Jump to content
Sign in to follow this  
laurentziu83

La Cercul Polar...cu Trenul

Recommended Posts

Cum a venit toamna, a venit timpul sa scriem putin pe unde am umblat vara aceasta prin concedii.

 

De data aceasta, am lasat masina in parcare, mi-am facut un rucsac cu haine pentru o saptamana plus alte cateva maruntisuri absolut necesare si am plecat cu trenul, cu un bilet Interrail, pentru 2 saptamani, in ultima vineri din iulie, direct de la servici, cu directia Cercul Polar de Nord.

Traseul meu a inceput din Gara de Nord, cu expresul de Budapesta, unde am ajuns in dimineata zilei de sambata. Am dat o tura pana la Citadela, apoi putin prin oras, dupa care inapoi in tren, directia Viena (Budapesta o mai vazusem si anul trecut).

post-79-0-14647200-1347205485_thumb.jpg

Am ajuns si aici in cursul dupa-amiezii, dupa ce am trecut cu 160 la ora prin dreptul Parndorf-ului. Am luat-o la picior pe Mariahilfestrasse, apoi Stephansplatz, Swedenplatz, Hofburg, Ring, dupa care inapoi la Wien Westbahnhof. Nu am petrecut prea mult timp nici aici, intrucat mai fusesem si sigur voi mai ajunge.

post-79-0-10568700-1347205486_thumb.jpg

Din nou in tren, la cuseta, a doua zi dimineata coboram la Berlin Hauptbahnhof unde mi-a scapat un WOW, gara din Berlin ca dimensiuni rivalizeaza cu aeroportul Otopeni, doar ca e mai pe verticala. De altfel a fost singura gara in care am reusit sa ma pierd. biggrin.gif

Timpul fiind scurt (in aceeasi seara trebuia sa fiu in trenul de noapte Malmo Stockholm), am luat-o la picior, am ajuns la Ambasada Romaniei, mi-am exprimat votul negativ, dupa care am plecat sa vizitez poarta Brandenburg, Unter den Linden si apoi turnul TV, acesta din urma doar din exterior.

post-79-0-12776300-1347205487_thumb.jpg

M-am suit apoi in metrou, alt tren, directia Hamburg, unde am ajuns intr-o ora si jumatate (trenul a gonit cu 190-220 km/h, venea de la Munchen). Nu am apucat sa vad Hamburgul, intrucat aveam legatura catre Copenhaga.

Din nou in tren, pana la Puttgarden, unde trenul a fost urcat pe feribot, iar toti pasagerii au fost invitati sa coboare, pe ferry stationarea in masini sau in tren este interzisa din motive lesne de inteles.

La iesirea in apele internationale, s-a deschis duty-free-ul, iar lumea a dat navala la cumparat bere si alte bauturi alcoolice. Aveam sa aflu in saptamana urmatoare cam cat de scumpe sunt aceste bauturi in tarile nordice si cat de greu se procura. Eu oricum eram cu rucsacul si nu puteam sa-mi iau prea multa.

Vremea aici a fost cam urata, ploua, iar temperatura era in jur de 15 grade (comparativ cu 42 in Bucuresti). Asta e, suntem pe marea Baltica.

post-79-0-98974300-1347205487_thumb.jpg

A ajuns apoi ferry-ul la Rodby, lumea s-a suit din nou in tren, iar la Copenhaga am ajuns spre seara. Cum aveam cam o ora si jumatate de ora libera pana la ultimul tren pe care il puteam lua spre Malmo (pe podul Oresund sunt trenuri la fiecare jumatate de ora, se face naveta Copenhaga-Malmo la fel cum se face intre Braila si Galati, sau Bucuresti-Ploiesti, sau Timisoara-Arad), am zis sa vad putin orasul. Nu am vazut mica Sirena, aceasta fiind prea departe de gara, insa oricum aveam sa trec pe aici la intors.

Apoi, din nou in tren, am trecut de aeroport, dupa care am urcat pe pod. Era deja noapte, nu se vedea foarte bine, dar in curand am observat luminile de pe malul suedez, lumini ce imi aduceau aminte de luminile de la statiunile de la mare. Pacat insa ca aici e frig... Cum m-am nascut pe malul Dunarii, am o afinitate deosebita catre locatiile cu ape, rauri, etc.

Am ajuns apoi la Malmo, dupa care am urcat la cuseta in trenul de Stockholm, unde am ajuns in cursul diminetii, cand inca nu se trezise lumea. Nu cred ca e nevoie sa zic ca soarele era sus pe cer inca de pe la 4 dimineata.

post-79-0-82574700-1347205488_thumb.jpg

Cum Stockholm-ul (si Suedia in general) era un oras pe care voiam sa-l vizitez de ani buni (inca de pe vremea cand citeam cartea Selmei Lagerloff - Nils Holgersson), aici mi-am luat o noapte de cazare la hostel (preturile la cazari, ca de altfel la orice, sunt prohibitive in tarile nordice, Londra e mic copil), avand astfel 2 zile pline, prilej in care am si lasat ceva haine la spalat. Prima zi am dedicat-o vizitarii orasului, apoi o tura cu un vas de agrement pe lacul Malaren pana la resedinta regala Drottningholm (aflata la cativa kilometri buni de centru), vizitarea gradinilor acesteia (inspirate dupa Versailles), a pavilionului japonez, dupa care intoarcerea in oras.

post-79-0-81182800-1347205489_thumb.jpg

A doua zi am vizitat Gamla Stan, centrul vechi, zona veche a orasului, ajungand aproape de Globe Arena, dupa care dupa-amiaza mi-am recuperat rucsacul de la hostel si am plecat catre terminalul Vartahamnnen, de unde am luat ferry-ul catre Turku, Finlanda.

post-79-0-60616900-1347205491_thumb.jpg

Biletul pentru ferry il achizitionasem inca din Romania, beneficiind si de o reducere datorita Interrail. Cum pentru mine era prima croaziera pe mare, am lasat rucsacul in camera, iar timpul (pana aproape de miezul noptii) mi l-am petrecut pe punte, admirand canalele si insulele pline de conifere de pe marea Baltica. Fiind 31 iulie, am prins o luna plina superba, din pacate insa aparatul meu (Canon SX 210 IS) nu putea sa imortalizeze momentul fara stabilizare, iar poze clare nu se pot obtine pe un ferry caruia ii vibreaza toata structura de la motoare. Dar a fost bine si asa. Temperaturile afara erau cam ca de 1 mai la noi, adica frig. Pe o parte se vedea luna plina, pe cealalta se vedea amurgul, semn al latitudinilor inalte la care ma aflam. Oare de aici s-a inspirat Connect-R cu "Vara nu dorm"?

post-79-0-54783800-1347205492_thumb.jpg

Dimineata am coborat la Turku, am dat ceasul cu o ora inainte, iar capatul de linie al caii ferate ajunge chiar la terminal. Trenul urma sa plece peste o ora, asa ca am facut si o mica vizita a cetatii din Turku, inchisa insa la acea ora. M-am urcat apoi in trenul de Helsinki, unde am constatat ca finlandezii ofera wi-fi nerestrictionat. Wi-fi nerestrictionat am prins si pe ferry-ul Silja, chiar sunt curios de unde isi iau semnal in mijlocul marii, unde nu ai semnal la mobil. Oricum, mi-a fost bun sa-mi platesc ceva facturi prin e-banking de pe telefon. Am ajuns la Helskinki, insa nu am stat mult, intrucat trebuia sa ajung in port, sa iau ferry-ul care Tallin, aflat la 80 de km peste golful Finic. Am luat ferry-ul, iar 2 ore mai tarziu coboram in Tallinn, aici avand si rezervare la hostel.

Am coborat la Tallinn, unde am patruns in lumea lui Hansel si Gretel. Chiar daca acest oras a fost mult timp sub puternica stapanire ruseasca, acum cauta cu tot dinadinsul sa scape de aceasta rusine, prin urmare nu prea mai vezi urme rusesti. Ar fi bine ca si alte tari aflate mai la sudul Europei de Est, cu iesire la alta mare, sa ia model si sa stearga aceste urme...

post-79-0-52278200-1347205493_thumb.jpgpost-79-0-85701700-1347205495_thumb.jpg

Intr-adevar, Tallinn-ul are un aer medieval, ba chiar prea medieval, insa nu poate spune nimeni ca nu ii va placea. Nu mai zic de multitudinea de femei frumoase pe care o intalnesti la tot pasul. Bine, nu ca in Polonia sau Ucraina, dar oricum. Ca tot am intrat la acest subiect, pot spune ca suedezele nu sunt cele mai frumoase. Romancele sunt mult peste. Au suedezii blondele lor cu ochi albastri, sunt frumoase intr-adevar, dar se poate si mai bine.

Revenind la Tallinn, aici aveam planuit sa stau doar o noapte, urmand sa ma intorc inapoi spre Helsinki. Insa m-am simtit atat de bine la hostel (Monks Bunk) , incat mi-am mai luat inca o noapte. Oricum era doar 12 euro. Amabilitatea personalului, cat si multitudinea de backpackeri venita din toate colturile lumii (am stat la discutii cu canadieni, indieni, brazilieni, etc) mi-au placut la nebunie. Nu mai zic de conditii care erau foarte bune (Ikea style). Bine m-am simtit si la Interhostel la Stockholm, dar parca nu era aceeasi atmosfera. In ziua urmatoare, am vizitat atat orasul vechi, cat si plaja Pirita, aflata la golful Finic. Apa nu era prea rece, nici afara nu era, insa cum intra soarele in nori se facea racoare si trebuia sa tragi tricoul pe tine. Cu aceasta ocazie am constatat ca apa marii Baltice este mult mai putin sarata decat apa marii Negre, aproape ca se poate bea, in concluzie manualele de geografie din gimnaziu au avut dreptate.

Am plecat apoi dis-de-dimineata din nou pe ferry, catre Helsinki, unde mi-am petrecut toata ziua. Spre deosebire de Stockholm, aici se simte un puternic aer rusesc, vecinatatea cu Rusia facandu-si simtita prezenta (exista trenuri directe catre Sankt Petersburg). Chiar daca eram cat de cat in zona, nu am mers catre Sankt Petersburg, intrucat aveam nevoie de viza, viza ce ar fi costat 50 de dolari, o invitatie din partea unui hostel si asteptat cateva zile. Asa ca am lasat-o pentru altadata, doar pentru Sankt Petersburg nu merita deranjul, poate la anul, cand o voi lipi cu Moscova.

In Helsinki am vazut atat catedrala, cat si Temppeliaukio Church, o biserica sapata in stanca. De asemenea, am vizitat si catedrala ortodoxa finlandeza. Seara am luat trenul de noapte catre Rovaniemi si Kemijaarvi.

post-79-0-90660100-1347205496_thumb.jpg

Am ajuns la Rovaniemi dimineata devreme, dupa care am luat microbuzul nr 8 catre Santa Claus village. Nu (mai) cred eu in Mos Craciun, dar fix prin aceasta locatie trece Cercul Polar de Nord. Am ajuns si aici, am vizitat locatia, am consemnat in pasaport trecerea Cercului Polar, nu am putut sa nu remarc semnele de "Atentie, reni!" de pe sosea, dupa care m-am intors la Rovaniemi pentru a lua trenul de Kemi.

post-79-0-86270200-1347205497_thumb.jpg

De la Kemi am luat un autobuz care m-a sus pana la Tornio-Harapanda (nu exista legatura feroviara intre Finlanda si Suedia), orasele aflate la granita dintre Finlanda si Suedia. Granita mai exista doar pe hartie, se poate trece fara probleme, ba chiar pe linia de granita este chiar si o terasa. E interesant sa vezi cum la terasa poti cumpara cu euro, iar la magazinul de alaturi accepta doar coroane suedeze. A, si aici dam din nou ceasul cu o ora inapoi.

