezi marcaje si bifurcatii de trasee ... Timp sa ai 😉

Pic_47.thumb.jpg.4b5ff070304e3399d998cf521e7d2e29.jpgPic_48.thumb.jpg.4ea6a7d962d40ba049b319372373fb60.jpg

Pic_49.thumb.jpg.4b6fefffb0d517ce32c8788682d0d47e.jpg

Pozele de mai sus sunt facute dupa revenirea pe drumul principal. Un reper notabil al drumului il reprezinta tunelul Hochtor.

Pic_50.thumb.jpg.a04f519ed5afb4cc80606724d4940fdc.jpgPic_51.thumb.jpg.400c6a0b2624e5110c0a0477b57560fe.jpg

Am profitat de spatiul rezervat pentru a ne incarca bateria si mobilele 😂. Nu mai era nici tipenie de om pe acolo, ne-am permis aroganta asta ... pentru cele 30 de secunde necesare unei poze de efect.

Pic_52.thumb.jpg.b8dca7cec7546a1a649baa902bf5c89b.jpg

Cealalta partea a "dealului" este mult mai prietenoasa desi nici acolo nu lipsesc cateva ruperi de ritm. De fiecare data cand am fost, am profitat si am urcat la popasul Florii de colt. Nu am ratat ocazia asta nici acum dar am avut parte de o parcare ultra aglomerata.

Pic_53.thumb.jpg.6ba6c92729b63328d3fb53be53477f24.jpgPic_54.thumb.jpg.9c3fd73fa3c73bf28b5f3bbd4bba2e7b.jpg

Pic_55.thumb.jpg.af7f8055a463160ec928ffc8a67c2af1.jpgPic_56.thumb.jpg.40f4b231f7dda0953c8d9c671f99e578.jpg

Incet incet, dar greu, ne desparteam de una dintre cele mai misto zone pe care le-am vizitat in Europa. Asa cum va ziceam, partea dinspre Zell am See este mai prietenoasa si mai plina de vegetatie. Oricum, impreuna fac o pereche minunata. Mereu gasesc motive sa compar cu Transfagarasanul nostru ..

Pic_57.thumb.jpg.ac81268992487529970e22323fe7bc57.jpgPic_58.thumb.jpg.a18f03883f3ec6fabf171c8fd4ff5acb.jpg

Drumul de coborare mie nu mi s-a parut niciodata dificil. Totusi, am avut niste prieteni care au parcurs acelasi drum si s-au plans de supra-incalzirea franelor. Experientele anterioare le-am facut cu frane "civile", deci nu as pune pe seama EBCurilor lipsa totala de emotii in acest sens. Posibil sa mai tina si de maniera de condus si de teama de a vedea turometrul spre 6000 RPM la o coborare in frana de motor ... MOSul nu are greturi de genul asta, e calit. Oricum, administratorii drumului te cam avertizeaza ca nu e bine sa te joci ...

Pic_59.thumb.jpg.af533b11083baa6ffa740662d8b80175.jpgPic_60.thumb.jpg.4277155df2511aedb7d25d8154bbd14f.jpg

Si cam aici s-a incheiat partea remarcabila a zilei. A urmat un drum lejer spre destinatia de innoptare. Desi au trecut multe luni de atunci, imi aduc aminte cu tristete ca era Duminca seara, toate magazinele erau inchise, inclusiv benzinariile. Noroc ca am avut cu noi tot timpul un frigider auto iar rezervele de papica si lichid spumos si-au facut treaba cu brio.

 

Edited by Salex
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 10

Incet incet am inceput sa ne indepartam de altitudinile apropiate de titlul topicului. Dupa ce am trecut de punctul terminus al Grossglockner Hochalpenstrasse, drumul nostru a luat directia Hallstatt. Intrucat eram in plin sezon si nu facusem rezervari cu un an inainte, a fost imposibil sa ne cazam chiar in Hallstatt. Ma rog, posibil ar fi fost, insa nu am fost dispusi sa dam 300EUR pe o singura noapte. Asa ca am mers pe varianta cea mai apropiata, un satuc pe nume St. Agatha. Cum am scris si mai sus, jale mare, totul era inchis. Mai mult, la pensiune nu era nici tipenie la receptie insa ne-au lasat o scrisoare de bun venit si cheile. Urmatoarea faza dubioasa a fost ca nu aveam apa calda. Noroc cu niste "vecini" mai scandalagii care au luat rapid legatura cu proprietarii si defectiunea a fost remediata in scurt timp.

