Pasiune

[tolin]

Pasiune -> ... Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ...Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe". (Dexonline)

 

Demult am observat o inclinatie a unora in a elogia pasiunea in legatura cu un mijloc de transport destinat drumurilor publice. Adica un elogiu adus lipsei de luciditate, irationalului, arbitrarului, provizoratului, atipicului, lipsei de autorizare. declasificarii, amatorismului. Paradoxal sau din necunoastere, uneori se socoteste pasiunea ca pe o scuza a "nebuniei", de parca nebunia ar fi o consecinta a plictisului (opusul pasiunii).

 

Deschid acest subiect pentru ca n-am un alt raspuns la acest gen de pasiune decat orgoliul de-a contracara, prin aprecierea altora, aflati in aceeasi situatie, a parerii unei persoane foarte apropiata si foarte importanta pentru subiectul pasionat. Sau poate este un semnal de alarma, un strigat de ajutor. E clar, nu poti trai cand cineva apropiat iti repeta periodic, daca nu zilnic, ca nu esti bun de ceva, trebuie sa te eliberezi de acest cosmar, dar raspunsul prin pasiune este o solutie ?

[Cumnatu]

E clar, nu poti trai cand cineva apropiat iti repeta periodic, daca nu zilnic, ca nu esti bun de ceva, trebuie sa te eliberezi de acest cosmar, dar raspunsul prin pasiune este o solutie ?

 

Parerea mea este ca intotdeauna cand spui cuiva "da" trebuie sa ai mare grija sa nu iti spui tie "nu" .

Trebuie sa ai puterea sa renunti la rutina, la obisnuinta, sa o iei de la capat, fara acel ceva / cineva care NU este pentru tine, chiar daca te-ai obisnuit cu el si nu mai sti cum e fara el.

Nu pasiunea te salveaza, iti da doar forta sa o sugi si maine si poimaine samd pana cand la un mom dat nu mai intra, si explodezi si cu cat mai tarziu cu atat mai rau. Uita-te la tine si intreaba-te daca asta este viata care ti-ai dorit-o ! Nu dpdv financiar ca aici multi visam vise dar in omul de langa tine, in stilul de viata, in calmul sau agitatia care ti-o doreai acasa, o ai ?

Greselile se platesc si cred ca cea mai mare greseala este sa nu poti zice nu, sa traiesti petnru altcineva la un mom dat bubuind si amintindu-ti ca vrei sa traiesti si tu pt tine. Iar reincarcarea bateriilor pe baza pasiunii, este in filme.

In viata reala lumea se duce la WC, se scobeste in nas, numara fise de 1mie lei sa ia paine, plange seara in somn cand nu a putut sa ii ia copilului ceea ce isi dorea, nici o pasiune pt nimic nu te poate face sa uiti ca tu te minti, nu pentru mai mult de 10 minute.

NU te mintii, traieste pentru tine, orice si oricum ar insemna asta, este singura cale sa fi multumit cu tine, sa poti sa mirosi zapada si sa te bucuri de ea, sa ai somn ...

 

insomniac putin asa ... iar...

Edited August 7, 2011 by Cumnatu

[tolin]

Ce surpriza placuta ! Nu ma asteptam ca tocmai tu sa sesizezi cel mai bine subiectul, in sensul ca, nu credeam ca ai avut parte de asa tratament, un tip stralucitor de dinamic, intr-o vreme. Probabil ca exista persoane pe cale nu le multumeste orice ai face pentru ele. Iti multumesc pentru raspuns si sper ca esti bine acolo unde te afli.

[Cumnatu]

Sigur exista persoane de acel fel. Dar nu e vina lor, adica nu e vina lor ca nu le poti satisface, este doar incompatibilitate care si tu ( ma rog, cealalta parte ) o intretine probabil din rutina si obisnuinta si frica de schimbare. Numai tu te obligi in definitiv sa stai cu cineva care nu este multumit de tine, acel cineva NU te tine, tu te ti.

Din pacate vorbesc din experienta. Am multe de reprosat persoanei, am multe de reprosat si mie, ma bucur intrucatva ca am avut puterea sa pun punct, sa punem punct, dupa ce mult am cautat ...reincarcare in pasiuni, diverse, nu se poate. Uneori in viata alegi gresit pentru tine si daca o faci vei ajunge ori sa te trezesti regretand niste ani ori sa nu te trezesti deloc regretand amarnic muuulti ani si ajungand prea batran sa mai poti sa o iei de la capat.