De la Haparanda am luat alt autobuz catre Lulea, primul oras in care aveam sa gasesc o gara, si tot de aici se poate lua trenul catre Narvik. Pentru cine isi imagineaza ca autobuz o chestie ruginita si plina de babe care cara saci cu cartofi si cutii cu pui de o zi, aici insa aveam priza de 220 volti (vitale pentru a incarca telefonul sau acumulatorii camerei foto) si wi-fi neparolat. A, si era gratuit daca aratai biletul Interrail.

Pentru cine va intreba de ce nu am mers pana la Nordkapp, ii raspund ca si eu mi-as fi dorit sa ajung pana in cel mai nordic punct al Europei, insa ar fi costat foarte mult.

Aveam 2 variante rutiere, din Narvik sau din Rovaniemi, capetele liniei ferate. Din Narvik as fi putut sa iau un autocar catre Bodo, iar de aici alt autocar mai departe. Din Rovaniemi, aveam autocar direct catre Nordkapp, insa drumul dus-intors m-ar fi dus undeva la 240 de euro. Pentru doar 1500 de km dus-intors am considerat ca nu merita, oricum nici restul calatoriei n-a fost ieftina.

http://www.eskelisen...innastot&arvo=7

Prin urmare, am ajuns la Lulea, unde am luat trenul spre sud. In cursul diminetii am ajuns la Bracke, de la Bracke am luat alt tren catre Ostersund, de la Ostersund alt tren catre Storlien, de la Storlien alt tren norvegian, cu care am trecut granita si am ajuns la Trondheim. Granita vorba vine, era doar o linie despadurita prin munti, pe o parte scria Suedia, pe alta parte Norvegia. De la Curtici nu ma mai intrebase nimeni de pasaport.

Am coborat apoi la Trondheim, am vizitat orasul si catedrala Nidaros, am admirat orasul de pe podul Elgeseter aflat pe raul Nidelva, apoi fiordurile norvegiene, dupa care am luat alt tren catre sud, pana la Hamar si apoi Oslo.

post-79-0-76007300-1347205498_thumb.jpgpost-79-0-90910400-1347205499_thumb.jpg

Nu am stat in Oslo, ci am luat apoi alt tren catre Bergen. Aici insa am fost nevoit sa ma multumesc sa dorm pe scaun, insa conditiile din tren se comparau cu cele de la Economy din avioane. Nu mai zic ca norvegienii ne-au pus la dispozitie un pled, o perna gonflabila, aparatori pentru ochi precum si dopuri de urechi. Le-am pastrat, intrucat le-am mai folosit pe parcursul calatoriei. De ce nu am luat loc intr-un pat? Simplu. Norvegienii nu au vagoane cuseta, iar suplimentul de vagon de dormit costa 116 euro. No thanks. Am platit 50 de coroane (vreo 35 de lei) si am luat suplimentul de loc si asta a fost.

Dimineata coboram in Bergen, un oras frumos, tipic norvegian. Pot sa zic ca mi-a placut mult mai mult decat Trondheim-ul, si nu am putut sa nu remarc curatenia, cum este totul pus la punct si cat de bine sunt pastrate toate. De aici am plecat inapoi, catre Myrdal, de unde am luat trenul scenic catre Flam. Trenul scenic nu este inclus in biletul Interrail, am fost nevoit sa-l platesc (undeva la 240 de lei dus-intors), dar peisajele dintre munti si apa limpede precum cristalul a raurilor au facut toti banii. Am vazut apoi Flam-ul, un oras dintre fiorduri, am incercat sa imi bag putin picioarele in apa raului, dar doar putin, apa avand probabil cam 5-8 grade celsius. Probabil de asta e asa curata. Afara erau cam 15 grade.

post-79-0-78167100-1347205500_thumb.jpg

De la Flam m-am intors la Myrdal si apoi Oslo. Prin munti, se mai vedeau petice de zapada, era innorat si pe alocuri ploua, iar termometrul trenului a indicat si 7 grade celsius. In tren insa era bine. Seara am ajuns la Oslo, unde m-am cazat la hostel, conditii bune, intr-adevar, insa nu aceeasi atmosfera ca la Stockholm sau Tallinn. Dar n-am avut probleme. A doua zi am vazut Oslo-ul, Opera din Oslo (ce probabil vrea sa rivalizeze cu cea din Sydney, insa eu o prefer pe cea din urma) si fortareata Akershus.

post-79-0-00030100-1347205502_thumb.jpg

Seara am luat trenul catre Malmo. In mod ciudat, nu exista tren direct pana la Malmo, iar daca vrei sa vezi si Goteborg, trebuie sa schimbi vreo 5 trenuri pana la Malmo. Cel mai simplu mi-a fost sa iau trenul catre Stockholm (!!!), sa cobor la Katrineholm (aproape de Stockholm), sa astept vreo 3 ore si apoi sa iau trenul de noapte catre Malmo. Cu aceasta ocazie am intrat putin in Katrineholm si am luat contact cu un oras de provincie suedez.

Dimineata eram la Malmo. Aici se simte influenta daneza in stilul cladirilor, nu are rost sa zic ca suntem langa Copenhaga. In Malmo insa cautam altceva, si l-am gasit: Turning Torso.

post-79-0-58465300-1347205504_thumb.jpg

De afara arata impunator, inauntru insa n-am intrat. Nu se poate vizita, intrucat este de fapt un bloc de locuinte, probabil cel mai original bloc de locuinte din lume.

De la Torso pana la plaja sunt doar doi pasi, din pacate vremea insa era prea rece pentru asa ceva, chit ca era inceput de august. De la plaja cautam insa alt obiectiv: Oresund Bridge. Prin urmare am luat-o pe plaja ceva kilometri pana am putut admira podul dintre Suedia si Danemarca in toata splendoarea lui. Cand il vezi nu se poate sa nu te gandesti cam ce a insemnat constructia lui in aceste zone cu clima destul de aspra, zilele cu 17-19 grade si soare afara (cum am prins eu), fiind foarte rare.

post-79-0-52909400-1347205505_thumb.jpg

Apoi am luat trenul din Hyllie catre Copenhaga, avand acum ocazia sa observ si eolienele amplasate pe marea Baltica. Eoliene au atat suedezii, cat si danezii. Eoliene pe mare mi-a mai fost dat sa vad si la prima trecere cu ferry-ul, din Germania catre Danemarca.

Dupa-amiaza am vazut Copenhaga, Amalienborg, precum si Mica Sirena.

post-79-0-58177000-1347205506_thumb.jpg

Seara eram in trenul de Praga, tren care de data asta nu a mai trecut marea pe ferry, ci prin tunel, pe sub Great belt, pe la Odense.

Dimineata coboram in Praga, unde ma bucuram de prima bere dupa o pauza de o saptamana. Era echivalentul a 3 lei, fara de cei peste 3 euro cat costa in Nord.

Ziua intreaga mi-am dedicat-o vizitarii Pragai, atat din oras, cat si de pe dealuri de la Hrad si de la Turnul Petrin. Turnul Petrin insa, desi s-a vrut sa imite turnul Eiffel, a iesit destul de urat, din oras ai impresia ca Big Brother te vegheaza.

post-79-0-33693100-1347205507_thumb.jpg

Seara eram din nou in tren, iar dimineata devreme coboram in Polonia, la Auschwitz. Pentru lagarele Auschwitz si Birkenau mi-am rezervat o jumatate de zi, timp in care am putut observa ramasitele atrocitatilor facute de nemti in al doilea razboi mondial.

post-79-0-52236100-1347205508_thumb.jpg

Nu pot sa zic ca am plecat multumit de acolo, nici un om sanatos la cap n-o poate face, dar in mod sigur am plecat cu experiente noi. Dupa-amiaza am luat un tren regional catre Cracovia. Am ajuns seara, unde m-am cazat din nou la hostel. Dimineata am vizitat castelul Wawel, precum si zona istorica a orasului. Pot sa zic despre Polonia ca a fost cea mai ieftina tara pe care am vizitat-o, inclin sa zic ca mai ieftina decat Romania. Nu mai zic ca e la ani lumina distanta fata de Romania.

post-79-0-16784700-1347205513_thumb.jpg

La pranz am luat un tren regional catre Katowice, apoi de la Katowice la Breslav, in sudul Cehiei, iar de la Breslav am luat trenul ce venea de la Hamburg pana la Budapesta. La Budapesta am ajuns sambata seara la 10 noaptea, iar la 11 noaptea m-am urcat in trenul de Bucuresti, tren ce m-a lasat in Gara de Nord duminica la ora 15:00, dupa 15 zile si 11000 de kilometri facuti prin Europa.

post-79-0-68877100-1347205490_thumb.jpg

Share this post


Link to post

Asta da mers ...

Daca ai timp detaliaza si ceva poze in plus sigur nu strica !

Share this post


Link to post

Frumos, foarte frumos, deja m-am obisnuit si citesc cu drag povestirile tale.

 

Un mic sfat, nu mai folosi wi-fi (mai ales neprotejat) sa-ti platesti facturile, este extrem de periculos. E ca si cand ti-ai da parolele scrise pe hartie rauvoitorilor.

Share this post


Link to post

La fiecare autentificare prin Raiffeisen e alta parola, generata de token, prin urmare, dupa ce am inchis sesiunea, parola devine invalida. La fel, dupa autentificare, daca vreau sa fac plati, generez alt cod pe token, cel de autorizare. In consecinta, chiar daca ar intra in contul de IB, mai trebuie autorizata si tranzactia.

Share this post


Link to post

Laure tot respectul meu, frumos traseu ai facut :)

Share this post


Link to post

Ce inseamna sa fi neinsurat si fara copii!

 

Bravos dom'le!

Share this post


Link to post

Ehh, nu-i suficient sa fii neinsurat, sunt destui la 20 de ani care prefera sa ingroape mii de euro intr-o masina in loc sa vada lumea. Pe mine excursia m-a costat undeva la 1300 de euro, din care 420 de euro a fost biletul Interrail valabil 15 zile in aproape toate tarile UE (exceptie Estonia si Lituania), precum si in Balcani (inclusiv Turcia).

Desi, cand am plecat, multi mi-au spus ca-s nebun ca plec mii de km singur cu trenul, pot sa zic ca n-am fost niciodata singur, tot timpul am intalnit Interraileri ca mine (chiar si fete singure), care vedeau Europa, si ca nu li se parea nimic ciudat. Romanii inca n-au iesit complet din comunism si inca nu stiu ce inseamna libertatea de a avea un bilet de tren pe mana si de a putea vedea, daca vrei si Rovaniemi-ul, Parisul si Gibraltar-ul in aceeasi vacanta cu costuri minime.

De dormit am dormit in general in tren, la cuseta, cu mentiunea ca, dupa 2-3 zile e bine totusi sa dormi intr-un pat care nu se misca, fie el si intr-un hostel. Am dormit si pe scaun, cand nu s-a putut altfel, insa nu recomand, mai ales daca vrei sa fii fresh a doua zi. Cat despre dusuri, le-am facut atat la hosteluri, cat si in unele gari (Berlin, Praga, etc), cat si in trenul Helsinki-Rovaniemi.

Cu mancarea a fost ceva mai greu, mai ales in tarile nordice, unde preturile erau prohibitive. Eu cand ajungeam in vreun oras, cautam market-urile, de unde ma aprovizionam cu banane, ciocolata, iaurturi, eventual cate-un Snickers si, din cand in cand, cate-un hamburger de la McDonald's. Dar nimic din toate astea nu mai conteaza atunci cand realizezi ca ai ajuns sa vezi locuri pe care nu le-au vazut multi turisti si ca amintirile de acolo le vei duce in mormant.

