Jump to content

Sign in to follow this  
Salex

Urmatoarea oprire ... 3000

Recommended Posts

Topicul asta este despre vacanta si despre munte :). Daca nu va place muntele, in general, si soselele alpine, in particular, cel mai probabil nu o sa vi se para deloc interesant. In vacante nu obisnuim sa facem cumparaturi prea multe iar drumurile care nu au presupus trecerea prin, pe langa sau peste munti au avut doar rol de legatura.

De ce "Urmatoarea oprire ... 3000" ? E putin ambitioasa ideea de a ajunge cu o berlina la 3000m altitudine in Europa insa nu e chiar imposibil. Nu, nu am facut asta cu MOSul insa am ajuns frecvent la altitudini de la care urcatul la +3000m a putut fi facut relativ usor.

Am mai avut si alte obiective, multe dintre ele ratate in trecut din cauza sezonului nepotrivit sau a lipsei de timp. Prin cateva intamplari norocoase, am ajuns prin niste locuri pe care nu le aveam in vedere insa care au meritat pe deplin.

Inca nu am toate pozele aranjate si dimensionate corespunzator asa ca topicul asta se va intinde pe cateva zile bune.

Dar sa incepem si vedem unde ajungem 🙂

Ziua 1

Plecarea a fost facuta de langa Sibiu, din locatia la care am facut si pregatirile pe care le-am povestit in topicul dedicat MOSului. Prin urmare, primul popas nu avea de ce sa ne provoace emotii prea mari din cauza distantei. Am avut rezervare facuta la un hotel de pe malul lacului Balaton, loc la care drumul presupunea un parcurs aproape exclusiv pe autostrada. Singura exceptie a fost reprezentata de segmentul Deva-Margina, portiune de drum care face fericiti multi patroni de service-uri si vulcanizari.

Ei bine, pe portiunea asta care necesita multe multe multe manevre de evitarea a gropilor am inceput sa resimt destul de serios efortul depus pentru manevrarea volanului. Cu alte cuvinte .. servo-directia isi cam facea de cap ! Nasol moment ! Mi-am dat seama ca problema este rezultatul uleiului gresit ales insa nu prea aveam ce face in momentul respectiv asa ca am mers mai departe. Dupa revenirea pe autostrada lucrurile nu au mai fost asa de nasoale insa deja imi faceam planuri sa cumpar un ulei adecvat si sa il schimb pe undeva pe drum. Ar fi fost prima interventie pe care am facut-o vreodata asupra MOSului in afara tarii insa na, prostia se plateste !

Multumita unui trafic lejer in directia in care mergeam si a unei retele de drumuri mai mult decat decente, am ajuns fara probleme la destinatie. Se preconiza, insa, o furtuna de zile mari asa ca a devenit evident ca am carat degeaba costumele de baie cu noi 🙂

1.thumb.jpg.05ccb2dda7b87003356d15f5ec5b5528.jpg2.thumb.jpg.9678f4e30e3314cddb7041105b6fcb00.jpg

Ne-am multumit cu o masa copioasa intr-o locatie pe care am descoperit-o absolut intamplator on Iunie. Mergeam spre Maribor si ne-a prins foamea cam pe la jumatatea lacului Balaton. Iesit pe primul drum, ajuns pe malul lacului si desoperit Andras Bufe. Prima impresie este de bomba la care poti manca, cel mult, o omleta decenta. Ei bine, pregatesc oamenii aia un peste prajit de mananci pana mori. Prima data am incercat Hek-ul, pestele "national" al vecinilor nostri. Remarcati ghilimelele si cititi mai multe despre el, daca vreti detalii. Ca o paranteza, e vorba de merluciu :)). 

De data asta am comandat toate cele 3 tipuri de peste din meniu. Hek, Sullo (eu inca sunt convins ca e vorba de salau) si inca o natie al carei nume l-am uitat de cum l-am citit :)). E de bine, oricum. A fost singurul care nu ne-a spus nimic. Ceilalti doi, in schimb ... memorabili. In poza de mai jos, salaul

3.thumb.jpg.871de5cc1f68b839c096913e7e142496.jpg

Buna dispozitie a fost asigurata si de tematica muzicala a localului. Ca si prima data, doar muzica rock, insa din gama lejera, nu metale sau altceva de genul. Berea buna si rece, curatenie si amabilitate, tot ce trebuie ca sa mai merg pe acolo sau sa recomand cu incredere un popas daca aveti ocazia.