 

Am trait o viata.. 5-6 ani.. uitand de mine, traind pentru altcinva ... dand tot.. dar absolut tot de la mine, renuntand la tot si incercand sa dau tot altei persoane. Gresit. Nu am reusit sa ii dau nici ei indeajuns, pt ca e omeneste si usor sa iei totul 4 granted ( sper ca am scris bine ) iar intre timp mie mi-am dat... nimic.

Este imens de lunga povestea, este imposibil cred sa fac cititorul sa simta si sa inteleaga amplitudinea si greutatea vorbelor .. din pacate numai prin experienta proprie poti sa tragi concluzii si chiar unii oameni ( aia de ii vezi ca se bat si se omoara prin casa si la 90 ani ) nici dupa experienta proprie nu ii duce capul sa traga o concluzie practica.

Maine poimaine fac ..34.. pf.. ce bosorog sunt si ma simt batran, ma uit in jur si vad copii ( 20-25-30 ani ) gresind ca si mine si nu stiu cum sa le explic ca trebuie sa isi urmareasca propria fericire prin intermediul perasoanei de langa, care, la randu-i il foloseste pe el tot pt propria fericire si e normal dealtfel. Atata timp cat nu iti uiti visele si cat timp celalalt pune acolo un mic umar sa ti le indeplinesti , iese ok. In definitiv nu iubim decat egoist, nu vrem binele celeilalte persoane, aia e in filme, vrem binele nostru prin intermediul sentimentelor provocate de acea persoana... aspect pe care il uitam si deci uitam de binele nostru... apoi apar acele nemultumiri.. e tarziu, sunt obosit, ma retrag.. ma repet, dar nu, nu exista solutii sa te minti la infinit ca aia e viata care ti-o doresti daca de fapt nu este.

Daca simti ca ti se potriveste replica " tie nu ti-e bine decat cand mi-e mie rau" .. este pe calea gresita !

Edited August 8, 2011 by Cumnatu

[korydon]

Am trait o viata.. 5-6 ani.. uitand de mine, traind pentru altcinva ... dand tot.. dar absolut tot de la mine, renuntand la tot si incercand sa dau tot altei persoane. Gresit.

...Maine poimaine fac ..34.. pf.. ce bosorog sunt si ma simt batran,

Ei hai bre, eu stiu/sper ca viata abia de la 30 de ani incepe cu adevarat, deci abia ai 4 ani .

Analizandu-mi viata pana acum am observat ca nici o realizare de a mea nu a venit fara suferinta. Cititnd cateva carti am tras concluzia ca dragostea ( oricare ar fi ea, pt. femeie, copii, frate...) este aproape o jertfa continua, deci o renuntare permanenta la sine ( asta-i teorie caci in practica e greu de pus ) . Iau un caz concret : faci un copil, il cresti ( ce implica multe eforturi si jertfe ), il educi cum stii mai bine, pleaca de la casa ta, intra intr-un cerc de prieteni dubiosi care il schimba si apoi vine si iti da in cap. Ce concluzie tragi de aici : nu mai facem copii ( nu ne mai jertfim ) ca e posibil sa nu ne rasplateasca cu aceeasi moneda ? Eu cred ca dragoste fara jertfa nu se poate.

[tatabobu]

Korydon, esti pozitionat perfect pentru ca cineva sa profite de tine. Dragostea este intotdeauna un joc armonios in doi, in care faci totul pentru partener si respectivul face totul pentru tine. Altfel e doar convietuire.

[korydon]

. Dragostea este intotdeauna un joc armonios in doi, in care faci totul pentru partener si respectivul face totul pentru tine.

Am zis eu altceva ? Eu am zis ca dragostea e jertfa continua, tu te-ai exprimat altfel ( "faci totul pentru partener" - adica pui voia ta pe locul 2 - nu e acelasi lucru ?). Doar egoismul din noi nu ne lasa sa facem "totul pentru partener ".

[tolin]

Pasiunea este o forma de egoism ?

[Satori]

Fara indoiala.

Oricum, daca o iei la bani marunti, tot ce face un om in viata e o exprimare a egoismului lui.

[korydon]

tot ce face un om in viata e o exprimare a egoismului lui.