Referitor la clima, in nord e racoare, ba chiar frig, in zilele in care vedeam ca in Bucuresti sunt 42 de grade eu ma aflam la Cercul Polar unde ma "bucuram" de 15 grade si inlocuiam tricoul de sub haina cu bluza de ski cu maneca lunga. De altfel, singurele zile in care am umblat doar la tricou au fost la inceput, la Budapesta si Viena, si un pic la Berlin, dar in rest rareori am vazut peste 22-23 de grade in miezul zilei. Sa mai zic ca, la Stockholm, la plecarea din hostel, am realizat ca functionau caloriferele iar caldura lor nu m-a deranjat? Asta in conditiile in care toti in Stockholm vorbeau de vremea "superba si calduroasa"? De la 25 de grade incolo probabil dau alerta de cod galben. :D

Pe drum, am avut parte si de ploaie, dar nu la modul deranjant, oricum am plecat cu o pelerina de ploaie la mine. Ce pot sa zic e ca, desi ploua mai des decat la noi, ploaia nu tine mult, dupa care rasare din nou soarele.

Despre nordici, pot sa zic ca am tot respectul, sunt niste oameni de nota 10, oameni pe care mediul in care traiesc i-au facut duri, i-au facut responsabili, iar asta se remarca atat in cladirile cat si in transportul si infrastructura lor. Ei nu stiu ce-i aia sa intarzie trenul (bine, recunosc, am prins intarzieri, dar nu la modul deranjant), nu stiu ce inseamna "nu merge POS-ul", de altfel pot spune ca nu stiu cum arata o coroana suedeza, sau o coroana daneza (pana si shaorma luata de pe strada de la arabi din Copenhaga am platit-o cu cardul), sau un euro din Finlanda sau Estonia. Ferry-urile lor circula pe baltica atat vara (cand temperaturile sunt pe mare ca de 1 mai la noi) cat si iarna, cand spargatoarele de gheata lucreaza din plin.

Referitor la cat de bine sunt pusi la punct, nu pot sa nu zic ceva ce mie mi s-a parut ireal: in Finlanda, tocmai urcasem in tren de la Rovaniemi, indreptandu-ma spre Kemi, un oras de pe malul golfului Botnic. Eram in vagon doar eu si un pusti de vreo 17 ani care butona un laptop. Vine controlorul (nu a existat tren din cele 30 in care am fost in care nu mi se fi controlat bietul), imi verifica biletul, dupa care ajunge la pusti. Acesta scoate telefonul, un iphone 4, il butoneaza putin, pana pe ecran apare mare o poza cu un cod de bare, controlorul isi scoate aparatul de scanat (cu care iti putea vinde bilet tiparit direct in tren dupa ce ii dadeai cardul), ii scaneaza pustiului poza de pe telefon, OK, dupa care pleaca mai departe. Eu am ramas ca la dentist...Pe cand pe Galati-Barlad???

Cateva zile mai tarziu, cand mergeam cu trenul de la Oslo catre Suedia, am stat multe ore de vorba cu un sarb din Belgrad, calator ca si mine. Nu stiu cum se face, dar am atras atentia controlorului. Prin urmare, cand am trecut granita, au venit 2 graniceri la noi sa ne intrebe de sanatate, unde mergem, de unde venim, daca avem de gand sa ramanem la Malmo, etc (probabil ne-au considerat emigranti ilegali). Cand ne-au vazut pass-urile si listele de trenuri (la urcarea in fiecare tren trebuie sa completezi ruta acestuia pe lista din bilet), stampilele de SUA de pe pasaportul sarbului, stampila de Finlanda si stampilele mele de Moldova si Ucraina, s-au linistit. Insa nu s-au putut abtine sa nu se mire de faptul ca la moldoveni se stampileaza pasaportul de fiecare data.

Tarile nordice si-au format un fel de alianta a lor inca din anii 50, de exemplu, un norvegian sau islandez neavand nevoie de pasaport pentru a merge in Finlanda. Eliminarea birocratiei...

De altfel, exceptand controlul actelor de la Curtici, la iesirea din tara, si aici, in Norvegia, nimeni nu m-a mai intrebat de acte, am trecut dintr-o tara in alta la fel cum trecem noi dintr-un judet in altul.

Share this post


Link to post

Cum multa lume mi-a sugerat sa scriu despre calatoria mea pana in tarile nordice, m-am pus pe treaba, am luat un mic domeniu pe net, si am inceput sa scriu. Versiunea cu toate pozele (IPB nu ma lasa) o gasiti aici: http://nustauacasa.blogspot.ro/

 

 

sâmbătă, 28 iulie 2012

 

 

Cu trenul la Cercul Polar - partea 1 Bucuresti-Viena

 

 

Este ora 6 fara zece dupa-amiaza, vineri, 27 iulie 2012, zi de vara, inceput de vacanta.

Imi zic "e momentul", trag rucsacul de sub birou, verific pentru a mia oara sa am mapa cu pasaportul, harta, biletele de tren, biletul Interrail si alte cateva maruntisuri (oricum am uitat ceva, stiu sigur), dupa care il pun in spate, imi salut colegii "ne vedem peste 2 saptamani", iau liftul si plec. Putini stiau unde plec de fapt iar si mai putini credeau ca vorbesc serios. Drept sa spun, nici mie nu imi venea sa cred, asta ca sa nu mai zic de emotii.

Ajung la gara, gasesc peronul la care urma sa plece trenul Ister, ce avea sa ma lase pe malul Dunarii, dar pe meleaguri maghiare. Ajung in dreptul vagonului meu, arat biletul controlorului, urc. Gasesc compartimentul, e climatizat (perfect fata de canicula de afara), imi dau seama cum se vor aseza paturile, realizez ca mai sunt 20 de minute pana sa plece trenul, asadar cobor sa imi iau ceva provizii (urmand sa ajung la Budapesta 15 ore mai tarziu, la ora locala 9).

Cand ma intorc, mai gasesc alti doi ocupanti ai compartimentului, si, de asemenea, si alti ocupanti ai vagonului. Straini cu totii. Hmm, deja parca ma simt mai bine, cumva am si iesit din tara? Nu inca, dar nu mai e mult.

Si-am plecat. Iesim din gara, vine controlorul, care ne controleaza biletele, ne anunta ca la Brasov se va umple compartimentul, oprim putin la Ploiesti, trecem de Campina, intram apoi pe valea Prahovei, unde soarele incepe sa se ascunda pe dupa nori si canicula sa se mai domoleasca, dupa care ajungem la Brasov.

IMG_2765.JPG

 

Aici trenul vagonul se umple. Vad ca sunt printre putinii romani din vagon, restul sunt turisti straini. Desfacem banchetele (am noroc ca stau jos iar rucsacul va fi chiar sub mine), merg la conductor, imi iau lenjeria (noroc ca m-am uitat dupa altii, eu habar n-aveam), facem patul, mai umblam putin prin vagon, oricum s-a intunecat de acum si nu mai vedem nimic pe geam, dupa care...la somn. Am experienta anilor de studentie la camin, asa ca n-are ce sa se intample.

La ivirea zorilor ajungem la Curtici. Aici, racoare, 18 grade, trenul opreste, iar in el se suie granicerii la controlat (si eventual stampilat) pasapoarte. Treaba merge bine, mai putin cu o australianca la care a fost necesar controlul vizei. Fata calatorea singura, si, din cand in cand isi mai nota impresii de calatorie intr-un carnetel. Trecem de Curtici, iar o jumatate de ora mai tarziu oprim la controlul de pe partea ungara. Trecem si de el, trenul apoi isi continua netulburat drumul catre capitala ungara. Pe la Szolnok, unul dintre ocupantii compartimentului, ungur de origine, ma anunta ca mai avem cam o ora pana la destinatie. Strang asternuturile, i le predau insotitorului de vagon care imi da la schimb un bon de cafea pentru vagonul restaurant. Nu obisnuiesc sa beau cafea, dar, de ce nu? O savurez in vagonul restaurant admirand peisajul campiei Pannoniei, gandindu-ma ca totul va fi bine.

Budapest Keleti paliaudvar, am ajuns in gara la Budapesta, iar primul drum il fac catre agential Wasteels pentru a-mi rezerva "patul" pentru diseara, in trenul Viena-Berlin. Dupa cum mi-am inchipuit, am ramas putin in urma, in sensul ca n-am mai prins bilet la cuseta de 6, ci la cea de 4. Asta este, platim vreo 7 euro mai mult. Bine ca l-am prins. Caut apoi tabela de trenuri si vad ca am un tren la ora 13:10. Numai bine cat sa vedem putin din Budapesta.

Cum mai luasem contact cu Budapesta si in urma cu un an, iar de data aceasta voiam sa vad partea de peste Dunare, am gasit repede gura de metrou, mi-am luat bilet, am coborat pe peron (dupa supracontrolul de la intrare) de unde am iesit apoi la Bathany ter, fix in fata palatului Parlamentului.

IMG_2770.JPG

Inainte de toate, am intrat la un market din zona pentru ceva provizii, intrucat se cam cereau. Apoi am luat dealul in piept, lucru nu tocmai placut pe canicula de afara. Dar daca se cere, e cu placere.

Ajung eu sus si descoper o alta Budapesta decat cea pe care o vazusem pana acum: Citadela.

Strazi pavate, pietonale, case colorate cu flori la ferestre si, in centru o biserica impunatoare. Intre timp au inceput sa apara si turistii, impreuna cu ghizii aferenti.

IMG_2773.JPG

 

IMG_2777.JPG

 

IMG_2778.JPG

 

 

 

IMG_2788.JPG

 

Merg mai departe, catre Palatul Regal, de unde am o superba priveliste asupra Budapestei, cu Palatul Parlamentului si cu Podul cu Lanturi.

IMG_2795.JPG

O iau apoi la pas pe stradute, la vale, numai bine cat sa ies la Podul cu Lanturi si sa traversez Dunarea inapoi, spre oras. De aici o iau prin centru cu gandul sa mai vad putin Budapesta inainte de a ma sui in trenul de Viena. Cu aceasta ocazie revad hotelul Ibis in care am stat cu un an inainte, ascuns intre cladirile vechi. Pacat ca nu-mi mai amintesc parola de la wi-fi-ul hotelului. Oare o mai fi aceeasi? Hmm...

IMG_2818.JPG

IMG_2819.JPG

 

Ajung apoi la gara, iar trenul austriac Railjet ce pleca din Budapesta in directia Frankfurt, (cu oprire la Viena) ma astepta deja la peron. Imi iau o bere, urc in tren, observ ca nu e compartimentat, dar e mai bine asa, imi aleg un loc confortabil (n-aveam nevoie de rezervare in acest tren), dupa care imi pun castile pe urechi. Trenul se umple, dupa care o ia din loc. Iesim din gara, mai revedem putin orasul, trece printr-o padure, dupa care se intinde frumos la drum pe campia si dealurile Pannoniei. Pe panoul informativ de pe coridor vad lista cu statiile ce vor urma, apoi, cu ajutorul GPS-ului, pozitia pe harta si cum merge el intins cu 160 la ora. Pe cand si la noi?

IMG_2824.JPG

 

IMG_2826.JPG

 

 

 

 

 

IMG_2833.JPG

In timp ce contemplam eolienele, 2 sms-uri ma avertizau ca am schimbat reteaua si ca am trecut in Austria. Si nu m-a intrebat nimeni de acte sau viza...

Dupa putin timp, pe GPS-ul trenului aparu Parndorf, celebrul outlet, dar trenul nu opri aici, ci trecu mai departe. Ce-i drept, aveam destule haine la mine, nu-mi mai trebuiau altele.