 

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte tare, eu sunt cu muntele rau de tot, spre rusinea mea anul asta am ajuns doar o data desi in alti ani ma duceam si de cate 3 ori.

E drept, imi place muntele mai mult din masina 😄

Sa speram ca de la anul cand preconizez ca o sa am mai toate masinile oarecum in regula o sa am si eu material, pana atunci...doar stau si ma uit 😄.

Edited by Dj_Dark

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2

Punct terminus: Werfen, landul Salzburg

Am plecat de la Balaton pe o vreme mohorata insotita pe alocuri de ploaie ba marunta, ba torentiala. De data asta am mers destul de mult pe drumuri nationale, ocazie cu care am traversat o zona f frumoasa a Ungariei, zona prin care nu am mai trecut din 1998 ... Nu ma intrebati detalii legate de drum, au fost zone in care nu am vazut drumul din cauza ploii :)). Totusi, tin sa punctez calitatea buna a drumurilor din tara vecina. Valabil nu doar pe autostrazi ci si pe drumuri f mici si izolate. Am setat ca destinatie intermediara Graz intrucat Waze tinea mortis sa ne bage in Slovenia. Daca nu as fi fost cu mai putin de o luna in urma in Maribor, nu as fi refuzat :).

La scurt timp dupa intrarea in Austria au inceput sa apara niste marcaje care ne-au atras atentia si, mai mult, ne-au deturnat putin. Am tot vazut sugestii de a vizita Red Bull Ring asa ca nu am rezistat. Foarte misto circuitul si destul de relaxati baietii de la securitate. Am intrat cu MOSul pe un traseu din incinta insa, evident, nu am intrat pe pista. Superba si zona in care este construit circuitul. Practic e vorba de o vale aflata intre doua lanturi muntoase. Poate estimez eu gresit insa, intre munti, ar fi maxim 8-10 km.

22.thumb.jpg.7dc4f8a7e343bd332b94846629a5c2e8.jpg23.thumb.jpg.1669b7804610764e3f7bafdad6bc57de.jpg

Am pierdut cca. 2 ore datorita ocolului insa am facut un program destul de lejer, nu a contat. Oricum ar fi fost, a meritat.

Am reluat drumul spre Werfen, acolo unde am avut rezervare la Pensiunea Zeismann. Cand am facut rezervarea am avut in gand un obiectiv pe care urma sa il bifam a doua zi. Totusi, odata ajunsi la fata locului am pus pensiunea asta pe primul loc al tuturor locatiilor in care am stat. Nu ... nu datorita aspectului sau dotarilor ci a zonei incredibile in care se afla. DE VIS !!!

24.thumb.jpg.e61e6d4c26d90cfc09938df16436293f.jpg

Desi facusem temele destul de bine acasa, am fost surprinsi putin de apropierea de Castelul Werfen, loc pe care il aveam in lista de "to see".

25.thumb.jpg.a41fd7da2e1eabf8a4f99ba4f684a552.jpg27.jpg.b46d127427145cf08c3404f59560fc81.jpg26.JPG.2a6dd215604246f2d1363245f0d8f11c.JPG

De ce tocmai Werfen si nu Salzburg ? Pai Salzburg-ul il stiam, trecem prin Salzburg de cateva ori in fiecare an cand mergem la schi, prin urmare nu era necesara inca o vizita. Ei bine, la Werfen se afla cea mai mare Pestera de Gheata din lume. Are peste 40km din care doar 1,5 sunt vizitabili dpdv turistic. Din pacate nu este permisa utilizarea aparatelor foto in interior, asa ca ne-am conformat si, prin urmare, nu o sa vedeti poze din interior. Gasiti pe pagina oficiala (vezi link mai sus) sau apelati la amicul Goagl.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3

Dimineata a fost alocata vizitarii Pesterii de Gheata. Intrucat am prins o cazare de zile mari, am avut de mers cca.3km pe un drum de munte. Din ce ni s-a spus, o intarziere la sosire te forteaza sa lasi masina in parcari situate la 2-3 km fata de punctul de inceput al traseului. Din fericire, la noi nu a fost cazul, inca o mare bila alba pentru Pensiunea Zeismann.