Liniste si cam tot ce ti-ai putea dori in astfel de imprejurari. Nu la fel au stat lucrurile la micul dejun cand proprietareasa ne-a certat zdravan ca nu am anuntat-o ca vom intarzia ... Pe Booking facusem rezervare fara posibilitate de anulare, am anuntat din start ca nu stim cand ajungem deci marturisesc ca a fost cel mai dezamagitor episod pe care l-am avut vreodata in Austria si, cred, pe oriunde am fost turist. Motivatia cucoanei, ca dnei nu ii pot spune, a fost ca sunt in plin sezon si ca ar fi o pierdere daca ar fi ramas camera goala. Ca nu a zis nimic legat de rambursarea banilor in cazul in care un turist face rezervare dar nu se prezinta ... e alta discutie. In fine, am strambat din nas si am stiut sigur ca nu ne vom revedea vreodata in aceleasi imprejurari.

Despre Hallstatt nu pot spune decat ca este un loc absolut aparte. Unii il considera cel mai frumos orasel de munte din Europa. Probabil ca fiecare ar avea o opinie legata de acest oras, cert este ca merita vazut. Nu e mare, nu are cazinouri, nu are mall-uri dar toate parcarile sunt pline ochi de turisti satui de zgomot si agitatie. Zona este foarte frumoasa si atractiva atat pe timp de vara cat si pe timp de iarna.

Mai vizitasem Hallstatt-ul de vreo 3 ori insa de fiecare data a fost iarna. Motivul pentru care am revenit a fost salina din Hallstatt, una dintre cele trei saline care formeaza Saltzwelten. Hallein-ul il stiam din vizitele anterioare pentru ca se poate intra si iarna prin urmare aveam doua restante: Hallstatt si Altaussee. Si cam asta a fost obiectivul zilei.

Motivul pentru care salina Hallstatt nu este vizitabila iarna este dat de pozitia acesteia. Inainte de a ajunge la intrarea in salina trebuie sa urci un deal ... serios. Cred ca exista si un traseu "de picior" insa cam toti turistii opteaza pentru funicular. De la punctul terminus al acestuia, mai ai de urcat ceva pe un traseu destul de lejer, prin padure. Data fiind perioada anului, ne-am permis sa ne abatem de la traseu pentru ca nu am rezistat tufelor de zmeura si nici micilor fragute pe care le gasesti daca ai un ochi ager si putina experienta. Nu a fost festin, ca doar trecusera multi inaintea noastra, insa nici rau nu a fost.

Intrarea in salina se face dupa aceleasi reguli aplicabile in tot domeniul Saltzwelten: echipament "regulamentar", ghid insotitor, trasee bine marcate.

1.thumb.jpg.e28288209a1715bd568d4fe0280580a5.jpg2.thumb.jpg.3bd4f1383f028e4a4f26823faaa01a81.jpg

Din pacate nu avem prea multe poze din saline. Evident ca nici lumina nu era grozava si, in plus, ghizii nu stau prea mult dupa turisti. Disciplina "germana" ... la "fara fix" trebuie sa o iei din loc.

Totusi, ar fi cateva lucruri de mentionat. In toate salinele omuletii au amenajat niste tobogane foarte atractive pentru turisti. Oarecum zic ei ca au replicat toboganele folosite in trecut de mineri, asa o fi. Cert e ca experienta e super misto !

3.thumb.jpg.2c11d54016003c5bbef6ee6f8b66fa76.jpg

Nu va asteptati la ceva extrem de intens. Totusi, in anumite imprejurari, se pot atinge viteze de 38-40 km/h, ceea ce ii face pe multi sa tipe ... Ca au gura pana la urechi, deja e alta poveste 😁

4.thumb.jpg.5e1138df28cfb5985cae67eed199fef2.jpg

Sper sa nu spun prostii, nu am mai stat sa verific si, din vara, au trecut aproape 8 luni. In poza de mai sus se pare ca este cea mai veche scara de lemn din Europa (sau chiar din lume ?) pastrata in foarte bune conditii. Scara a fost folosita de vechii mineri chiar in salina de la Hallstatt, acum este bine conservata si protejata.