Mai tarziu, ajungem la Viena, in Westbahnhof. Cobor eu din tren, cu gandul sa dau o tura prin Viena inainte de a urca in trenul de noapte catre Berlin. Intru in gara, scot telefonul sa caut un wi-fi moca si...telefonul nu avea semnal. "Cu roamingul asta s-o fi dat peste cap" zic eu, asa ca ii dau sa caute manual o retea. N-o gaseste, iar eu simt cum imi creste tensiunea. Sa mi se strice sim-ul telefonului chiar in prima zi in afara tarii fara posibilitatea de a-l inlocui in urmatoarele 2 saptamani nu era chiar cel mai imbucurator lucru. Avea el 9 ani, dar nu mai facuse figuri pana acum. Mai ales ca telefonul meu era codat si nu puteam sa-i pun alt sim local. Cu el intram pe Google maps sau tineam legatura cu cei din tara. In fine, il scot, curat contactele, il pun la loc, MERGE. Am scapat. Macar 2 saptamani sa mai tina. Am uitat si de Wi-fi, hai in oras.

Ies eu din gara si nimeresc pe Mariahilferstrasse, cea plina cu magazine. Era dupa-amiaza si era plina de turisti si amatori de shopping. Dupa cateva sute de metri, cobor la metrou, iau 2 bilete, urc la metrou, de unde cobor la Stephansplatz. Ies eu la suprafata, revad catedrala (o mai vazusem si in 2007), dupa care o iau la vale catre Schwdenplatz, pe malul apei. La unul din magazine, nu mica mi-a fost mirarea sa vad ceva ceasuri mai...vintage, asa...

IMG_2837.JPG

 

 

 

IMG_2840.JPG

 

IMG_2841.JPG

 

IMG_2844.JPG

Ajuns la Schwedenplatz, imi astampar foamea cu ceva mancare chinezeasca buna si ieftina, vanduta de niste arabi, nu stiu ce natie, dar in nici un caz, nu cu origini teutone. Dar nu mai conteaza, in ultimele 24 de ore nu mai servisem ceva cald. Si aveam sa mai postesc...Cu aceasta ocazie, am prins si un wi-fi ce mergea foarte bine, asa ca am putut sa-mi verific mesajele, nu fara a prinde si ceva conversatii in romaneste in apropiere. Stilul conversatiei compatriotilor mei m-au facut insa sa tac...

Mai linistit acum, am cautat sa ma pierd putin pe strazile din interior-ul Ring-ului, ajungand apoi la Hofburg si mai apoi la Stadtpark.

 

 

IMG_2846.JPG

 

IMG_2847.JPG

 

IMG_2848.JPG

 

IMG_2849.JPG

 

IMG_2850.JPG

 

IMG_2852.JPG

 

IMG_2853.JPG

 

IMG_2855.JPG

 

IMG_2856.JPG

 

IMG_2857.JPG

 

Mai departe, umbland hai-hui pe strazi, am iesit putin din zona turistica, nimerind in mijlocul unui concert rock in aer liber, ce stransese ceva spectatori, semn ca cei ce cantau nu erau chiar necunoscuti. Am stat putin sa-i ascult, din pacate insa s-a starnit un vant ceva mai puternic, prevestitor de ploaie si furtuna, iar concertul a fost oprit.

IMG_2861.JPG

Drept urmare, am plecat si eu, sperand sa nu ma prinda ploaia, intrucat n-aveam chef sa imbrac pelerina de pe acum, iar pentru rucsac nu aveam husa (si doar stateam in dubii daca sa-mi iau sau nu atunci cand l-am cumparat...).

Din fericire insa, au fost doar cativa stropi, suficienti cat sa racoreasca putin atmosfera. Am intrat din nou prin oras si, cum se facea tarziu, m-am hotarat sa iau metroul. N-am mers prea mult, am coborat la Volkstheater, statie la care stiam ca are ceva picturi murale foarte bine realizate, pe care le remarcasem si in 2007. Si nu doar picturile, ci zona de la suprafata. La o adica, la Viena validezi biletul la intrarea in metrou, bariere nu ai. Care-i problema daca ieseam o jumatate de ora la suprafata? Asa ca am iesit.

 

 

IMG_2864.JPG

 

IMG_2866.JPG

 

 

 

IMG_2873.JPG

 

Dupa cum se poate vedea, turisti sunt mai putini aici, iar zona este mult mai curata si mai linistita.

Cobor eu inapoi la metrou, de unde mai ies doar la gara.

Pana la plecarea trenului, mai aveam cam o ora si jumatate, asa ca decid sa-mi cumpar bilet pentru trenul din noaptea urmatoare, si anume Berlin-Copenhaga, intrucat planuiam sa vad Berlinul duminica, Copenhaga luni, Stockholm-ul marti, urmand ca marti seara sa urc in ferry-ul Stockholm-Turku sa traversez marea Baltica si sa cobor apoi pe coasta finlandeza miercuri dimineata.

Gasesc eu casele de bilete, ma duc la una din ele, de unde o fetiscana (Krona pe numele ei, daca imi aduc bine aminte, si vorbitoare de germana si engleza, dupa cum ii indica ecusonul), este gata sa ma ajute. Ii arat biletul Interrail, ii explic ca am nevoie de o rezervare de cuseta pentru trenul Berlin-Copenhaga din noaptea urmatoare, ea verifica in calculator si imi spune ca "e plin", si ca mai sunt doar locuri pe scaune. Ii zic sa verifice atunci la cusetele de 4 in compartiment, e plin si acolo, o intreb de vagonul de dormit (mai scump, dar aia e), se pare ca e plin. In fine, ii spun ca revin, si ca voi cauta o alternativa. De cum ajunsesem vazusem un loc in gara cu ceva mese, numai bun sa-mi scot harta, ghidul tiparit de pe Seat 61, un pix si telefonul pe Bahn.com, sa caut variante alternative de la Berlin, intrucat marti seara trebuia sa fiu obligatoriu la Stockholm, altfel pierdeam rezervarea (si banii, evident) de ferry.

Am cautat eu ceva variante, mi le-am scris pe hartie, am revenit la fata de la bilete, de data acesta trenul nu circula duminica, imi da ea apoi o hartie in care imi arata ca circula luni, nu imi convine, ma intorc din nou sa vad daca se potriveste cu ce vreau, realizez ca eram putin cam "blond" si ca atunci cand pleci duminica seara dintr-un loc la ora 00:15 esti deja in ziua de luni, asadar revin din nou la Krona, care deja face niste ochi mari cand ma vede, ii zic ca e ok, imi cer scuze pentru deranj, si ii zic ca e bun trenul. Verifica de locuri, NU SUNT. Iar pica cerul pe mine. O iert momentan si ii zic ca revin. Ma intorc din nou, iau din nou Bahn.de la cautat, dupa care imi vine o idee. O verific pe bahn, se pare ca e ok, imi strang mapa, harta, telefonul si pixul, dupa care cobor din nou la bilete. Din nou la Krona (oare cum ma injura in gand cand ma vedea), care face din nou ochii mari. "Poti verifica te rog daca este loc in trenul Malmo-Stockholm de maine noapte?". "Da, este." "E in regula, il iau". Face din nou ochii mari cand aude ce bilet vreau, credea ca glumesc. Ii dau cardul, platesc, iau biletul, imi mai cer inca odata scuze pentru cat am zapacit-o. Asta e, comprimam Berlinul si Copenhaga intr-o zi. Mi-am strans biletul si am plecat catre peron, unde trenul cu destinatia Berlin ma astepta.

 

(va urma)

Share this post


Link to post

Bravo nene, frumos! :aplauze:

Share this post


Link to post

Foarte frumos, Laur. Felicitari!

Planuiesc sa ajung si eu prin tarile baltice si polonia peste vreo doi ani. Dar cu masina ca la mine e mai greu cu trenul.

Share this post


Link to post

Cred ca acest clip isi are locul aici. Va rog sa faceti abstractie de portiunile in alte limbi decat engleza si care nu sunt subtitrate. Versiunea originala a clipului era subtitrata, dar a fost stearsa.

 

A, si prima secventa a clipului e din Stockholm. :D

Share this post


Link to post

Cu trenul la Cercul Polar - Ziua 2 Viena - Malmo

 

 

Am lasat in urma casele de bilete si pe fata de la bilete extrem de uimita si am plecat catre peron.

Trenul cu care urma sa plec nu mergea complet pana la Berlin, ci doar o parte din el. Avea vreo 15 vagoane, din care o parte mergeau spre Varsovia, Minsk sau Moscova. Drept sa spun, nu m-ar fi deranjat sa ma trezesc la Minsk, chiar mi-ar fi placut, problema era ca imi lipsea viza de Belarus din pasaport. Si oricum biletul Interrail nu era valabil in niciuna din tarile ex-sovietice.

Ajung eu la vagon, aproape de capatul trenului, urc si, dupa ce urc, realizez ca, preocupat fiind cu biletul din noapte urmatoare, nu mi-am luat si eu o bere sa beau la plecare. Asta e, e tarziu. Ajung la compartimentul meu, care e gol, in timp ce toate celelalte sunt pline. E normal, oamenii prevazatori isi iau din timp bilet la compartiment cu 6 cusete, nu dau 7 euro in plus, ca mine. In fine, asta e. Ma schimb si observ ca vagonul restaurant e fix langa vagonul meu. Intreb daca au bere. "Da, cum sa nu, 25 de euro cutia" "Da, bine, vin mai tarziu" (...si marmota invelea ciocolata in staniol).

Intre timp mai apare o chinezoaica la vreo 20 si ceva de ani, ce calatorea si ea singura si urma sa coboare la Praga, undeva pe la 3-4 dimineata. Nu sta mult si se baga in pat.

Cum si eu eram obosit, fac acelasi lucru, intrucat era deja 10 si jumatate noaptea.

Pe la 3 dimineata, bate conductorul la usa si o anunta pe chinezoaica sa se pregateasca, intrucat ne apropiam de Praga. In fine, pleaca, in schimb vine alt tip ce se urca in patul de sus si se culca si el. Trenul avea sa stea ceva mai mult aici, estimez cam jumatate de ora.

Dimineata ma trezesc, in apropierea granitei cu Germania. Ma spal, ma aranjez, timp in care se trezeste si baiatul care s-a urcat in tren la Praga. Numai bine, suntem anuntati de controlor ca avem inclus si un sumar mic dejun, si anume un corn si un suc natural, asta pe langa cele 2 sticle de apa pe care le-am avut de cand m-am suit in tren. Ne luam micul dejun si intru in vorba cu colegul de compartiment, asta dupa ce strangem paturile. Aflu ca il cheama Sebastien, ca e neamt din Berlin, student tot acolo, iar acum se intorcea din vacanta de la Praga intrucat il chemase facultatea pentru nustiuce hartii. I-am explicat si eu ce traseu am, regretul ca nu pot ajunge pana la Nordkapp fiind prea scump, la care el imi spune ca mare lucru nu voi pierde. El fusese iarna si, de la un anumit punct incolo, voi vedea doar stanci. El le prinsese acoperite de zapada si se simtea ca in desert. Cum ajunsese acolo? Nu, fara sa dea 240 de euro cat cereau cei de la Eskelisen-lapinlinjat pe un bilet de autobuz dus-intors Rovaniemi-Nordkapp, ci cu autostopul, fara sa dea nici un ban. Aflu ca ajunsese pana acolo tot cu autostopul, ca mai fusese prin Europa asa si ca nu avusese nici o experienta neplacuta pana atunci. Mda, voi incerca si eu, dar nu acum...Oricum, ce era important era ca nu trebuia sa regret prea mult.

Intre timp, afara vremea trecuse de la canicula din zilele precedente la o vreme inchisa, cu ploaie din cand in cand. Prin urmare, am scos mai aproape si bluza si pelerina de ploaie, sa le am la nevoie in Berlin. Din vorba in vorba, trecem de Dresda, mai mergem mai departe catre nord, dupa care intram in bezna, ca intr-un tunel.