1.thumb.jpg.8d362d6052b558fe9a080bce98dd6048.jpg

Dupa portia serioasa de gheata am iesit la soare in jurul pranzului. Toata povestea a durat in jur de 1,5 - 2 ore. Interiorul pesterii este amenajat, in cea mai mare part,e insa trebuie avut in vedere ca este o pestera ... de gheata, asa ca o imbracaminte adecvata este binevenita. Nu sunt obligatorii bocancii insa nici in sandale sau espadrile nu va recomand sa mergeti :D. Daca luati o lanterna potenta cu voi, o sa fie extrem de utila !

Imaginea Castelului Werfen pe care o vazusem in seara precedenta a fost decisiva pentru a ne hotari sa il vizitam. Asta a fost unul din punctele in care am avut parte de mult mai mult decat ne asteptam. In primul rand, am aflat la fata locului ca este vorba de castelul in care s-a turnat filmul Where Eagles Dare. A mai gazduit si alte productii, detalii se gasesc pe net.

2.thumb.JPG.65204748c26cb5d9f61d5ed28588e247.JPG3.thumb.jpg.3af464f21d950127fe17cccf59b3edd7.jpg

4.thumb.jpg.b291097c14505928f8867b82ddc6a95e.jpg41.thumb.jpg.8c42a2942ac527217fc934032a444851.jpg

Impresia generala a fost foarte buna. Nu ca ar fi fost o surpriza insa am constatat ca totul e in stare buna, renovat si intretinut. Numar foarte mare de turisti, extrem de multi chinezi cu care ti-e foarte greu sa te intelegi. Un mic minus il reprezinta tururile cu ghid. Exista doar tur "live" in germana/austriaca, restul de participanti primesc un iPod cu inregistrari. Nu pot sa spun ca a fost un dezastru insa jucaria a dat rateuri cand iti era lumea mai draga. Bila alba pentru ghida care a fost foarte prompta si a raspuns bine la toate intrebarile si solicitarile primite. Castelul are cateva elemente care il fac unic, am plecat multumiti de experienta.

Trebuie sa recunosc ca la starea respectiva a contribuit foarte mult un spectacol despre care am aflat doar la fata locului si pe care l-am prins intamplator. Este vorba de un show, ca nu pot sa ii spun altfel, in care personajele principale sunt pasari de prada si dresorii acestora.

5.thumb.jpg.df83ec2d7ab81f14df8f748b03ac8f96.jpg6.thumb.jpg.def41a5ede22fe54d27d1347f9781b9d.jpg7.thumb.jpg.72e954e137a74b21bed1dcf89d2d7463.jpg

 

77.thumb.JPG.9fb75fa7c750a623a0978bb4f89070ee.JPG78.thumb.JPG.e5770b978112f040f09e1821d888d4f8.JPG

A fost prima data cand am vazut asa ceva si a fost impresionant. Desi era clar ca oamenii aia stiau ce fac, au existat si cateva incidente. Fara nicio intentie evidenta din partea fiarelor, s-a lasat cu urme de sange si mici rani. Totusi, se vedea ca exista o legatura si un respect reciproc intre protagonisti. Inevitabil ne-am aruncat de cateva ori in iarba cand suierau pasaroii deasupra capetelor noastre insa nu am vazut pe nimeni sa lesine sau sa tipe ca un apucat :))

Spectacolul a culminat cu dihania din poza de mai jos, mentionez ca era un puiut :D. Zoboara ce zboara si apoi ii vine cheful sa aterizeze in multime sa sa o ia fix inspre noi.

8.thumb.jpg.e0bdf6428003df560425904f8ca0f132.jpg81.thumb.JPG.384a0594a2bb0e2a9d96dd1e7c114cdf.JPG

Copii in stanga, copii in dreapta ... se opreste namila la un metru de noi. Se uita de parca ne intreaba " Sar'na ... aveti cumva niste carne ? "

82.thumb.JPG.b8ad3b9e7928f335c15ee62530d19701.JPG

Totul s-a terminat in conditii bune iar ziua respectiva deja promitea ca vom avea o vacanta plina. Si da, urmau sa mai vina cateva zile memorabile pe care o sa vi le povestesc.

Am pornit la pas, binedispusi, spre Kaprun, al treilea popas al vacantei.

 

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am mai gasit cateva poze faine de la Werfen, asa ca adaug inca una acum.