5.jpg.baec7663e169deedb6698c8a49a01d17.jpg

Nu pe ultimul loc sta trenuletul "minerilor". Mai mult sau mai putin discutam de niste scanduri prinse de niste roti tractate de o locomotiva miniaturala. Galeria prin care circula atelajul este foarte stramta, nu te poti ridica in picioare fara sa ai freza remodelata de tavan.

In rest, in salina poti sa gasesti ... multa sare 😂. Mai sunt si cateva sesiuni de povesti pe care ghizii le tin insa am fost putin nemultumit de faptul ca nu au putut sa imi raspunda la cateva intrebari simple legate de procesul de extractie al sarii. Ma rog, poate au stiut dar au preferat sa taca intrucat intuiesc faptul ca procedura actuala (injectare de apa urmata de extractia saramurii) are efecte destructive ...

Am revenit la soare si am mers catre un loc pe care il poti rata cu usurinta daca nu iti faci temele acasa. Este vorba de o pasarela de pe care poti vedea zona in toata splendoarea ei.

6.jpg.b70839aeae6d63f8b9b294ecc2e01d69.jpg7.thumb.jpg.d4f981a7a8714ba1c2d27130a62ecff8.jpg

Ne-am luat La Revedere de la salina si funicular si am facut cativa pasi pe malul lacului, in zona debarcaderului.Nu am mai vazut lebedele pe care le-am tot intalnit iarna insa, cel mai probabil, se ascundeau pe undeva din cauza numarului mare de turisti entuziasti si galagiosi.

8.thumb.jpg.fe261e0cb1c4fbc1e6c15a19c00b54e0.jpg9.thumb.jpg.dcee8bdf91ae5444acc336bf5ad8a992.jpg

De la Hallstatt am purces catre Altaussee. Drumul este foarte frumos si se strecoara printre munti de inaltimi "modeste".

10.thumb.jpg.531a40dc84ad2ebee6cc33614bfa8477.jpg

La Altaussee numarul de turisti a fost foarte mic. Probabil si datorita traseului usor mai abatut de la autostrazi si drumuri mari. Lipsa de turisti s-a vazut si in pretul biletelor de acces, cred ca doua bilete au costat mai putin decat unul singur la Hallein sau Hallstatt. Din punctul meu de vedere atat deplasarea acolo cat si experienta in sine au meritat din plin efortul si timpul alocate. Din pacate nici de la Altaussee nu prea avem poze. In afara de lipa de lumina aici am mai avut o problema. Desi ghidul vorbea foarte bine engleza, turul oficial a fost in germana. Am primit ceva gen iPod care mai mult ne-a dat de furca in loc sa ne ajute.

11.thumb.jpg.9248c6e5591c74508dc47bef47a2381d.jpg

Una peste alta cele trei saline din Saltzwelten merita vizitate insa, ca si in alte randuri, recomand atentie in sensul parcugerii acestora. Din motive personale, acum as zice ca ordinea cea mai buna este Altaussee, Hallstatt, Hallein. Hallein mi s-a parut cea mai spectaculoasa dat fiind faptul ca se incepe in Austria si se continua in Bavaria. In plus, toboganele sunt mai lungi iar lacul subteran este de-a dreptul spectaculos.

Seara am auvt rezervare la Bad Ischgl, un oras cu semnificatii aparte pentru curtea imperiala austriaca. Absolut la plesneala am luat cina la restaurantul unui hotel care poarta numele printesei Sissi.

12.thumb.jpg.44465db9f665674dcaa0ca020fa60b53.jpg

In seara respectiva, in drumul spre hotel, am avut parte de un episod care credeam ca se va lasa cu suparare pentru buzunar. Intr-o bezna totala, intr-un cartier din care intrai direct in padure, la un moment dat ne-am trezit cu un flash super puternic de culoare rosie. Mi-am imaginat ca m-a prins un radar insa, dat fiind faptul ca au trecut mai mult de 6 luni de atunci si nu mi-a venit nicio felicitare acasa, o sa raman cu o curiozitate nesatisfacuta

 

Edited by Salex
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 11

... si ultima din acest maraton. In ziua respectiva iarasi am avut doua obiective situate pe varf de munte.