Aici depinde de om. Daca ajuti pe cineva, fara nici un interes ( fara sa astepti sa ti se intoarca binele; lucru aproape imposibil in zilele noastre ), nu cred ca e o dovada de egoism.

@tolin : Da, cred ca pasiunea este o forma a egoismului. Un caz concret : pasiunea pentru masina dusa la extrem. Facand o paralela putem spune ca nu poti sa ai 2 neveste ( "Nu poti sa ai 2 dumnezei "), pentru ca sigur ,una din ele se va simti neglijata.

 

 

 

[tolin]

@satori > noroc ca majoritatea n-are timp de asa ceva, este ocupata cu supravietuirea, de unde pasiunea a ajuns un lux.

[Cumnatu]

Aici depinde de om. Daca ajuti pe cineva, fara nici un interes ( fara sa astepti sa ti se intoarca binele; lucru aproape imposibil in zilele noastre ), nu cred ca e o dovada de egoism.

 

Nu cred ca exista asa ceva. Daca ajuti pe cineva aparent fara nici un interes de fapt o faci pentru ca te face pe tine sa te simti bine, sa te vezi un om mai bun si deci o faci din egoism pentru placerea personala care ti-o provoaca. Uneori chiar te oferi voluntar sa faci ceva pentru altcineva chiar daca celuilalt nici nu i-a trecut prin ca sa iti ceara ajutorul, ei bine, nu pentru tine o faci , ca sa te simti tu mai bine ca ai contribuit a binele altuia ? Gresesc ?

[hidralazina]

Nu.

[korydon]

Nu cred ca exista asa ceva. Daca ajuti pe cineva aparent fara nici un interes de fapt o faci pentru ca te face pe tine sa te simti bine, sa te vezi un om mai bun si deci o faci din egoism pentru placerea personala care ti-o provoaca.

Eu sunt sigur ca exista, insa astfel de oameni nu ies niciodata in fata pentru a face bine ( cum fac astia de la TV - ex. "Daruiesti si castigi " ). Acesti oameni sunt aceia care uita imediat cand li se face rau ( opusul la "te iert, dar nu te uit ", care de fapt este si o utopie ) si procezeaza la fel atunci cand fac un bine.

[mr_]

Unii au facut studii si au descoperit ca la "uameni" altruismul declanseaza mecanismul fiziologic al rasplatei, adica doza de dopamina in creier.

 

Omu' e o dihanie sociala, sau gregara, si candva (de fapt, si acum) supravietuirea individului era dependenta de supravietuirea grupului, asa ca "ajutarea aproapelui" era o chestie utila, si deci un avantaj in sens darwinian cu mult inaintea inventarii conceptul de morala. Prin urmare mecanismul asta al altruismului a fost selectionat si perfectionat de evolutie la fel ca dentitia sau mersul biped.

Daca nu ma insel era undeva un topic despre religie unde s-a mai discutat despre asta. Stiu ca e reductionista explicatia, insa prefer genul asta de reductionism decat pe cel ezoteric.

 

Revenind la topic, eu cred ca pasiunea n-are legatura cu starea materiala, ci mai degraba cu varsta. Exista o varsta la care indiferent de cat de bine (sau rau) o duci ai cate o pasiune pe saptamana, si mai devreme sau mai tarziu incepi sa le mai raresti

Pasiunea pentru masini, desi e oarecum stupida (cum naiba sa iti starneasca pasiuni o fieratanie) e totusi dupa parerea mea mai putin periculoasa decat altele. La urma urmei, e o chestie pur personala. Unii sunt pasionati de filatelie, de suprizele de la guma turbo, fiecare cu pasarica lui.

Mie mi se pare mai usor de inteles pasiunea pentru sofat, pt pilotat (pe circuit) decat pt masina in sine. Sau pot intelege pasiunea pt mecanica, pentru tuning, insa pt o marca sau o masina anume mai putin, insa repet, fiecare cu pasaricile lui...

Edited August 16, 2011 by mr_

[Satori]

@satori > noroc ca majoritatea n-are timp de asa ceva, este ocupata cu supravietuirea, de unde pasiunea a ajuns un lux.

 

Asa ceva... ce?

Sa fiu sincer, am raspuns doar intrebarii tale despre pasiune si egoism, nu am citit restul.

[tolin]

... nu am citit restul.

Nincen problema, semit lakrima. Oricum, doar Cumnatul a simtit si a raspuns la subiect, deh, ca tot patitul.