IMG_91.thumb.jpg.1020816b2debb1baa9b5c263e603c21d.jpg

 

Ziua 4

Noaptea am petrecut-o la First Mountain Hotel Kaprun, orecum mergand pe reteta din ziua anterioara. Nu va ganditi ca denumirea provine de la faptul ca hotelul ar fi de fite sau de 5*. Nici vorba, denumirea a fost aleasa pentru ca hotelul cu pricina este cel mai apropiat de munte. Ne-a cam interesat acest aspect pentru ca ziua a fost destinata revederii unor locuri de care ne-am indragostit in trecut. Este vorba de Mooserboden si Wasserfallboden, doua lacuri de acumulare pe care le-as revizita oricand cu aceeasi placere.

Destinatia asta are atat aspecte placute cat si mai putin placute, din punct de vedere al drumului. Neplacut e faptul ca nu poti sa te bucuri de drumul de munte ca sofer. Asta pentru ca accesul este posibil doar cu niste autobuze speciale. A ... si mai este funicularul 😁. Cel din link nu mai este chiar de actualitate, la fata locului am gasit unul nou insa traseul este cel pe care il stiam de la ultima vizita. Al doilea aspect mai putin placut tine de faptul ca, desi se organizeaza tururi de vizitare a barajului (doar cel de sus, din ce stiu), organizarea nu prea este ... la inaltime. Din nou am ratat vizita in interiorul monstrului de beton pentru ca se aplica politica "se pleaca la ora de... sau de indata ce se aduna minim X oameni". Cam greu sa faci o planificare si sa te incadrezi in ea in acest context, pentru noi ar fi insemnat sa pierdem 2,5 ore. In fine, un motiv bun pentru a reveni ;).

 

IMG_1.thumb.JPG.89c55e97f4fd99b41743762dd1c5cf02.JPGIMG_1_1.thumb.jpg.a44e8098ba331e8071cd94dc4ed7172d.jpgIMG_1_4.thumb.jpg.6b8fc7df53c47895dfe52542db637154.jpgIMG_1_3.thumb.jpg.24ac2cace75d22423df115bc3fe35399.jpg

Faptul ca nu poti folosi masina personala pentru a ajunge sus are si parti pozitive. In primul rand, scapi de problemele legate de parcare si timpii de asteptare lungi. Autobuzele au un program respectat cu sfiintenie si acopera foarte bine volumul mare de turisti. Totusi, noi am ajuns la prima ora a zilei, s-ar putea ca impresia mea sa nu fie valabila atunci cand dau navala grupurile de chinezi. Prin urmare, recomand sosirea la punctul de plecare la o ora cat mai matinala.

Super meseriasi soferii si soferitele autobuzelor, au tot ce le trebuie pentru a fi acolo ! Am uitat sa preciez ca drumul are o singura banda prevazuta cu refugii din loc in loc. Doar acolo pot trece doua autobuze unul pe langa celalalt, ceea ce presupune o buna sincronizare pentru ca nu prea se asteapta si nici nu se franeaza inutil. Mai sunt si cateva tuneluri, spectaculoase si ele. Sapate direct in stanca si doar cu putin mai mari decat un autobuz. Cu atat mai mult i-am apreciat pe soferi, cu cat viteza de deplasare a fost batuta in cuie la 50km/h si singura avarie pe care am observat-o la autobuze a fost o singura oglinda laterala usor zgariata.

Gratie faptului ca nu esti nevoit sa te concentrezi la sofat, ai ocazia sa de bucuri de peisaj.

IMG_2.thumb.JPG.0490cc1c96e134540e22921123d41d23.JPGIMG_2_1.thumb.jpg.dd4dbb1ac6e0bf67ec67b26ddd058d7c.jpg

De sus peisajele sunt mult mai vizibile. Daca ai parte de zi insorita, nu prea iti vine sa te grabesti cu coborarea.

Wasserfallboden:

IMG_3.thumb.jpg.5c38084319a8b577abb615d33c56c0c0.jpg

Mooserboden:

IMG_4.thumb.JPG.18358b5a18781b8c8adc7f56cda5216b.JPGIMG_7.thumb.jpg.631e7657be11d68660231d4c43ad9a01.jpgIMG_5.thumb.JPG.9c59674cf19d9c78dfba6d0ee31086b6.JPG

Desi in trecut nu am gasit Flori de Colt in aceste locuri, de data asta am presimtit ca o sa dam peste ele. Presimtirea a fost buna, am gasit 6 exemplare perfect incadrate in peisaj.