Am avut o pornire ceva mai matinala decat de obicei tocmai pentru ca urma sa ne fataim putin.

La prima ora a zilei, ne-am infiintat la casa de bilete a trenuletului care urca la varful Schafberg. Cu o istorie care a inceput in 1893 si cu o inclinatie care il pozitioneaza pe locul I in randul traseelor de acest fel din Austria, drumul fascineaza si prin peisajele de vis. Pentru cei nostalgici, ar merita mentionat faptul ca traseul este cunoscut, in mare masura, datorita filmului "The sound of music". Pentru noi a fost o a doua ocazie de a trece prin niste locuri  pe care protagonistii filmului respectiv le-au "fumat" cu mai bine de 50 de ani in urma.

Oricum, nu filmul e important acum ci ceea ce puteti descoperi.

3-1.thumb.jpg.aec4bd9e1015805715d073ed275f8406.jpg4.thumb.jpg.72ebc6e6e40218b599d0b97e069bf9f4.jpg

5.thumb.jpg.6f7db9c71e6fecc2747e8fd59739956c.jpg

Trenuletul urca pana la 1732 de  metri

3.thumb.jpg.109e50243ca793cee0f7ec5e1f093c30.jpg

La punctul terminus al caii ferate, deja orizontul se deschide iar lacul Wolfgangsee se vede in cea mai mare parte a sa:

1.thumb.jpg.25936aa52f4294d5648b8e98c654b67f.jpg2.thumb.jpg.60e3d8195c3284cce747523587e8e6c9.jpg

6.thumb.jpg.0fe614c6fbcfc2a1bd290936e833047b.jpg

De aici se pune moto-piciorul in functiune si traseul poate fi continuat pana in varf.

7.thumb.jpg.b7858fac66c4ff0ced8f34e2a0d86713.jpg

"Doar" 1783m insa suficienti pentru oboseala adunata in acest sejur. Daca ar fi fost mai mult de urcat, cine stie daca ne-am fi inhamat.

De cealalta partea a "dealului" privelistea se deschide catre alte doua lacuri superbe: Mondsee si Attersee.

9.thumb.jpg.114c70c4677571f04defff41893184de.jpg  8.thumb.jpg.88cce0e117bdc429332b77228ebf14d8.jpg

 

Primul, respectiv Mondsee, este un cunoscut al celor care tranziteaza Austria Centrala in drum spre Tyrol, pe A1. Exista o benzinarie oarecum faimoasa la care ajungi cu mare usurinta direct din A1. Daca in drumurile voastre treceti pe acolo, va recomand sa luati o pauza de la drum si sa coborati pana la lac. Prima intalnire cu locul respectiv am avut-o in 1998 si nu s-a sters nimic din impresia buna facuta atunci.

Iarasi am constatat ca soarele din varful de munte produce o deshidratare avansata ... si ca berea austriaca nu de deloc rea ...

La coborare, inainte de a merge spre parcare, am facut un mic ocol catre unul din debarcaderele lacului Wolfgangsee. Mai bine stateam cuminti in banca noastra ... Apa limpede, dihanii de cleni care inotau la misto pe langa debarcader. Pentru un pescar a fost un episod de-a dreptul masochist :d. Poate in poza nu am reusit sa prindem prea bine realitatea insa "fatele" din zona ajung lejer la 50-60cm. Cunoscatorii stiu ca asa ceva nu se intalneste la tot pasul

11.thumb.jpg.a6dcb110c260007bdb079abca8a273f0.jpg

Din categoria Tips and Tricks: 1. pescuitul este permis insa nu cunosc regimul, trebuie aflat la fata locului si 2. La cca. 75-100 m de casa de bilete a trenuletului se afla vreo 2 parcari publice la care tarifele sunt absolut modice. In parcarile private aflate 30m mai incolo lucrurile se schimba ... in bine pentru proprietari, evident !