Sebastien ma anunta ca aproape am ajuns. Mai face trenul o oprire, dupa care coboram. Cobor din tren in gara Berlin Hauptbahnhof si ma simt de parca eram la metrou, in nici un caz afara. Mi-a scapat un WOW.

Gara era ENORMA. Inchipuiti-va sinele de tren de la Gara de Nord, prelungiti-le si spre Unirii si sudul Bucurestiului, eliminati cladirea, pe locul ei puneti Afi Palace Cotroceni iar la al doilea nivel, perpendicular pe sinele de tren, mai puneti inca vreo 3-4 sine de metrou si va rezulta gara principala din Berlin. De ce am adus Afi Palace Cotroceni in discutie? Pentru ca, in afara de gara, aici gasesti de toate, ai si magazine de haine, ai cateva market-uri, ai food-court, ai si toaleta cu dus unde, in schimbul a cativa euro, poti sa te improspatezi. A fost singura gara in care am reusit sa ma pierd. Dar mi-a placut.

IMG_2878.JPG

 

IMG_2880.JPG

 

 

 

 

 

 

Cu toate acestea, am cautat in zadar un wi-fi moca. Intru direct si imi caut ruta pentru Malmo din acea zi. Gasesc cea mai buna varianta, si anume sa plec la ora 13:12 in directia Hamburg, apoi la 15:28 din Hamburg catre Copenhaga, sa ajung pe la 8 seara si sa am grija sa fiu la ora 22:38 in gara din Malmo, cand va pleca trenul de noapte catre Stockholm.

Deja era ora 10, aveam doar 3 ore de umblat prin Berlin, asa ca trebuia sa ma grabesc. Am iesit din gara si am luat-o usor pe jos catre Dorotheenstrasse, unde se afla ambasada Romaniei, intrucat aveam un drept la vot de executat. Nu era obligatoriu sa votez, ba chiar mai bine n-o faceam, dar am vrut sa vad si eu cum e sa votezi din strainatate. Nu am mers prea mult, am trecut prin locul prin care, cu 20 de ani in urma, trecea zidul Berlinului, si am vazut in apropiere steagurile tricolore.

Intru eu in Ambasada, salut in romaneste, un domn la intrare, roman ca mine ma pune sa trec pe la controlul de arme, aparatul tiuie (la cate aveam prin rucsac, era si normal), in fine, las eu rucsacul la intrare si intru in sectie. Dupa ce votez si imi recuperez pasaportul, am mai stat putin de vorba cu cel de la intrare. Afland ca urma sa ajung in aceeasi seara la Copenhaga, ma intreaba in gluma daca nu fac turism electoral. Da, la asta chiar nu ma gandisem...

Plec mai departe, catre poarta Brandenburg, altadata granita dintre est si vest, acum simplu obiectiv turistic. Aveai ocazia inclusiv de a face poze cu soldatul american si cu cel rus. In apropiere, se gasea unul din sediile celebrului magazin al figurilor de ceara, Madame Tussaud's. Am vrut sa intru, dar coada de la intrare m-a facut sa abandonez acest gand. M-am multumit cu versiunea demo, cea din vitrina.

IMG_2885.JPG

 

IMG_2886.JPG

 

IMG_2888.JPG

 

 

 

 

 

IMG_2893.JPG

 

IMG_2894.JPG

 

IMG_2889.JPG

Plec mai departe pe celebrul bulevard Unter den Linden, cu gandul de a ajunge pana la turnul TV si de a lua de acolo metroul inapoi la gara. Cu aceasta ocazie, am aflat ca atractiile Berlinului sunt in zona de est a acestuia, nu in cea de vest. Data viitoare le voi explora pe indelete.

IMG_2897.JPG

 

 

 

 

 

 

 

IMG_2903.JPG

 

 

 

IMG_2908.JPG

De asemenea, data viitoare nu voi mai rata turnul TV, sunt convins ca vederea de sus e de milioane. Dupa cum se vede si din poze, vremea era destul de intunecata, de altfel si Sebastien ma prevenise ca ma pot astepta la asa ceva destul de des in Berlin, oricum, bine ca nu ploua.

Ajung apoi la metroul suprateran, imi iau bilet si urc, cu directia gara. Ajung in gara, localizez peronul (lucru nu foarte usor), trec pe la un market sa-mi fac ceva provizii de alimente, dupa care cobor la peron, vreo 2 nivele. Dupa cum spuneam, trenul meu pleca la ora 13:12 din gara. Nu mica mi-a fost mirarea cand, la peronul meu, era trecut un alt tren pentru 13:02. Ma uit pe o tabela din gara si ma linistesc. Nemtii, eficienti, folosesc la maxim peroanele, nu stau trenurile degeaba. Vine primul tren, pleaca, mai stau cateva minute, si vine si al doilea. Am uitat sa precizez ca, pe peron, in apropiere erau si cativa italieni ce isi completau de zor Interrail Pass-urile. Iata ca nu sunt singurul.

Urc in tren, iau un loc, intrucat nu era cu rezervare, si descopar ca am la dispozitie 2 prize si radio, unde pot sa-mi pun castile. Profit de ocazie si imi pun telefonul si acumulatorii de la camera la incarcat. Nu se golisera, dar cine stie...

IMG_2943.JPG

Intre timp, trenul se pune in miscare, iesim din gara si constat ca tocmai a inceput ploaia. Speram ca la destinatie sa fie uscat, totusi. Vine si controloarea, ma ia putin la rost ca de ce nu mi-am completat ultimul tren in lista pass-ului, ii zic ca am uitat, ma conformez si ma lasa in pace. Trenul era pe jumatate gol, venea de la Munchen si avea ca punct terminus gara Hamburg Altona.

La un moment dat, pe ecranul dintre scaune se afiseaza viteza: 198 km/h. WOW. Si nu era tren de viteza, ci un banal tren interregional. Cateva minute mai tarziu, 220 km/h. Nu, nu era vreo linie speciala, ci clasica, de fier. Inutil sa zic ca nu se simtea nimic, afara ploua de rupea, iar trenul mergea mai repede decat masinile ce se deplasau pe autostrazile cu care se intersecta. That's Germany ! Voi apuca oare vreodata la CFR asa ceva?

O ora si jumatate mai tarziu coboram in gara la Hamburg. Din pacate insa, timpul scurt pana la urmatorul tren nu mi-a permis sa ies din gara, asa ca m-am multumit sa umblu putin pe acolo. Gara din Hamburg e mai mica insa, cam ca Gara de Nord, destul de veche ca si arhitectura, insa totul este pus la punct si curat.

 

 

IMG_2918.JPG

Ma uit la ceas si observ ca este 3 si un sfert, asa ca ma duc sa iau un loc pe peron. De data aceasta, este destul de multa lume, chiar foarte multa, comparativ cu trenul anterior. In fine, vine trenul, ma asez la coada si urc. Nu apuc sa intru in spatiul scaunelor (trenul nu era compartimentat) ca ma blochez, nu mai puteam da nici inainte, nici inapoi, era arhiplin. Imi iau gandul de la a sta jos, intrucat nu aveam rezervare. N-am avut ce face, dupa vreun sfert de ora dupa ce s-a mai linistit treaba, am pus rucsacul jos intre scaune si m-am asezat pe el. Nu erau doar Interraileri, ci si suedezi sau norvegieni ce se intorceau acasa. Exceptand ambasada, romaneste nu mai auzisem de la Viena.

Trenul si-a continuat drumul spre nord, in continuare prin ploaie, trece de Lubeck, o parte din pasageri mai coboara, trenul se mai elibereaza si ajunge la Puttgarden, pe malul marii Baltice. Ma uit pe geam si observ in partea stanga, coada de masini ce urma sa urce pe ferry-boat. Pentru cine nu stie, Copehaga este pe o insula, legata in partea de est printr-un pod rutier si un tunel feroviar, iar in partea de sud prin Ferry-boat cu Germania.

Trenul avea sa urce pe ferry-boat. Da, ati citit bine, trenul urca pe vapor, de unde isi continua drumul spre Danemarca. Pare incredibil, dar asa e. Dupa ce am urcat pe ferry, toata lumea coboara, si eu cu ei, intrucat este interzisa stationarea in masini si in tren. Nu cred ca isi doreste nimeni sa ramana blocat in tren daca se scufunda vaporul. Prin urmare, am urcat sus pe punte. Ferry-ul se puse in miscare spre nord, catre Danemarca. Afara ploua marunt, cam 15 grade dupa estimarile mele, deja imi pusesem bluza de trening si pelerina de ploaie pe deasupra, in schimb o pustoaica de vreo 15-16 ani era in pantaloni scurti, tricou si in picioarele goale pe punte. Culoarea parului si a ochilor ii tradau originile nordice, prin urmare nu trebuia sa ma mire. Vremea care mie mi se parea friguroasa pentru sfarsit de iulie (la ora la care in Bucuresti erau 37 de grade), pentru ei era una din zilele calduroase ale anului.

IMG_2932.JPG

 

IMG_2937.JPG

 

IMG_2940.JPG

 

IMG_2942.JPG

 

 

Dupa ce am iesit in larg, s-a deschis duty-free-ul, iar majoritatea pasagerilor au dat navala sa-si cumpere bautura. Banuiam ce seceta ma astepta mai departe din acest punct de vedere, insa mai stiam ca am un rucsac destul de greu in spate. Asa ca am lasat-o moarta.

Intre timp, ne apropiam de malul danez, iar in departare incep sa se vada ceva eoliene. In prima faza, am crezut ca sunt pe tarm dar, uitandu-ma mai bine, am observat ca sunt direct pe mare. La ce vanturi sunt in aceste zone ale Europei, nu e o idee deloc proasta.

Ajungem in final pe coasta daneza, dupa care suntem invitati sa urcam din nou in tren. De data aceasta am prins un loc aproape de una din intrari, alaturi de un cuplu de suedezi, la vreo 25-28 de ani amandoi, ce calatoreau impreuna cu fetita lor de vreo 5-6 ani. Atat el, cat si ea, aveau un aer foarte boem, fetita nu parea deloc deranjata de modul de a calatori al parintilor ei, ba chiar parea sa-i placa. Fusesera in week-end in Hamburg si acum, duminica-dupa-amiaza fiind, se intorceau la Stockholm, urmand sa ajunga ca si mine, dimineata, direct catre servici. Asta da plimbare de week-end.

Trenul isi continua apoi drumul prin campiile Danemarcei, unde graul astepta sa fie secerat. Clima ceva mai rece isi spunea cuvantul, in Romania graul este secerat inca din iunie. Peisajul alterna cu campii, ceva paduri, apoi poduri de pe o insula pe alta, totul sub un cer destul de intunecat, in apropiere de Copenhaga, soarele incepu sa-si faca aparitia de printre nori, insa nu pentru mult timp.

IMG_2946.JPG

 

IMG_2949.JPG

 

IMG_2950.JPG

 

IMG_2954.JPG

 

 

 

 

Intr-o gara, trenul opri, iar toti pasagerii au coborat pe peron. Trenul a plecat mai departe, insa am fost anuntati ca vom urca in altul. Vine si urmatotul dar, surpriza, acesta era tot nemtesc, aproape identic cu primul. N-am inteles manevra, dar in fine. Am continuat apoi drumul pana la Copenhaga, unde am ajuns la 8 seara. Am consultat si aici mersul trenurilor si am constatat ca am trenuri pe Oresund bridge, peste stramtoare, la fiecare jumatate de ora. Il aleg pe cel de 21:32 si realizez ca am cam o ora sa ma invart prin Copenhaga. Nu pierd ocazia si, primul lucru ce imi sare in ochi dupa ce ies din gara e sediul Scandinavian Airlines, prescurtat SAS, aflat vis-a-vis de gara, o cladire gen zgarie-nori de vreo 25 de etaje ce contrasta puternic cu restul centrului orasului. Al doilea lucru ce mi-a sarit in ochi era parcarea de biciclete de langa gara. Erau cateva sute, chiar ma intreb cum isi gaseau oamenii bicicleta, la fel cum ti-ai gasi acul in carul cu fan. Bicicleta este foarte utilizata in tarile nordice, biciclistii au piste speciale, separate de traficul pietonilor si al masinilor, ba chiar si semafoare. Cand tu, ca pieton, vrei sa traversezi strada, trebuie sa te uiti nu doar dupa masini, ci si dupa biciclete, care merg ca vantul.