IMG_9.thumb.jpg.fef45bed9b64afcff01667a06ebd5575.jpg

Nu mai putin placuti am fost impresionati de Gentiana. Cu toate ca stiam un loc in care Gentiana are o alta prestanta (urmeaza ...) ne-am bucurat sa o regasim si aici. Albastrul asta te baga in boala !

IMG_8.thumb.JPG.1dba255463f7ac341edacca5a32e0d6b.JPG

Facand parte din Parcul National Hohe Tauren, nu prea ai cum sa te uiti imprejur si sa nu vezi ghetari.

IMG_6.thumb.JPG.f71cdb3e35985e88012ae0c1a6bb0be3.JPG

Ne-am fatait putin prin zona, ocazie cu care am inceput sa avem ceva dubii legate de configuratia locului. Din pacate problema nu era la noi ci se datora incalzirii globale. Fata de ultima data cand am fost aici (parca in 2010), ghetarii s-au micsorat considerabil :(.

Am decis ca nu are sens sa pierdem 2,5 ore asteptand o posibila vizita in interiorul barajului, desi ar fi fost al naibii de interesant sa vedem ce se afla in interiorul constructiei aflate la peste 2000 m altitudine. In schimb, am decis sa facem o vizita scurta pe Kitzsteinhorn cu toate ca nu ne aflam in sezonul de schi. A fost prima data in aceasta excursie cand am depasit altitudinea sugerata in titlul topicului.

IMG_10.thumb.JPG.834a02a9a3ea6b2be42bde330e8eb9bf.JPGIMG_11.thumb.jpg.448325630e45d6616c981b5273f3a1d7.jpg

IMG_12.thumb.jpg.ecffb9448c2d026eb8d266b907ad9ff6.jpgIMG_13.thumb.jpg.4f985917f252ae594c0acad88fd0ce17.jpg

Obisnuim sa schiem intr-o alta zona din Austria, ceva mai prietenoasa atat din punct de vedere al costurilor cat si din punct de vedere al experientei de schi. Nu am fost pana acum pe Kitzsteinhorn si nu cred ca o sa revenim, cel putin nu in timpul sezonului de iarna. Mi s-a parut totul atat de ametitor incat cu greu pot sa imi imaginez cum arata o zi plina de schiori. Instalatii peste instalatii, telescaune in toate directiile, gondole, funicular, agitatie mare ... Nu ma intelegeti gresit, recomand oricarui pasionat de sporturi de munte sa incerce pe propria piele. Pentru noi a fost coplesitor, cel mai probabil o sa ramanem la partiile de pensionari :D.

Spre dupa-amiaza am inceput sa ne repliem catre urmatoarea destinatie, Resia. Fiind intr-o zona ceva mai populata, am zis ca este momentul oportun pentru a incerca sa luam un lichid de servo-directie in ideea ca urmau niste trasee ceva mai solicitante. Cum drumul trecea prin Zell am See, am incercat la cateva magazine de "profil". Greu, tare greu. In afara de cateva consumabile elementare, nu am gasit ce cautam. Insa am reusit sa obtinem niste indicatii extrem de pretioase. Un tanar foarte amabil ne-a trimis in satul vecin (din nou, din fericire drumul trecea pe acolo !) si am reusit sa rezolvam problema. Reusit in sensul ca am luat uleiul insa schimbul urma sa fie facut mai tarziu.

Traseul a fost lejer, preponderent autostrada cunoscuta spre Innsbruck, deci nu a avut niciun istoric. Seara am ajuns fara probleme in Tyrolul de Sud, Italia. Vreo 2-3 zile am avut o senzatie super-nasoala. Desi eram in Italia, nimic nu dadea de inteles ca am fi fost in Italia ...

Detalii in episodul urmator.

Edited by Salex
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cand devenise mai interesant a aparut o chestie care va intarzia povestirea cu aprox o saptamana 😞

Share this post


Link to post
Share on other sites

DJule ... nu-mi cobi,  ca numai de asta nu am timp !

A trebuit sa plec de urgenta din Bucuresti. Iar MOSul chiar a mers super bine astazi :P. Daca ar consuma vreo 3 litri in minus la 100km ar fi perfect :)). 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lasa, e bine ca e cu resume si nu abort. La anul ma gandesc sa iti copiez traseul cu @mirceajo fiindca pozele alea sunt superbe.

  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ho mah ... Stelvio abia urmeaza :)).

PS si off: mi-ai cobit 😝. Dar nu e grav !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×