Din pacate nu aveam prea mult timp la dispozitie pentru a ne bucura de frumusetea zonei. Personal, daca mai avem drum pe acolo, o sa aloc cel putin 2 zile pentru asta.

Ultimul obiectiv al excursiei nu a fost unul spontan ci chiar urmarit de multa vreme. Se inscrie in categoria obiectivelor turistice nevizitabile pe timp de iarna, asta a fost si motivul pentru care am avut, tot timpul, restanta. In urma cu vreo cativa ani, am ajuns pe acolo insotiti de Wolfman si Patricia insa ... evident ca era iarna :D.

Deci, la final de vacanta: Eagle's Nest sau Khelsteinhaus in denumirea sa natala. Da, locul de relaxare al lui Hitler situat la granita dintre Austria si Germania.

12.thumb.jpg.0ac46aedab11dd1dc0d85ae441801860.jpg

Traseul pana in varf este unul rutier insa, ca in multe alte locuri de acest gen, accesul cu autoturismul personal nu este permis. Nicio paguba pentru ca, asa cum povesteam in episodul dedicat lacurilor de la Kaprun, ai mai mult timp sa te bucuri de ce poti vedea in jur.

13.thumb.jpg.63d38a7cb59a5dee516397f728b268ba.jpg

Transportul este asigurat de autobuze al caror orar este respectat cu mare mare strictete. Totul este impecabil programat si eu sunt unul care apreciaza chestia asta. La punctul terminus superior, turistii sunt sfatuiti sa isi faca o estimare a timpului pe care doresc sa il petreaca acolo si sa isi rezerve loc pentru autobuzele care coboara tot in baza unui program extrem de precis. Aici e bine sa va informati din timp in legatura cu ce puteti vedea si ce puteti face acolo tocmai pentru a nu va face o rezervare aiurea.

Din statia de autocar drumul intra printr-un tunel si se opreste intr-o camera rotunda de unde urcusul este asigurat cu un ascensor. Nu cred ca este cel de pe vremea lui Hitler insa este restaurat in asa fel incat arata "corespunzator"

14.thumb.jpg.12a3f096258841d23091dcab6d718686.jpg

Am avut parte, din nou, de o zi superba. De fapt, ar fi complet aiurea din partea mea sa ma plang la capitolul asta, intreaga vacanta vremea a tinut cu noi, nu am avut nicio suparare din partea ei.

15.thumb.jpg.80d2cf017e98e3cc0d2170dc2b5a4dd7.jpg

Sus, puhoi. Iarasi multi chinezi galagiosi, presupun ca nici ora la care am ajuns noi nu era una prea favorabila.

16.thumb.jpg.2d382b3965b70b4946eac0f40313a0dc.jpg  17.thumb.jpg.811da4d9139770dc06b999d6dca9ad4c.jpg

Nu am petrecut prea mult timp, desi locul te invita la drumetii si la provocari numeroase. Nu am reusit sa vedem niciun ibex, cu toate ca umbla vorba ca ar fi un loc ideal pentr a-i vedea. Am fost nevoiti sa ne multumim cu sculptura in lemn care atesta varsta locului si in care au fost integrate aceste "capre" locale.

18.thumb.jpg.f0ced91b8fbb99e489938d6e42ea3ad6.jpg  20.thumb.jpg.506aaab661cf37680dde497a734ac4ad.jpg

Ceva mai privat si, cel mai probabil, dedicat unor evenimente mai speciale, se afla un restaurant interior in care, daca este sa ne luam dupa filmele documentare, s-au desfasurat multe petreceri ale sefilor vremii.

Si cam asta a fost ... Aici s-a incheiat lista cu obiective, multe dintre ele urmarite de ani de zile, unele descoperite norocos.

Plecarea de la Berchtesgaden am facut-o prin Hallein, localitate in care se afla un din salinele Saltzwelten. Asa cum v-am mai spus, de data asta nu am mai vizitat-o insa, o oprire scurta pentru a ne lua ceva de baut ne-a prilejuit intalnirea cu a doua BMW Isetta.

