Desi aceasta zona a forumului nu este despre automobile, ma voi conforma, insa doar partial.
Datorita faptulului ca acum cativa ani a ramas in pana la marginea orasului, Norococa, Matiza mea draga, m-a facut sa traiesc un moment special, transpus un pic mai tarziu intr-o piesa de teatru. Piesa este despre un El si o EA, doi, singuri, visand sa aleaga, justificand ce au ales, total desincronizati, cu dialog pierdut in monolog, pesonaje avand un pic din mine si cate ceva din toti ceilalti ...Matiza a dovedit a fi simultam scena si povestitorul, motivul, dar si ascultatorul replicilor din noi, simtindu-ne singuratatea chiar si cand vorbim celorlalti.
Nu stiu daca piesa va fi jucata vreodata, important este ca a fost deja traita si aceasta este tot ce conteaza.
Matiza face parte din familie si nu va fi vanduta niciodata cat traiesc, va imbatrini cuminte alaturi de mine chiar daca la un moment dat nu va mai trece de ITP.
Pentru ca in sufletul meu este deja celebra (la rivalitate cu catelul), a fost si protagonista unei nuvele care are sa apara intr-un volum viitor.
Voi ce amintiri dragi aveti?
Cu tot dragul,
M