Am vrut sa ajung chiar pana la Mica Sirena, insa, consultand o harta, am renuntat, intrucat era prea departe. Oricum aveam sa ma intorc tot prin Copenhaga. M-am consolat insa cu centrul orasului.

IMG_2965.JPG

 

 

 

IMG_2968.JPG

 

IMG_2969.JPG

 

IMG_2970.JPG

 

IMG_2976.JPG

 

IMG_2981.JPG

 

IMG_2988.JPG

 

 

 

 

M-am intors apoi la gara, unde era sa gresesc trenul. De ce? Foarte simplu. Trenurile care trec pe Oresund peste stramtoare din jumatate in jumatate de ora, nu sunt doar din Copenhaga in Malmo, ci au un traseu ceva mai lung, pornind si din Helsingor, Danemarca, si avand uneori capatul in Helsingborg, Suedia. Nefiind vorbitor de limbi nordice, n-am realizat in prima faza ca sunt 2 orase diferite in 2 tari diferite, asa ca era cat p-aci sa iau trenul gresit. Noroc ca m-am orientat la timp.

Am urcat in tren, si am luat un loc, trenul fiind destul de liber la acea ora. Trenul pleca, insa, pana la pod mai avea cateva statii, printre care una la Ferring, o fabrica de medicamente, si alta statie la aeroportul principal al Copenhagai, Kastrup. La Kastrup, printre alti pasageri, se urca si o doamna imbracata in costum de stewardesa, ce probabil se intorcea acasa. Oare cum o fi sa ai casa in Suedia si sa lucrezi in Danemarca?

Trenul intra apoi in tunel, pret de cativa kilometri, dupa care, in dreptul insulei Peberholm, iesi la suprafata, pe pod. Deasupra trenului, pe pod, circulau masinile. Intre timp, se innoptase, asa ca mare lucru nu se mai vedea din stramtoare insa, pe masura ce ne apropiam de tarmul suedez, se vedeau din ce in ce mai clar luminile Malmo-ului, exact ca ale unei statiuni la malul marii la ora la care cluburile se umplu de lume. Pacat insa ca vorbeam de marea Baltica si nici vorba de vreme de plaja...

Trenul parasi apoi podul si intra intr-o statie acoperita, unde opri. Hyllie. Mai opri apoi in 2 statii, dupa care intra in statia Malmo Central, unde urma sa cobor. Cobor, nu inainte de a culege din tren o harta a Malmo-ului si a Copenhagai, ce aveau sa-mi fie de folos mai tarziu.

Iata-ma in Suedia, tara in care voiam sa ajung de aproape 20 de ani. Oare chiar am ajuns? Da, probabil, pacat insa ca e noapte si nu se vede mai nimic. Si nici timp de umblat prin Malmo nu am, in jumatate de ora urma sa plec spre Stockholm. Asadar, urc un nivel, pana la peronul superior, nu inainte de a da o tura pe la un market din gara. Intru, ma uit dupa preturi, activez convertorul din telefon pentru coroane suedeze, tastez un pret si imi pica falcile. O banana 10 lei. Da, ati citit bine. Un mar, 5 lei. Bere? Lipseste cu desavarsire. Noroc ca mai aveam ceva provizii la mine si speram ca a doua zi dimineata sa gasesc la Stockholm ceva preturi mai omenesti.

Ies eu repede din market si ma duc spre peron, catre trenul meu. Prima imagine, cand am vazut vagonul, in semintuneric, mi-a adus aminte de trenurile rusesti. Diferenta era starea de intretinere, arata impecabil. Trec eu pe la un ghiseu in dreptul trenului, intreb daca e cel corect, mi se confirma, validez si biletul, dupa care imi caut vagonul, intru in compartiment, iau loc la cuseta, urmat apoi de o familie de chinezi.

Tarziu fiind si obosit dupa traseul din aceasta a doua zi, n-am stat prea mult pe ganduri si m-am pus la somn.

(va urma)

IMG_2989.JPG

Share this post


Link to post

Sunt fascinat de poveste. Nu-mi imaginam ca o astfel de excursie poate fi atat de distractiva si atractiva. Pls uramtorul episod pe cand? Ca vad ca nu ai mai postat :(

Share this post


Link to post

Zilele acestea. Fiecare episod imi ia cate doua ore sa il scriu si nu am acest timp in fiecare seara. Oricum, incet-incet, vor veni, urmatorul va fi dedicat Stockholm-ului, apoi putin din Finlanda si Tallin.

Sa nu va mire daca vor lipsi anumite poze pe care le veti gasi publicate pe blog. IPB-ul nu ma lasa sa pun decat un numar limitat de poze.

Si pentru ca tot vorbim de Interrail, uite ce am primit ieri prin posta:

post-79-0-08418000-1350716602_thumb.jpg

In stanga e travel report-ul atasat biletului, pe care a trebuit sa-l completez pe tot parcursul calatoriei cu trenurile, autobuzele si vapoarele pe care le-am folosit (au fost 30 de trenuri, 4 ferry-uri si 2 autobuze pe un parcurs de 11000 de km) si pe care l-am trimis dupa terminarea calatoriei, prin posta, in Olanda. Acum l-am primit inapoi, insotit de un mic cadou. :)

 

La anul musai trebuie sa trimit alt travel report, altfel nu se poate. As vrea sa vad Londra, Gibraltarul si sa revad Parisul si Coasta de Azur. Totul e atat de simplu cu Interrail.

Edited by laurentziu83

Share this post


Link to post

Cu trenul pe Coasta de Azur esti limitat doar la coasta in sine. Iar coasta in sine mie mi se pare putin cam prea turistica, lasa impresia de carton si sclipici.

Insa la cativa km de ea spre munti (in asa-zisa "arrière pays" sunt locuri chiar foarte frumoase si mai autentice, insa nu prea poti ajunge cu trenul.

Vezi in schimb daca biletul ala te lasa sa iei "train des merveilles", un tren turistic care pleaca de la Nisa spre Cuneo in Italia. E o veche linie construita de italieni ca sa transporte sarea, si drumul e spectaculos.

Share this post


Link to post

Am fost acum 2 ani cu trenul pe Coasta de Azur, o saptamana am batut-o plecand din Nisa (unde am stat), pana la Monte Carlo, apoi am trecut in Italia, la Ventimiglia, unde am schimbat iar trenul, pana la Sanremo, si apoi in partea opusa, Mandelieu, Cap Ferrat, Cannes, insula sf Margareta si pana la San Tropez. De data asta la San Tropez vreau sa vad citadela, nu doar Jandarmeria pe dinafara a lui Louis de Funes. Paradoxal, Coasta de Azur mi-a placut mai mult decat Parisul, de asta vreau sa revin, o fi fost atmosfera de vacanta, cine stie...

As lua un traseu mai nordic, prin Budapesta si apoi spre Amsterdam, Maastricht, Bruxelles si apoi Londra, dupa care as cobora spre sud, prin Paris, putin Bordeaux, apoi spre Spania, Madrid, Lisabona, pana la Gibraltar (parca si vad ca pun piciorul in Africa), dupa care m-as intoarce pe o ruta mai sudica, pe Coasta de Azur, Milano, apoi Slovenia sau sudul Austriei. In fine, am tot timpul sa-mi proiectez traseul, traseu de asta vara l-am proiectat in 3 saptamani si, cand am plecat la drum, nu stiam exact pe unde ma voi intoarce, era la libera alegere.

Train des merveilles suna interesant, acum, nu-i problema daca nu e acoperit de bilet, am platit eu 250 de lei in Norvegia pentru Myrdal-Flam si retur, in care mergi 2 ore dus-intors, mai scump de atat nu are cum sa fie.

Ruta spre Cuneo stiu ca era trecuta in Mersul Trenurilor din gara din Nisa, insa nu scria nicaieri ca e ruta scenica.

Edited by laurentziu83

Share this post


Link to post

Ma bucur ca,exista romani,e drept,putini,care merg in tarile nordice.Sunt tari minunate,in special Finlanda,unde am lucrat timp de 16 luni,in 1978-79.N-am ajuns si la cercul polar,dar am fost pe aproape,la Raahe,unde am stat o luna.Vara,soarele apunea vreo ora,dar,si atunci,puteai citi ziarul pe strada.Ca si acum,alimentele erau foarte scumpe,iar bautura (in afara de berea cu continut redus de alcool),o puteai cumpara numai de la un magazin(unul singur intr-un oras de 50000 locuitori) cu program de luni pana vineri,intre 8-16 si la preturi prohibitive.Ca urmare,contrabanda cu alcool din Rusia era foarte extinsa.Facand abstractie de faptul ca betivii,daca te auzeau vorbind o limba straina,iti cereau imediat votca,tara era,si cred ca asa este si acum,minunata.Asa ca,daca aveti mijloacele necesare,vizitati Finlanda.Aveti ce vedea.

Share this post


Link to post

@Lau

Trenul ala de care spun eu e o chestie micuta, cu 3-4 vagoane, vechi de aprox 100 ani. Insa informatiile mele sunt de ... hmmm, s-au facut deja 8 ani...

E singura cale ferata pe care am vazut-o care sa aiba serpentine :D Traseul arata cam asa (vazut printr-o camera primitiva de 2mpixeli):

post-1523-0-18398300-1350839301_thumb.jpg

post-1523-0-70675700-1350839313_thumb.jpg

post-1523-0-20634200-1350839326_thumb.jpg

post-1523-0-56763400-1350839364_thumb.jpg

Share this post


Link to post

Cu ceva asemanator am mers intre Myrdal si Flam, in Norvegia. Ajung si acolo cu povestitul. Pun si un clip cu ceea ce reprezinta.

Share this post


Link to post

Partea a 3-a, cu tot cu poze aici: http://nustauacasa.blogspot.ro/ (Die you IPB :rambo: )

 

Cu trenul la Cercul Polar - Zilele 3-4 Malmo - Stockholm

 

 

ziua+3.JPG

 

Ma trezesc. Trenul aluneca usor prin padurile de brazi ale Suediei, iar afara era soare si frumos. Nu aveam nici cea mai vada idee unde ma aflam. Ma uit la ceas, imi indica 4 dimineata. Aha, deci am avansat spre nord, daca avem soare la aceasta ora. Imi vine in cap "Vara nu dorm, nu am somn...". Oare Connect-R a fost pe aici? Daca e 4 dimineata si urma sa ajung la 6:30 la Stockholm, probabil ne aflam prin Smoland sau Ostergotland, dupa ce cu o seara inainte plecasem din tinuturile fertile ale Scaniei. In fine, mai aveam ceva de mers, asa ca ma culc la loc. Ma trezesc din nou dupa vreo ora, de aceasta data insa cerul era innorat. "Poate nu ploua azi, imi zic". Cum nu se mai lipea somnul de mine, ma duc sa ma spal si sa ma schimb. Dupa ce termin toate astea, iau un loc pe un scaun rabatabil de pe coridor, in dreptul geamului, sa nu mai deranjez familia de chinezi din compartiment, contempland apoi peisajul plicitisitor de brazi regretand din nou ca n-am o bere la mine. In compartiment ma astepta doar o cutie de carton pe care scria "Vatten". Multumesc, d-aia am si eu. Treptat, si alti pasageri se trezesc si se duc la baie.