21.thumb.jpg.a60eea13ad5f5a3be66f6161b47f9d30.jpg22.thumb.jpg.5467071f123e3b0daf171f1d8e7424ca.jpg

In momentul in care scriu acest post, m-a pus naiba sa ma uit sa vad cam cat costa o Isetta din asta . Ok, sortati crescator, sortati descrescator, sortati cum vreti voi ... Eu m-am luat cu mainile de cap :o.

Seara am petrecut-o la Rust, o localitate pe malul lacului Neusiedl Am See. De aici nu o sa pun poze pentru ca nu se incadreaza absolut deloc cu tematica acestui topic. E super misto daca sunteti adeptii unui mediu specific mediteranean. Umezeala multa, porturi pentru tot felul de barci, salupe, veliere si alte chestii plutitoare despre care nu stiu sa va spun nimic.

A doua zi, cu o mica tristete pentru ca se termina vacanta dar cu bucuria ca totul a fost la superlativ, am luat-o incet incet spre casa. Poate ca merita sa spun ca zona respectiva a Austriei este una vinicola, fiecare satuc are "tz-spe" crame si magazine de profil. Eram prea incarcati si nici nu suntem mari cunoscatori, asa ca nu am dat importanta acestui aspect.

La granita dintre Austria si Ungaria, la Nickelsdorf, am compatimit cativa colegi de trafic pentru ca erau trasi pe dreapta de echipaje mixte ale Politiei si Asfinag. Din ce ne-am dat seama, era un control de vinieta si, din experienta personala, nu era vorba de un control de rutina. Sistemul de monitorizare al autostrazilor din Austria este ingrozitor de bine pus la punct si sunt sigur ca oamenii respectivi au fost depistati cu nereguli.

Noi am trecut fara griji si, dupa tranzitarea fara istoric a Ungariei, seara am ajuns la destinatia finala, acel loc uitat de timp si lume din apropiere de Sibiu. Din acest segment de drum as mentiona doar: 1. un mic popas la Auchan Budapesta - am incercat sa iau o bere IPA locala pe care o descoperisem cu o luna inainte insa ... rafturile erau goale :((( si 2. bucata de drum absolut ingrozitoare din zona Margina - Faget - Dobra - Sacamas. La iesirea de pe tronsonul ala de drum ar trebui sa stea niste reprezentanti RAR si sa dea premii speciale celor care ies cu bine de acolo ... Orice test de suspensii, directie si frane din cadrul unei statii RAR sau ITP este, de departe, inferioara realitatii din teren !

As putea incheia aici topicul dar ... au existat cateva ecouri pe care am inceput sa le auzim doar dupa 2-3 zile 😄

1. Ajunsi acasa am constat ca ... vinieta noastra pentru Austria expirase cu o zi inainte de a parasi tara 😮. Cum am scapat neopriti la filtru de care am pomenit mai sus, nu stiu ... Se adauga la misterul flash-ului rosu pe care l-am incasat la Bad Ishcl.

2. A fost de vis  ! A nu stiu cata oara am retrait senzatia ca Austria asta e pe sufletul nostru. Niciodata nu am patit ceva rau sau care sa fi generat cel mai mic regret. Oameni OK, locuri de vis, drumuri excelente ...

3 ... Asta e mai grea ... Si usor nedreapta ! Insa, in ultima vreme am ajuns la concluzia ca vacanta asta a fost ultima vacanta petrecuta in afara in compania MOS-ului. Nu am avut si nu am niciun motiv direct de nemultumire, ba chiar din contra. Am doar teama ca 22 de ani parcursi in toate conditiile posibile de trafic au adus MOSul la un grad de incertitudine in ceea ce priveste rezistenta structurala. Asa cum ati vazut, nu obisnuim sa ne retragem intr-un loc si sa "legumim" vreme de o saptamana. Am fost si vom ramane activi si asta presupune un stres mare pus pe masina cu care ne deplasam. Dar despre asta in topicul (sau topicurile ....) potrivit !

LE: ingorati pozele de mai jos ... nu mai pot sa le sterg din post 😄

LE2: daca vreodata veti considera ca putem da o mana de ajutor in planificarea unei vacante in Austria, cu mare drag va impartasim tot ce stim in acest sens.

9.jpg

8.jpg

Edited by Salex
  • Like 1
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×