Nu trece mult timp si sesizez si urme de civilizatie in acest peisaj, adica trecem peste un canal, mai vad ceva drumuri si, nu stiu cum se face, ca ma uit in compartiment, la fix cat sa vad pe geam vestita cladire a primariei din Stockholm, sala de decernare a premiilor Nobel, cea cu cele 3 coroane de aur in varful turnului. Ma uit la ceas, imi arata 6 si 10. Deci trenul ajunge cu 20 de minute mai devreme. Ce chestie...

Cateva minute mai tarziu trenul opri la peron si cobor. Merg inainte, spre locomotiva, dupa care realizez ca nu e directia buna, pentru a ajunge in cladirea garii trebuie sa cobor un nivel, si sa o iau prin pasaj. Ma conformez si iata-ma in cladirea garii, in timp ce pe langa mine circulau o multime de navetisti, veniti din suburbii la servici. Nu-i de mirare, e luni dimineata, a treia zi a calatoriei, exceptand seara de vineri in care am plecat. De fiecare data cand sunt intr-o gara si, in loc sa traversez romaneste sinele, trebuie sa o iau printr-un pasaj, imi vine in minte avertismentul vazut pentru prima oara in gara din Ventimiglia, Italia, si mai apoi in toate garile italiene prin care am trecut: "Vietato a traversare i binari" (sper ca am scris corect).

 

Si o imagine deja celebra a garii din Stockholm.

IMG_2997.JPG

Inima imi batea deja mai tare, ma aflam in tara in care voiam sa ajung de 20 de ani, de cand citisem "Selma Lagerloff - Nils Holgersson". Cartea era pentru copii, dar, trecand peste povestea baiatului blestemat sa ajunga mic cat un soarece ce a calatorit prin toata Suedia in spinarea unei gaste, este un excelent ghid al Suediei, din Scania agrara, in sud, trecand prin insula Oland, apoi tinutul Smoland, Orebro, Stockholm, Uppsala, Dalecarlia cu raul Dalav, Bergslagerna si terminand apoi cu Laponia, recomandand-o ca o tara ce merita vizitata.

Planul meu de acasa viza sa petrec in Stockholm doar o zi, 31 iulie, ajungand la 6 dimineata in gara si plecand apoi la 7 seara prin terminalul Vartahamnen, cu ferry-boat-ul, peste marea Baltica, pana la Turku, Finlanda, unde urma sa ajung in dimineata zilei urmatoare. Aceasta varianta ar fi fost viabila daca as fi vazut Berlinul intr-o zi si Copenhaga in ziua urmatoare, mai precis in ziua in care ma aflam acum in Stockholm. Cum comprimasem Berlinul si Copenhaga intr-o zi, imi ramanea o zi in plus in Stockholm, deci trebuia sa-mi gasesc cazare. Inca de acasa imi notasem "just in case" un hostel in Stockholm, si anume Interhostel, bonus gaseai si un Lidl in apropiere. Dupa ce vazusem cu o seara inainte, cum la Relay-ul din gara din Malmo o banana poate sa coste 9 lei iar un mar 6 lei (!!!), se cerea vizita la un magazin ieftin pentru ceva de-ale gurii.

Cum inca era devreme, decid sa fac o mica plimbare pe strazile din centru. Ies din gara, traversez si ma afund pe stradute, pana ajung pe Drottninggatan, pustie la acea ora. Pe drum vad si cativa tei infloriti, carora urmau sa le cada in curand florile. Si e sfarsit de iulie...In cursul noptii plouase, strada inca era uda, la fel si bancile. Tot mergand eu, incep sa urc, in hostelului, aflat pe Kamakagartan 46, ajutandu-ma de bunul prieten google maps (si internetul din roaming, evident).

Suntem aproape de hostel.

 

In fine, ajung eu la hostel, intrarea era cu interfon, insa un tip care intra in cladirea alaturata mi-a spus ca mai am de asteptat, intrucat fata de la receptie ajungea de-abia dupa 8. Era ora 7, asa ca decid sa mai dau o tura prin oras. Ma intorc spre gara, la vale, tot prin centru, pana ajung in port, in dreptul City Hall. De aici pornesc excursiile printre insule, pe canalele lacului Malaren. Aveam ca optiuni o tura istorica pe canale, un abonament la vapor "hop-on, hop-off" si, ceva ce mi-a atras atentia, o tura mai lunga pana la Palatul Drottningholm. Verific pretul, 95 de lei in banii nostri, o poala de bani, si prima tura e la ora 10 dimineata, acum e liniste. Dar nu se poate sa ajungi la Stockholm si sa nu vezi canalele, la fel cum trebuie sa vezi turnul Eiffel cand ajungi la Paris, asa ca sunt hotarat sa aleg aceasta tura. Odata cu pliantele cu turele culeg si o harta a Stockholm-ului, ce avea sa-mi fie foarte utila mai tarziu.

Incep usor sa ma intorc spre hostel, spre a-mi lasa rucsacul cel mare si greu si a trece la cel mic, tip punga. Intre timp norii facura loc soarelui pentru o vreme superba. Ajung dupa 8, de data aceasta usa era deschisa, intru la receptie, iar o suedeza blonda la vreo 25 de ani (si buunaaa!!!) ma intampina. Imi prezinta tipurile de camere (de la camera cu 10 locuri pana la camera single). Aleg o camera de 4, plus un set de lenjerii, ii dau cardul si pasaportul si imi comunica ca voi primi si cheia dupa pranz, intrucat momentan e devreme. De asemenea, au si serviciu de spalatorie, la cca 10 euro. Numai bine, ca tot am cate ceva de spalat si nu se stie mai apoi. Mai aflu apoi unde e Lidl-ul (e aproape) si cam asta e tot pentru moment. Imi las rucsacul la bagaje, nu fara sa ma lovesc la picior neobservand o treapta la ei in camera de bagaje. Asta e...

Cu rucsacul mic in spate (in genul celor de la Orange, doar ca era de la Decathlon), doar cu o sticla de apa si alte cateva maruntisuri, ma simt ca un fulg. Pornesc prima data spre Lidl, aflat pe Sveavagen, ca sa vad ca deschid de-abia la 9. Mai am cam un sfert de ora de asteptat. Numai bine gasesc un Wi-fi neparolat chiar langa, asa ca imi verific mesajele si ceva stiri. Aflu ca in Bucuresti sunt deja 30 de grade (la ora 10), iar aici 19. Bine ca nu stia nimeni de acasa de asta, altfel imi gaseam frigiderul plin de carne.

Intru apoi la Lidl, aici deja erau preturile mai suportabile, in sensul ca un kg de banane era cam 8-9 lei. Imi mai iau si ceva fise de ciocolata vrac, cateva alune si stafide si cam atat pentru moment. Oricum aveam sa mai trec si seara pe acolo.

Ajung din nou in centru, insa prima cursa ce urma sa plece la ora 10 spre Drottningholm era deja plina, asa ca urma sa urc pe urmatoarea. In consecinta imi iau bilet si ma duc sa dau tarcoale City-Hall-ului. Vizitarea in interior e cu plata, insa nu am considerat considerat ca merita (oricum aveam doar o jumatate de ora la dispozitie), asa ca m-am multumit sa o vad doar la exterior, la fel ca majoritatea turistilor impreuna cu omniprezentii turisti japonezi.

 

 

IMG_3013.JPG

 

 

 

 

IMG_3022.JPG

 

 

 

 

Dupa o tura prin zona, iau un loc pe malul apei. O rata ma vede si se apropie spre mine, asteptand sa-i dau ceva. Cum insa nu aveam la mine decat banane si ciocolata, n-aveam cu ce s-o servesc, prin urmare se indeparteaza. Probabil la fel au cazut in capcana si lebedele austriecilor in urma cu 20 de ani de au ajuns in ceaunele tiganilor romani...

Se apropia ora imbarcarii, asa ca ma apropii de vas. Nu era prea mare, dar suficient pentru 30-40 de oameni. Majoritatea se asezara in interior, la masa. Numai bine, puntea ramase pentru mine, care n-aveam de gand sa pierd timpul stand la masa, ci vazand cat mai multe. In scurt timp, vasul se puse in miscare, alunecand pe canalele de pe lacul Malaren, spre vest. Trecem de City Hall, apoi inaintam pe canale, de unde se putea admira orasul pe ambele maluri, rasfirat in fel si chip. Peisajul aduce putin cu o plimbare pe Bosfor, la Istanbul, diferenta e ca aici intalnesti mult mai multi brazi si e mult mai racoare. Cu toate ca personalul de pe vas ne spunea ca vremea este "superba si foarte calduroasa", n-am simtit nevoia de a da jos bluza de trening de pe mine. Nordicii insa n-aveau nici o treaba.

Trecem apoi pe langa alte complexe de locuinte ce ajungeau pana pe malul apei, apoi case de vacanta, ceva plaje, goale insa, iar in unul din golfuri, din ce ne povestea ghidul, se gasea pe vremuri fabrica de dinamita a lui Alfred Nobel. Ea fusese mutata in afara orasului dupa ce fusese amplasata in oras, insa o serie de explozii pusesera in pericol cetatenii orasului. Nici dupa mutare nu reprezenta un loc sigur de a lucra, dar oricum. Acum insa se desfiintase, iar exploziile (nu vreau sa ma gandesc cum se auzeau), erau de domeniul trecutului.

In curand, pe dreapta si pe stanga nu aveam sa mai vedem decat paduri si ceva stanci. Stancile nu sunt colturoase, ci tesite, aceasta forma fiind capatata in urma ultimei glaciatiuni, cand aceste regiuni fusesera acoperite cu un strat gros de gheata, iar topirea lor a format si fiordurile in partea de vest a peninsulei Scandinave.

IMG_3030.JPG

 

 

IMG_3105.JPG

 

 

 

IMG_3137.JPG

 

Dupa mai bine de o ora, vasul acosta in fata palatului Drottningholm, unde am coborat cu totii. M-am indreptat si eu cu ei spre Palat si spre gradini, numai bine sa prind schimbarea garzii. Nu sunt eu mare fan al paradelor, insa costumele impecabile mi-au atras atentia.

 

 

 

 

IMG_3157.JPG

 

 

Intrarea in Palat ajungea cca 60 de lei in banii nostri, insa, nu stiu de de, dar nu m-a tentat foarte mult vizitarea acestuia, mai ales ca intrarea in palat nu era cine stie ce sclipitoare. Nu cred ca am pierdut prea mult.

Am pornit apoi prin gradinile palatului, ale caror creatori se vedea clar ca au fost pe la Versailles pentru inspiratie. Iarba era verde, nici vorba sa fie arsa, iar lumea era relativ putina.

IMG_3168.JPG

 

 

 

Usor-usor, am ajuns si la pavilionul japonez, aflat in capatul din spate al gradinilor. Langa palat, se gasea o sala de mese, folosita pentru discutii importante si private ale mai marilor vremii, atat de private incat, in timpul mesei, nu intra nici un servitor, ci erau doar anuntati de la distanta, iar masa se ridica direct din podea, plina cu mancare.

IMG_3185.JPG

 

 

 

 

La intoarcere, am dat peste nenumarate rate si gaste, ce traiau in deplina armonie cu turistii in aceasta zona a gradinilor. Dupa cum se si vede, penajul e diferit de cel al pasarilor de la noi, doar forma ciocului atand specia. Atentie pe unde calcati !

IMG_3192.JPG

 

 

Sosi vremea sa ma intorc in oras, asa ca m-am indreptat catre ponton. Pana sa vina vasul, am profitat din nou de un wi-fi moca ce mergea foarte bine chiar la ponton. Urc apoi pe vas si incepem drumul de intoarcere.

De aceasta data lumea iesise la plaja si la sporturi nautice, sa profite de scurtele veri nordice. Tipul din poza ce facea ski pe apa a avut ghinionul sa si cada. A fost recuperat, dar probabil inghetase suficient in apa cat sa ia o pauza.

IMG_3198.JPG

 

 

 

IMG_3208.JPG

 

 

Altii care profita de vremea buna si folosesc la maxim spatiul pentru plaja.

IMG_3221.JPG

Ajungem apoi in oras, unde luat-o hai-hui pe strazi.

Recunoasteti personajul?

IMG_3237.JPG

Dar pe acesta?

IMG_3241.JPG

 

 

In cele din urma, simtind ca ma cuprinde oboseala, am mai facut o oprire la Lidl,De aceasta data am cules si o bere si o sticla de (credeam eu) lapte. La casa, cand a trecut pe banda cutia de bere, aparu pe casa de marcat 30.07.1994. Aha, deci trebuia sa fiu nascut inaintea acestei date pentru a putea cumpara bere, adica sa am peste 18 ani. Apoi m-am retras la hostel, cu gandul sa-mi spal ceva haine. Mi-am cules rucsacul de la bagaje, cheia de la camera impreuna cu lenjeria, trec prin bucatarie, urc si ajung la camera mea de 4. Camera, ca si tot hostelul, e Ikea style si foarte curat. De asemenea, pe pereti gasesti diverse afise moralizatoare, gen "Love sucks, true love swallows!" si altele in acelasi tipar care, impreuna cu locuitorii veniti de pe tot mapamondul in aceste hosteluri, majoritatea in grupa de varsta 20-25 de ani, dau farmecul irezistibil.

In camera, supriza, eram singur, si asa aveam sa fiu pana a doua zi. A, si mai era si un ventilator si o fereastra ce nu se putea deschide, un fel de luminator. Spre deosebire de Romania, n-am simtit nevoia ventilatorului. Imi fac patul, imi pun acumulatorii la incarcat, dupa care imi pregatesc ce aveam de spalat Aveam sa descopar ca nu cumparasem lapte, ci un fel de Sana sau lapte batut. In tarile nordice, chiar daca toata lumea vorbeste engleza, nu inseamna ca si inscriptiile sunt in aceeasi limba. Eh, bun si asta, nu ma plang.

Cobor apoi la receptie, sa-mi iau platesc spalatoria, undeva la echivalentul a 5-7 euro. Intind cardul, fata (alta, nu blonda de dimineata), il baga in POS si...eroare card. Ehh, posibil vreo eroare. Scot al doilea card. Eroare si cu acesta. Stai ca nu-i a buna. Ii cer cardurile si pun mana si sun la numarul de asistenta de pe el. "Bine ati venit la relatii cu clientii...va rugam asteptati pana se va elibera..." si minutele mele de roaming curgeau...In fine, imi raspunde o fata, ii zic cine sunt si ca am o problema. "Pai da, aici apare ca a fost folosit cardul dvs la ceva, ...Interhostel Stockholm..." "Da, sunt in Stockholm si m-am trezit ca nu pot plati, prin urmare rog verificati ce s-a intamplat" In fine, ma pune pe hold pret de 5 minute (minutele de roaming curgeau, bine ca eram in UE si nu prin Noua Zeelanda), dupa care imi spune ca s-a rezolvat si ca sa incerc acum. Inchid eu dupa 10 minute de convorbire si...surpriza, cardul merge. Probabil or fi activat vreo protectie ceva vazand ca tot platesc in afara tarii cu el.

Imi bag apoi la spalat rufele, urmand sa revin apoi pentru uscare. Fac un dus, apoi iau loc la unul din calculatoarele cu internet de pe hol, la care veselii colocatari isi consultau paginile de Facebook. Altii isi faceau de mancare la bucatarie, mancau, sau se uitau la televizor, la Euronews. In fine, dupa ce s-au terminat rufele, oboseala a fost mai puternica decat mine, asa ca m-am dus la somn.

Dimineata, tot singur aveam sa fiu in camera. Ma pregatesc apoi pentru o noua zi si, nu stiu cum fac, dar ating caloriferul din camera. ERA CALD ! Si eu de ce n-am stiut asta cand aveam rufe de de-abia scoase din uscator? Asta e, dar nici n-am simtit ca transpir in camera.

Cobor la receptie sa predau lenjeriile si cheia, precum si sa las rucsacul la bagaje. Din nou ma intampina blonda ce imi facuse check-in-ul cu o zi inainte care, supriza, vorbeste si foarte bine ruseste. Sa nu uitam totusi in ce zone ne aflam, ca Rusia e la o aruncatura de bat si ca multi rusi ajung pana aici de la Sankt Petersburg. Imi las apoi rucsacul la bagaje, cu sfatul de a-l prelua pana la ora 17, altfel voi fi taxat suplimentar. Nici o problema, as mai fi avut apoi 2 ore pana sa urc pe vapor, catre urmatoarea destinatie.

Ziua de azi avea sa fie dedicata integral orasului, prin urmare am luat-o la pas spre centru. Vad un bancomat, asa ca ma duc tinta spre el, cu gandul sa scot ceva cash, intrucat pana atunci platisem doar cu cardul. Bancomatul in cauza scria ca poate elibera atat coroane suedeze, cat si euro. Ii dau pentru coroane suedeze, cu gandul sa scot ceva gen 50 de lei, dar suma minima pe care o puteam scoate era cam de 280 de lei. Bai ce bogati sunt suedezii astia de isi permit sa scoata atata cash. Sau o fi politica de a se stimula plata cu cardul, mai ales ca nu intampinasem nici o problema pana acum in a plati asa si nu avusesem nici o coroana pe mana? Inclin spre varianta din urma. Incerc apoi pentru euro: "Your card is not accepted for foreign currencies"; in Ro parca facusem cardul asta in euro. Ehh, trecem peste, mai bine sa ne bucuram de vremea frumoasa de afara.

Asadar mi-am continuat drumul spre Gamla Stan, nucleul Stockholm-ului, trecand bineinteles inca un pod, pe o alta insula. Si nu doar una. Prin urmare las pozele sa vorbeasca de la sine.

IMG_3255.JPG

 

Am ajuns apoi la muzeul Vasa, muzeu dedicat unei corabii de razboi construite de suedezi in urma cu cateva secole ce s-a scufundat la nici o ora dupa lansarea la apa, ca urmare a unei erori de constructie si de incarcare. Voiam sa-l vizitez, dar coada de la intrare m-a facut sa-mi schimb planurile.

Prin urmare mi-am continuat plimbarea catre Gamla Stan, zona medievala, cu stradute inguste si case inalte, caracteristica multor orase din Europa.

IMG_3289.JPG

IMG_3291.JPG

 

Gamla Stan, fiind nucleul Stockholm-ului, este si cea mai aglomerata zona a acestuia, aici gasindu-se majoritatea magazinelor de suveniruri. Tot aici am intalnit si un jucator de alba-neagra, ce nu parea totusi roman, dar nici turistii nu i-au cazut in capcana.

Mai departe am trecut din nou un pod, catre o zona ceva mai contemporana a Stockholm-ului, spre Globe Arena. Nu am mers mult pentru ca...a inceput ploaia. Am reusit sa retrag la adapost si sa-mi trag pelerina de ploaie pe mine. In fine, ploaia nu a tinut mai mult de 20 de minute, soarele iesind apoi victorios dintre nori.

 

IMG_3303.JPG

IMG_3306.JPG

De aici am considerat ca e mai bine sa ma intorc, nu cred ca am pierdut prea multe, deja incepusera sa se rareasca turistii.

IMG_3308.JPG

 

 

La intoarcere, am dat peste liftul Katarina, facut pentru a facilita accesul locuitorilor. Aceasta insula, fiind mai abrupta, a necesitat in trecut un astfel de lift, ce nu mai este folosit in prezent. Varful turnului este insa accesibil turistilor, si ofera o priveliste foarte buna asupra Stockholm-ului. Nu are rost sa mai precizez ca m-a mai prins inca odata o rafala scurta de ploaie.

 

 

IMG_3323.JPG

Cum am ajuns din nou in Gamla Stan, a iesit din nou soarele, insa se apropia ora la care trebuia sa-mi recuperez rucsacul de la hostel, asa ca n-am mai zabovit prea mult. Asa ca am luat-o la pas pe Drottninggatan, acum intesata de lume.

 

 

IMG_3331.JPG

 

 

 

IMG_3336.JPG

 

 

Imi recuperez rucsacul de la hostel si plec. Nu aveam sa mai trec prin centru, ci direct spre est, catre port. Bbye Interhostel. Drept ghid aveam harta orasului si un bun prilej de a vedea orasul si in zone mai putin turistice.

IMG_3343.JPG

 

 

Pe drum, am remarcat acest autobuz. In lei insemna cam 225 de lei. Oare o fi pe un singur sens sau dus-intors? Oricum e enorm.

 

 

 

Usor-usor, ma apropii de port. Sunt in directia buna, Finlanda, asteapta-ma.

IMG_3354.JPG

Gata, am ajuns la timp sa-mi fac check-in-ul online si sa mai zabovesc putin.

Treptat, terminalul avea sa se umple de lume, majoritatea nordici. Romani, nici pomeneala.

 

Orarul, simplu si eficient.

 

Si o minifarmacie, cu cele mai uzuale medicamente. Nu aveam nevoie de ceva, insa n-am putut sa nu remarc ca gaseai aspirina si medicamente de greata, insa nordicii "sufereau" asa rau incat prezervativele si anticonceptionalele "de dupa" lipseau cu desavarsire.

IMG_3367.JPG

Intre timp, a sosit si ora imbarcarii, cand lumea s-a asezat cuminte la coada catre pasarela ce ducea la ferry-ul pentru Turku, Finlanda. Asezai biletul in locul indicat, iar usile mici se deschideau, in genul toaletelor de la OMV. Si asta era tot, erai in spatiul de trafic international. Fara control la pasapoarte, buletine, nimic. Nimeni nu m-a intrebat de sanatate, nici macar de reducerea de care beneficiam ca utilizator de pass Interrail. Asa ca mi-am continuat drumul spre vas, prin pasarela acoperita. Despre vas si calatoria catre Finlanda, data viitoare.

IMG_3368.JPG

Share this post


Link to post

Adica tu erai cu treningul pe tine si aia faceau plaja ? :shock:

Share this post


Link to post

Pai tu nu stii ca la 15° (grade) C eschimoasele fac topless? :)

Edited by big2shae

Share this post


Link to post

Cam asa ceva. Afara erau 18-19 grade, plus ca pe vas mai si simteai briza, plus ca eu veneam de la 35-40 de grade afara, prin urmare simteam altfel temperatura. Pentru nordici, 28 de grade deja e cod portocaliu. Cu toate astea, nu se inghesuiau prea multi sa intre in apa. La Tallinn am dat si eu tricoul jos de pe mine dar cand a intrat soarele in nori s-a facut racoare, asa ca l-am pus la loc.

Share this post


Link to post

BRAVO, nota 100...,

Inainte de '89 ne imaginam cum ar fi sa putem trece la unguri sau bulgari cu buletinul, iar acum cand avem posibilitatea ne ingramadim pe o plaja de doi bani si plina de manele si spunem ca am fost in concediu si ne-am relaxat..

De cate ori am avut ocazia m-am plimbat (nu asa ca tine, dar p-aproape)!

Felicitari !!!

Share this post


Link to post

Ai fi descoperit si tu "p-aproape" ieftineala batraneasca de all inclusive de la bulgari cu bautura aparent moca de-ti cad dintii si brusc tot ce-i romanesc pute :) )

Nu stiu unde ai auzit tu manele, dar cand vor avea si bulgarii sau ungurii o statiune de distractie de weekend de vara ca mamaia, mai vorbim.

Edited by Tommy

Share this post


Link to post

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

 

×
×
  • Create New...